Arhivă etichetă pentru ‘inima’

Nu-ți dezvălui inima oricărui om

Nu te linguși pe lângă cei cu dare de mână 
și nu te grăbi să calci pragul mai marilor zilei. 
Mergi mai curând la oamenii umili și simpli, 
la cei cumpătați și temători de Domnul; 
cu ei descarcă-ți inima, 
pentru binele tău sufletesc.

Cartea I: îndrumări de folos pentru viața sufletului

Capitolul VIII: SĂ NE FERIM DE APROPIEREA
NESĂBUITĂ FAȚĂ DE CEILALȚI

1. Nu-ți dezvălui inima oricărui om (Sir 8,19), ci doar unui om înțelept și cu frica lui Dumnezeu spune-i tot ce ai pe suflet. Nu te aduna prea des cu cei tineri și cu necunoscuți. Nu te linguși pe lângă cei cu dare de mână și nu te grăbi să calci pragul mai marilor zilei. Mergi mai curând la oamenii umili și simpli, la cei cumpătați și temători de Domnul; cu ei descarcă-ți inima, pentru binele tău sufletesc. Nu fi apropiat de nici o femeie anume, dar roagă-te îndeobște lui Dumnezeu pentru toate femeile bune. Să nu-ți dorești să fii apropiat sufletește decât de Dumnezeu singur și de îngerii lui; cât despre oameni, caută să-i cunoști cât mai puțin.

2. Să ai în suflet dragoste pentru toată lumea, însă apropierea de toți nu are nici un rost. De câte ori nu se întâmplă ca cel mai puțin cunoscut să strălucească, de departe, cu faimă mare: ca de îndată ce sosește de față, bunul său nume să-și piardă luciul în ochiul celui care-l poate cunoaște mai îndeaproape. Tot astfel, ne închipuim uneori că am putea face altora plăcere venind mai aproape de ei; ca abia să începem să ne dăm seama că metehnele și cusururile noastre, văzute de aproape, sunt departe de a le face plăcere.

Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm: „Împinși de iubirea care vine de la Dumnezeu, creștinii fac bine tuturor, mai ales fraților în credință (cf. Gal 6,10), lepădând „orice răutate și orice vicleșug și prefăcătoriile și invidiile și toate clevetirile” (1Pt 2,1), atrăgându-i astfel pe oameni la Cristos” (Apostolicam Actuositatem: Decretul despre apostolatul laicilor, nr. 4).

Să ne rugăm: Dăruiește-ne, Doamne, harul să te iubim mai presus de orice. Ajută-ne să trudim zi de zi cu seriozitate pentru a ne îndeplini dorința de a te sluji și de a te urma în toate zilele vieții noastre. 

Să reținem: Să ai în suflet dragoste pentru toată lumea, însă apropierea de toți nu are nici un rost.

Să practicăm: Să fim politicoși și prietenoși, dar să evităm familiaritățile periculoase.


Aici puteți citi alte capitole din Imitațiunea lui Cristos:

CARTEA I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului

Capitolul I: Urmând pas cu pas pe Cristos, să trecem cu dispreț peste deșertăciunile lumii

Capitolul II: Să nu avem despre noi înșine păreri înalte

Capitolul III: Să ne biruim pe noi înșine: ce anume te stânjenește și-ți aduce mai multe necazuri pe cap?

Capitolul IV: Buna chibzuință a faptelor noastre

Capitolul V: La citire să te atragă un singur lucru: dragostea de adevăr!

Capitolul VI: Iată de ce inima omului robit simțurilor nu cunoaște pacea

Capitolul VII: Nu te socoti mai bun decât alții

VA URMA! Capitolul IX: Mai la adăpost este cel ce știe să primească sfaturi, decât cel care se încumetă să le dea.… (vineri, 6 noiembrie 2020).


Mai multe despre cartea Imitațiunea lui Cristos poți afla AICI: 
Introducere: o carte care a schimbat milioane de vieți!

Pentru textul integral, meditații, rugăciuni…: The imitation of Christ, St Paul, 1995.

Sau: Imitațiunea lui Cristos, ARCB, 2003 (Librăria sfântul Iosif București).


Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur
pot afla detalii scriind AICI
sau la adresa paxlaur@yahoo.com.

De asemenea,
puteți utiliza una dintre posibilitățile de mai jos
pentru a fi alături de cei care trăiesc vremuri grele și triste.

Singuri putem face (prea)puțin,
împreună putem oferi mult mai mult.
Încă nu e (prea) târziu!

Dăruind vei dobândi!


Ajută un copil să meargă la școală! Luptă împotriva abandonului școlar! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci.

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

7.00 €

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

Iată de ce inima omului robit simțurilor nu cunoaște pacea

Adevărata pace a inimii 
se capătă luptând împotriva poftelor neorânduite, 
nu slujindu-le și urmându-le orbește imboldul.

Capitolul VIDESPRE IMBOLDURILE NEÎNFRÂNATE

1. De îndată ce un imbold nesăbuit îi dă pinteni, omul se tulbură. Cel trufaș, de pildă, sau cel zgârcit, n-au parte de tihnă niciodată; în schimb, cel sărman și cel smerit cu inima gustă din belșug binefacerile păcii. Cel ce nu și-a răstignit cu totul poftele se va lăsa ușor ispitit și va fi lesne biruit în împrejurări din cele mai mărunte și neînsemnate. Cei care sunt sufletește șubrezi – robiți încă, întrucâtva, trupului lor și aplecați spre bucuriile simțurilor – anevoie se vor dezlipi cu totul de dorințele și năzuințele lumești. Iată de ce îi umbrește tristețea, deseori, atunci când trebuie să se înfrâneze de la câte ceva, ba chiar se supără, câteodată, atunci când un lucru sau cineva li se așază de-a curmezișul.

2. Dacă însă omul și-a dobândit ce și-a poftit, curând îl apucă mustrările de cuget, căci și-a urmat fără frâu imboldul, ceea ce nu ajută cu nimic la dobândirea păcii pe care și-a dorit-o. Adevărata pace a inimii se capătă luptând împotriva poftelor neorânduite, nu slujindu-le și urmându-le orbește imboldul. Iată de ce inima omului robit simțurilor nu cunoaște pacea, căci binefacerile ei nu se revarsă asupra celui împrăștiat în afară, ci doar în adâncul sufletului aprins de râvnă și evlavie.

Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm: Trebuie să cerem de la Duhul dumnezeiesc harul abnegației sincere, al umilinței și blândeții în slujire, al generozității frățești față de semeni. „Drept aceea vă rog fierbinte”, spune Apostolul neamurilor, „eu, cel întemnițat pentru Domnul, să umblați cu vrednicie după chemarea cu care ați fost chemați, cu toată smerenia și blândețea, cu răbdare îngăduindu-vă unii pe alții în iubire, având grijă să păstrați unitatea Duhului prin legătura păcii” (Ef 4,1-3). Acest îndemn se adresează mai ales acelora care au fost ridicați la ordinele sacre în vederea continuării misiunii lui Cristos care între noi „nu a venit pentru a fi slujit, ci pentru a sluji” (Mt 20,28) (Unitatis redintegratio: Decret despre ecumenism, nr. 7).

Să ne rugăm: Dăruiește-ne, Doamne, pacea interioară. Potolește cu harul tău furtunile pasiunilor noastre și dăruiește-ne curajul de a le înfrunta. Rânduiește ca toate dorințele noastre să fie supuse rațiunii, credinței și lui Dumnezeu. Amin!

Să reținem: Adevărata pace a inimii se capătă luptând împotriva poftelor neorânduite, nu slujindu-le și urmându-le orbește imboldul.

Să practicăm: Ferește-te de dorințele dezordonate și cultivă pacea și stăpânirea minții.


Aici puteți citi alte capitole din Imitațiunea lui Cristos:

CARTEA I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului

Capitolul I: Urmând pas cu pas pe Cristos, să trecem cu dispreț peste deșertăciunile lumii

Capitolul II: Să nu avem despre noi înșine păreri înalte

Capitolul III: Să ne biruim pe noi înșine: ce anume te stânjenește și-ți aduce mai multe necazuri pe cap?

Capitolul IV: Buna chibzuință a faptelor noastre

Capitolul V: La citire să te atragă un singur lucru: dragostea de adevăr!

VA URMA! Capitolul VII: SĂ NU NE LĂSĂM AMĂGIȚI DE NĂDEJDI ZADARNICE ȘI SĂ FUGIM DE ÎNFUMURARE … (vineri, 23 octombrie 2020).


Mai multe despre cartea Imitațiunea lui Cristos poți afla AICI: 
Introducere: o carte care a schimbat milioane de vieți!

Pentru textul integral, meditații, rugăciuni…: The imitation of Christ, St Paul, 1995.

Sau: Imitațiunea lui Cristos, ARCB, 2003 (Librăria sfântul Iosif București).

Nu e doar mister. Este frumusețe copleșitoare, este iubire desăvârșită care cere iubire, nu doar cunoaștere!

Este necesar ca Isus să facă parte din viața noastră, nu doar din cultura noastră generală. Nu este suficient să știm cine este prezent în Sfânta Taină. Doar cu eforturile noastre, chiar și atunci când am fi în posesia unei minți sclipitoare, nu vom reuși să pătrundem toată măreția cuprinsă în acest Preasfânt Sacrament. Intelectul nostru ar fi copleșit de frumusețea, strălucirea și mai ales de iubirea cuprinse în acest sublim Sacrament. Suntem prea firavi în fața unor taine atât de mari: Dumnezeu întrupat, Isus Cristos mort și înviat, sfânta și dumnezeiasca Liturghie, pâinea și vinul care devin trupul și sângele său… Nu e doar mister. E frumusețe copleșitoare, este iubire desăvârșită care cere iubire, nu doar cunoaștere! Numai prin harul divin, prin revărsarea Duhului Sfânt, o inimă pură și smerită este capacitată să iubească și să adore această frumusețe desăvârșită, acest izvor nesecat de bunătate!

Este necesar ca Isus să facă parte din viața noastră, nu doar din cultura noastră generală. Isus din Nazaret nu este un personaj literar, nu este un model pentru operele de artă, nu este un filozof sau un orator. El este Dumnezeu! Dumnezeu adevărat și om adevărat! Locul lui nu este atât în marile biblioteci sau în muzeele naționale, în amfiteatrele universităților sau în studiourile moderne, cât mai ales în inima noastră. Este adevărat că în fața misterului Euharistic, intelectul ne provoacă viața și credința cerând un răspuns. Însă doar trăirea acestui mister în toată profunzimea lui – dumnezeire și umanitate, preot și jertfă, trup și sânge, pâine și vin! – poate  sătura și liniști setea noastră de cunoaștere și de iubire. 

Este necesar ca Isus să facă parte din viața noastră, nu doar din cultura noastră generală. Isus Cristos este prezentul și viitorul nostru, nu este trecut, nu este istorie! Isus nu este un obiect de studiu, ci viață! Nu e o bucată de ipsos, de fier, de fibră, o cruce sau un chip, o statuie sau o pânză pictată, ci este carne și sânge, trup și suflet, Dumnezeu adevărat și om adevărat. E viu! E real! E prezent! Tocmai de aceea este derutant că suntem atât de îngrijorați că Isus va lipsi din școli, din sălile de tribunal, de pe clopotnițele bisericilor, însă nu plângem când lipsește din singurul loc în care el vrea să fie cu adevărat: inima noastră! Încă nu-l cunoaștem, încă nu-l iubim!Să nu uităm că nu cercetările, fie ele chiar demne de premiul Nobel, aduc cunoașterea Sfintelor Taine, ci trăirea lor: împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Cristos este cea mai profundă apropiere de Dumnezeu și de misterul său. Departe de mine gândul de a disprețui studiul! E atât de importantă educația, studiul, știința… Însă atunci când vorbim despre Sfintele Taine, momentele de adorație euharistică aduc mai multe răspunsuri, mai multă liniște, mai multă claritate, decât luni sau ani petrecuți în cele mai bune biblioteci. Aceasta pentru că Domnul a ales să ne vorbească de la inimă la inimă. Dumnezeu se cunoaște cu adevărat stând cu el, trăind cu el și pentru el, nu (doar) citind despre el! 

%d blogeri au apreciat: