Arhivă etichetă pentru ‘Ignatiu din Antiohia’

„Îl caut pe acela care a murit pentru noi. Îl doresc pe acela care a înviat pentru noi”.

Sfantul Ignatiu din AntiohiaMetropola siriană, Antiohia, a treia ca mărime din vastul imperiu roman, l-a avut ca prim episcop pe apostolul Petru, căruia i-a urmat Evodiu şi apoi Ignaţiu, „Teoforul”, „Acela care îl poartă pe Dumnezeu”, după cum îi plăcea lui însuşi să se numească. Inimă înflăcărată (numele de Ignaţiu derivă de la „ignis”, foc), el este amintit mai ales pentru expresiile de intensă iubire faţă de Cristos, scrise de el în timpul călătoriei de la Antiohia la Roma, unde era dus prizonier, victimă ilustră a persecuţiei lui Traian (98-117). Cu acea ocazie sfântul episcop a scris şapte scrisori, adresate către diferite Biserici şi sfântului Policarp.

Adus în lanţuri la Roma, unde şi-a sfârşit zilele în arenă, fiind devorat de fiarele sălbatice, el a devenit obiectul unor afectuoase atenţii din partea diferitelor comunităţi creştine din oraşele pe unde a trecut. Mulţi căutau să-l scape de pedeapsa capitală, dar Ignaţiu dorea martiriul mai mult decât orice alt lucru şi îi ruga în special pe fraţii din Roma să nu-l împiedice de a da mărturie prin intervenţiile în favoarea sa la autorităţile imperiale: „Lăsaţi-mă să fiu hrana fiarelor, prin care mi se va da posibilitatea să mă bucur de Dumnezeu. Eu sunt grâul lui Dumnezeu. Trebuie să fie măcinat de dinţii fiarelor, pentru ca să devină o pâine curată a lui Cristos”.

Grija de a ajunge la Dumnezeu, de a-l găsi pe Cristos, exprimată cu o intensitate care-şi găseşte corespondentul şi în sfântul Paul, este o caracteristică a mentalităţii primilor comunităţi creştine, care aşteptau cu nerăbdare iminenta parusie. El ar fi voit ca trupul său să-şi găsească mormântul în încăpătorul pântece al unei fiare înfometate, aşa încât funeraliile sale să nu fie povară pentru nimeni! Dar creştinii din Antiohia venerau, încă din antichitate, mormântul său de la porţile oraşului şi deja în secolul al IV-lea celebrau amintirea sa la 17 octombrie, zi adoptată acum şi de noul calendar, în loc de 1 februarie.

Cuvintele sale calde de iubire faţă de Cristos şi faţă de Biserică vor rămâne în amintirea tuturor generaţiilor viitoare. Cel care le scrie este un mistic şi un episcop, adică un om care deţine prerogativele autorităţii şi carismele spiritului. Cele două elemente se contopesc în mod armonios în chemarea la unitatea vizibilă a Bisericii, care este o idee constantă a învăţăturii sfântului Ignaţiu: „Acolo unde este episcopul, acolo este comunitatea, după cum unde este Cristos Isus acolo este Biserica Catolică”, scrie în scrisoarea adresată pe atunci tânărului episcop de Smirna, sfântul Policarp. Expresiile „Biserica Catolică” şi „creştinism” sunt neologisme create, se pare, de către el.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei.
http://www.ercis.ro)

Mulți trăiesc ca dușmani ai crucii lui Cristos!

Crucea a rezistat tuturor valurilorSunt texte ale Sfintei Scripturi care ni se întipăresc în inimă și ne scot din trecerea firească a timpului: ne provoacă să ne revizuim și să ne schimbăm viața. Un astfel de text este și cel din prima lectură de astăzi. Apostolul Paul nu doar că ne amintește un adevăr atât de vizibil și în zilele noastre – „Mulți trăiesc ca dușmani ai crucii lui Cristos” -, ci ne invită să ne analizăm viața și să vedem dacă nu cumva noi înșine ducem o astfel de viață. Este atât de ușor să trăiești ca dușman al crucii. Societatea, mass-media, anturajul ne oferă toate „ingredientele” pentru a fi printre cei despre care Apostolul spune că „sfârșitul lor este pieirea, dumnezeul lor este pântecele, ei se fălesc cu cele ce sunt spre rușinea lor și nu se gândesc decât la cele pământești”.

Să privim în această zi la sfântul Ignațiu din Antiohia. Relatarea martiriului său ne face să exclamăm: „Aceasta este adevărata și desăvârșita iubire față de Dumnezeu! Acesta este dorul pe care trebuie să-l avem și noi după împărăția lui Dumnezeu”. Iată ce scria el înainte de a suferințele sale: „Nu mi-ar folosi la nimic bucuriile din lume, nici împărățiile de pe acest pământ. Pentru mine este mai bine să mor pentru Cristos Isus decât să stăpânesc până la marginile pământului. Eu îl caut pe acela care a murit pentru noi, îl vreau pe acela care pentru noi a înviat. Este aproape momentul nașterii mele. Fraților, aveți milă de mine. Nu-l lăsați lumii și seducțiilor materiei pe cel care vrea să fie al lui Dumnezeu. Lăsați ca eu să ajung la lumina curată; ajuns acolo, voi fi cu adevărat om. Lăsați ca eu să imit pătimirea Dumnezeului meu”.

Sfântul Ignațiu a înțeles cuvintele Mântuitorului: „cine își iubește viața o va pierde, iar cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică”. Astăzi suntem chemați să înțelegem și noi cuvintele lui Isus. Ba mai mult, să le trăim. Să simțim că viața noastră arată celor din jur că „suntem cetățeni ai cerului, de unde îl așteptăm ca mântuitor pe Domnul Isus”. Să nu ne iubim viața disprețuind Cerul! Să nu trăim ca dușmani ai crucii lui Cristos. Să nu riscăm să pierdem adevărata viața: veșnicia pe care ne-a dobândit-o Cristos cu sângele său și pe care sfinții au mărturisit-o cu propria jertfă.

Reține

„Sunt grâul lui Dumnezeu și voi fi măcinat de dinții fiarelor pentru a deveni pâine curată a lui Cristos. Rugați-l pe Cristos pentru mine, pentru ca, prin lucrarea acestor fiare, eu să devin ostie pentru Domnul” (Sfântul Iganțiu din Antiohia).

Vineri, 17 octombrie 2014 

Vineri din saptamâna a 28-a de peste an
Ss. Ignatiu din Antiohia, ep. m. **; Osea, profet
Fil 3,17-4,1; Ps 125; In 12,24-26

LECTURA I
Noi suntem cetăţeni ai cerului.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 3,17-4,1
Fraţilor, 17 luaţi-mă drept model şi îndreptaţi-vă privirea spre cei care trăiesc după exemplul pe care vi-l dăm noi. 18 Căci v-am spus-o adesea şi acum vă repet cu lacrimi în ochi: mulţi trăiesc ca duşmani ai crucii lui Cristos. 19 Sfârşitul lor este pieirea, dumnezeul lor este pântecele, ei se fălesc cu cele ce sunt spre ruşinea lor şi nu se gândesc decât la cele pământeşti. 20 Noi însă suntem cetăţeni ai cerului; de acolo aşteptăm ca mântuitor pe Domnul Isus Cristos, 21 care va transforma sărmanul nostru trup, făcându-l asemenea trupului său glorios, prin puterea pe care o are de a-şi supune toate. 4,1 Deci, fraţii mei preaiubiţi, pe care atât de mult doresc să vă revăd, voi, care sunteţi bucuria şi răsplata mea, rămâneţi statornici în Domnul, preaiubiţilor!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 125,1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 5)
R
.: Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie.

1 Când Domnul a întors pe locuitorii Sionului din robie
ni se părea că visăm.
2ab Atunci gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi buzele de cântări de veselie. R.

2cd Atunci se spunea între neamuri:
„Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
3 Într-adevăr, mari lucruri a făcut Domnul pentru noi;
ne e plină inima de bucurie. R.

4 Întoarce, Doamne, robia noastră
după cum întorci apele în ţinutul de miazăzi.
5 Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu veselie. R.

6 Cel care merge plângând
când aruncă sămânţa,
se întoarce cu veselie
când îşi strânge snopii. R.

ALELUIA In 12,24
(Aleluia) Dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur,
iar dacă moare, aduce mult rod. (Aleluia)

sau
(Aleluia) Eu sunt grâul lui Dumnezeu şi trebuie să fiu măcinat
pentru a deveni pâinea curată a lui Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă bobul de grâu căzut în pământ moare, aduce mult rod.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,24-26
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 24 „Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar dacă moare aduce mult rod. 25 Cine-şi iubeşte viaţa o va pierde, iar cine-şi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. 26 Dacă-mi slujeşte cineva, să mă urmeze pe mine, şi unde sunt eu acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: