Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,5-25
Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot al cărui nume era Zaharia, din grupul preoţesc al lui Abía. Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron, al cărei nume era Elisabeta. ⁶ Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără greşeală în toate poruncile şi prescrierile Domnului. ⁷ Însă nu aveau niciun copil, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. ⁸ Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său, ⁹ după rânduiala slujirii preoţeşti, a fost ales să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie. ¹⁰ Şi toată mulţimea poporului era afară, rugându-se în timp ce se aducea jertfa de tămâie. ¹¹ Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului tămâierii. ¹² Văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins teama. ¹³ Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele «Ioan»! ¹⁴ Vei avea bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, ¹⁵ căci va fi mare înaintea Domnului; şi nu va bea nici vin şi nici altă băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale ¹⁶ şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. ¹⁷ El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie pentru a întoarce inimile părinţilor către copii şi pe cei rebeli la înţelepciunea drepţilor, pentru a-i pregăti Domnului un popor desăvârşit”. ¹⁸ Dar Zaharia i-a spus îngerului: „Prin ce voi cunoaşte aceasta? Eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă”. ¹⁹ Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi dau această veste bună. ²⁰ Iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor!” ²¹ Poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira, în timp ce acesta întârzia în templu. ²² Când a ieşit şi nu putea să vorbească, au înţeles că avusese o viziune în templu, iar el le făcea semne. Şi a rămas mut. ²³ După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă. ²⁴ După aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi, timp de cinci luni, se ascundea, spunându-şi: ²⁵ „Aşa mi-a făcut Domnul în zilele în care şi-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze ruşinea mea dinaintea oamenilor”.

Cuvântul Domnului