Arhivă etichetă pentru ‘inima’

Inima

Orice inimă are nevoie de o comoară,
de un izvor de forță,
de o motivație puternică
pentru a trăi luminos
într-o lume cuprinsă de întuneric.

Dacă vrei să subjugi o persoană este suficient să pui stăpânire pe inima sa. Este suficient să privim la cei care sunt îndrăgostiți: capacitatea de raționare este mult diminuată și sunt oricând gata să facă ceea ce le poruncește inima sau persoana care a pus stăpânire pe inima lor. Cunoaștem învățătura lui Blaise Pascal: „Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște”. Inima are modul său de a acționa, de a vedea lucrurile și de a le interpreta. Inima este forța care ne împinge spre cele mai mari realizări, dar care poate să ne arunce și în cele mai întunecate abisuri. Iar trecerea de la o extremă la alta este foarte fragilă.

Isus face această asociere între comoară și inimă: „Acolo unde este comoara ta, acolo este și inima ta”. Aceasta pentru că inima va căuta mereu doar ceea ce este cu adevărat prețios pentru noi, doar ceea ce contează. Iar astăzi ne putem întreba: ce este cu adevărat important în viața noastră? Ba mai mult: cine este cu adevărat important pentru noi? Care sunt persoanele pe care vrem să le avem mereu alături? Care sunt comorile după care inima noastră suspină?

Poate că inima noastră este însetată de putere și nu ținem cont de nici un principiu sau virtute morală pentru a ajunge la această putere. Și am ascultat în prima lectură mărturia despre Atalia, mama regelui Ahazia (cfr. 2Rg 11,1-4.9-18.20). Însă această cale ruinează inima, nu o poartă spre adevăratele comori, ci spre întuneric. Setea de putere întunecă ochii și mintea și nu mai vedem limpede, iar ceea ce urmează este cufundarea în întuneric.

Poate că inima noastră suspină după bunurile acestei lumi. Tentațiile sunt din ce în ce mai puternice iar ofertele nu încetează să ne ademenească: vrem și noi să trăim bine, să ne desfătăm trupul. Sau așa cum se spune: vrem și noi să ne bucurăm de viață. Însă Isus ne învață că toate aceste bunuri vor fi distruse și tot ce va rămâne va fi ceea ce am adunat pentru ceruri. Chiar și viața noastră va fi distrusă, transformată, astfel încât din ea va rămâne doar ceea ce am construit pentru împărăția cerurilor.

Poate că inima noastră încă își caută o comoară de care să se lipească, în care să își găsească liniștea. Atunci să ne amintim că nimic nu aduce inimii noastre o liniște mai mare decât prezența lui Cristos. El trebuie să fie comoara noastră. El este singurul pe care Diavolul, molia și hoțul acestei lumi nu-l pot distruge niciodată.


Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,19-23
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le distrug şi unde hoţii le sapă şi le fură! 20 Adunaţi-vă comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le distrug şi unde hoţii nu le sapă şi nu le fură! 21 Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. 22 Candela trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină. 23 Însă dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecos. Aşadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare va fi întunericul!”

Cuvântul Domnului

Cea mai bună pâine

Dumnezeu a instituit Euharistia
pentru că-i dă posibilitatea să se facă mic,
atât de mic încât să încapă şi în cele mai mici inimi.

La Cina cea de Taină, chiar în noaptea în care era trădat, Cristos a instituit Jertfa euharistică a Trupului şi Sângelui său pentru a perpetua de-a lungul veacurilor Jertfa Crucii până la a doua sa venire şi pentru a încredinţa astfel Bisericii memorialul morţii şi al învierii sale (cf. CBC 1323). Ce înseamnă pentru noi sfântul trup și sânge al Mântuitorului? Cum privim cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni-l oferă zilnic: Euharistia?

În Euharistie ne întâlnim cu Domnul: noi îi vorbim și el ne ascultă, indiferent cât de mult avem de povestit. Acolo e Dumnezeu care nu se plictiseşte niciodată de noi. Dumnezeu e mereu acolo şi nu e niciodată ocupat.

Euharistia ne atrage pentru că, deși vedem doar pâinea și vinul, simțim cum ne vorbește. E trupul Domnului și chiar dacă nu-i vedem brațele ne simțim îmbrățișați; chiar dacă nu-i vedem picioarele, ne simțim călăuziți pe calea cea dreaptă; chiar dacă nu are ochi, ne vede inima, ne privește sufletul, ne simte fiecare bătaie a pieptului şi se îndrăgosteşte de noi.

Prin euharistie, pâinea coborâtă din cer, Dumnezeu devine oaspetele nostru, al casei noastre, dar mai ales al inimii noastre. Și ce plăcut e Domnul: e un oaspete care niciodată nu s-a plâns de condiţiile sărăcăcioase ale ființei noastre, ci mereu a îmbunătăţit ceea ce a găsit. E foarte generos! Atât de darnic încât măncăm și ne umplem de Dumnezeu: ființa noastră e plină de Dumnezeu. Și imediat ce am gustat suntem gata să împărțim şi altora din tot ce am primit. Cât mister atunci când ne hrănim cu trupul Domnului: spre deosebire de celelalte alimente, care devin parte din noi atunci când le mâncăm, Euharistia nu se transformă în trupul noastru, ci trupul nostru se transformă în „euharistie”, gata oricând să se jertfească pentru alții. Trupul lui Cristos, deşi vine la noi ca rod al pământului şi al muncii oamenilor, pâine şi vin din grâu şi struguri, fiinţa nu ni se umple de gustul făinii sau al băuturilor ameţitoare, ci de dulceaţa iubirii lui Dumnezeu: e cea mai dulce pâine, cel mai suav vin.

Suntem fascinați și adorăm îngenunchiați Euharistia pentru că, deşi e doar o bucăţică de pâine și un strop de vin, ea reuşeşte să cuprindă ceea ce nu pot cuprinde cerul şi pământul: toată măreţia lui Dumnezeu, ba chiar pe Dumnezeu însuși!

În fața acestei taine sfinte toţi suntem egali: săraci şi bogaţi, mici sau mari, nebuni sau înţelepţi, prizonieri sau liberi, muncitori sau regi. Toţi stăm în genunchi în faţa ei şi pe toţi ne ridică la aceeaşi demnitate.

Cel mai mult ne place Euharistia pentru că de fiecare dată când o privim şi o primim simțim că e dovada cea mai clară că Dumnezeu iubeşte omul. Da, Dumnezeu ne iubeşte şi vrea să facă parte din viaţa noastră. Euharistia este Dumnezeu, Dumnezeu-iubire!


Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 11,23-26
Fraţilor, eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea 24 şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!” 25 De asemenea, după cină, a luat potirul, spunând: „Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea!” 26Căci ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului până când va veni.

Cuvântul Domnului


Religia indiferenței și viața ca o știre despre Evanghelie  

Să nu mai oftăm îngândurați și triști că nu-i putem ajuta pe toți cei despre care vedem la știri că suferă în nu știu ce țară, ci să facem din Evanghelie și din faptele noastre o știre care să miște inimi spre Dumnezeu și spre aproapele.

Cât de liniștită va fi inima noastră în ziua în care vom înțelege că Dumnezeu nu ne va cere socoteală de viața copilului sau a bătrânului care suferă departe de cărările noastre zilnice. Domnul nu a pus în mâinile noastre lacrimile oamenilor dintr-o lume necunoscută. În acele locuri, Providența a rânduit alți oameni care vor da cont de atitudinea lor în fața celor suferinzi. Însă nouă ne va cere socoteală de fiecare lacrimă pe care nu am șters-o din ochii copiilor și ai bătrânilor pe care i-am întâlnit. Suntem chemați să alinăm suferința concretă a celui de lângă noi, a celui pe care-l putem atinge și îmbrățișa. 

Să nu mai oftăm îngândurați și triști că nu-i putem ajuta pe toți cei despre care vedem la știri că suferă în nu știu ce țară, ci să facem din Evanghelie și din faptele noastre o știre care să miște inimi spre Dumnezeu și spre aproapele. 

Să nu ne amăgim: ori suntem și trăim ca adevărați creștini, ori am intrat în religia indiferenței, abandonându-l pe Dumnezeu și pe aproapele. Religia celor care întorc capul în altă parte dă târcoale omenirii și are mulți adepți, ușor de recunoscut după forma zăvorâtă a inimii și privirea egocentrică. 


Criteriile judecăţii finale

31 Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul gloriei sale. 32 Şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre: 33 va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga.

 34 Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! 35 Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, 36 gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare, şi aţi venit la mine!». 37 Atunci îi vor răspunde cei drepţi, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând, şi te-am hrănit, sau însetat, şi ţi-am dat să bei? 38 Când te-am văzut străin, şi te-am primit, sau gol, şi te-am îmbrăcat? 39 Când te-am văzut bolnav sau în închisoare, şi am venit la tine?». 40 Iar regele, răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut».

41 Atunci le va spune celor de la stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! 42 Căci am fost flămând, şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi nu mi‑aţi dat să beau, 43 am fost străin, şi nu m-aţi primit, gol, şi nu m‑aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare, şi nu m-aţi vizitat». 44 Atunci ei îi vor răspunde, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol, sau bolnav sau în închisoare, şi nu ţi‑am slujit?». 45 Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut». 46 Şi vor merge aceştia în chinul veşnic, iar cei drepţi, în viaţa cea veşnică” (Mt 25,31-46).

%d blogeri au apreciat: