Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘inima’

Indiferența ucide! Iertarea și credința dau viață!

Posted by Paxlaur pe 13/11/2017

indiferenta moarteCuvântul tău, Doamne, este cea mai puternică rugăciune, strigarea noastră de fiecare zi, hrana sufletului nostru, forța prin care ne ridicăm privirea spre cer și te simțim atât de aproape. Când ne rugăm te vedem cum ne privești cu drag: tu ești Tatăl nostru. Către tine, Tată, strigă inima noastră la începutul acestei săptămâni: „Mărește-ne credința” (Lc 17,5)!

Doamne, măreşte-ne credinţa! Noi știm că „este imposibil să nu vină scandalurile”, dar mărește-ne credința astfel încât scandalurile să nu vină prin noi, prin faptele sau cuvintele noastre (cf. Lc 17,1). Ajută-ne să nu fim noi pricină de poticnire pentru frații noștri. Ție îți strigăm cu psalmistul: „Să nu fie făcuți de rușine din pricina mea cei care speră în tine, Doamne Dumnezeul Sabaot! Să nu fie umiliți din cauza mea cei care te caută pe tine, Doamne” (cf. Ps 69,7)”.

Doamne, măreşte-ne credinţa! Dăruiește-ne harul de a-i ajuta pe frații noștri, de a ieși din indiferență în fața răului. Ajută-ne să nu fim surzi în această zi la chemarea ta: „Dacă fratele tău păcătuieşte, mustră-l, iar dacă se converteşte, iartă-l!” (Lc 17,3). Să-l corectăm frățește pe cel care greșește și mai ales, după exemplul tău, să iertăm celor care ne greșesc. Mărește-ne credința pentru a crede în iertarea ta și la rândul nostru să iertăm.

Doamne, măreşte-ne credinţa! Ajută-ne să ieșim din indiferența cu care privim la răul din noi. Ajută-ne să fim atenți cu noi înșine! Ferește-ne de ispita de a vedea paiul din ochiul fratelui nostru, fără a observa mai întâi bârna din ochiul nostru, răutatea din inima noastră, greșelile noastre (cf. Mt 7,3).

Doamne, măreşte-ne credinţa! Ajută-ne ca în această săptămână să corectăm nu atât prin cuvintele noastre, cât mai ales prin faptele noastre. Exemplul vieții nostre să invite oamenii la convertire. Să fim primii care facem această lume mai bună, începând cu casa noastră, cu comunitatea noastră, ba chiar cu inima noastră, căci din inimă iese tot răul din lume: gândurile rele, crimele, adulterele, desfrânările, furturile, mărturiile false, blasfemiile (cf. Mt 15,19).

Doamne, măreşte-ne credinţa! Prin harul tău să iubim dreptatea și să judecăm mereu cu dreptate. Să gândim cu bunătate despre oameni și despre tine, Doamne, și să te căutăm „în simplitatea inimii”! Ajută-ne să înțelegem că tu te lași „găsit de cei care nu te pun la încercare” și te arăți slujitorilor tăi care cred în tine (cf. Înț 1,2).

Doamne, mărește-ne credința ca să alungăm din viața noastră gândurile perverse care ne îndepărtează de Dumnezeu, de înțelepciune și de oameni: „înţelepciunea nu pătrunde în sufletul care face răul şi nici nu locuieşte în trupul dedat păcatului” (cf. Înț 1,4-6). Doamne, măreşte-ne credinţa, purifică-ne sufletul și trupul, inima și mintea. Măreşte-ne, Doamne, credinţa și nu ne lăsa pradă păcatului și descurajării.


Indiferența ucide!
Iertarea și credința dau viață!


13 noiembrie 2017 

Luni din săptămâna a 32-a de peste an
Sf. Augustina (Livia), călug.
Înţ 1,1-7; Ps 138; Lc 17,1-6

LECTURA I
Înţelepciunea este un duh iubitor de oameni. Duhul Domnului umple lumea.
Citire din cartea Înţelepciunii 1,1-7
Iubiţi dreptatea, voi, cei care judecaţi pământul, gândiţi cu bunătate despre Domnul şi căutaţi-l în simplitatea inimii! 2 Căci el se lasă găsit de cei care nu-l pun la încercare şi se dezvăluie celor care cred în el. 3 Gândurile perverse îndepărtează de Dumnezeu, dar puterea pusă la probă îi convinge pe cei nepricepuţi. 4 Căci înţelepciunea nu pătrunde în sufletul care face răul şi nici nu locuieşte în trupul dedat păcatului. 5 Duhul cel sfânt al disciplinei fuge de înşelăciune, stă departe de gândurile neînţelepte şi este îndepărtat când vine nedreptatea. 6 Înţelepciunea este un duh iubitor de oameni, care nu-l lasă nepedepsit pe cel care spune blasfemie cu buzele lui, căci Dumnezeu este martorul gândurilor sale, supraveghetorul adevărat al inimii şi cel care-i ascultă limba. 7 Duhul Domnului umple lumea, ţine toate împreună şi cunoaşte orice sunet.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 138(139),1-3.4-6.7-8.9-10 (R.: 24b)
R.: Condu-mă, Doamne, pe calea veşniciei!

1 Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti;
2 ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe intenţiile mele;
3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.

4 Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă,
tu, Doamne, îl cunoşti în întregime.
5 Tu mă învălui din faţă şi din spate
şi mâna ta stă întinsă asupra mea.
6 Minunată este pentru mine cunoaşterea ta,
prea înaltă ca să o pot înţelege. R.

7 Unde aş putea merge departe de duhul tău
şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale?
8 Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo;
dacă m-aş coborî în locuinţa morţilor, tu eşti de faţă. R.

9 Dacă aş lua aripile aurorei
şi m-aş opri dincolo de mare,
10 şi acolo mâna ta m-ar conduce
şi dreapta ta m-ar ţine. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,15d.16a
(Aleluia) Străluciţi ca nişte luminători în lume; ţineţi cu tărie cuvântul vieţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă de şapte ori se întoarce la tine, spunând: „Îmi pare rău!”, tu să-l ierţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,1-6
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Este imposibil să nu vină scandalurile, dar vai celui prin care vine! 2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega o piatră de moară de gât şi ar fi aruncat în mare, decât să scandalizeze chiar şi numai pe unul dintre aceştia mici. 3 Fiţi atenţi cu voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte, mustră-l, iar dacă se converteşte, iartă-l! 4 Dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine, spunând: «Îmi pare rău!», tu să-l ierţi!” 5 Apostolii i-au spus Domnului: „Măreşte-ne credinţa!” 6 Iar Domnul a spus: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: «Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare!” şi v-ar asculta”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Vrei? Ține închisă vatra inimii tale…

Posted by Paxlaur pe 04/11/2017

carol borromeu2„Vrei să te învăț cum să mărești mai mult participarea ta interioară la celebrarea comunitară, cum să faci mai plăcută lui Dumnezeu lauda ta și cum să înaintezi în sfințenie? Ascultă ceea ce îți spun. Dacă deja s-a aprins în tine vreo scânteie a iubirii divine, nu o alunga, nu o expune în fața vântului. Ține închisă vatra inimii tale, pentru ca să nu se răcească și să nu piardă căldura. Adică, alungă cât poți ceea ce-ți distrage atenția. Rămâi recules cu Dumnezeu, evită vorbăriile nefolositoare”.

Cât de mult ne solicită inima aceste cuvinte rostite de sfântul Carol Borromeu în urmă cu aproape 500 de ani. Ele sunt ecoul cuvintelor Apostolului: „Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile” (Rom 11,29). Dumnezeu nu se răzgândește și dacă a aprins în noi iubirea sa divină, chemarea sa, niciodată nu o va retrage. Însă nouă ne revine obligația de a veghea, de a ține „închisă vatra inimii” pentru a nu stinge focul iubirii divine. Nouă ne revine obligația de a cultiva virtuțile, de a trăi în umilință. Doar așa vom simți cum se împlinește în noi cuvântul Domnului: „Oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat” (Lc 14,11).

Ce înseamnă pentru noi umilința? Suntem persoane smerite? Isus este atât de clar în evanghelie: cine nu iubește umilința, cine nu trăiește în smerenie, va fi umilit, înjosit! Noi ce alegem astăzi: să fim umili sau să fim umiliți?

Umilința nu este doar o simplă cale spre pace și fericire. Prin ea nu doar că trăim în pace cu oamenii și cu Dumnezeu. Ea este totodată cea mai puternică armă împotriva Diavolului pentru că el nu știe ce înseamnă să fii umil. Diavolul nu are puterea de a ne învinge atunci când ne lăsăm înveșmântați în această mantie simplă, dar strălucitoare și puternică. Sfântul Augustin ne învață că „după cum mândria a fost cea care i-a făcut pe îngeri să devină diavoli, tot așa umilința îi ajută pe oameni să devină îngeri”. Îmbrăcați în umilință vom fi asemenea îngerilor: îl vom privi pe Dumnezeu față către față la împlinirea timpurilor.

Umilința înseamnă să fii asemenea lui Cristos: nu faci mofturi la fiecare „prânz” al vieții și să nu ai pretenția de a avea locuri rezervate. Fiul Omului nu are un loc rezervat, el nu are nici măcar unde să-și plece capul, însă se încredințează providenței divine (cf. Mt 6,25-34; 8,20; 10,26-33). Fără umilință nu putem fi asemenea lui Cristos, nu-i putem fi ucenici: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze” (Lc 9,23).

Umilința înseamnă să-ți cunoști limitele și să ți le accepți fără a învinui pe nimeni pentru ceea ce ești. Tot ceea ce suntem este un dar, iar nouă ne revine obligația de a valorifica la maxim acest dar: viața!


Dumnezeu „i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
i-a dat jos de pe tron pe cei puternici
și i-a înălțat pe cei smeriți” (Lc 1,52-53).


4 noiembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 30-a de peste an
Ss. Carol Borromeu, ep. **; Felix de Valois, pustnic
Rom 11,1-2a.11-12.25-29; Ps 93; Lc 14,1.7-11

LECTURA I
Dacă însă căderea iudeilor este reconciliere pentru lume, cu cât mai mult nu va fi întoarcerea lor!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,1-2a.11-12.25-29
Fraţilor, oare Dumnezeu şi-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din descendenţa lui Abraham, din tribul lui Beniamin. 2a Dumnezeu nu şi-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut de mai înainte. 11 Deci spun: oare s-au poticnit ca să cadă definitiv? Nicidecum! Ci prin căderea lor a venit mântuirea pentru neamuri, ca să-i facă pe ei geloşi. 12 Dacă însă greşeala lor este bogăţie pentru lume şi eşecul lor, bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult nu va fi plinătatea lor! 25 Căci, fraţilor, nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la misterul acesta, ca să nu vă credeţi înţelepţi. Împietrirea unei părţi din Israel durează până când vor intra toate neamurile păgâne. 26 Şi, în acest fel, întregul Israel va fi mântuit, după cum este scris: „Va veni din Sion Răscumpărătorul. El va îndepărta nelegiuirile din Iacob 27 şi aceasta va fi alianţa mea cu ei când voi îndepărta păcatele lor”. 28 În privinţa evangheliei, ei sunt duşmani spre binele vostru; în privinţa alegerii, ei sunt iubiţi datorită părinţilor, 29 căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 93(94),12-13a.14-15.17-18 (R.: cf. 14)
R.: Domnul nu abandonează, moştenirea sa!

12 Fericit este omul pe care îl educi tu, Doamne,
pe care îl înveţi legea ta,
13a pentru ca să-l păstrezi netulburat în zilele rele. R.

14 Pentru că Domnul nu-l abandonează pe poporul său
şi nu părăseşte moştenirea sa.
15 Se va face judecată după dreptate
şi după ea vor tinde toţi cei drepţi cu inima. R.

17 Dacă Domnul nu ar fi fost ajutorul meu,
sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinţa tăcerii.
18 Când spun: „Mi se clatină piciorul!”,
îndurarea ta, Doamne, mă susţine. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,29ab
(Aleluia) Luaţi asupra voastră jugul meu, spune Domnul, şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima! (Aleluia)

EVANGHELIA
Oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1.7-11
Într-o sâmbătă, Isus a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor, ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. 7 Văzând cum îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus celor invitaţi această parabolă: 8„Când eşti chemat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc, pentru că ar putea fi chemat cineva mai cu trecere decât tine 9 şi, venind cel care te-a chemat şi pe tine, şi pe el, îţi va spune: «Dă locul acestuia!” Atunci vei sta cu ruşine pe ultimul loc. 10 Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat, să-ţi spună: «Prietene, urcă mai sus!», şi acolo vei avea glorie în faţa tuturor celor care sunt la masă cu tine! 11 Căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.

Cuvântul Domnului

Posted in Carol Borromeu, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Cât de grele sunt despărțirile…

Posted by Paxlaur pe 28/10/2017

despartireCât de grele sunt despărțirile. Cum să nu te doară și să nu plângi când petreci luni sau ani cu persoane dragi și deodată afli că… au plecat sau vor pleca în viitorul (foarte!) apropiat?! Cum să nu fie dureros să-ți pregătești propria plecare, despărțire? Și câtă durere mai ales atunci când doar tu știi că vei pleca, când doar cel care se desparte știe totul despre ceea ce va urma! Sfântul Ioan transmite toată această tensiune a despărțirii începând cu capitolul al XIV-lea al evangheliei sale. Simțim aceasta încă din primul verset: „Să nu se tulbure inima voastră…”. Iar apoi Domnul le dă celor dragi toate garanțiile posibile: mă duc să vă pregătesc un lor; mă voi întoarce; veți primi tot ce veți cere, nu vă voi lăsa orfani etc. Pune în joc tot ceea ce era posibil pentru a alina durerea despărțirii care se apropia.

În toată această tensiune, atunci când Domnul îi anunță pe apostoli că în curând lumea nu-l va mai vedea, dar că el se va întoarce și ei îl vor vedea, răsună glasul sfântului Iuda sărbătorit astăzi: „Doamne, cum se face că ai să ni te revelezi nouă și nu lumii?” (In 14,22). Iar Isus i-a răspuns și ne răspunde și nouă nouă celor care am vrea atât de mult să-l vedem, să-l atingem, să-l ascultăm: „Dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el” (In 14,23). Nu doar că-l vor revedea apostolii, nu doar că va fi văzut de toți cei care-l iubesc, dar va veni împreună cu Tatăl și își va face locuința la cei care-l iubesc. Dumnezeu se arată și locuiește cu cei care îl iubesc. Și este minunat să simți că ai un Dumnezeu care locuiește cu tine, care stă lângă tine și trăiește împreună cu tine bucuria sau tristețea, frigul sau foamea, durerea sau speranța… Totul!

Însă ceilalți? Lumea? Oare nu trebuie să ne însușim și noi întrebarea lui Iuda? De ce oare Domnul nu se arată lumii întregi? Sau, mai bine spus, de ce nu-l observă toată lumea pe Cristos care trăiește și astăzi în mijlocul nostru? De ce nu ne-a convertit pe toți la Dumnezeu? De ce nu ne convertește pe toți, ca-ntr-o magie, la creștinism? De ce unii sunt atât de siguri și stăpâni pe credința lor în timp ce alții șovăie? De ce unii dau totul pentru Cristos, iar alții nimic? De ce pe mine și pe tine te-a chemat să primești botezul, iar pe alții nu? De ce ne-a lăsat tocmai nouă obligația de a vesti evanghelia? De ce a pus în inima noastră strigătul Apostolului: „Vai mie dacă nu vestesc evanghelia” (1Cor 9,16)?!

De ce ni s-a arătat nouă și nu lumii întregi? Pentru că acum suntem noi cei care trebuie să-l purtăm pe Cristos și să-l arătăm lumii întregi. Noi, eu și tu. L-am primit pe Cristos ca să-l oferim celorlalți. Cine l-a primit pe Cristos și nu-l dăruiește și fraților săi, îl pierde!


Suntem iubiți de Dumnezeu cu o iubire veșnică
și lumea trebuie să cunoască
iubirea lui Dumnezeu în noi:
Isus Cristos.


28 octombrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 29-a de peste an
SS. SIMON şi IUDA, ap.
Ef 2,19-22; Ps 18; Lc 6,12-19

LECTURA I
Sunteţi zidiţi pe temelia apostolilor.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,19-22
Fraţilor, voi nu mai sunteţi străini şi nici oaspeţi, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi oameni de casă ai lui Dumnezeu, 20 zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra unghiulară fiind Cristos Isus. 21 În el, toată construcţia, ca un ansamblu armonios, se înalţă ca un templu sfânt în Domnul, 22 în care şi voi sunteţi zidiţi, ca să deveniţi o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: cf. 5)
R.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim; pe tine, Doamne, te măreşte corul preaslăvit al apostolilor. (Aleluia)

EVANGHELIA
A ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,12-19
În zilele acelea, Isus s-a dus pe munte să se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe discipolii săi la sine şi a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli: 14 pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, pe Iacob şi Ioan, pe Filip şi Bartolomeu, 15 pe Matei şi Toma, pe Iacob, fiul lui Alfeu, şi pe Simon numit Zelotul, 16 pe Iuda, fiul lui Iacob, şi pe Iuda Iscariot, care a devenit trădător. 17 Coborând împreună cu ei, s-a oprit pe câmpie. O mare mulţime de discipoli ai săi şi mult popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi din zona de coastă a Tirului şi a Sidonului 18 au venit ca să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi 19 şi toată lumea căuta să-l atingă, pentru că ieşea din el o putere care-i vindeca pe toţi.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Am fost neascultători. Am mers fiecare după gândirea inimii noastre rele

Posted by Paxlaur pe 06/10/2017

suferinta tristete
Dacă ne uităm cu inimă sinceră la ceea ce se întâmplă în noi și în jurul nostru ne dăm seama că „am mers fiecare după gândirea inimii noastre rele, am slujit altor dumnezei şi am făcut rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru” (Bar 1,22). Deși prin botez am devenit fii ai Tatălui, prin faptele noastre am slujit altor dumnezei. De exemplu, cine a fost pentru noi dumnezeu în această săptămână? Cui am slujit? Fericit omul al cărui Dumnezeu a fost și este Domnul (cf. Ps 33,12).

Inima noastră pare împietrită la glasul Domnului, la minunile pe care el le face zilnic în viața noastră. Ce ecou are chemarea Domnului: „Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului” (cf. Ps 94,8ab)? Cum este inima noastră? Cum sunt faptele noastre? Nu cumva suntem tocmai ca locuitorii din Corazin și Betsaida? Acel „vai ție” spus de Domnul, nu este îndreptat și spre inima noastră pentru că am avut parte de atâtea minuni, de atâta mângâiere din partea Domnului și totuși am rămas cu inima împietrită?! Când vom începe convertirea noastră? Când ne vom lepăda de „gândirea inimii rele” și vom începe să-l slujim pe Dumnezeu cu inimă curată? Când vom începe să-i ascultăm pe „trimișii” Domnului și nu vom mai disprețui învățătura Bisericii, Mireasa lui Cristos?

Să ne îmbrăcăm în umilință la acest sfârșit de săptămână și să spunem cu inima căită: „A Domnului este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor… pentru că am păcătuit înaintea Domnului, am fost neascultători şi nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm după hotărârile lui pe care le-a dat să fie înaintea feţei noastre” (Bar 1,15.17-18).

Am fost neascultători când am neglijat chemarea sa: „Nu vă împietriți inimile, ascultați glasul meu, primiți-i și ascultați-i pe cei pe care îi aleg și îi trimit la ușa inimii voastre”!

Am fost neascultători când am neglijat prezența sa în Euharistie, în oameni, în cel suferind: „Trupul meu este hrana voastră. Trupul vostru trebuie să devină semnul prezenței mele în lume. Voi trebuie să fiți mângâierea celor care suferă, așa cum eu m-am jertfit pentru voi pe lemnul crucii”.

Am fost neascultători când am neglijat sufletul nostru și am privit doar spre trup. Am uitat cuvântul Domnului: „Ce i-ar folosi omului de-ar câștiga lumea întreagă, dacă și-ar pierde sufletul?” (Mt 16,26).

Am fost neascultători și nu ne-am convertit, nu ne-am îmbrăcat în sac și nu ne-am pus cenușă pe cap (cf. Lc 10,13). Însă acum implorăm milostivire, Doamne. Vrem o inimă nouă. Îndreaptă spre bine și spre tine gândirea inimii noastre: „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria numelui tău! Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele, de dragul numelui tău!” (Ps 78,9).


Numai Dumnezeu poate să schimbe inima noastră
și să ne dăruiască o inimă de carne,
o inimă blândă și smerită,
o inimă care să creadă în el
și să-l iubească cu toată puterea!


6 octombrie 2017 

Vineri din săptămâna a 26-a de peste an
Sf. Bruno, pr. *
Bar 1,15-22; Ps 78; Lc 10,13-16

LECTURA I
Am păcătuit înaintea Domnului, n-am ascultat de el.
Citire din cartea lui Baruh 1,15-22
A Domnului este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor, aşa cum se vede în ziua aceasta: a omului din Iuda şi a locuitorilor Ierusalimului, 16 a regilor noştri, a principilor noştri, a preoţilor noştri, a profeţilor noştri şi a părinţilor noştri, 17 pentru că am păcătuit înaintea Domnului, 18 am fost neascultători şi nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm după hotărârile lui pe care le-a dat să fie înaintea feţei noastre; 19 din ziua când Domnul i-a scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului şi până în ziua aceasta, am fost neascultători faţă de Domnul Dumnezeul nostru, ne-am purtat cu uşurinţă, ca să nu ascultăm glasul lui. 20 S-au lipit de noi relele şi blestemele pe care i le-a stabilit Domnul lui Moise, slujitorul lui, în ziua când i-a scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului, ca să ne dea ţara unde curge lapte şi miere, cum este în ziua aceasta. 21Nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, după toate cuvintele profeţilor pe care i-a trimis la noi. 22 Am mers fiecare după gândirea inimii lui rele, slujind altor dumnezei şi făcând rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 78(79),1-2.3-5.8.9 (R.: 9b)
R.: Pentru gloria numelui tău, mântuieşte-ne, Doamne!

1 Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta,
au întinat templul tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul într-o grămadă de pietre.
2 Cadavrele slujitorilor tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor pământului. R.

3 Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului
şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, te vei mânia? La nesfârşit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul? R.

8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.

9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru gloria numelui tău!
Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,13-16
În acel timp, Isus a spus: „Vai ţie, Corazin, vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile făcute în voi, de mult s-ar fi convertit îmbrăcându-se în sac şi punându-şi cenuşă pe cap. 14 De aceea, la judecată va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 15 Şi tu, Cafarnaum, oare vei fi înălţat până la cer? Până în iad te vei prăbuşi. 16 Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă. Cine vă dispreţuieşte pe voi, pe mine mă dispreţuieşte, iar cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Inima stă totdeauna în același loc, sau din când în când pleacă în alte locuri?

Posted by Paxlaur pe 04/10/2017

oferirea inimii„Pentru ce ai faţa tristă, deşi nu eşti bolnav? Aceasta nu poate fi decât tristeţea inimii”, acea tristețe despre care știm toți că este o groznică suferință a inimii, a vieții (cf. Neh 2,2).

Un preot povestește cum, într-o zi, un copil l-a întrebat: „Inima stă totdeauna în același loc, sau din când în când pleacă în alte locuri?”

Răspunsul a venit imediat: „Nu, inima rămâne totdeauna în același loc, în piept”.

După aceea se gândi preotul şi zise : „De fapt, într-o zi vei crește și atunci vei înțelege că inima trăiește în mii de locuri diferite, fără a locui cu adevărat în nici un loc.

Ți se urcă în gât, atunci când ești emoționat, sau cade în stomac atunci când ești rănit sau îți este frică. Există momente în care accelerează bătăile ei, și pare că vrea să-ți iasă din piept. Alte dăți, în schimb, face schimb cu creierul.

Crescând, vei învăța să-ți iei inima în mâini și să o pui în alte mâini. De cele mai multe ori va reveni la tine puțin rănită. Dar nu te preocupa. Va fi la fel de frumoasă. Sau, poate, va fi și mai frumoasă. Acest lucru, însă, îl vei înțelege după multă vreme.

Vor exista zile în care vei crede că nu mai ai deloc inimă. Că ai pierdut-o. Și vei fi preocupat să o cauți într-o amintire, într-un parfum, în privirea unui trecător…

Apoi, va sosi o altă zi în care vei înțelege că nu toți au o inimă. Însă tu, tu trebuie să trăiești în așa fel încât toți să vadă că ai o inimă, o inimă bună și frumoasă, o inimă care iubește și crede, o inimă mai puternică decât moartea”.

Așa este inima lui Isus. Așa a fost inima sfântului Francisc din Assisi. Așa trebuie să fie și inima noastră. Ce model avem pentru inima noastră? Privindu-ne inima, putem spune noi împreună cu sfinții: „Am pierdut toate şi le consider gunoi, ca să-l câştig pe Cristos şi să mă aflu în el” (cf. Fil 3,8b-9a)?

Este grăitor exemplul unui tânăr care la doar 24 de ani a renunțat la toate bogățiile, orgoliile, ambițiile sale și a mers și s-a logodit cu „Doamna Sărăcie”, devenind unul dintre cei mai iubiți și imitați sfinți. Mai este oare provocator pentru noi un model de viață care alege idealul evanghelic al ascultării, al sărăciei și al castității? Oare mai are vreun cuvânt de spus un om care a trăit toată viața cu „o singură” haină așezată pe un trup dăruit Domnului, generației de astăzi care abia rezistă o zi cu aceeași haină așezată pe un trup ne-dăruit nici lui Dumnezeu, nici aproapelui, ci doar propriei persoane? Să nu uităm: ceea ce contează nu sunt hainele la modă sau inima modernă, ci „făptura cea nouă”, o inimă nouă, o inimă care se aseamănă cu inima lui Isus (cf. Gal 6,16).


Un proverb chinezesc spune:
„Dacă păstrezi în inimă un crâng înverzit,
pasărea cântătoare va veni negreșit”.
Iar noi, creștinii, stim că dacă așezi capul tău pe inima lui Isus,
vei simți în inima ta
glasul Tatălui, iubirea Fiului, ardoarea Duhului Sfânt,
îl vei simți pe Dumnezeu în tine (cf. In 13,25).


4 octombrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 26-a de peste an
Sf. Francisc din Assisi **
Neh 2,1-8; Ps 136; Lc 9,57-62

LECTURA I
Dacă este un lucru bun pentru rege trimite-mă în cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o reconstruiesc!
Citire din cartea lui Nehemia 2,1-8
În luna Nisan, în al douăzecilea an al regelui Artaxerxes, pe când vinul era înaintea lui, eu, Nehemia, am luat vinul şi l-am dat regelui. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. 2 Regele mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă, deşi nu eşti bolnav? Aceasta nu poate fi decât tristeţea inimii”. Atunci mi-a fost foarte mare teamă. 3 I-am răspuns regelui: „Să trăiască regele în veci! Cum să nu am faţa tristă când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este pustiită şi porţile ei sunt mistuite de foc?” 4 Regele mi-a zis: „Ce vrei să ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor 5 şi i-am răspuns regelui: „Dacă este un lucru bun pentru rege şi dacă slujitorul tău a aflat har în ochii tăi, trimite-mă în cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o reconstruiesc!” 6 Regele – lângă care stătea regina – mi-a zis: „Până când va dura călătoria şi când te vei întoarce?” I-a plăcut regelui, mi-a dat drumul, iar eu i-am zis când mă voi întoarce. 7 Apoi i-am zis regelui: „Dacă este un lucru bun pentru rege, să mi se dea scrisori pentru guvernatorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec şi să ajung în Iuda, 8 şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii regelui, ca să-mi dea lemn să fac grinzi pentru porţile fortăreţei care este lângă casă, pentru zidul cetăţii şi pentru casa unde voi merge!” Regele mi-a dat, pentru că mâna binevoitoare a Domnului era asupra mea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 136(137),1-2.3.4-5.6 (R.: 6a)
R.: Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine!

1 Pe malurile râurilor din Babilon şedeam şi plângeam
când ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele. R.

3 Căci acolo cei care ne-au dus în robie
ne cereau cuvintele cântărilor
şi opresorii noştri ne cereau veselie:
„Cântaţi-ne din cântările Sionului!” R.

4 Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime,
să mi se usuce mâna dreaptă! R.

6 Să mi se lipească limba de cerul gurii,
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 3,8b-9a
(Aleluia) Am pierdut toate şi le consider gunoi, ca să-l câştig pe Cristos şi să mă aflu în el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Te voi urma oriunde te vei duce.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,57-62
În timp ce Isus şi discipolii săi mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”. 58 Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”. 59 Altuia i-a spus: „Urmează-mă!” Acela a răspuns: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!” 60 Dar el i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, dar tu mergi şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu!” 61 Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să mă întorc să-mi iau rămas-bun de la cei din casa mea!” 62 Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu este vrednic de împărăţia lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

Posted in Francisc din Assisi, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: