„Te iubesc, Doamne, tu eşti tăria mea” (cf. Ps 17,2). Tu ești singurul meu Dumnezeu, singura mea speranță și iubire. „Te iubesc din toată inima mea”, chiar dacă este mică și plină de neliniște. Pe tine, Doamne, iubirea mea, te rog să faci această inimă asemenea cu inima ta: statornică și iubitoare, blândă și smerită, generoasă și iertătoare. Fă ca și din inima mea să se reverse asupra celor din jur „râuri de apă vie”, bleșug de haruri, așa cum din inima ta se reversă binecuvântări asupra omenirii (cf. In 7,38). Lasă-mă, Doamne, în această zi să-mi așez capul la pieptul tău, să-ți ascult bătăile inimii și să prind ritmul iubirii tale, ritmul slujirii tale și-ntr-o deplină tăcere, ca-ntr-un pustiu, să ne vorbim de la inimă la inimă (cf. In 13,25; Os 2,16).
Da, Doamne, te iubesc. Vorbește-mi! Tu ești tăria mea, forța mea de a spera nemurirea. Te iubesc din tot sufletul meu care zi de zi vrea să atingă cerul, însetat de tine, de nemurire, de viața veșnică pe care i-ai promis-o și pe care o gustă deja hrănindu-se din sfânta Euharistie, din trupul tău jertfit pentru viața lumii (cf. In 6,51). Da, Doamne, „inima mea se bucură și sufletul meu tresaltă deja de bucurie; ba chiar și trupul meu se va odihni în siguranță, deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuința morților, nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău să vadă putrezirea” (cf. Ps 16,9-10).
Da, Doamne, te iubesc cu toată puterea mea lipsită de forța de a face minuni, de a face binele. Te iubesc, deși din cauza slăbiciunilor mele mă regăsesc în „generația necredinciosă și perversă”, mă regăsesc între cei vrednici de a fi mustrați de tine, mă regăsesc între cei neputincioși în a sluji și ajuta aproapele. Te iubesc, Doamne, cu toată puterea mea care nu e capabilă să mute munții, să vindece bolnavii, să-i elibereze pe cei stăpâniți de Diavol. Singura mea putere este să-mi ridic ochii spre tine, să întind mâinile spre tine, iubirea mea, și să strig: „Ai milă de mine, păcătosul. Eliberează-mă! Poartă-mă pe urma pașilor tăi. Dă-mi puterea să iubesc, să cred și să sper”!
Doamne, tăria mea, ajută-mă să meditez zi de zi cuvintele tale și să le păstrez în inima mea, asemnea Mariei (cf. Lc 2,19). Acolo, în adâncul inimii mele, legea ta să aducă roade pe care apoi să le pot împărtăși fraților mei. Nu vreau să țin ascunsă lucrarea mâinilor tale, iubirea ta față de mine, ci vreau să vorbesc desprea ea când stau în casă, dar și când merg pe drum, seara și dimineața, mereu, oricui. Să-mi strălucească ochii și faptele să-mi fie îmbibate de iubirea ta. Da, Doamne, să se vadă în această zi că te iubesc din toată inima mea, din tot sufletul meu şi din toată puterea mea!
„Cum dorește cerbul izvoarele de apă,
așa te dorește sufletul meu pe tine, Dumnezeule.
Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu;
când voi veni și voi vedea fața lui Dumnezeu?” (Ps 42,2-3).
12 august 2017
Sâmbătă din săptămâna a 18-a de peste an
Sf. Ioana Francisca de Chantal, călug. *
Dt 6,4-13; Ps 17; Mt 17,14-20
LECTURA I
Să-l iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău din toată inima ta!
Citire din cartea Deuteronomului 6,4-13
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 5 Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta! 6 Să fie aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi în inima ta! 7 Să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când stai în casa ta, când mergi pe drum, când te culci şi când te scoli! 8 Să le legi ca un semn la mâini şi să-ţi fie ca un pandantiv între ochi! 9 Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale! 10 Când Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob, că ţi-o va da, cetăţi mari şi bune pe care nu tu le-ai zidit, 11 case pline de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, fântâni cu apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu le-ai plantat, când vei mânca şi te vei sătura, 12 ai grijă să nu-l uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei! 13 Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, lui să-i slujeşti şi pe numele lui să juri!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 17(18),2-3a.3bc-4.47 şi 51ab (R.: cf. 2.3)
R.: Te iubesc, Doamne, tu eşti tăria mea!
2 Te iubesc, Doamne, tăria mea,
3a Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu. R.
3bc Dumnezeul meu, stânca mea
în care mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea.
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei. R.
47 Viu este Domnul şi binecuvântată este stânca mea
şi preaînălţat este Dumnezeul mântuirii mele!
51ab El dă mari izbânzi regelui său,
arată milostivire faţă de unsul său. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa prin evanghelie. (Aleluia)
EVANGHELIA
Dacă aţi avea credinţă, nimic nu v-ar fi imposibil.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,14-20
În acel timp, s-a apropiat de Isus un om care a îngenuncheat înaintea lui 15 şi i-a spus: „Doamne, îndură-te de fiul meu, pentru că este lunatic şi suferă cumplit! De multe ori cade în foc şi deseori în apă. 16 L-am adus la discipolii tăi, dar n-au putut să-l vindece”. 17 Isus, răspunzând, a zis: „O, generaţie necredincioasă şi perversă! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceţi-l aici!” 18 Isus i-a poruncit, iar diavolul a ieşit din el. Şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. 19 Atunci au venit discipolii lui Isus şi i-au spus deoparte: „De ce noi nu am putut să-l alungăm?” 20 El însă le-a spus: „Din cauza puţinei voastre credinţe. Căci adevăr vă spun, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo!» şi el s-ar muta. Şi nimic nu v-ar fi imposibil”.
Cuvântul Domnului
Suntem uimiți în fiecare zi când simțim cât de profund este împletit binele cu răul. În atâtea situații din viața noastră găsim această împletire de „alb și negru”, exact ca în năvodul despre care vorbește Isus în sfânta evanghelie. Avem nevoie să ne așezăm și să începem să alegem binele și să-l separăm de rău. Dar nu întotdeauna reușim. Este foarte greu, de exemplu, când trebuie să ne alegem persoanele din jurul nostru, persoanele care să facă parte din viața noastră. Suntem uimiți în fața valorilor pe care le au. Ne încântă cu frumusețea, cu lumina și cu adevărul care răzbat din inima lor. Și totuși, în aceleași persoane radioase descoperim și pete de întuneric. Ba chiar nici măcar nu trebuie să privim spre alții, căci noi înșine suntem acest amestec de lumină și întuneric, de bine și rău. Noi înșine realizăm opere îmbibate de frumusețe și bunătate, dar imediat după facem și lucrurile cele mai oribile, negre, de care ne rușinăm. Noi înșine spunem adevărul, dar și mințim. Noi facem să strălucească binele în viața aproapelui, dar tot noi suntem cei care împroșcăm cu noroi în stânga și în dreapta.
Cât de bine ne regăsim în acest strigăt: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!” (Mt 8,2)! Și cât de mult tânjim după răspunsul salvator: „Vreau. Curăţă-te!” (Mt 8,3).