Nu din slăbiciune, ci din iubire și smerenie (Fil 2,6-8)

Ești doar un om!
Nu te mai lua la trântă cu Diavolul,
ci ține-te de mână cu Dumnezeu!

Să nu ai nevoie de nimeni, să crezi că te poți descurca singur este una dintre ispitele vieții. Mai ales în tinerețe, când inima este încă un teritoriu pur și liber. Când virtuțile și viciile încă se luptă pentru a stăpâni viața și viitorul, ispita de a refuza ajutorul dă târcoale ca un leu care rage, căutând să ne înghită (1Pt 5,8). „Mă descurc și singur!” pare ingredientul indispensabil pentru libertate, pentru glorie. Neîncrederea în celălalt și necredința în Celălalt ne ademenesc să cântăm refrenul omului descurcăreț: „Nu am nevoie de tine/Tine”.

Cu timpul însă chiar și cei mai puternici oameni conștientizează nevoia de celălalt, acel celălalt care te sprijină, care te ține de mână și te călăuzește tocmai ca să fii cu adevărat liber (In 8,32). Cu timpul, doar cu timpul, învățăm că a ne lăsa ajutați – de părinți, de bunici, de frați, de prieteni, de un duhovnic etc. – nu înseamnă slăbiciune și neputință, ci smerenie. Doar omul smerit se lasă ajutat. Iar rodul smereniei este simțul realității: toți avem nevoie să fim ținuți de mână, măcar din când în când.

Smerenia, această virtute născută la Betleem, odată cu Cristos (Fil 2,6-8) – pe cât de necunoscută era religiilor precreștine, pe atât este astăzi ignorată și refuzată de omul recent, postmodern, prea modern, prea monden – este cea care ne ajută să înaintăm împreună. Fără această virtute a comuniunii între oameni nu vom putea construi o lume mai bună pentru toți. Fără smerenie vrem o lume bună doar pentru noi, sau mai întâi pentru noi. Fără smerenie pierdem simțul realității, ne creăm o imagine ireală și prea bună despre noi (Ps 131).

Atunci când nu zădărnicim harul lui Cristos revărsat asupra noastră prin sacramente, trecerea tămăduitoare a timpului ne maturizează și îmbrățișăm cu drag smerenia. Ea devine filtrul vieții noastre. Protejați de ea, mândria nu trece pragul casei noastre, iar faptele și cuvintele noastre nu au izul mucegăit al orgoliului. „Dumnezeu se împotrivește celor mândri, însă celor smeriți le dă har” (Iac 4,6), pe cei smeriți îi ține de mână. Ba chiar mai mult: îi înalță așa cum numai un Dumnezeu iubitor de oameni poate să o facă (Lc 1,52).

Susțin proiectele Paxlaur: un ajutor pentru cei mai săraci dintre cei săraci

PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

€6,00

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

Acest articol face parte din seria „De mână cu Dumnezeu”. 
Aici poți citi: 
1. Idiferența. Implicarea poartă chipul și numele iubirii

2. Toți o doresc…

3. Tăcerea oprește bârfa, însă doar adevărul o vindecă…

4. De mână cu Dumnezeu cel veșnic viu

5. Primăvara creștinilor și risipa de energie

6. Despre bunătate și invidie în vremea COVID-19

O stea numită „Umilință” / Mihai Eminescu: Dumnezeu și om

umilinta-carol-boromeu„Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm”. Cunoaștem bine acest fragment evanghelic și știm numele tuturor protagoniștilor acestei sărbători, de la magi până la prunc. Însă nu știm numele stelei. Oamenii obișnuiesc să pună nume stelelor. Mai mult, dacă vrei și ai bani poți numi o stea cu propriul nume.

Stelei călăuzitoare i-am putea oferi cel mai strălucitor nume: Umilință. Umilința este cea care i-a călăuzit pe magi spre regele umilinței, Cristos. Magii au renunțat la măreția lor ca să meargă și să se închine în fața unui prunc, în fața celui născut în sărăcie. L-au căutat și l-au găsit pe Dumnezeu făcut om pentru că s-au făcut asemenea lui: s-au îmbrăcat în umilință și s-au lăsat călăuziți de ea.

Mihai Eminescu în poezia Dumnezeu și om descrie uimirea și umilința magilor în afața misterului întrupării. Acești oameni care și-au închinat „înțelepciunii viața lor cea trecătoare”, auzind de nașterea Regelui „mai puternic și mai mare decât toate pân-acuma”, se întreabă despre acesta: „Fi-va oare dezlegarea celora nedezlegate? / Fi-va visul omenirei grămădit într-o fiinţă? / Fi-va braţul care şterge-a omenimei neputinţă / Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate? / Va putea să risipească cea nelinişte eternă, / Cea durere ce-i născută din puterea mărginită / Şi dorinţa far- de margini?”. La toate aceste nedumeriri, răspunde imediat „un mag bătrân ca lumea” și le spune: „Lăsaţi vorba-va pripită, / Mergeţi regi spre închinare la născutul în tavernă”. Iar tulburarea celor trei magi crește și se întreabă: „În tavernă?… -n umilinţă s-a născut dar adevărul? / Şi în faşe d-înjosire e-nfăşat eternul rege? / Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege / Răsări o stea de pace, luminând lumea şi cerul…”.

„Mergeți regi spre închinare la născutul în tavernă” este invitația magilor pentru puternicii acestei lumi. Mergeți și stați în adorație în fața pruncului. Mergeți și învățați înțelepciunea umilinței. Magii ne amintesc astăzi că Adevărul s-a născut în umilință, acea umilință care tulbură puternicii acestui pământ. Așa cum credința are puterea de a muta munții din loc (cf. Mt 17,20), la fel umilința are puterea de a zgudui și cele mai impetrite inimi și cei mai puternici regi. Este atât de multă putere și înțelepciune în umilință!

În Cristos vedem că Dumnezeu s-a îmbrăcat în înțelepciunea umilinței pentru a ne salva prin cruce (cf. 1Cor 1,18-25). Iar în exemplul magilor găsim aceeași pasiune pentru înțelepciunea umilinței: în fața „Adevărului născut în umilința unei taverne” ei, înțelepții și regii acestui pământ, se închină, oferă daruri, stau în adorație, se simt împliniți. Întâlnirea cu Adevărul întrupat în înțelepciunea umilinței le-a potolit inima. Acum se pot întoarce liniștiți în țara lor.


Abia după ce te-ai îmbrăcat în umilință poți trăi liniștit.


6 ianuarie 2017 

† EPIFANIA DOMNULUI
Sf. Andrei Corsini, ep.
Is 60,1-6; Ps 71; Ef 3,2-3a.5-6; Mt 2,1-12

LECTURA I
Gloria Domnului răsare deasupra ta.
Citire din cartea profetului Isaia 60,1-6
Ridică-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta! 2Căci, iată, întunericul va acoperi pământul şi bezna, popoarele! Dar peste tine va răsări Domnul şi gloria lui se va vedea deasupra ta. 3 Vor umbla neamuri la lumina ta şi regi, în strălucirea zorilor tale. 4 Ridică-ţi ochii împrejur şi priveşte: toţi se adună şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt purtate pe braţe. 5 Atunci vei vedea şi te vei lumina; îţi va bate inima şi se va lărgi, pentru că belşugul mării se va întoarce la tine şi bogăţiile neamurilor vor veni la tine. 6 Vei fi învăluită de o mulţime de cămile, de cămile tinere din Madian şi din Efa; toţi din Saba vor veni şi vor aduce aur şi tămâie şi vor aduce laude Domnului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 71(72),1-2.7-8.10-11.12-13 (R.: cf. 11)
R.: Toate neamurile pământului te vor adora pe tine, Doamne.

1 Dumnezeule, dăruieşte-i regelui judecăţile tale
şi înzestrează-l pe fiul regelui cu dreptatea ta!
2 Şi el va judeca poporul tău cu dreptate
şi pe săracii tăi cu nepărtinire. R.

7 În zilele lui, va înflori dreptatea şi multă pace,
până când va fi luna.
8 El va domni de la o mare la alta,
şi de la Râu până la marginile pământului. R.

10 Regii din Tarşiş şi ai insulelor vor oferi daruri,
regii din Seba şi din Saba îşi vor aduce tributul.
11 Toţi regii se vor prosterna înaintea lui,
toate popoarele îl vor sluji. R.

12 El îi va elibera pe săracul care strigă
şi pe sărmanul care nu are ajutor.
13 Va avea milă de cel sărac şi de cel sărman
şi va mântui sufletele sărmanilor. R.

LECTURA A II-A
Este revelat acum: păgânii sunt împreună părtaşi ai promisiunii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 3,2-3a.5-6
Fraţilor, poate aţi auzit de economia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată pentru voi: 3a prin revelaţie, mi-a fost făcut cunoscut misterul 5 care nu a fost cunoscut fiilor oamenilor din celelalte generaţii aşa cum este revelat acum sfinţilor săi apostoli şi profeţi prin Duhul: 6 că păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 2,2b
(Aleluia) Am văzut la răsărit steaua lui şi am venit să ne închinăm Domnului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să ne închinăm lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 2,1-12
După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii în zilele lui Irod, regele, iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi din Răsărit 2 şi întrebau, spunând: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm”. 3 Auzind aceasta, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. 4 Adunându-i pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos. 5 Ei i-au spus: „În Betleemul Iudeii, căci aşa este scris de profet: 6 «Şi tu, Betleem, pământ al lui Iuda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israel»”. 7 Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. 8 Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a spus: „Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, făceţi-mi cunoscut şi mie ca să merg şi eu să-l ador!” 9 După ce l-au ascultat pe rege, au plecat, şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. 10 Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. 11 Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. 12 După ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Irod, au plecat pe alt drum în ţara lor.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: