Arhivă etichetă pentru ‘intuneric’

Dubiul. De fapt, dubiile…

E doar o chestiune de timp. Mai devreme sau mai târziu, dubiul se strecoară în viața noastră. De fapt, dubiile! Și binecuvântat să fie Domnul pentru trezirea prin zdruncinătura dubiului. Laudă și mulțumire Domnului pentru momentul de îndoială în care facem să răsune din profunzimea iubirii de adevăr: Tu ești sau să așteptăm pe altul? (Lc 7,20).

Vai de omul fără dubii! Vai de omul fără întrebări! Vai nouă dacă avem doar certitudini. Și mai vai (și amar) dacă avem toate certitudinile, dacă „știm” totul!

Dubiul este izvorul care alimentează întrebările, este sămânța care face să rodească cunoașterea, este întunericul în care se vede strălucind Lumina lumii și Steaua dimineții. 

În noaptea întunecată a dubiilor nu suntem mângâiați de cuvinte, ci de fapte: „orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună” (Lc 7,22). Faptele nu mint. Faptele dau mărturie despre acel Dumnezeu care nu înșală și nici nu poate fi înșelat (DS 3008). 

Tocmai aceste lucrări minunate ale Domnului (în fața noastră, ba chiar în viața noastră) devin explozie de lumină și, risipindu-se întunericul, strigăm ca Apostolul iubit: „E Domnul!” (In 21,7). Biruitori asupra îndoielii exclamăm ca Toma (ne)credinciosul: „Domnul meu și Dumnezeul meu”.

Ce mângâiere: el este Domnul și nu există alt Dumnezeu în afară de el. El este Dumnezeul drept şi mântuitor și nu există altul în afară de el (cfr. Is 45,21). 


16 decembrie 2020 

Miercuri din săptămâna a 3-a din Advent
Ss. Adelaida, împ.; Aggeu, profet
Is 45,6b-8.18.21b-25; Ps 84; Lc 7,19-23

LECTURA I
Picuraţi, cerurilor, roua de sus şi norii să plouă dreptatea!
Citire din cartea profetului Isaia 45,6b-8.18.21b-25
Aşa vorbeşte Domnul: „Să se ştie de la răsăritul soarelui până la apus că nu este nimic în afară de mine: eu sunt Domnul şi nu este altul. 7 Eu întocmesc lumina şi creez întunericul, fac pacea şi provoc răul, eu, Domnul, fac toate acestea. 8 Picuraţi, cerurilor, de sus şi norii să plouă dreptatea; să se deschidă pământul, ca să rodească mântuirea şi să facă să răsară totodată dreptatea! Eu sunt Domnul care le creez”. 18 Căci aşa vorbeşte Domnul, cel care a creat cerurile. El este Dumnezeul care a plăsmuit pământul, l-a făcut şi l-a stabilit. L-a creat nu ca să fie gol, ci l-a plăsmuit ca să fie locuit. Eu sunt Domnul şi nu este altul. 21b Nu este alt Dumnezeu în afară de mine, un Dumnezeu drept şi mântuitor nu există în afară de mine. 22 Întoarceţi-vă la mine şi veţi fi mântuite toate marginile pământului! Căci eu sunt Dumnezeu şi nu este altul. 23 M-am jurat pe mine însumi, din gura mea a ieşit un cuvânt drept şi nu se va întoarce. Orice genunchi se va pleca înaintea mea şi orice limbă va jura pe mine. 24 „Numai în Domnul – se va zice despre mine – sunt dreptatea şi puterea; la el vor veni şi se vor ruşina toţi cei care se aprind împotriva lui. 25 În Domnul va fi îndreptăţită şi glorificată toată descendenţa lui Israel”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: Is 45,8ab)
R.: Coborâţi, cerurilor, de sus roua şi norii să plouă dreptatea!

9ab Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
El vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Is 40,9-10
(Aleluia) Ridică-ţi glasul şi strigă, tu, care aduci vestea cea bună! Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere! (Aleluia)

EVANGHELIA
Spuneţi-i lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,19-23
În acel timp, Ioan i-a trimis la Domnul pe doi dintre discipolii săi, spunând: „Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?” 20 Când au ajuns la el, bărbaţii aceia i-au spus: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine, spunând: «Tu eşti acela care trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?»” 21 În ceasul acela, Isus îi vindecase pe mulţi de boli, de suferinţe şi de duhuri rele, iar multor orbi le dăruise vederea. 22 Atunci, răspunzând, Isus le-a zis: „Mergând, spuneţi-i lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună 23 şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine”.

Cuvântul Domnului

O carte care a schimbat milioane de vieți. I: îndrumări de folos pentru viața sufletului

„Deșertăciune e să tânjești
să ai parte de o viață cât mai lungă,
în loc să te îngrijești
ca viața dată ție să fie cât mai bună”.

Cartea I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului 

Capitolul I. URMÂND PAS CU PAS PE CRISTOS, SĂ TRECEM CU DISPREȚ PESTE DEȘERTĂCIUNILE LUMII 

1. Cel ce mă urmează nu umblă în întuneric (In 8,12), zice Domnul. Sunt chiar cuvintele lui Cristos, îndemnându-ne să trăim întru totul după pildele vieții lui, dacă dorim cu adevărat să propășim întru lumină, dezrobiți de orice orbire a inimii. Iată de ce prima noastră străduință se cuvine să fie aceea de a chibzui și cugeta adânc la viața lui Isus Cristos. 

2. Învățătura primită de la Cristos depășește cu mult toate învățăturile sfinților, iar cel ce are în inimă darul duhului său nu va întârzia să descopere în ea miezul unei mane cerești (Ap 2,17). Se întâmplă ades că mulți dintre cei care ascultă în chip obișnuit cuvântul Evangheliei nu îi simt decât prea puțin chemarea, căci le lipsește duhul lui Cristos. Cel ce vrea cu adevărat să înțeleagă și să guste cuvintele lui Cristos, va trebui, tocmai de aceea, să-și rânduiască cu sârguință întreaga viață după pildele vieții Domnului. 

3. La ce ți-ar folosi să dezbați de-a fir-a-păr nepătrunsele taine ale Sfintei Treimi, dacă, lipsit în sufletul tău de virtutea smereniei, ai displace Sfintei Treimi? Într-adevăr, nu vorbele dibace și iscusite sunt cele ce fac omul sfânt și drept în ochii lui Dumnezeu, ci viața cea de toate zilele trăită în virtute. Mai bine ar fi să simt în inima mea ce este adevărata căință, decât, pe din afară, să-i cunosc definiția. Dacă ai ști pe de rost toată Scriptura și toată învățătura filosofilor, la ce ți-ar folosi atare știință, fără dragostea și harul lui Dumnezeu? Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune (Qoh1,2), în afară de iubirea și slujirea lui Dumnezeu. Cu adevărat, aceasta-i înțelepciunea cea mai mare: trecând cu dispreț peste arătările lumii de față, să poți cu bărbăție păși spre împărăția cerurilor. 

4. Deșertăciune, prin urmare, e să cauți avuțiile trecătoare, după cum zadarnic este să-ți pui în ele nădejdea. Deșertăciune, de asemeni, să jinduiești după onoruri sau să râvnești să fii ridicat la scaunele înalte. Deșertăciune, să te lași târât de dorințele trupului, poftind acele lucruri de pe urma cărora, la sfârșit, omul nu culege decât osândă. Deșertăciune e să tânjești să ai parte de o viață cât mai lungă, în loc să te îngrijești ca viața dată ție să fie cât mai bună. Deșertăciune este să fii cu ochii numai la viața de față și de cea viitoare, cu nesăbuință, să nu-ți pese. Deșertăciune e să-ți lipești inima de ceea ce trece cu repeziciune, în loc de a grăbi pasul spre acel loc unde desfătările nu au sfârșit, ci rămân ca o bucurie veșnică. 

5. Tocmai de aceea, adu-ți adeseori aminte de spusa Sfintei Cărți: ochiul nu se satură să vadă și urechea nu se umple cu ceea ce aude (Qoh 1,8). Silește-te, prin urmare, să-ți dezlipești inima de cele văzute și învață să te apropii cu drag de cele nevăzute. Căci lăsând-se târâți de imboldul simțurilor lor, mulți au ajuns să-și pângărească conștiința, pierzând astfel harul lui Dumnezeu. 


Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm: „Numai prin lumina credinței și prin meditarea cuvântului lui Dumnezeu este posibil a-l recunoaște, oricând și oriunde, pe Dumnezeu „în care trăim, ne mișcăm și suntem” (Fap 17,28), a căuta în toate voința sa, a-l vedea pe Cristos în toți oamenii, fie apropiați, fie străini, a aprecia corect adevărata semnificație și valoare a realităților vremelnice, în sine și în legătură cu scopul omului” (Din Decretul despre apostolatul laicilor, Apostolicam Actuositatem, nr. 4).

Să ne rugăm: O, Isuse, salvatorul nostru, dăruiește-ne harul să descoperim și să practicăm ceea ce tu ne-ai învățat prin cuvintele tale și ne-ai arătat prin viața ta. Amin.

Să reținem: „Cine mă urmează nu umblă în întuneric” (In 8,12).

Să practicăm: Să umblăm în lumină – să practicăm adevărul și binele! – și vom vedea cum întunericul și răul nu vor mai cuprinde niciodată inima și viața noastră.

Capitolul II. SĂ NU AVEM DESPRE NOI ÎNȘINE PĂRERI ÎNALTE (va urma).


Mai multe despre cartea Imitațiunea lui Cristos poți afla AICI:

Introducere: o carte care a schimbat milioane de vieți!

Cartea I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului 

Capitolul I. URMÂND PAS CU PAS PE CRISTOS, SĂ TRECEM CU DISPREȚ PESTE DEȘERTĂCIUNILE LUMII 

Pentru textul integral, meditații, rugăciuni…: The imitation of Christ, St Paul, 1995.
Sau: Imitațiunea lui Cristos, ARCB, 2003 (Librăria sfântul Iosif București, detalii AICI).

Tăcerea oprește bârfa, însă doar adevărul o vindecă

Ești doar un om!
Nu te mai lua la trântă cu Diavolul,
ci ține-te de mână cu Dumnezeu!

Pe drept cuvânt se spune: „Decât să blestemi întunericul, mai bine aprinzi o lumânare”. Decât să te plângi, cu nume și prenume, de lumea care (te) bârfește, devenind astfel tu însuți bârfitor, mai bine cultivă vorbirea de bine, adevărul și tăcerea.

Tăcerea este cetatea pe care bârfa nu o poate cuceri. Este zidul care nu cade în fața bârfei. În timp ce bârfa este mlaștina în care se plămădește și crește minciuna ca un parazit, tăcerea este chivotul în care se păstrează nealterat adevărul. În chivotul tăcerii adevărul se simte în siguranță asemenea unui rege care are o cetate bine întărită și păzită.

Mai mult chiar, tăcerea, însoțită de meditație și adorație, devine o colină de pe care se proclamă adevărul întreg pentru și despre orice făptură. Proclamarea adevărului face parte din viața creștinilor și trebuie să condiționeze toate aspectele vieții noastre. Noi nu ne trăim credința condiționați să alegem între bârfă și tăcere, tocmai pentru că știm că opusul bârfei nu este tăcerea sau secretul, ci adevărul. Tăcerea oprește bârfa, însă doar adevărul o vindecă, o repară.

Așadar, dacă vrei să combați bârfele, începe prin a spune adevărul în orice împrejurare. În lume nu lipsesc oamenii care urăsc bârfa, ci oamenii care iubesc și promovează adevărul în orice situație. Alege virtutea adevărului și bârfa nu-și va găsi loc în inima ta. Proclamă adevărul și bârfa nu va amărî niciodată viața ta. Caută mereu doar adevărul care se hrănește din tăcere, acel adevăr care trăiește și crește în tăcere, asemenea celei mai frumoase flori. Înainte de a vorbi să ne analizăm și să vedem dacă simțim prezența lui Dumnezeu în cuvintele noastre. Atunci când vorbește creștinul se ține de mână cu acel Dumnezeu care spune și astăzi: „Nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nici secret care nu va fi cunoscut! Prin urmare, ceea ce ați spus în întuneric se va auzi la lumină și ceea ce ați zis la ureche în camera de taină va fi proclamat de pe acoperișuri” (Lc 12,1-3). Așadar, dacă taci, să taci din iubire. Însă dacă trebuie să vorbești, spune cu iubire adevărul, tot adevărul și numai adevărul, despre tine, despre aproapele, despre lume și despre Dumnezeu.

Acest articol face parte din seria „De mână cu Dumnezeu”. 
Aici poți citi: 
De mână cu Dumnezeu (1): Idiferența. Implicarea poartă chipul și numele iubirii.

De mână cu Dumnezeu (2): Toți o doresc…

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

%d blogeri au apreciat: