Arhivă etichetă pentru ‘inviere’

Îți doresc să auzi cea mai frumoasă și puternică voce

Există o voce irezistibilă,
indiferent dacă suntem vii sau morți,
sănătoși sau bolnavi,
săraci sau bogați,
fericiți sau triști.
Binecuvântați suntem dacă o auzim!
Strigă, Doamne,
inimii și vieții noastre
și vom trăi!

(cf. In 11,1-45)

Țara Sfântă – Ieșind din mormântul lui Lazăr (septembrie 2015)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,1-45
În acel timp, era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. 2 Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă şi îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 Aşadar, surorile au trimis să i se spună: „Doamne, iată, cel care-ţi e prieten este bolnav!” 4 Auzind, Isus a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”. 5 Deşi Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr, 6 când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era. 7 Abia după aceea le-a spus discipolilor: „Să mergem din nou în Iudeea!” 8 Discipolii i-au spus: „Rabbi, acum căutau iudeii să te bată cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?” 9 Isus a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se poticneşte, pentru că vede lumina acestei lumi. 10Însă dacă cineva umblă în timpul nopţii, se poticneşte, pentru că lumina nu este în el”. 11 După ce a spus acestea, a adăugat: „Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc”. 12 Atunci discipolii i-au zis: „Doamne, dacă doarme, va fi salvat!” 13 De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. 14 Aşadar, Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit 15 şi mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeţi. Dar să mergem la el!” 16 Atunci Toma, cel numit Geamănul, a spus celorlalţi discipoli: „Să mergem şi noi ca să murim cu el!” 17 Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. 19 Şi mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor. 20Când a auzit că a venit Isus, Marta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. 21 Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! 22 Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”. 23 Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”. 24Marta i-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”. 25 Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; 26 şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?” 27 Ea, răspunzând, a zis: „Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”. 28 După ce a spus ea aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă”. 29 Când a auzit, Maria s-a ridicat repede şi a venit la el. 30 Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Marta. 31 Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. 32Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. 33 Iar Isus, când a văzut-o că plânge şi că plâng şi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat. 34 Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” I-au răspuns: „Doamne, vino şi vezi!” 35 Şi Isus a lăcrimat. 36 Atunci iudeii au început să spună: „Iată cât de mult îl iubea!” 37 Dar unii dintre ei au zis: „Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?” 38 Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar la intrare era pusă o piatră. 39 Isus a zis: „Ridicaţi piatra!” Marta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile”. 40 Isus i-a spus: „Nu ţi-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?” 41 Au ridicat deci piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: „Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. 42 Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis”. 43 Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: „Lazăr, vino afară!” 44A ieşit mortul legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!” 45 Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el.

Cuvântul Domnului

Ce ne așteaptă: învierea vieții sau învierea judecății?

Prin prezența sa smerită în mijlocul nostru,
Cristos ne unește cu Tatăl.
Zilnic lucrează la mântuirea noastră.
Acolo unde este lăsat să intre,
Domnul devine izvor de viață,
cale spre înviere,
fericire adevărată.

(cf. In 5,17-30)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,17-30
În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez şi eu!” 18 Pentru aceasta, iudeii căutau şi mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că distrugea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu. 19 Aşadar, Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine dacă nu-l vede pe Tatăl făcând, căci tot ce face el, face şi Fiul la fel. 20 Pentru că Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi arată toate câte le face şi-i va arăta lucruri şi mai mari decât acestea, ca să vă miraţi. 21 După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă celor cărora vrea să le dea. 22 De fapt, Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, 23 pentru ca toţi să-l cinstească pe Fiul aşa cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinsteşte pe Fiul, nu-l cinsteşte pe Tatăl care l-a trimis. 24 Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică şi nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25 Adevăr, adevăr vă spun că vine ceasul – şi acum este – când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vor trăi, 26 căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine 27 şi i-a dat puterea să facă judecata, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă miraţi de aceasta, pentru că vine ceasul în care toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui! 29 Şi vor ieşi spre învierea vieţii cei care au făcut binele, iar cei care au săvârşit nelegiuirea, spre învierea judecăţii. 30 Eu nu pot să fac nimic de la mine. Judec după cum aud şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Și astăzi este la fel

Și acum, ca și atunci, „poporul” este împărțit:
unii l-au condamnat la moarte pe Dumnezeu,
alții trăiesc pentru și din Dumnezeu.
Noi unde suntem?
Faptele noastre mărturisesc moartea
sau viața și învierea Domnului?

(Cf. Lc 19,45-48) 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,45-48
În acel timp, intrând Isus în templu, a început să-i alunge pe vânzători, 46 spunându-le: „Este scris: «Casa mea va fi casă de rugăciune. Însă voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari»”. 47 Şi învăţa în templu în fiecare zi, iar arhiereii şi cărturarii, precum şi mai-marii poporului căutau să-l omoare. 48 Dar nu găseau ce să-i facă, pentru că tot poporul se ţinea după el, ca să-l asculte.

Cuvântul Domnului