Tăcerea oprește bârfa, însă doar adevărul o vindecă

Ești doar un om!
Nu te mai lua la trântă cu Diavolul,
ci ține-te de mână cu Dumnezeu!

Pe drept cuvânt se spune: „Decât să blestemi întunericul, mai bine aprinzi o lumânare”. Decât să te plângi, cu nume și prenume, de lumea care (te) bârfește, devenind astfel tu însuți bârfitor, mai bine cultivă vorbirea de bine, adevărul și tăcerea.

Tăcerea este cetatea pe care bârfa nu o poate cuceri. Este zidul care nu cade în fața bârfei. În timp ce bârfa este mlaștina în care se plămădește și crește minciuna ca un parazit, tăcerea este chivotul în care se păstrează nealterat adevărul. În chivotul tăcerii adevărul se simte în siguranță asemenea unui rege care are o cetate bine întărită și păzită.

Mai mult chiar, tăcerea, însoțită de meditație și adorație, devine o colină de pe care se proclamă adevărul întreg pentru și despre orice făptură. Proclamarea adevărului face parte din viața creștinilor și trebuie să condiționeze toate aspectele vieții noastre. Noi nu ne trăim credința condiționați să alegem între bârfă și tăcere, tocmai pentru că știm că opusul bârfei nu este tăcerea sau secretul, ci adevărul. Tăcerea oprește bârfa, însă doar adevărul o vindecă, o repară.

Așadar, dacă vrei să combați bârfele, începe prin a spune adevărul în orice împrejurare. În lume nu lipsesc oamenii care urăsc bârfa, ci oamenii care iubesc și promovează adevărul în orice situație. Alege virtutea adevărului și bârfa nu-și va găsi loc în inima ta. Proclamă adevărul și bârfa nu va amărî niciodată viața ta. Caută mereu doar adevărul care se hrănește din tăcere, acel adevăr care trăiește și crește în tăcere, asemenea celei mai frumoase flori. Înainte de a vorbi să ne analizăm și să vedem dacă simțim prezența lui Dumnezeu în cuvintele noastre. Atunci când vorbește creștinul se ține de mână cu acel Dumnezeu care spune și astăzi: „Nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nici secret care nu va fi cunoscut! Prin urmare, ceea ce ați spus în întuneric se va auzi la lumină și ceea ce ați zis la ureche în camera de taină va fi proclamat de pe acoperișuri” (Lc 12,1-3). Așadar, dacă taci, să taci din iubire. Însă dacă trebuie să vorbești, spune cu iubire adevărul, tot adevărul și numai adevărul, despre tine, despre aproapele, despre lume și despre Dumnezeu.

Acest articol face parte din seria „De mână cu Dumnezeu”. 
Aici poți citi: 
De mână cu Dumnezeu (1): Idiferența. Implicarea poartă chipul și numele iubirii.

De mână cu Dumnezeu (2): Toți o doresc…

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Lupta continuă…

Dumnezeu omul si diavolul lupta duelÎn noi și în jurul nostru simțim din plin acest conflict: Dumnzeu, Diavolul și omul! Un război violent menit să ne piardă, să distrugă omul!
În tot acest tumult, liniștea noastră vine de la Isus Cristos, cel care ne-a revelat că Dumnezeu nu pune niciodată nimic mai presus de om, mai presus de vindecarea și mântuirea omului, trup și suflet.
Însă Satana – Diavolul de la început, cel care înşală toată lumea (cfr. Ap 12,9) – se zbate să ne țină gârboviți, cu inima și ochii lipiți de țărână și de lucrurile mărunte, pământești. Gârbovirea această ne împiedică să contemplăm frumusețea unui Dumnezeu care ne iubește până la moarte și încă moartea pe Cruce!
Isus Cristos are puterea de a ne vindeca de orice formă de „împământenire”, de orice infirmitate trupească și sufletească ce ne-ar putea fura Paradisul (cfr. Lc 13,10-17)!


29 octombrie 2018 

Luni din săptămâna a 30-a de peste an
Ss. Narcis, patriarh de Ierusalim; Felician, m.
Ef 4,32-5,8; Ps 1; Lc 13,10-17

LECTURA I
Umblaţi în iubire, după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,32-5,8
Fraţilor, fiţi buni unii faţă de alţii, înţelegători, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat în Cristos! 5,1 Aşadar, fiţi imitatorii lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi, 2 şi umblaţi în iubire, după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi şi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă de bună mireasmă! 3 Cât despre desfrâu şi orice fel de necurăţie sau lăcomie de avere, nici să nu se pomenească între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi, 4 nici vorbe obscene sau necugetate, nici glume indecente, care nu se cuvin, ci mai degrabă rugăciuni de mulţumire, 5 pentru că, aceasta să o ştiţi, niciun desfrânat sau necurat sau lacom de avere sau care este idolatru nu are moştenire în împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu. 6 Nimeni să nu vă amăgească cu vorbe goale; căci din cauza acestora vine mânia lui Dumnezeu asupra fiilor neascultării! 7 Aşadar, să nu vă faceţi părtaşi cu ei! 8 Odinioară eraţi întuneric, acum însă, lumină în Domnul. Umblaţi ca nişte fii ai luminii!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: cf. Ef 5,1)
R.: Să fim imitatorii lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi!

1 Fericit omul care nu umblă după sfatul celor nelegiuiţi,
nu zăboveşte pe calea păcătoşilor
şi nu se aşază în adunarea celor care batjocoresc,
2 dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului
şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

3 El este ca pomul sădit pe malul apei,
care dă rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veştejesc
şi tot ceea ce face are succes. R.

4 Nu tot aşa este cu cei nelegiuiţi, nu tot aşa;
ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,
iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 17,17b.a
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este adevăr! Consacră-ne în adevăr! (Aleluia)

EVANGHELIA
Această fiică a lui Abraham nu trebuia să fie dezlegată în zi de sâmbătă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,10-17
În acel timp, Isus învăţa în sinagogă într-o zi de sâmbătă. Şi, iată, era acolo o femeie infirmă de optsprezece ani: era adusă de spate şi nu putea deloc să se îndrepte. 12 Văzând-o, Isus a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de infirmitatea ta!” 13 Apoi şi-a pus mâinile asupra ei, iar ea s-a ridicat îndată şi-l glorifica pe Dumnezeu. 14 Dar conducătorul sinagogii, revoltat că Isus vindecase sâmbăta, a spus mulţimii: „Şase zile sunt în care trebuie să se
lucreze; în acestea veniţi deci să fiţi vindecaţi, nu în zi de sâmbătă!” 15 Atunci, Domnul i-a răspuns şi i-a zis: „Ipocriţilor! Nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul şi măgarul de la iesle şi-l duce la adăpat în zi de sâmbătă? 16 Şi această fiică a lui Abraham, care era legată de Satana de optsprezece ani, nu trebuia să fie dezlegată în zi de sâmbătă?” 17 Pe când zicea aceste cuvinte, toţi adversarii lui au fost ruşinaţi, iar tot poporul se bucura de toate faptele măreţe care erau făcute de el.

Cuvântul Domnului

Să detestăm acțiunea clandestină și întunecoasă și să facem toate la lumina zilei

lumina si intunericTextul propus pentru astăzi la Oficiul Lecturilor m-a purtat cu gândul, printre altele, la titlul unei cărți și la realitatea surprinsă în ea: „Noaptea, ca hoții”!

Realitatea aderării oamenilor la planul întunericului este reliefată şi în Evanghelia după sfântul Ioan: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele” (In 3,19-20).

Stăpânul întunericului nu doar îi ademeneşte pe oameni, ci prin bezna nopţii sale pe care o aruncă asupra pământului el pune piedici activităţilor fiilor luminii, căci „vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze” (In 9,4). Sau dacă sunt dintre cei care lucrează în acest ambient al nopţii, al întunericului, aceia sunt cu siguranţă fiii întunericului care caută, adăpostiţi de beznă, să împlinească planurile malefice ale întunericului şi să distrugă planul luminii.

Obiectivele cuprinse în planul întunericului sunt: să-i îndepărteze pe oameni de lumină, adevăr şi viaţă şi să-i împiedice pe fiii luminii să lucreze. Iar toţi cei care se înscriu în lupta pentru atingerea acestor obiective întunecate sunt fiii întunericului care se află în sclavia nopţii.

Iată și textul de la Oficiul Lecturilor:

Noi îl avem pe Cristos care este pacea și lumina noastră.

El este pacea noastră, cel care a făcut din două un singur popor (Ef 2,14). Gândind că Isus Cristos este pacea, noi vom demonstra că purtăm cu vrednicie numele de creștini dacă prin acea pace care este în noi îl vom exprima pe Cristos cu viața noastră. El a nimicit ura (cf. Ef 2,16), după cum spune Apostolul. Deci nu trebuie deloc să permitem ca ea să reînvie în noi, ci trebuie să arătăm clar că este nimicită total. Să nu o înviem din nou după ce a fost ucisă de Dumnezeu pentru sănătatea noastră, să nu ne mâniem spre ruinarea sufletelor noastre și să nu ne amintim injuriile îndurate, să nu facem greșeala de a o readuce la existență pe cea care, din fericire, a fost nimicită.
De vreme ce îl avem pe Cristos care este pacea, să ucidem dușmănia practicând în viața noastră credința în el. El a distrus în sine însuși zidul care îi diviza pe cei doi oameni, a făcut unul singur, restabilind pacea nu numai cu cei care luptă împotriva noastră din afară, dar și cu cei care provoacă neînțelegeri în noi înșine. Astfel, trupul nu va mai putea avea dorințe contrare duhului și duhul dorințe contrare trupului, ci înțelep­ciunea trupului va fi supusă legii divine. Atunci, recon­stituiți într-un om nou și iubitor al păcii și deveniți din doi un singur om, vom avea pacea în noi înșine.
Pacea este înțelegerea între două ființe potrivnice. Acum, de vreme ce a fost eliminat războiul intern al natu­rii noastre, să cultivăm în noi pacea, și atunci vom deveni noi înșine pace și vom demonstra că acest apelativ al lui Cristos este adevărat și autentic și în noi.
Cristos este lumina adevărată, departe de orice min­ciună. Din aceasta învățăm că și viața noastră trebuie să fie luminată de razele luminii adevărate. Razele soare­lui dreptății sunt înseși virtuțile care strălucesc și ne luminează, ca să respingem faptele întunericului și să umblăm cu onestitate ca în plină zi (cf. Rom 13,13). Să detestăm acțiunea clandestină și întunecoasă și să facem toate la lumina zilei, și astfel, vom deveni și noi lumină și, ca lumină, vom lumina pe ceilalți prin faptele noastre bune.
    Cristos este sfințirea noastră, de aceea, să ne abținem de la faptele și gândurile rele și necurate. Astfel, ne vom arăta cu adevărat părtași de numele său și vom mani­festa puterea sfințeniei nu numai prin cuvinte, ci și prin fapte.

Din tratatul Despre perfecțiunea creștină
al sfântului Grigore de Nyssa, episcop.
(PG 46, 259-262)

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: