Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘indiferenta’

„Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”

Posted by Paxlaur pe 06/12/2017

Domnul il asculta pe saracul care striga„Cristos Domnul vine ca să mântuiască poporul său, vine să-i sature pe cei flămânzi, dar mie nu-mi pasă! Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”. Când am trecut indiferenți pe lângă mulțimea de oameni săraci, flămânzi, pe lângă cei care sunt gata să leșine pe drum, atunci nu facem altceva decât să spunem: „Cristos a venit pentru mine, a venit să mă învețe iubirea și să mă mântuiască, dar mie nu-mi pasă”.

Da, de prea multe ori nouă nu ne pasă că însuși Isus a spus că la sfârşitul lumii, acestea sunt criteriile după care vom fi judecaţi şi ni se va hotărî veşnicia: grija faţă de cei flămânzi, însetaţi, străini, săraci, bolnavi, închişi” (cf. Mt 25,31-46). Numai așa se poate predica evanghelia, numai așa se poate atinge fericirea adevărată și veșnică: te apropii de cel în lipsuri, de cel bolnav, de cel închis, te aşezi lângă el, te faci pritenul său, însoţitorul său.

Ne numim creștini, dar oare suntem noi cu adevărat pe urmele lui Cristos, Domnul și învățătorul nostru? El a fost cuprins de milă în fața mulțimilor, i-a vindecat, i-a învățat, le-a dăruit hrană din belșug. Noi ce facem pentru cei săraci? De Crăciun, dar și astăzi, de sfântul Nicolae, oferim cadouri, dar cui? Nu cumva doar celor de la care așteptăm să primim? Nu cumva suntem indiferenți față de cei de la care nu putem primi nimic? Nu cumva suntem indiferenți tocmai față de cei în care locuiește Cristos cel sărac?

„Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”. Nu ne pasă pentru că nu am înțeles cine este Domnul! Nu ne schimbăm viața pentru că încă nu l-am cunoscut, nu l-am întâlnit. Oare mai putem spune că nu ne pasă de Cristos atunci când auzim și vedem faptele sale minunate? Să ne cercetăm inima plecând de la cuvintele profetului Isaia și să vedem dacă mai putem spune că într-adevăr nu ne pasă de Cristos care vine. Să spunem cu voce tare:

„Cristos va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate”, dar mie nu-mi pasă!

Cristos „va înlătura moartea pentru totdeauna”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos „va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este „Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este cel care îi vindecă pe cei „şchiopi, orbi, invalizi” și îi satură pe cei flămânzi, dar pe mine nu mă interesează nici viața, nici bucuria, nici vindecarea, nici mântuirea! Nimic! (cf. Is 25,6-10; Mt 15,30-31).

Oare putem repeta toate acestea la nesfârșit? Oare chiar putem fi indiferenți față de cel care vine să ne elibereze de moarte?


Domnul este aproape
și dacă am conștientiza cine este el cu adevărat
am înnebuni de fericire,
am tresălta de bucurie în prezența sa.


6 decembrie 2017 

Miercuri din săptămâna 1 din Advent
Sf. Nicolae, ep. *
Is 25,6-10a; Ps 22; Mt 15,29-37

LECTURA I
Domnul cheamă la ospăţul său şi şterge lacrimile de pe feţele tuturor.
Citire din cartea profetului Isaia 25,6-10a
În ziua aceea, Domnul Sabaot va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate. 7 Pe muntele acesta, va înlătura vălul pus pe faţa tuturor popoarelor şi acoperitoarea care acoperea toate neamurile. 8 Va înlătura moartea pentru totdeauna. Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul, căci Domnul a vorbit. 9 În ziua aceea se va spune: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa: să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea lui!” 10a Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 6cd)
R.: Voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b
Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Iată, Domnul vine ca să mântuiască poporul său; fericiţi cei pregătiţi să iasă în întâmpinarea lui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Isus vindecă mulţi bolnavi şi înmulţeşte pâinile.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,29-37
În acel timp, Isus, plecând de acolo, a venit de-a lungul Mării Galileii şi, urcând pe munte, s-a aşezat acolo. 30 Veneau la el mari mulţimi având cu ele şchiopi, orbi, invalizi, muţi şi mulţi alţii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, 31 aşa încât uimea mulţimea care vedea muţii vorbind, invalizii sănătoşi, şchiopii mergând şi orbii văzând. Şi îl glorificau pe Dumnezeul lui Israel. 32 Chemându-i pe discipolii săi, Isus le-a zis: „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. Şi nu vreau să-i trimit flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum”. 33 Discipolii i-au spus: „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să hrănim o mulţime atât de mare?” 34 Dar Isus le-a zis: „Câte pâini aveţi?” Ei au răspuns: „Şapte şi câţiva peştişori”. 35Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 A luat cele şapte pâini şi peştii şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi au strâns şapte coşuri pline.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Indiferența este o sursă inepuizabilă de nefericire…

Posted by Paxlaur pe 04/12/2017

nefericireAstăzi putem să ne însușim atitudinea celui indiferent față de întruparea Cuvântului sau atitudinea celui care, plin de entuziasm, crede și se bucură de Cristos, de eliberatorul vieții noastre. Astfel, în timp ce profetul ne invită: „Veniţi, să urcăm la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob!… Veniți să mergem împreună spre Nașterea Domnului” (cf. Is 2,3), lângă noi răsună și o altă voce ademenitoare: „Cristos se naște pentru mine și mie nu-mi pasă”; în timp ce privim la Cristos care e uimit de credința centurionului – „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă”, pentru unii dintre noi Cristos pare să spună: „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de indiferență” (cf. Mt 8,10). Unde ne regăsim? Ne pasă cu adevărat de întruparea Cuvântului? Ne intresează eliberarea adusă de Cristos? Care este refrenul vieții noastre: „Doamne, eliberează-mă de indiferență, spune numai un cuvânt și mă voi vindeca” sau „Cristos se naște pentru mine și mie nu-mi pasă! Cristos trece prin viața mea, pe lângă mine și mie nu-mi pasă”? Ce cântăm prin faptele noastre, prin felul în care am început această săptămână?

În fața lui Cristos care vine spunem cu toată convingerea: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu, sufletul meu, casa mea, inima mea!” (cf. Mt 8,7)… Spune, Doamne, un cuvânt și vom fi eliberați de orice indiferență, de tot răul, ne vom curăți sufletul pentru a te primi cu inimi pure când vei veni la noi”. Suntem în fața unui mare mister: cel care trebuie să vină este el înșuși cel care ne eliberează de toată indiferența și nevrednicia pentru a-l putea primi așa cum se cuvine. De fapt, cel care trebuie să vină nu este nimeni altul decât Eliberatorul, cel care ia asupra sa păcatele noastre și ale lumii întregi. Dorim noi un astfel de oaspete în casa și în viața noastră?

Avem nevoie de un Eliberator. Avem nevoie de cineva care să ne smulgă din indiferență și să aprindă în inima noastră dorința mântuirii. Iată adevărul despre noi și despre întruparea Cuvântului: „Bolnavă, firea noastră cerea să fie vindecată; căzută, să fie ridicată; moartă, să fie înviată. Pierduserăm stăpânirea binelui, trebuia să o primim înapoi. Închişi în întuneric, trebuia să ni se aducă lumina; pierduţi fiind, aşteptam un Mântuitor; prinşi, un ajutor; robi, un eliberator. Aceste motive erau oare lipsite de însemnătate? Nu meritau ele să-l mişte pe Dumnezeu pentru a-l face să coboare până la firea noastră omenească spre a o cerceta, fiindcă omenirea se găsea într-o stare atât de jalnică şi de nefericită?” (Grigore de Nyssa).

Nefericiți suntem dacă Cristos se naște pentru noi și nouă nu ne pasă!


Domnul este aproape!
Iar noi strigăm din toată inima:
„Doamne Dumnezeul nostru, vino şi ne eliberează,
arată-ne faţa ta şi vom fi mântuiţi” (Ps 79,4)!


4 decembrie 2017 

Luni din săptămâna 1 din Advent
Ss. Ioan Damaschin, pr. înv. *; Varvara, fc. m.; Ioan Calabria, pr.
Is 2,1-5 (Is 4,2-6); Ps 121; Mt 8,5-11

LECTURA I*
Domnul cheamă toate popoarele la pacea veşnică a împărăţiei lui Dumnezeu.
Citire din cartea profetului Isaia 2,1-5
Ceea ce a văzut Isaia, fiul lui Amoţ, cu privire la Iuda şi la Ierusalim. În zilele de pe urmă, muntele casei Domnului va fi stabilit pe vârful munţilor şi va fi mai înalt decât colinele şi se vor îndrepta spre el toate neamurile. 3 Popoare multe vor veni şi vor zice: „Veniţi, să urcăm la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob! El ne va învăţa căile sale şi noi vom umbla pe cărările lui. Căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim, cuvântul Domnului. 4 Va judeca între neamuri şi va decide între multe popoare. Vor schimba săbiile lor în fiare de plug şi suliţele lor, în seceri. Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam şi nu vor mai învăţa războiul. 5 Casă a lui Iacob, veniţi să umblăm în lumina Domnului!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 121(122),1-2.3-4a(4b-5.6-7)8-9 (R.: cf. 1)
R.: Vom merge cu bucurie în casa Domnului.

1 M-am bucurat când mi s-a spus:
„Să mergem în casa Domnului!”
2 Iată, picioarele noastre au ajuns
la porţile tale, Ierusalime! R.

3 Ierusalimul este zidit ca o cetate bine întărită.
4 Acolo urcă triburile, triburile Domnului,
după mărturia lui Israel, ca să laude numele Domnului.
5 Căci acolo sunt scaunele de judecată,
tronurile casei lui David. R.

6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului:
„Să aibă linişte cei care te iubesc!
7 Pacea să locuiască între zidurile tale
şi liniştea, în palatele tale!” R.

8 De dragul fraţilor şi prietenilor mei, eu spun: „Pace ţie!”
9 De dragul casei Domnului Dumnezeului nostru,
mă rog pentru bunăstarea ta! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 79(80),4
(Aleluia) Doamne Dumnezeul nostru, vino şi ne eliberează, arată-ne faţa ta şi vom fi mântuiţi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus în împărăţia cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-11
În acel timp, intrând Isus în Cafarnaum, a venit la el un centurion, rugându-l: 6 „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, suferind groaznic”. 7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”. 8Dar centurionul, răspunzând, i-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu! 9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”. 10 Auzind, Isus s-a mirat şi le-a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă. 11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob”.

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

„Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”! (Vă doresc un Advent plin de pace)

Posted by Paxlaur pe 03/12/2017

1advent„Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”! Acesta pare să fie de multe ori refrenul vieții noastre prin felul în care trăim. Nu ne pasă de Cristos! Nu ne pasă că am început Adeventul. Nu ne pasă că Dumnezeu, însuși Dumnezeu, ne invită să veghem (cf. Mc 13,33). Oare de ce avem această atitudine de indiferență față de Dumnezeu făcut om, în loc să spunem cu Isaia: „Doamne, tu eşti tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu olarul. Noi toţi suntem lucrarea mâinii tale” (Is 64,7)?

Deși apostolul Paul ne asigură că „mărturia lui Isus Cristos a fost întărită în noi, aşa încât să nu ducem lipsă de niciun har în timp ce aşteptăm venirea Domnului nostru Isus Cristos” (cf. 1Cor 1,6-7), de cele mai multe ori noi privim doar la ceea ce ne lipsește. În loc să fim bucuroși pentru ceea ce avem, pentru ceea ce am primit – Domnul este cu noi, Cuvântul s-a făcut trup și ne-a mântuit! – suntem triști pentru ceea ce ne lipsește.

„Constat neîncetat că, atunci când ne gândim la ce vrem să facem în viață, avem tendința să ne poticnim gândindu-ne la ce nu avem, în loc să apreciem ceea ce avem… Să zicem că vrem să pregătim micul dejun și-avem câte ceva în frigider. Vrem să facem cel mai gustos mic dejun cu putință, pe care să-l savurăm apoi împreună. Dar închipuie-ți că, în loc să facem asta, noi spunem: Aș vrea cârnați picanți, dar n-avem, așa că nu o să mai iau micul dejun… Asta facem noi în viață. Fie spunem: Nu am destul timp, așa că nu mai fac nimic; sau N-am destui bani, deci nu mai fac nimic… sau Nu sunt destul de iluminat, deci nu mai fac nimic.

În loc de toate astea, am putea să zicem: Okay (sic!), nu am cârnați și nici fulgi de ovăz, dar am niște ardei, un ou, cereale și parmezan. Apoi pregătim masa, o mâncăm, ne place, în timp ce, dacă am sta cu mâinile în sân și ne-am plânge că n-avem ingrediente, n-am mai mânca nimic și am muri de foame. Așa trebuie să procedezi și-n viață. Uită-te ce ingrediente ai, fă din ele cea mai bună masă cu putință și împarte-o și cu ceilalți… Folosește-ți ingredientele și treci la acțiune” (Jeff Bridges și Bernie Glassman, The Dude și maestrul Zen, Humanitas 2014, 132-133).

Uneori este atât de greu să străbați un drum numai cu ceea ce ai. Ți se pare prea puțin. Imposibil să reușești. Ne este atât de frică de eșec, încât considerăm că este mai bine să nu mai facem nimic. Frica ne amăgește: „Decât să ne poticnim la mijlocul drumului mai bine nu pornim. Dacă nu ne vor ajunge resursele?! Dacă… Și iar dacă… Iar Crăciunul, întâlnirea cu Pruncul sfânt, pare atât de departe, înfricoșător de departe”.

Avem nevoie de curaj pentru a păși spre Crăciun cu ceea ce suntem, cu ceea ce avem. Isus din Nazaret vrea să pregătim această sărbătoare cu tot ceea ce viața ne-a pus la dispoziție până acest moment.


Crăciunul se pregătește cu ceea ce ai,
nu cu ceea ce ai vrea să ai sau cu ceea ce au alții.
Domnul este aproape!


3 decembrie 2017 

† DUMINICA 1 din Advent
Ss. Francisc Xaveriu, pr.; Sofonia, profet
Is 63,16b-17.19b; 64,2b-7; Ps 79; 1Cor 1,3-9; Mc 13,33-37

LECTURA I
O, dacă ai rupe cerurile şi te-ai coborî!
Citire din cartea profetului Isaia 63,16b-17.19b; 64,2b-7
Tu, Doamne, eşti tatăl nostru; numele tău este „Răscumpărătorul nostru” din veşnicie. 17 De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile tale şi ne-ai împietrit inima ca să nu se teamă de tine? Întoarce-te de dragul slujitorilor tăi, al triburilor moştenirii tale! 19b O, dacă ai despica cerurile şi ai coborî! Munţii s-ar topi înaintea ta. 64,2b Ai coborât şi, în faţa ta, munţii s-au cutremurat. 3 Din veşnicie nu s-a auzit şi nu a ajuns la ureche, ochiul nu a văzut alt Dumnezeu, în afară de tine, ca să facă astfel de lucruri pentru cel care se încrede în el. 4 Tu vii în întâmpinare celui care se bucură şi face dreptatea umblând pe căile tale şi aducându-şi aminte de tine. Iată, tu te-ai mâniat şi noi am păcătuit împotriva ta dintotdeauna. Oare vom mai fi mântuiţi? 5 Noi toţi eram precum cel impur, toate faptele noastre de dreptate, ca o haină întinată; noi toţi ne veştejeam ca frunza, păcatele noastre ne spulberau ca vântul. 6 Nu este cine să invoce numele tău, care să se ridice şi să se sprijine de tine, pentru că ţi-ai ascuns faţa de la noi şi ne-ai făcut să ne topim prin păcatele noastre. 7 Acum, Doamne, tu eşti tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu olarul. Noi toţi suntem lucrarea mâinii tale.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 79(80),2ac şi 3b.15-16.18-19 (R.: 4)
R.: Dumnezeule, fă-ne să ne întoarcem, fă să strălucească faţa ta şi vom fi mântuiţi!

2ac Păstor al lui Israel, ascultă,
tu, care şezi peste heruvimi, arată-te în strălucirea ta;
3b fă să se ridice puterea ta
şi vino să ne mântuieşti! R.

15 Dumnezeule Sabaot, întoarce-te!
Priveşte din cer şi vezi, vizitează via aceasta.
16 Ocroteşte ceea ce a plantat dreapta ta
şi pe fiul omului, pe care l-ai întărit pentru tine! R.

18 Mâna ta să fie peste omul dreptei tale,
peste fiul omului, pe care l-ai întărit pentru tine.
19 Atunci nu ne vom mai abate de la tine,
tu ne vei da viaţă şi vom invoca numele tău. R.

LECTURA A II-A
Aşteptăm revelarea Domnului nostru Isus Cristos!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,3-9
Fraţilor, har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos! 4 Îi mulţumesc Dumnezeului meu întotdeauna cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Cristos Isus, 5 pentru că în el aţi fost îmbogăţiţi în toate, în tot cuvântul şi în toată cunoaşterea. 6 Astfel, mărturia lui Isus Cristos a fost întărită în voi, 7 aşa încât să nu duceţi lipsă de niciun har în timp ce aşteptaţi revelarea Domnului nostru Isus Cristos, 8 care vă va întări până la sfârşit ca să fiţi fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos. 9 Credincios este Dumnezeu de care aţi fost chemaţi la comuniunea cu Fiul său, Isus Cristos Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 84(85),8
(Aleluia) Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta! (Aleluia)

EVANGHELIA
Vegheaţi, căci nu ştiţi când vine stăpânul casei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 13,33-37
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aveţi grijă! Vegheaţi, pentru că nu ştiţi când va fi timpul! 34 Aşa cum un om, plecând în călătorie, îşi lasă casa şi dă putere servitorilor săi, fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze; 35 vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi când vine stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau în zori, 36 ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind! 37 Iar ceea ce vă spun vouă o spun tuturor: Vegheaţi!”

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | 4 Comments »

Să nu-i pese nimănui dacă te naști, dacă te trezești, dacă ajungi, dacă exiști…

Posted by Paxlaur pe 21/11/2017

trandafiri_floare_maria„Să nu fii așteptat de nimeni. Să nu-i pese nimănui dacă te naști, dacă te trezești, dacă ajungi, dacă exiști etc.” Ce poate fi mai dureros? Ce stare sufletească ne-ar putea coborî mai jos de această suferință? Aceasta pentru că nu suntem creați pentru noi înșine, ci pentru alții. Cine crede că poate supraviețui de unul singur în această lume, se înșală. Cine crede că doar el contează, arată că nu se cunoaște pe sine și nici lumea din jur. Cine se închide în egoism, suferă cumplit și devine prilej de suferință și pentru cei din jur. Noi toți am fost creați pentru a merge spre ceilalți. Am fost creați să stăm cu brațele larg deschise, mereu pregătiți pentru o îmbrățișare, asemnea pruncilor. Câtă fericire și liniște în viața copilului care este cuprins în suava îmbrățișare a mamei!

Să tresăltăm de bucurie în această zi: Domnul vine în mijlocul nostru! Însuși Dumnezeu vrea să locuiască împreună cu noi, aici, pe pământ, în casa și în inima noastră: „Bucură-te şi veseleşte-te, fiică a Sionului, căci, iată, eu vin şi voi locui în mijlocul tău” (Zah 2,14). Dumnezeu cel atotputernic vine să facă lucruri minunate în viața noastră.

Cu cât dor suspina întreaga creație așteptând răscumpărarea. Cât de înflăcărate erau inimile cântând, fiecare în felul său: „O, dacă ai despica cerurile și ai coborî” (Is 63,19). Și cât de delicat și-a pregătit Domnul intrarea în lume: „Iată, fecioara va zămisli și va naște un fiu, căruia îi va pune numele Emanuel” (Is 7,14). Pentru ca mai apoi îngerul să-i spună sfintei Fecioare: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său” (Lc 1,30-32).

Cu cât drag a pregătit-o Dumnezeu pe Sfânta Fecioară pentru sublimul har de a-l „naște pe creatorul vieții”. Cu câtă bucurie a primit-o astăzi în templul său cel sfânt pe cea prin care el a „înfăptuit cea mai mare lucrare de pe tot pământul”. Maria a fost o ființă așteptată de Dumnezeu, de îngeri, de întreaga omenire. Iar fiecare sărbătoare în cinstea ei trebuie să ne umple de bucurie și de speranță. Și noi suntem ființe așteptate de Domnul. Astăzi și noi trebuie să intrăm cu bucurie în casa Domnului, în locașurile sale sfinte și să-i aducem recunoștința noastră pentru darul vieții, pentru darul familiei, pentru darul mântuirii.

Să trăim această zi cu brațele deschise, pregătiți să-i îmbrățișăm pe cei pe care îi vom întâlni. Să amintim celor din jurul nostru că sunt așteptați. Să-i căutăm pe cei care se simt singuri și uitați. Nu am fost creați pentru noi înșine, ci pentru ceilalți și pentru Domnul care ne așteaptă în locașul său cel sfânt.


„Nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine
și nimeni nu moare pentru sine.
De fapt, dacă trăim, pentru Domnul trăim,
și dacă murim, pentru Domnul murim” (Rom 14,7-8).


21 noiembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 33-a de peste an
Prezentarea la Templu a Sf. Fc. Maria **
Zah 2,14-17; Ps Lc 1,46-55; Mt 12,46-50

LECTURA I
Bucură-te, fiica Sionului, căci, iată vin!
Citire din cartea profetului Zaharia 2,14-17
Bucură-te şi veseleşte-te, fiică a Sionului, căci, iată, eu vin şi voi locui în mijlocul tău – oracolul Domnului. 15 Se vor alipi multe neamuri de Domnul în ziua aceea şi vor fi poporul meu şi eu voi locui în mijlocul tău. Vei cunoaşte că Domnul Sabaot m-a trimis la tine. 16 Domnul îl va moşteni pe Iuda ca parte a sa în ţara sfântă şi va alege din nou Ierusalimul. 17 Să tacă orice făptură înaintea Domnului, pentru că el s-a ridicat din locuinţa sa cea sfântă!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,46-47.48-49.50 şi 53.54-55 (R.: 49)
R.: Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic: şi numele lui e sfânt.

46 Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, Mântuitorul meu. R.

48 Căci a privit la smerenia slujitoarei sale.
Iată, de acum, toate popoarele mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic:
şi numele lui e sfânt! R.

50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam
peste cei ce se tem de el.
53 Pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri,
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. R.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său,
amintindu-şi de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinţilor noştri,
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 11,28b
(Aleluia) „Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Întinzându-şi mâna spre discipolii săi, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei!”
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 12,46-50
În acel timp, pe când Isus mai vorbea încă mulţimilor, iată că mama şi fraţii lui stăteau afară, căutând să-i vorbească! 47 Atunci i-a spus cineva: „Iată, mama şi fraţii tăi stau afară şi vor să-ţi vorbească!” 48 Dar el, răspunzând, i-a zis celui care îi vorbise: „Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?” 49 Şi, întinzându-şi mâna spre discipolii săi, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei! 50Căci oricine face voinţa Tatălui meu din ceruri, acela îmi este şi frate şi soră şi mamă”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Din nou despre recunoștință. Mulțumesc!

Posted by Paxlaur pe 15/11/2017

7-pacate-capitale nicolae SteinhardtPărintele Nicolae Steinhardt scria în Jurnalul fericirii: „Îi iubim foarte puţin pe cei care ne-au scăpat dintr-o scârbă, o belea; îi iubim însă, cu drag, pe cei cărora am avut prilejul să le venim în ajutor, să le dovedim puterea şi mărinimia noastră”. Altfel spus, îi iubim mai mult pe oamenii pe care i-am ajutat în neputința noastră, decât pe Dumnezeu care ne-a salvat. Suntem foarte puțin sau chiar deloc recunoscători față de Domnul vieții.

Cuvântul Domnului răsună astăzi: „Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă?” (Lc 17,17). Oare tu nu ai beneficiat de atâtea ori de harul și ajutorul Domnului, de ce nu te întorci în biserică să-i mulțumești? Oare fratele tău, sora ta, nu au fost și ei atinși de Dumnezeu și eliberați. Ei unde sunt? Oare nu toți avem nevoie să auzim zilnic: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit” (Lc 17,19)? Cum ne arătăm recunoștința pentru faptele minunate pe care Domnul le înfăptuiește în viața noastră?

Cât de strălucitor este adevărul exprimat de textul liturgic de la a IV-a prefață comună: „Cu umilință recunoaștem că tu nu ai nevoie de preamărirea noastră, dar credem că este un mare dar al tău să-ți arătăm recunoștință. Căci, deși lauda pe care ți-o aducem nu adaugă nimic maiestății tale nemărginite, ea ne obține nouă harul mântuirii”.

Trebuie să ne întipărim în inimă acest adevăr: Domnul își este suficient și nimic din ce am putea face noi nu adaugă ceva măreției sale, căci totul este darul său, chiar și cântul nostru de laudă. De la el am primit tot ceea ce avem și suntem și trebuie să îndreptăm totul spre el. Și chiar dacă nu putem adăuga nimic maiestății sale, putem aduce mângâiere inimii sale însetate de iubirea noastră. Dumnezeu se bucură și face sărbătoare în cer de dragul nostru atunci când cu inimi smerite ne apropiem de el, când încercăm să așezăm zgomotul inimii noastre lângă (sau în!) liniștea inimii sale. Chiar dacă faptele și cuvintele noastre sunt sărăcăcioase, mici, neînsemnate, să i le oferim. Să nu lăsăm să treacă nicio zi fără a face ceva pentru Domnul: binele făcut cu perseverență, chiar dacă e mic, într-o zi ne va scoate din păcat și ne va purta spre Domnul. Ba chiar însuși Dumnezeu va privi cu drag spre noi și ne va vindeca de „lepra indiferenței și a nerecunoștinței”.

Și mai este un aspect care produce multă durere sufletului nostru. Este adevărat că faptele și cuvintele noastre sunt mici și nu adaugă nimic ființei Domnului și că tot nouă ne sunt de folos. Însă este dureros atunci când se întâmplă invers: atunci când cuvântul Domnului nu adaugă nimic vieții noastre. Este trist când cuvântul divin trece prin viața noastră fără să aibă vreun ecou în inima noastră, fără vreo urmă de recunoștință.


Să fim recunoscători!
Să mulţumim pentru tot ce avem și suntem,
căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu în Cristos Isus,
cu privire la noi (cf. 1Tes 5,18).


15 noiembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 32-a de peste an
Ss. Albert cel Mare, ep. înv. *; Leopold al III-lea
Înţ 6,1-11; Ps 81; Lc 17,11-19

LECTURA I
Ascultaţi, regilor, şi înţelegeţi!
Citire din cartea Înţelepciunii 6,1-11
Ascultaţi, regilor, şi înţelegeţi! Învăţaţi, judecători ai marginilor pământului! 2 Plecaţi-vă urechea, stăpânitori ai mulţimilor, care vă mândriţi cu mulţimi de popoare! 3 Căci v-au fost date stăpânirea de la Domnul şi puterea de la Cel Preaînalt, care va cerceta lucrările voastre şi va analiza hotărârile. 4 Pentru că, fiind slujitori ai domniei lui, nu aţi judecat drept, nu aţi păzit legea şi nu aţi umblat după hotărârea lui Dumnezeu. 5 Crunt şi rapid se va ridica împotriva voastră, căci o judecată de neînduplecat va fi împotriva celor care conduc. 6 Căci cel mic are parte de iertare şi de îndurare, dar cei puternici vor fi pedepsiţi straşnic. 7 Stăpânul a toate nu-şi retrage faţa şi nu se ruşinează faţă de cel mare. Căci el i-a făcut la fel şi pe cel mic, şi pe cel mare şi se îngrijeşte de toţi. 8 Dar asupra stăpânitorilor va fi cercetare severă. 9 Deci pentru voi, dominatorilor, sunt cuvintele mele, ca să învăţaţi înţelepciunea şi să nu cădeţi. 10 Dar cei care păzesc cu sfinţenie cele sfinte vor fi sfinţiţi şi cei care le vor învăţa vor afla apărare. 11 Doriţi, aşadar, cuvintele mele, tânjiţi şi veţi fi instruiţi!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 81(82),3-4.6-7 (R.: 8a)
R.: Ridică-te, Dumnezeule, şi judecă pământul.

3 Faceţi dreptate celui sărac şi orfanului,
daţi dreptate celui umil şi celui sărman!
4 Scăpaţi-l pe cel slab şi pe cel nevoiaş
eliberaţi-l din mâna celor nelegiuiţi! R.

6 Eu am zis: „Voi sunteţi dumnezei!
Toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt!”
7 Cu toate acestea, veţi muri ca toţi oamenii,
veţi cădea ca toţi cei puternici. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Tes 5,18
(Aleluia) Mulţumiţi pentru toate, căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu în Cristos Isus, cu privire la voi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,11-19
În timp ce mergea spre Ierusalim, Isus a trecut prin Samaria şi Galileea. A intrat într-un sat şi i-au venit în întâmpinare zece leproşi care stăteau la distanţă. 13 Aceştia şi-au ridicat glasul, strigând: „Isuse, Învăţătorule, îndură-te de noi!” 14 Văzându-i, el le-a spus: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” 15 Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţat. Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors glorificându-l pe Dumnezeu cu glas puternic 16 şi a căzut cu faţa la picioarele lui, mulţumindu-i; iar acesta era samaritean. 17 Atunci Isus a spus: „Oare nu s-au curăţat zece? Unde sunt ceilalţi nouă? 18 Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l glorifice pe Dumnezeu decât acest străin?” 19Apoi i-a zis: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: