„Nu găsim nimic rău în omul acesta” (Fap 23,9), au spus despre Apostolul neamurilor. Iar inima noastră tresaltă de bucurie și se umple de dorința nevinovăției, ascultând despre asemănarea care era între sfântul Paul și Isus, Domnul și Dumnezeul nostru. Și despre Isus au spus la fel, prin vocea lui Pilat: „L-ați adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului și, iată, judecându-l în fața voastră, nu găsesc în omul acesta nici o vină de care îl acuzați. De altfel, nici Irod, căci ni l-a trimis înapoi; iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte. Așadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera” (Lc 23,14-16). Oameni nevinovați, inimi curate. Oare despre noi ce se va spune în ziua judecății? Cum este inima noastră? Cât semănăm noi cu Cristos? Ce fericire să fii asemenea Domnului și învățătorului tău: nevinovat! Însuși Isus s-a rugat pentru noi, cum ascultăm chiar astăzi în sfânta Evanghelie: să fim desăvârșiți în unirea cu el și între noi, desăvârșiți în asemănarea cu el, Domnul și Dumnezeul nostru (cf. In 17,23).
În luna iunie, în comunitățile noastre răsună: „Isuse cu inima blândă și smerită, fă inima noastră asemenea cu inima ta”. Da, invocăm harul de a avea și noi o inimă blândă, smerită, atentă, generoasă, gingaşă, iubitoare, tămăduitoare, plină de compasiune faţă de cei aflaţi în suferinţa trupului sau a sufletului. Astăzi, în mod deosebit, îi cerem Domnului o inimă nevinovată.
Doamne, astăzi, la început de lună, cinstim inima ta preasfântă. Venim la tine, Doamne, noi cei osteniţi şi împovăraţi. Alergăm la adăpostul răcoros al inimii tale, locul unde fiecare suflet îşi găseşte odihna. Inima ta este „colţul de rai” după care suspină sufletul nostru împovărat de greutăţile zilei şi apăsat de păcatele provocărilor cotidiene. Venim la tine, căci întâlnirea cu tine este momentul de odihnă al inimilor noastre.
Venim la tine, Doamne, pentru că vrem să fim asemenea ţie: nevinovați! Totodată, vrem să purtăm şi noi povara semenilor noştri. Vrem să fim alinare pentru cei din jurul nostru. Dar mai ales, Doamne, vrem să avem şi noi o inimă blândă şi smerită, asemenea inimii tale. Să fim calmi, liniştiţi, blânzi cu cei din jurul nostru. Să nu ne enervăm, să nu ne supărăm, să nu ţipăm. Vrem să nu mai jignim, să nu mai vorbim de rău, să nu mai fim răutăcioşi. Pune în noi, bune Isuse, marele har al smereniei. Este atât de mare şi puternică ispita mândriei, a iubirii deşertăciunii, a ataşării de ceea ce e vrednic de dispreţ. Iar noi suntem atât de slabi fără ajutorul tău.
Sufletul nostru caută alinare, odihnă şi pace. Doar la tine, Doamne, le putem găsi. Arată-ne calea pe care trebuie să mergem pentru a evita oboseala pe care păcatul o aduce în viața noastră atunci când nu suntem uniți cu tine, atunci când nu suntem asemenea ție!
Viața trăită cu blândețe, în smerenie și nevinovăție
este o rugăciune pentru unitate.
1 iunie 2017
Joi din săptămâna a 7-a a Paştelui
Sf. Iustin, filozof m. **
Fap 22,30;23,6-11; Ps 15; In 17,20-26
LECTURA I
Trebuie să dai mărturie şi la Roma.
Citire din Faptele Apostolilor 22,30; 23,6-11
În zilele acelea, voind să ştie cu exactitate din ce cauză era acuzat Paul de iudei, tribunul l-a dezlegat şi a poruncit să se întrunească arhiereii şi tot Sinedriul. Apoi l-a dus pe Paul şi l-a pus înaintea lor. 23,6 Ştiind că o parte dintre ei sunt saducei, iar cealaltă parte farisei, Paul a strigat în Sinedriu: „Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranţa în învierea morţilor”. 7 Îndată ce a spus aceasta, s-a iscat o neînţelegere între saducei şi farisei, iar adunarea s-a dezbinat – 8 căci saduceii spun că nu este înviere, nici înger şi nici duh, pe când fariseii mărturisesc şi una, şi alta. 9 S-a făcut atunci mare zarvă, iar unii dintre cărturarii din partea fariseilor s-au ridicat şi au protestat cu vehemenţă, zicând: „Nu găsim nimic rău în omul acesta. Dacă i-a vorbit cumva vreun duh sau înger?” 10 Fiindcă cearta se înteţea, iar tribunul se temea că Paul ar putea fi sfâşiat de ei, a dat ordin ca o grupă de soldaţi să coboare, să-l ia din mijlocul lor şi să-l aducă în fortăreaţă. 11 În noaptea următoare, i-a apărut Domnul şi i-a zis: „Curaj! Aşa cum ai dat mărturie pentru mine la Ierusalim, tot aşa trebuie să dai mărturie şi la Roma”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
(16),1-2a şi 5.7-8.9-10.11 (R.: 1)
R.: Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că în tine îmi caut refugiu!
sau:
Aleluia.
1 Păzeşte-mă, Dumnezeule,
pentru că îmi caut refugiu în tine!
2a I-am spus Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu”.
5 Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.
7 Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit,
la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima.
8 Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.
9 De aceea, inima mea se bucură
şi sufletul meu tresaltă de bucurie;
ba chiar şi trupul meu se va odihni în siguranţă,
10 deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,
nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău
să vadă putrezirea. R.
11 Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 17,21
(Aleluia) „Toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis”, spune Domnul. (Aleluia)
EVANGHELIA
Să fie desăvârşiţi în unire!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,20-26
În acel timp, Isus, ridicându-şi ochii spre cer, s-a rugat, zicând: „Tată sfânt, nu mă rog numai pentru ei, ci şi pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, 21 ca toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. 22 Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat-o, ca ei să fie una, după cum noi suntem una: 23eu în ei şi tu în mine, ca să fie desăvârşiţi în unire, încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis şi i-ai iubit pe ei, aşa cum m-ai iubit pe mine. 24 Tată, vreau ca acolo unde sunt eu să fie cu mine şi cei pe care mi i-ai dat, ca să vadă gloria mea, pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25 Tată drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut, iar aceştia au cunoscut că tu m-ai trimis. 26 Eu le-am revelat numele tău şi-l voi revela pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei şi eu în ei”.
Cuvântul Domnului
Doamne, te-am ascultat astăzi spunând ucenicilor tăi: „Orice veţi cere de la Tatăl în numele meu, vă va da” (In 16,23). Doamne, eu îți cer să ai milă de mine, păcătosul, și să purifici inima mea prea des copleșită de deșertăciune. Nu privi, Doamne, la întunericul strâns în sufletul meu, ci de pe tronul milostivirii tale străfulgeră interiorul vieții mele și spune ca-n prima zi: „Să fie lumină!” (Gen 1,3) și în viața mea va fi lumina care nu cunoaște apus.
Numai cine te cunoaște bine te poate face cu adevărat fericit, iar Dumnezeu este cel care „ne cunoaște inima”, cunoaște totul despre noi (cf. Fap 15,8). El ne cunoaște pe toți și „nu are nevoie ca cineva să dea mărturie despre noi, pentru că el cunoaște ce este în noi, în fiecare om” (cf. In 2,25). Da, numai Dumnezeu ne cunoaște și ne poate face fericiți. Mai mult, el ne-a făcut deja fericiți, ne-a creat pentru fericire și vrea ca fericirea noastră să fie deplină: „Dacă păziţi poruncile mele, rămâneţi în iubirea mea aşa cum eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină” (In 15,10-11).