Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘indiferenta’

Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea…

Posted by Paxlaur pe 13/08/2017

plans lacrimi tristete durereCâtă nevoie este și astăzi de oameni care să fie întristați, care să se consume cu adevărat atunci când întâlnesc necredința și indiferentismul religios. Cât de benefic ar fi pentru Biserica dacă noi înșine, în fața necredinței și a răului din jur, am fi cuprinși de tristețe și am spune împreună cu apostolul Paul: „Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea” (Rom 9,2). Câtă nevoie este și astăzi de oameni care să ia în serios mântuirea și pe Dumnezeu. Pe noi ne doare gândul că s-ar putea să nu ne mântuim? Noi suferim atunci când vedem că frații și surorile noastre nu cred în Dumnezeu? Ne doare faptul că s-ar putea să nu se mântuiască tocmai pentru că nu cred, tocmai pentru că nu-l caută pe Dumnezeu? De cele mai multe ori noi nu facem nimic pentru a îndrepta pașii lor spre Dumnezeu, spre credință, spre Biserică, spre bine, spre adevăr.

Să ne amintin în această duminică cuvântul Domnului din Cartea profetului Ezechiel: „Fiul omului, te-am pus străjer pentru casa lui Israel. Ascultă cuvântul din gura mea și atenționează-i din partea mea! Când eu îi voi spune celui nelegiuit: «Vei muri», iar tu nu-l vei atenționa și nu vei vorbi ca să-l atenționezi cu privirie la calea lui cea nelegiuită ca să trăiască, el, cel nelegiuit, va muri din cauza nelegiuirii sale, iar eu voi cere cont pentru sângele lui de la tine” (Ez 3,17-18).

Cu siguranță avem multe planuri pentru această zi, dar poate că printre ele ar trebui să includem și această „atenționare”. Să îndrăznim, asemenea lui Petru, să coborâm din barca comodităților și a indiferențelor noastre și să mergem spre frații noștri. Mergând spre ei, de fapt noi mergem spre Cristos care se află și vrea să trăiască în viața aproapelui nostru. Să mergem spre el, fără să ne temem de valurile care încearcă să ne înghită. Să privim mereu la Cristos și nu ne vom teme, vom putea străbate în siguranță tot drumul spre inima celuilalt. Iar dacă vom fi nevoiți să strigăm asemenea lui Petru: „Doamne, salvează-mă!”, vom simți cum însuși Cristos ne ridică, ne prinde şi ne salvează. Atunci noi înșine îl vom atinge pe Dumnezeu şi el ne va cuprinde într-o îmbrăţişare ce vom mai dori să nu se termine, căci Domnul nu rămâne indiferent în fața eforturilor pe care le facem pentru a salva sufletele fraților noștri.

Astăzi Domnul ni se adresează și nouă, așa cum i-a vorbit lui Ilie: „Ce faci aici?”. Știm că Ilie a răspuns: „Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaot” (cf. 1Rg 19,9-11). Noi suntem plini de zel pentru Domnul, dorim mântuirea „pentru fraţii noștri, pentru rudele noastre după trup” (cf. Rom 9,3)? Ce facem astăzi pentru ei și mântuirea lor?


Să veghem pentru că „Domnul e pe punctul să treacă”.
El este „un sunet de liniște adâncă”,
el este prezența care poate liniști inima noastră
și a fraților noștri (cf. 1Rg 19,11.12).


13 august 2017 

† DUMINICA a 19-a de peste an
Ss. Ponţian, pp. m. şi Hipolit, pr. m.; Ioan Berchmans, student
1Rg 19,9a.11-13a; Ps 84; Rom 9,1-5; Mt 14,22-33

LECTURA I
Ieşi şi stai pe munte în calea Domnului!
Citire din cartea întâi a Regilor 19,9a.11-13a
În zilele acelea, Ilie a ajuns la muntele lui Dumnezeu, Horeb, la peşteră, şi a adormit acolo; şi, iată, a fost adresat un cuvânt al Domnului către el. 11 Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte în faţa Domnului, deoarece, iată, Domnul e pe punctul să treacă!” Atunci a fost un vânt mare şi puternic, să rupă munţii şi să despice stâncile în faţa Domnului; dar nu era în vânt Domnul. După vânt a fost un cutremur de pământ; dar nu era în cutremur Domnul. 12 După cutremur a fost un foc; dar nu era în foc Domnul; după foc a fost un sunet de linişte adâncă. 13a Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: 8)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!

