Prietenia…

„Untdelemnul şi tămâia înveselesc inima,
dar sfatul din suflet este dulceaţa prietenului” (Prov 27,9).

 

 

Vanitatea şi invidia; prietenii şi vecinii

1 Nu te lăuda cu ziua de mâine, căci nu ştii ce generează ziua!

2 Să te laude străinul, nu gura ta, veneticul, nu buzele tale!

3 Piatra este grea şi nisipul e împovărător, dar indignarea celui nesimţit este mai grea decât amândouă.

4 Furia este crudă şi mânia este de nepotolit; dar cine poate sta în faţa geloziei?

5 Mai bine o mustrare deschisă decât o iubire ascunsă.

6 Sincere sunt rănile celui care iubeşte şi abundente, sărutările celui care urăşte.

7 Sufletul celui sătul calcă în picioare mierea, dar pentru sufletul celui înfometat, tot ce este amar este dulce.

8 Ca pasărea plecată de la cuibul ei, aşa este omul plecat de la locul său.

9 Untdelemnul şi tămâia înveselesc inima, dar sfatul din suflet este dulceaţa prietenului.

10 Nu-i părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău şi nu intra în casa fratelui tău în ziua nenorocirii tale! Mai bun este un vecin aproape decât un frate departe.

11 Fii înţelept, fiule, şi înveseleşte-mi inima şi voi putea întoarce cuvântul celui care mă face de ocară!

12 Cel isteţ vede răul şi se ascunde, dar cei nepricepuţi trec [pe aproape] şi sunt pedepsiţi.

13 Ia-i haina, căci este garanţie pentru străin, şi ţine-o drept gaj pentru venetică!

14 Cel care-şi binecuvântează aproapele cu glas puternic de dimineaţă, când se trezeşte, i se socoteşte ca blestem.

15 Picătura care cade încontinuu într-o zi ploioasă şi femeia discordiilor se aseamănă.

16 Cine o ascunde ascunde vântul şi se numeşte untdelemnul dreptei sale.

17 Fierul cu fier se ascute şi omul ascute faţa prietenului său.

18 Cel care se îngrijeşte de un smochin va mânca roadele lui şi cine are grijă de stăpânul său va fi onorat.

19 După cum faţa [se oglindeşte] în apă, tot aşa inima omului, în om.

20 După cum locuinţa şi împărăţia morţilor nu se satură, tot aşa nu se satură ochii omului.

21 Cum este vasul de topit pentru argint şi cuptorul pentru aur, aşa este omul pentru gura care-l laudă.

22 Dacă l-ai pisa pe nebun într-o piuă, în mijlocul boabelor, cu zdrobitorul, tot nu ai putea îndepărta de la el nebunia lui.

23 Cunoaşte-ţi oile şi pune la inima ta turmele!

24 Căci comoara nu ţine veşnic, nici cununa, din generaţie în generaţie.

25 Se ia fânul şi se vede verdeaţa şi se adună iarba de pe munţi.

26 Mieii sunt pentru a te îmbrăca, iar ţapii, ca preţ pentru câmp.

27 Abundenţa laptelui de capră este pentru hrana ta, pentru hrana casei tale şi pentru viaţa tinerelor tale.

(Din Cartea Proverbelor, capitolul 27)


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Ai fost lovit, te-ai ridicat și ai reușit să nu urăști pe nimeni, adică să nu fii mic…

marin preda ura libertate maretie judecata critica

Clipă de clipă judecăm și etichetăm oamenii din jurul nostru.
Puțini sunt cei care ne scapă!
Oare nu este acesta un sacrilegiu?
Oare cunoaștem noi ce e cu adevărat în inima și în viața celui de lângă noi?
Atunci de ce ne pretindem „dumnezei”,
ca și cum am ști totul și am avea dreptul să judecăm și să condamnăm pe oricine?!
Numai Dumnezeu știe ce poartă fiecare om în inima sa.
Numai el ne știe toate bucuriile și suferințele,
luminile și umbrele,
zâmbetele și lacrimile,
neliniștile și speranțele.
Numai el!
Să nu ne mai pretindem dumnezei!
Să ne eliberăm de ură, de invidie…
Să ne eliberăm de pretenția de a fi dumnezei
Să fim liberi. Să fim fericiți.
Și dacă totuși năzuim să fim ca Dumnezeu,
atunci să fim iubitori de oameni, așa cum este el!
Restul e sacrilegiu!

(Să medităm:
Rom 14,10-13;
Mt 12,36-37;
Ef 4,32;
In 12,47;
1In 4,20-21;
Lc 6,41-42 etc.)

Părinte, eu nu mai vin niciodată la biserică

un om pentru BisericaFragmentul evanghelic de astăzi mi-a amintit exemplul pe care l-am citit zilele trecute pe e-communio.ro:

Un tânăr merge la preotul paroh și îi spune:

– Părinte, eu nu mai vin niciodată la biserică.

Preotul îl întrebă:

– Ah. Poți să-mi spui care este motivul?

Tânărul îi răspunde:

– Dumnezeule! Aici văd o femeie care bârfește despre altă femeie; domnul din față nu citește bine; cei din cor se ceartă încontinuu; în timpul Liturghiei oamenii butonează telefonul mobil; fără să mai aduc în discuție și comportamentul egoist al persoanelor după ce pleacă de la biserica…

Preotul îi spune:

– Ai dreptate. Dar înainte de a părăsi definitiv Biserica, aș vrea să-mi faci o favoare. Ia, te rog, acest pahar plin cu apă și înconjoară de trei ori biserica, fără să verși nicio picătură de apă din pahar. După poți pleca.

„Doar atât?” – s-a întrebat tânărul.

A făcut cele trei ture, așa cum i-a cerut preotul. După ce a terminat, i-a spus:

– Părinte, am făcut.

Preotul l-a întrebat:

– În timp ce înconjurai biserica cu paharul în mână, ai observat vreo persoană care o bârfea pe alta?

Și tânărul:

– Nu.

– Ai văzut persoane care butonau telefonul?

Tânărul:

– Nu.

– Știi de ce? Erai concentrat asupra paharului pentru a nu vărsa apa. Și vezi… în viața noastră e la fel. Când inimile noastre se concentrează pe Isus Cristos, nu mai avem timp să ne uităm la greșelile oamenilor. Cei care părăsesc Biserica din cauza creștinilor ipocriți, cu siguranță că niciodată nu au intrat în ea pentru Isus.

Traducere: Liviu Ursu (e-communio.ro)

Cu adevărat, cine are în mână un ciocan, vede în jurul său numai cuie. Cine are în inima sa gânduri rele, vede doar răul și devine rău în faptele sale, face răul prin deciziile și comportamentul său.

Din inima noastră iese tot ceea ce e mai rău, cum ne spune Domnul: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, desfrâul, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi-l fac pe om impur” (Mc 7,20-23).

Cât de bine ne cunoaște Domnul: „el nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul însă se uită la inimă” (1Sam 16,7)!

 

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: