Arhivă etichetă pentru ‘Imparatia lui Dumnezeu’

Nu atrage atenția…

Împărăţia lui Dumnezeu, conform cuvântului Domnului şi Mântuitorului nostru, nu vine în aşa fel încât să atragă atenţia şi nimeni nu va spune: Iat-o aici, sau iat-o acolo; împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru (cf. Lc 17,21), pentru că este foarte aproape de noi cuvântul său, în gura şi în inima noastră (cf. Rom 10,8). De aceea, fără îndoială, cel care se roagă ca să vină împărăţia lui Dumnezeu, în realitate se roagă ca ea să se dezvolte, să aducă roade şi să ajungă la împlinirea sa în acea împărăţie a lui Dumnezeu pe care el o are în sine. Dumnezeu domneşte în sufletul sfinţilor şi ei ascultă de legile spirituale ale lui Dumnezeu care locuieşte în ei. Astfel, sufletul sfântului devine tocmai ca o cetate bine guvernată. În sufletul celor drepţi este prezent Tatăl şi împreună cu Tatăl şi Cristos, conform acelei afirmaţii: Vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el (In14,23).
Însă această împărăţie a lui Dumnezeu, care este în noi, prin înaintarea noastră neobosită, va ajunge la împlinirea sa atunci când se va realiza ceea ce afirmă Apostolul lui Cristos. Adică atunci când el, după ce i-a supus pe toţi duşmanii săi, va încredinţa împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi (cf. 1Cor 15,24.28). De aceea, să ne rugăm fără încetare. Să o facem cu o dispoziţie interioară înălţată şi divinizată de prezenţa Cuvântului. Să-i spunem Tatălui nostru care este în cer: Sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta (Mt 6,9-10).
Să ne amintim că împărăţia lui Dumnezeu nu poate sta împreună cu împărăţia păcatului, după cum nu există legătură între justificare şi nelegiuire, nici unire între lumină şi întuneric, nici acord între Cristos şi Beliar(cf. 2Cor 6,14-15).
Aşadar, dacă vrem ca Dumnezeu să domnească în noi, în nici un fel să nu domnească păcatul în trupul nostru muritor (Rom 6,12). Să ne mortificăm mădularele pământeşti (cf. Col 3,5). Să aducem roade în Duhul Sfânt, pentru ca Dumnezeu să poată locui în noi ca într-un paradis spiritual. În noi să domnească numai Dumnezeu. În noi să fie Cristos aşezat la dreapta acelei puteri spirituale pe care şi noi dorim să o primim. Să rămână până când toţi duşmanii care sunt în noi vor deveni scăunel pentru picioarele sale (Ps 109[110],1), şi astfel, să fie îndepărtată de la noi orice dominare, putere sau influenţă a lor. Toate acestea se pot întâmpla în fiecare dintre noi. Atunci, la sfârşit, ultimul duşman care va fi nimicit va fi moartea (1Cor 15,26). Atunci, Cristos va putea să spună şi înlăuntrul nostru: Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele tău? (1Cor 15,55; cf. Os 13,14). De aceea, încă de pe acum, trupul nostru pieritor să se îmbrace în sfinţenie şi nestricăciune; ceea ce este muritor să alunge moartea, să se acopere de nemurirea Tatălui (cf. 1Cor 15,54). Domnind astfel Dumnezeu în noi, putem să ne bucurăm deja de bunurile renaşterii şi învierii.

Din opusculul Despre rugăciune al lui Origene, preot
Cap. 25: PG 11, 495-499:
Vie împărăţia ta

21/11/2016 0 3

Porunca nouă a iubirii

casatorie si iubire Biserica, poporul profetic, sacerdotal şi regesc, are misiunea de a duce pe toţi oamenii la primirea cuvântului lui Dumnezeu în spirit de credinţă, a-l celebra şi profesa în sacramente şi rugăciune şi de a-l arăta oamenilor, în concret în viaţă, după darul şi porunca nouă a iubirii.

Viaţa creştină îşi află legea ei, nu într-un cod scris, ci în acţiunea personală a Duhului Sfânt, care animă şi conduce pe creştin, adică în „legea Duhului care dă viaţă în Cristos Isus”¹⁵⁹, „fiindcă iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile voastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat”¹⁶⁰.

Lucrul acesta este valabil şi pentru soţii creştini şi pentru familia creştină: călăuza şi norma lor de viaţă este Duhul Sfânt, revărsat în inimile lor la celebrarea sacramentului Căsătoriei. Urmând Botezului în apă şi în Duhul Sfânt, Căsătoria repropune legea evanghelică a iubirii şi cu darul Duhului Sfânt o înscrie adânc în inimile soţilor creştini; iubirea lor, purificată şi mântuită, este rodul Duhului Sfânt, care lucrează în inimile credincioşilor şi este pusă, în acelaşi timp, ca poruncă fundamentală a vieţii morale cerută libertăţii lor responsabile.

Familia creştină este astfel însufleţită şi condusă de legea nouă a Duhului Sfânt şi în intimă comuniune cu Biserica, poporul împărătesc, este chemată să trăiască în fapte datoria de „slujire” în iubirea lui Dumnezeu şi a fraţilor. Aşa cum Cristos exercită puterea lui împărătească, punându-se în slujba oamenilor¹⁶¹, tot aşa creştinul află sensul autentic al participării lui la regalitatea Domnului său, împărtăşindu-i spiritul şi comportamentul de slujire a omului: „Această putere Cristos a dăruit-o ucenicilor săi, pentru ca şi ei să fie întăriţi în libertatea împărătească şi, cu abnegaţie de sine însuşi şi viaţa sfântă, să învingă în ei înşişi împărăţia păcatului (cf. Rom 6,12), ba mai mult, slujind lui Cristos şi în alţii, cu umilinţă şi răbdare să conducă pe fraţii lor la Rege, a cărui slujire înseamnă a domni. Într-adevăr, Domnul doreşte să răspândească împărăţia sa şi prin intermediul credincioşilor laici: împărăţia „dreptăţii şi a vieţii, împărăţia sfinţeniei şi a harului, împărăţia dreptăţii, a iubirii şi a păcii”. În această împărăţie chiar şi făpturile vor fi eliberate de sclavia corupţiei, pentru a participa la glorioasa libertate a fiilor lui Dumnezeu (cf. Rom 8,21)¹⁶².

(din Familiaris consortio, nr. 63)

Documentul poate fi citit în întregime pe: http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2exo.asp?doc=fc

04/04/2016 0 3

Libertatea!

Ceea ce Dumnezeu creează este perfect. Ceea ce Dumnezeu atinge înflorește. El este cel care transformă pustiul în izvoare de apă și face să rodească până și cel mai uscat suflet. Lucrarea mâinilor sale este fascinantă. Cu adevărat el face din cel mai mic și neînsemnat grăunte un arbore imens, după cum face din piatra disprețuită de zidari, piatra din capul unghiului. Tot ceea ce el face este minunat, perfect și demn de iubit.

Cu acest puternic sentiment de iubire, de recunoștință și uimire trebuie să medităm fragmentul din prima lectură: „Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table”. Ecoul acestor cuvinte trebuie să facă inima noastră să vibreze: Domnul însuși a lucrat, a scris pentru noi. Lucrarea sa e perfectă, scrisul său este fără defect. Dorința lui Dumnezeu este de a dărui omului tot ceea ce este mai bun. Planul său este de a oferi omenirii numai ceea ce îi este cu adevărat folositor pentru „împărăția cerurilor”.

Splendoarea lui Dumnezeu și dragostea sa față de noi se reflectă în lecturile acestei zile: Domnul ne instruiește, ne învață prin parabole despre împărăția cerurilor și vrea să trezească în noi dorul după această împărăție. Dumnezeu vrea să dorim ziua în care vom face parte din „împărăția care crește”. Esențialul nu stă în a dori această împărăție, așa ca pe un vis frumos de realizat. Esențialul stă în a conștientiza că din această împărăție putem facem parte încă de pe pământ. Acum, astăzi trebuie să ne decidem dacă vrem să rămânem în această împărăție. Iar dacă ne-am decis, atunci trebuie să arătăm prin fapte că „nu am uitat de Dumnezeul care ne-a mântuit”. Dacă ne-am decis pentru Domnul, atunci trebuie să iubim tablele legii, „lucrarea mâinilor sale”, calea pe care trebuie să o străbatem pentru a ajunge în siguranță la capătul călătoriei de pe acest pământ.

Fiecare dimineață aduce în fața noastră un Dumnezeu adevărat și un vițel de aur. Fiecare om se folosește de libertatea sa pentru ca prin cuvinte și fapte să aleagă pe cine slujește: poate sluji un idol „cu chipul unui bou care mănâncă iarbă” sau poate sluji un Domn care mântuiește. Noi ce alegem? Viața noastră este un cântec în cinstea lui Dumnezeu sau un dans păgân în fața unui idol? Drumul pe care îl străbatem în această zi ne poartă spre împărăția cerurilor sau spre vițelul de aur? Să alegem cu înțelepciune cărarea pașilor noștri!

Reține

Libertatea este un mare dar al vieții. Nu-l uita pe cel care ți-a oferit libertatea. Ferice de tine dacă știi să alegi mereu calea vieții.

Luni, 27 iulie 2015

Luni din saptamâna a 17-a de peste an
Ss. Pantelimon, medic m.; Natalia si îns., m.
Ex 32,15-24.30-35; Ps 105; Mt 13,31-35

LECTURA I
Acest popor a săvârşit un mare păcat; şi-a făcut un dumnezeu din aur.
Citire din cartea Exodului 32,15-24.30-34
În zilele acelea, Moise s-a întors şi a coborât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe ambele părţi, pe o parte şi pe alta. ¹⁶ Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table. ¹⁷ Iosue a auzit glasul poporului care striga şi i-a zis lui Moise: ,,Este un strigăt de bătălie în tabără”. ¹⁸ Moise a zis: ,,Nu este sunet de cântec de victorie, nici sunet de cântec de înfrângere, ci eu aud un sunet de cântare”. ¹⁹Când s-a apropiat de tabără, Moise a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de poalele muntelui. ²⁰ A luat viţelul pe care-l făcuseră şi l-a ars în foc; l-a măcinat până când a devenit praf; a presărat praful pe apă şi a dat-o fiilor lui Israel s-o bea. ²¹ Moise i-a zis lui Aaron: ,,Ce ţi-a făcut poporul acesta că ai adus asupra lui un păcat atât de mare?” ²² Aaron a răspuns: ,,Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu ştii că poporul acesta este înclinat la rău. ²³ Ei mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci lui Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat!» ²⁴ Eu le-am zis: «Cine are aur să-l scoată!” Iar ei mi l-au dat; l-am aruncat în foc şi a ieşit viţelul acesta”. ³⁰ A doua zi, Moise a zis poporului: ,,Aţi făcut un păcat mare. Acum mă voi urca la Domnul: poate că voi dobândi iertare pentru păcatul vostru”. ³¹ Moise s-a întors la Domnul şi a zis: ,,Vai! Poporul acesta a săvârşit un păcat mare: şi-au făcut un dumnezeu din aur. ³² Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea ta pe care ai scris-o!” ³³ Domnul i-a spus lui Moise: ,,Pe cel care a păcătuit împotriva mea, pe acela îl voi şterge din cartea mea. ³⁴ Acum, du-te şi condu poporul unde ţi-am spus! Iată, îngerul meu va merge înaintea ta, dar în ziua vizitării mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 105(106),19-20.21-22.23 (R.: 1a)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun!
sau:
Aleluia.

¹⁹ Şi au făcut un viţel în Horeb,
s-au prosternat înaintea unui chip turnat
²⁰ şi au schimbat gloria lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R.

²¹ Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,
care a făcut lucruri mari în Egipt,
²² minuni în ţara lui Ham,
semne minunate la Marea Roşie. R.

²³ El hotărâse să-i nimicească,
dacă n-ar fi fost Moise, alesul său,
să iasă la trecătoare înaintea lui
pentru a abate mânia lui, ca să nu-i distrugă. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Iac 1,18
(Aleluia) Tatăl a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Grăuntele de muştar devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,31-35
În acel timp, Isus a mai prezentat mulţimilor o parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în ogorul său. ³² Acesta este mai mic decât toate seminţele, însă, crescând, este mai mare decât toate legumele şi devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi locuiesc între ramurile lui”. ³³ Le-a spus o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia şi o ascunde în trei măsuri de făină, până când dospeşte totul”. ³⁴ Isus spunea mulţimilor toate acestea în parabole şi nu le spunea nimic fără parabole, ³⁵ ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la întemeierea lumii”.

Cuvântul Domnului