9ab Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
El vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

LECTURA A II-A
Aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 9,1-5
Fraţilor, spun adevărul în Cristos, nu mint. Martoră îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt. 2 Mare îmi este întristarea şi nesfârşit chinul în inima mea. 3 Căci aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup. 4 Aceştia sunt israeliţi, ale lor sunt înfierea şi gloria, alianţele şi Legea, cultul şi promisiunile; 5 ai lor sunt patriarhii şi din ei vine, după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 129(130),5
(Aleluia) Eu nădăjduiesc în Domnul; sufletul meu speră în cuvântul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Porunceşte să vin la tine pe apă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,22-33
În acel timp, după ce Isus a săturat mulţimile, îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor. 23 După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur. 24 Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. 25 Pe la straja a patra din noapte, Isus a venit la ei, umblând pe mare. 26 Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă şi, de frică, au început să strige. 27 Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!” 28 Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă!” 29 El i-a zis: „Vino!” Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus. 30 Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!” 31 Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?” 32 Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat, 33 iar cei care se aflau în barcă l-au adorat spunând: „Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Recunoştinţa este mai rară decât binefacerea şi mai presus de ea

Posted by Paxlaur pe 17/07/2017

recunostintaÎn opera Gânduri pentru zile ce vin, fericitul Vladimir Ghika spunea: „Nu trebuie să ne mirăm, nici să ne plângem de nerecunoştinţa semenilor. Recunoştinţa este mai rară decât binefacerea şi mai presus de ea. Când cineva ne dovedeşte recunoştinţă, el ne dăruieşte mai mult decât i-am dat”.

Sentimentul de recunoștință face parte și din viața noastră: noi înșine i-am fost beneficiari și protagoniști. Uneori, din păcate, i-am fost și călăi: am preferat indiferența în schimbul recunoștinței, devenind, prin nerecunoștința noastră, pricină de tristețe pentru binefăcătorii noștri, pentru cei care au investit cu iubire viață în viața noastră.

(Ne)recunoștința are vârsta timpului. Este suficient să privim în Cartea Genezei și să urmărim istoria lui Iosif: nerecunoștința fraților săi care l-au vândut negustorilor madianiți (cf. Gen 37,12-36); recunoștința lui Iosif față de Putifar, refuzând provocările și răul propus de soția acestuia (cf. Gen 39,8-9); nerecunoștința și uitarea mai-marelui paharnicilor pe care Iosif l-a ajutat să-și recapete funcția la curtea faraonului (cf. Gen 40,14-15.23); recunoștința faraonului față de Iosif, după ce acesta i-a deslușit taina viselor (cf. Gen 41,37-46). Și nu în ultimul rând, nerecunoștința noului faraon despre care am auzit astăzi în lectura din Cartea Exodului: cei care au fost o binecuvântare pentru Egipt și i-au salvat de la foamete, acum au devenit o amenițare și trebuie distruși, umilinți prin munci grele, aruncați în fluviu (cf. Ex 1,8-14.22).

Această alternanță recunoștință-nerecunoștință pare oglinda vieții noastre, a modului nostru de a ne raporta la oameni. Care este ultimul nostru binefăcător? Cum ne comportăm cu cei care ne-au făcut binele cu ani în urmă? Le mai cinstim amintirea, numele, prezența? Am devenit noi înșine binefăcători pentru cei din jurul nostru? Cuvântul lui Dumnezeu ne pătrunde inima și devine pentru noi imblod spre recunoștință?

Noi știm: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; el pătrunde până la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și judecă sentimentele și gândurile inimii” (Evr 4,12). Iar astăzi însuși Cristos ne amintește că prezența sa, care este întocmai ca o sabie capabilă să pătrundă în profunzimea omului și a umanității și să separe lumea în două, este o garanție a recunoștinței: cei care fac binele nu-și vor pierde răspalata (cf. Mt 10,42). Adevăratul creștin, cel care se regăsește în cel mic, în cel drept și în profet, nu-și va pierde răsplata nici măcar pentru cel mai mic gest făcut din dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele. Dumnezeu este mereu recunoscător: el nu (ne) uită niciodată și de la el ne vine tot ajutorul de care avem nevoie (Ps 123,8).


„Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
și nu uita nicicând de binefacerile primite” (cf. Ps 103,2).


17 iulie 2017 

Luni din săptămâna a 15-a de peste an
Ss. Alexie, cerşetor; Marcelina, fc.
Ex 1,8-14.22; Ps 123; Mt 10,34-11,1

LECTURA I
Haideţi să ne purtăm cu înţelepciune faţă de ei, ca să nu se înmulţească!
Citire din cartea Exodului 1,8-14.22
În zilele acelea, s-a ridicat peste Egipt un nou rege care nu-l cunoscuse pe Iosif. 9 El a zis poporului său: „Iată că poporul fiilor lui Israel este mai numeros şi mai puternic decât noi! 10Haideţi să ne purtăm cu înţelepciune faţă de ei ca să nu se înmulţească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se adauge lor cei care ne urăsc, să lupte împotriva noastră şi să plece din ţară”! 11 Au pus peste ei supraveghetori de lucrări forţate, ca să-i umilească prin munci grele. Astfel au zidit pentru Faraon cetăţile-depozit Pitom şi Ramses. 12 Dar cu cât îi umileau mai mult, cu atât se înmulţeau şi se răspândeau; şi i-a cuprins groaza în faţa fiilor lui Israel. 13 Egiptenii i-au obligat cu brutalitate pe fiii lui Israel să lucreze ca sclavi. 14 Le-au făcut viaţa amară printr-o muncă dură la lut şi cărămizi şi prin tot felul de lucrări la câmp: prin toate muncile la care îi sileau la sclavie cu asprime. 22 Atunci Faraon a poruncit întregului său popor, zicând: „Orice băiat care se va naşte să fie aruncat în Fluviu, iar toate fetele să fie lăsate să trăiască”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 123(124),1-3.4-6.7-8 (R.: 8a)
R.: Ajutorul nostru vine de la Domnul.

1 De n-ar fi fost Domnul de partea noastră – s-o spună Israel -,
2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastră,
când oameni s-au ridicat împotriva noastră,
3 atunci ne-ar fi înghiţit de vii în mânia lor aprinsă. R.

4 Atunci ne-ar fi înecat apele,
ar fi trecut râurile peste sufletul nostru,
5 atunci ar fi trecut peste noi ape năprasnice.
6 Binecuvântat să fie Domnul
care nu ne-a dat pradă gurii lor! R.

7 Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din laţul vânătorului:
laţul s-a rupt şi am scăpat.
8 Ajutorul nostru este în numele Domnului
care a făcut cerul şi pământul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,10
(Aleluia) „Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, spune Domnul, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu am venit să aduc pace, ci sabie.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,34-11,1
În acel timp, Isus le-a spus Celor Doisprezece: „Să nu credeţi că am venit să aduc pace pe pământ! Nu am venit să aduc pace, ci sabie. 35 Căci am venit să despart «fiul de tatăl său, fiica de mama sa, nora de soacra sa, 36 iar duşmanii omului vor fi cei din casa lui». 37 Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; şi cine îşi iubeşte fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. 38 Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează nu este vrednic de mine. 39 Cine ţine la viaţă, o va pierde, iar cine îşi pierde viaţa pentru mine, o va regăsi. 40 Cine vă primeşte pe voi, pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine, îl primeşte pe acela care m-a trimis. 41 Cine primeşte un profet, pentru că este profet, va primi răsplata profetului, iar cine primeşte un drept, pentru că este drept, va primi răsplata celui drept. 42 Cine va da de băut, fie şi numai un pahar cu apă rece unuia dintre aceştia mici pentru că este discipol, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata”. 11,1 Când Isus a terminat de dat aceste învăţături celor doisprezece discipoli ai săi, a plecat de acolo ca să înveţe şi să predice în cetăţile lor.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Rugăciune: fără tine nu voi fi vindecat și nu voi cunoaște adevărata fericire!

Posted by Paxlaur pe 07/07/2017

RugaciuneDoamne, „vizitează-ne astăzi cu mântuirea ta, ca să vedem fericirea celor aleşi ai tăi” (Ps 105,4-5). Nu te îndepărta de mine, Doamne, căci fără tine nu voi fi vindecat și nu voi cunoaște adevărata fericire.

Doamne, cât de mare este bunătatea ta cu mine, sărman păcătos, căci nu te mulțumești să mă chemi la tine, ci tu însuți vii la mine. Îți mulțumesc pentru că deși sunt un păcătos mă hrănești zilnic la ospățul tău. Da, scump Mântuitor, nu doar că mă lași să mă așez la masă cu tine, ci mi te oferi ca hrană. Trupul tău este pentru mine, nevrednicul, adevărată hrană, și sângele tău, adevărată băutură. Mănânc trupul tău, beau sângele tău cel prețios și rămân în tine, rămân cu tine și tu cu mine, tu, bucuria și odihna sufletului meu ostenit de păcate, asaltat de ispite (cf. In 6,55-56).

Tu-mi ești hrană, Doamne. Tu îmi ești odihnă. Tu ești medicul vieții mele. Eu sunt cel bolnav, păcătos, slab. Strigă, Doamne, sufletului meu obosit: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Mt 11,28-30). Vindecă-mă! Curăță-mă! Învață-mă! Întărește-mă! Alină inima mea așa cum ai alinat viața slujitorilor tăi Abraham și Isaac! Înnoiește viața mea așa cum ai făcut să înflorească și să rodească viața alesului tău, Matei.

Tămăduiește-mă, Doamne, de împietrirea inimii și surzenia sufletului. Fă să tresalte ființa mea la chemarea ta și să te urmez neobosit pe drumul crucii spre înviere, spre adevărata viață.

Vindecă-mă, Doamne, de mândrie și de răutate. Ține departe de mine spiritul unei false dreptăți și al autosuficienței. Învață-mă să mă așez la picioarele tale și, cuprinzându-te într-o strânsă și sfântă îmbrățișare, să nu uit niciodată semnul cuielor, rănile și suferințele pe care le-ai îndurat pentru mine. Vreau să sărut urma pașilor tăi!

Curăță-mă, Doamne, de superficialitate, de indiferență și îndepărtează de la mine bârfa și pierderea timpului. Purifică-mi privirea, ca să te văd prezent în frații mei.

Învață-mă, Doamne, ce înseamnă mila, îndurarea, și ajută-mă să te slujesc în oamenii pe care-i voi întâlni astăzi. Ține mereu în fața ochilor mei micimea mea ca să nu uit cât sunt de slab și astfel să nu îndrăznesc să-l judec sau să-l învinovățesc pe aproapele meu. Amintește-mi că tu ai venit să-i mântuiești pe toți cei păcătoși, între care eu sunt primul, eu sunt cel mai păcătos (cf. 1Tit 1,15).

Întărește-mă, Doamne, în această zi în toate aceste hotărâri bune pe care le-am luat, astfel încât, prin cuvinte și fapte, să-ți fiu plăcut așa cum plăcută ți-a fost inima și slujirea ucenicului tău Matei. Întărește-mă, Doamne, căci fără tine nu pot face nimic (cf. In 15,5).


În zadar am trudi
dacă nu ar fi Domnul care cheamă,
vizitează, vindecă, învață,
întărește inima noastră (cf. Ps 127,1-2).


7 iulie 2017 

Vineri din săptămâna a 13-a de peste an
Fer. Benedict al XI-lea, pp.
Gen 23,1-4.19; 24,1-8.62-67; Ps 105; Mt 9,9-13

LECTURA I
Isaac a iubit-o şi s-a mângâiat după pierderea mamei sale.
Citire din cartea Genezei 23,1-4.19; 24,1-8.62-67
Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani. Aceştia au fost anii vieţii Sarei. Sara a murit în Chiriat-Arba, adică Hebron, în ţara Canaan. Abraham a venit să o jelească pe Sara şi să o plângă. 3 Abraham s-a ridicat din faţa moartei sale, a vorbit cu fiii lui Het, zicându-le: 4 „Eu sunt străin şi pribeag printre voi; daţi-mi proprietatea unui mormânt, ca s-o pot îngropa pe moarta mea înaintea mea!” 19 După aceasta Abraham a îngropat-o pe Sara, soţia sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mambre, adică Hebron, în ţara Canaan. 24,1 Abraham era bătrân şi înaintat în zile. Domnul îl binecuvântase pe Abraham în toate. 2 Abraham i-a zis celui mai bătrân servitor din casa lui, cel care guverna tot ce avea el: „Pune-ţi mâna sub coapsa mea! 3 Te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că nu-i vei lua fiului meu o soţie dintre fiicele canaaneenilor în mijlocul cărora locuiesc eu, 4 ci vei merge în ţara mea, la rudele mele şi vei lua o soţie pentru fiul meu Isaac!” 5 Servitorul i-a zis: „Şi dacă femeia nu va fi de acord să vină cu mine în această ţară, atunci să-l duc pe fiul tău în ţara din care ai ieşit?” 6Abraham i-a răspuns: „Ai grijă ca nu cumva să-l faci pe fiul să se întoarcă acolo! 7 Domnul Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu şi din casa rudelor mele, care mi-a spus şi mi-a jurat, zicând: «Descendenţei tale îi voi da această ţară» – el îl va trimite pe îngerul său înaintea ta şi tu vei lua de acolo o soţie pentru fiul meu. 8 Dacă femeia nu va fi de acord să vină cu tine, vei fi eliberat de acest jurământ. Numai să nu-l faci pe fiul meu să se întoarcă acolo!” 62 Isaac venise de la Beer-Lahai-Roi şi locuia în ţinutul Negheb. 63 La căderea serii, a ieşit Isaac la câmp să se plimbe; şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, veneau nişte cămile. 64 Rebeca şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Isaac. S-a coborât de pe cămilă 65 şi i-a zis servitorului: „Cine este bărbatul acela care merge pe câmp în întâmpinarea noastră?” Servitorul i-a răspuns: „El este stăpânul meu!” Atunci ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit. 66 Servitorul i-a povestit lui Isaac toate cele pe care le făcuse. 67Isaac a făcut-o pe Rebeca să intre în cortul Sarei, mama sa. A luat-o pe Rebeca şi ea i-a fost soţie. Isaac a iubit-o şi s-a mângâiat după pierderea mamei sale.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 105(106),1-2.3-4a.4b-5 (R.: 1a)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun.
sau:
Aleluia.

1 Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun,
veşnică este îndurarea lui!
2 Cine va putea istorisi faptele puternice ale Domnului?
Cine va putea face cunoscută toată slava lui? R.

3 Fericiţi sunt cei care păzesc judecata,
cei care înfăptuiesc în orice timp dreptatea!
4a Aminteşte-ţi de noi, Doamne,
din îndurare faţă de poporul tău! R.

4b Vizitează-ne cu mântuirea ta,
5 ca să vedem fericirea celor aleşi ai tăi,
să ne bucurăm de bucuria neamului tău
şi să ne mândrim cu moştenirea ta! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,28
(Aleluia) „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. Îndurare vreau şi nu jertfă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,9-13
În acel timp, plecând Isus de acolo, a văzut un om numit Matei stând la postul de vamă şi i-a spus: „Urmează-mă!” Ridicându-se, el l-a urmat. 10 Şi, pe când stătea la masă în casă, iată că mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi s-au aşezat la masă cu Isus şi cu discipolii lui! 11 Văzând aceasta, fariseii le-au spus discipolilor lui: „De ce mănâncă învăţătorul vostru împreună cu vameşii şi păcătoşii?” 12 Auzindu-i, el le-a spus: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. 13 Aşadar, mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă: «Îndurare vreau şi nu jertfă», căci nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: