Arhivă etichetă pentru ‘invidie’

Invidia…

Există parabole pe care ar trebui să le știm pe de rost. Mai ales, ar trebui să le trăim, să facă parte din cercetarea cugetului de fiecare zi pentru a ne verifica atitudinea față de binele și fericirea celuilalt. Este timpul să înțelegem că aceste parabole au fost spuse și scrise pentru noi, nu pentru vecinii noștri. Cum este, de exemplu, cea despre lucrătorii în vie, imaginea generozității divine și, în același timp, tablou prin care ni se amintește cu simplitate cât de distrugătoare este pentru persoana umana și pentru societate INVIDIA (Mt 20,1-16):

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,1-16a
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea stăpânului care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să tocmească lucrători în via sa. 2 După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. 3 Ieşind la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă 4 şi le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi ceea ce este drept vă voi da!» 5 Iar ei au plecat. Din nou a ieşit pe la ceasul al şaselea şi la al nouălea şi a făcut la fel. 6 Apoi a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea şi a găsit pe alţii stând şi le-a spus: «De ce staţi aici toată ziua degeaba?» 7 I-au
spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit». El le-a zis: «Mergeţi şi voi în vie!» 8 Când s-a lăsat seara stăpânul viei a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi». 9 Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un
dinar. 10 Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei câte un dinar. 11Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, 12 zicând: «Aceştia din urmă au lucrat o oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei şi arşiţa». 13 Dar el, răspunzând
unuia dintre ei, a zis: «Prietene, nu te nedreptăţesc. Oare nu ne-am înţeles cu un dinar? 14 Ia ceea ce este al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. 15 Nu-mi este permis oare să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al meu? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?» 16a Astfel, ultimii vor fi primii”.

Cuvântul Domnului


Nu poți fi cu adevărat om – ca să nu mai spun creștin! – și să te întristezi pentru binele celuilalt. Omul care se întristează pentru binele celuilalt hrănește, uneori fără să conștientizeze, cele mai periculoase bestii: invidie, răutate, ură, disperare, ambiții drăcești, lăcomie, zgârcenie. Toate acestea sunt un pericol real pentru civilizația iubirii dorită atât de mult de Isus. În loc să fim recunoscători pentru ceea ce am primit, ne lungim gâtul să vedem ce și cât și cum a primit celălalt. Ne amărâm sufletul, ne zbârcim inima și chipul! 

Invidia nu este doar o ofensă adusă aproapelui, ci și lui Dumnezeu. Aceasta pentru că nu doar că nu-i suntem recunoscători pentru ceea ce ne oferă, pentru atâtea daruri minunate puse de el în viața noastră, ci și pentru că prin invidie negăm credința în Providență, în felul lui Dumnezeu de a rândui bine lucrurile, de a distribui bunurile și darurile sale. Oare nu este el, Domnul, cel care rânduiește totul? Oare binele celui de lângă noi, fericirea celui pe care îl invidiem nu a fost rânduită de același Dumnezeu pe care spunem că îl iubim și în care credem? Atunci de ce îl invidiem? 

Să veghem asupra noastră ca nu cumva prin invidie să ajungem să urâm, să nesocotim, lucrarea lui Dumnezeu în viața fraților noștri. Fericirea și binele lor sunt rânduite de Domnul. Sunt darul Domnului. Să avem grijă să nu ne trezim că luptăm împotriva lui Dumnezeu și a Providenței. Să recitim Faptele Apostolilor 5,38-39.

Dacă suntem cu adevărat oameni de caracter, dacă suntem creștini, atunci să ne bucurăm cu cei care se bucură și să plângem cu cei care plâng (cfr. Rom 12,15).

Să ne eliberăm de invidie și Dumnezeu ne va trimite și pe noi să lucrăm în via sa. Chiar și în ultimul ceas. El e atât de răbdător cu noi. Așteaptă ora potrivită, ora convertirii noastre. Răbdător și bun, nu ne va lăsa cu ochii în soare! Vom munci în via sa alături de frații și surorile noastre, iar răsplata va fi mare pentru toți, pentru că Dumnezeu dăruiește tuturor boierește, ca un adevărat domn! Un gentelman! Nu dezamăgește niciodată! 

Nerecunoștință, invidie și suspiciune…

Nerecunoștința, invidia și bănuiala – aceste trei plăgi capabile să ruineze armonia unei inimi – au însoțit drumul Bisericii încă de la începuturile ei. Ba chiar mai mult, sunt plăgi prezente în istoria omenirii încă de la creație, după cum citim în Sfânta Scriptură. Nici măcar unii dintre apostolii nu au fost scutiți de această pacoste, după cum vedem în sfânta Evanghelie din această zi (cf. Lc 9,46-50).

Biserica este casa Tatălui, nu este un club exclusivist. Și nu este doar pentru unii. Este loc pentru toți! Este o „casă” mare, o adevărată împărăție! Este o casă în care toți sunt invitați să vină, să guste și să simtă cât de bun este Domnul. Iar cei care fac parte din ea, atunci când se lasă pradă acestor catastrofale plăgi – nerecunoștința, invidia și bănuiala – contrazic prin atitudinea lor însăși bunătatea lui Dumnezeu, chipul și iubirea Tatălui. Prin nerecunoștință, invidie și bănuială zădărnicim crucea și iubirea lui Cristos. Iar viața noastră nu va fi niciodată un templu al Duhului Sfânt! 

Domnul să ne dăruiască un suflet pur, de copil, o inimă care nu cunoaște bănuiala, invidia sau nerecunoștința. Atunci vom fi cu adevărat fiii lui Dumnezeu și frații celor de lângă noi! 

28 septembrie 2020 

Luni din săptămâna a 26-a de peste an
Ss. Venceslau, m. *; Laurenţiu Ruiz şi îns., m. *; Fer. Amalia, m.
Iob 1,6-22; Ps 16; Lc 9,46-50

LECTURA I
Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!
Citire din cartea lui Iob 1,6-22
A fost o zi când au venit fiii lui Dumnezeu să stea înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. 7 Domnul i-a zis lui Satana: „De unde vii?” Satana i-a răspuns Domnului şi a zis: „Am străbătut pământul şi m-am plimbat pe-acolo”. 8 I-a zis Domnul lui Satana: „Ai băgat de seamă că nu este nimeni ca slujitorul meu Iob: neprihănit şi drept, se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău”. 9Satana i-a răspuns Domnului şi a zis: „Oare degeaba se teme Iob de Dumnezeu? 10 Oare nu l-ai protejat pe el, casa lui şi tot ce este al lui de jur împrejur? Ai binecuvântat lucrarea mâinii sale şi turmele lui se răspândesc în ţară. 11 Însă întinde-ţi mâna şi atinge-te de tot ceea ce are! Oare nu te va «binecuvânta» în faţă?” 12 Domnul i-a zis lui Satana: „Iată, tot ceea ce are el este în mâna ta! Numai spre el să nu-ţi întinzi mâna!” Şi Satana a ieşit dinaintea Domnului. 13 Într-o zi, fiii şi fiicele lui mâncau şi beau vin în casa fratelui lor, a celui dintâi născut. 14 A venit un mesager la Iob şi a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau alături de ei. 15 Dar au venit asupra lor sabeenii şi i-au prădat, iar pe tineri i-au lovit cu ascuţişul sabiei; am scăpat numai eu, ca să-ţi fac cunoscut”. 16 Pe când el încă vorbea, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars turma, iar pe tineri i-a devorat. Am scăpat numai eu, ca să-ţi fac cunoscut”. 17 Pe când el încă vorbea, a venit un altul şi a zis: „Caldeii au făcut trei grupuri şi au năvălit asupra cămilelor şi le-au capturat, iar pe tineri i-au lovit cu ascuţişul sabiei; am scăpat numai eu, ca să-ţi fac cunoscut”. 18 Pe când el încă vorbea, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor, a celui întâi născut. 19 Şi, iată, un vânt mare a venit dinspre pustiu şi a lovit cele patru colţuri ale casei; ea a căzut peste tineri şi ei au murit; am scăpat numai eu, ca să-ţi fac cunoscut”. 20 Atunci Iob s-a ridicat, şi-a sfâşiat mantia, şi-a ras capul, a căzut la pământ şi s-a prosternat. 21 Şi a zis: „Gol am ieşit din sânul mamei mele şi gol mă voi întoarce acolo. Domnul a dat şi Domnul a luat: să fie numele Domnului binecuvântat!” 22 În toate acestea, Iob nu a păcătuit şi nu a făcut nimic dezgustător faţă de Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 16(17),1.2-3.6-7 (R.: 6b)
R.: Pleacă-ţi urechea spre mine, Doamne, şi ascultă cuvintele mele!

1 Ascultă, Doamne, dreptatea mea,
ia aminte la strigarea mea;
pleacă-ţi urechea la rugăciunea mea,
de pe buze care nu au înşelăciune! R.

2 Judecata mea să vină de la tine, ochii tăi să vadă cele drepte.
3 Pune la încercare inima mea,
cerceteaz-o noaptea, încearcă-mă în foc,
dar nu vei găsi în mine nimic rău.
Răutate nu a trecut prin gura mea. R.

6 Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi,
pleacă-ţi urechea spre mine şi ascultă cuvintele mele!
7 Arată-ţi milostivirea ta cea mare,
tu, care cu dreapta ta îi scapi de duşmani
pe cei care caută refugiu în tine! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 10,45
(Aleluia) Fiul Omului a venit ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cel mai mic dintre voi toţi, acela este mare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,46-50
În acel timp, discipolilor le-a intrat în minte întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare? 47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă el 48 şi le-a spus: „Cine primeşte acest copil în numele meu, pe mine mă primeşte. Şi cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toţi care sunteţi aici, acela este mare”. 49 Atunci, luând cuvântul, Ioan i-a spus: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care alunga diavoli în numele tău şi i-am interzis, pentru că nu te urmează împreună cu noi”. 50 Dar Isus i-a zis: „Nu-i interziceţi, căci cine nu este împotriva voastră este cu voi!”

Cuvântul Domnului

Când mai ai timp să fii rău la cât bine lipsește?

Dacă ne-am ocupa să facem binele care lipsește în jurul nostru,
n-am mai avea timp să fim răi.
Nici măcar o secundă! Nici măcar în gând!
Risipim timp și gânduri și fapte, în loc să facem binele!

Să stăm în tăcere în fața lui Cristos din sfânta împărtășanie și să-l rugăm să ne deschidă inima pentru a vedea binele pe care-l putem face celor din jurul nostru!

%d blogeri au apreciat: