Arhivă etichetă pentru ‘învierea’

Iubirea și cele trei semne 

Cea mai bună caracterizare a omului,
a oricărui om,
se face plecând de la ceea ce el iubește,
de la realitățile de care este atașată inima sa.

Dumnezeu l-a creat pe om din iubire și iubirea este cea care definește cel mai bine omul, relația dintre oameni și, totodată, relația dintre Dumnezeu și om. Cea mai bună caracterizare a omului, a oricărui om, se face plecând de la ceea ce el iubește, de la realitățile de care este atașată inima sa. Putem parafraza o expresie mult cunoscută: „Spune-mi ce și cum iubești și îți spun cine ești”. Inima care nu ajunge să simtă înflăcărarea iubirii nu poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu care este iubire.

Iubirea care ardea în inima sfintei Maria Magdalena trebuie să umple și ființa noastră. Privind la exemplul ei, la schimbările radicale din viața sa, la recunoștința și iubirea față de cel care i-a făcut bine, să ne analizăm viața și să vedem care este starea sufletului nostru după Paște: pe cine/cât/cum iubim? Ce rol/loc ocupă Cristos în viața noastră? Mai este sufletul nostru însetat de Dumnezeu?

Privind la textele sfinte din această zi, putem evidenția cel puțin trei semne ale iubirii. Primul este căutarea. Cel care iubește nu are stare nici măcar o clipă în absența celui iubit. Asemenea Mariei Magdalena se trezește în toiul nopții și-l caută pe cel pe care-l iubește. Nu te poți îndepărta de cel iubit și să-ți continui viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nici măcar nu poți dormi în absența celui iubit. Și tocmai aici apare cel de-al doilea semn: lipsa somnului, neliniștea nopții. Maria Magdalena s-a trezit pe când „era încă întuneric”, noaptea, și a plecat în căutarea celui iubit. Vrea să-l găsească, să-l cuprindă în brațe și să-și liniștească setea inimii. Insomnia nu este atât o boală a trupului, cât mai ales una a inimii, a sufletului. Preocupările noastre ne aduc insomnia. Femeile sfinte s-au trezit în toiul nopții pentru a-și căuta iubirea, pentru a-l căuta pe Cristos. El era preocuparea lor, dorul inimii lor. Nouă cine/ce ne răpește somnul și liniștea nopții?! Ne trezim noi pentru Cristos? Ne doare până la nesomn lipsa lui, atunci când l-am îngropat sub mormanul păcatelor noastre?

Dacă răspunsul este da, atunci cu siguranță în viața noastră se află și cel de-al treilea semn: vorbirea despre iubirea inimii. Cine iubește nu se rușinează niciodată cu cel iubit. Nu se satură să întrebe despre el, să spună despre el cele mai frumoase lucruri. Să întrebăm și noi despre Cristos. Gura și buzele noastre să simtă desfătarea lăudându-l pe el, veșnica iubire a vieții noastre. Să spunem tuturor: „Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe Isus pe care voi l-aţi răstignit”… Îndemnați de porunca Mântuitorului și încurajați de exemplul sfântului Petru și al Mariei Magdalena să strigăm omenirii: „Convertiți-vă! Primiți-l pe Cristos cel înviat în viața voastră! Salvaţi-vă de această generaţie perversă!”


Dacă-l iubim cu adevărat pe Cristos,
îl predicăm, îl facem cunoscut 
astfel încât el să domnească în toate inimile,
începând cu inima noastră.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,11-18
În acel timp, Maria stătea lângă mormânt, afară, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt 12 şi a văzut doi îngeri în haine albe care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap şi altul, la picioare. 13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”. 14 Spunând acestea şi întorcându-se, l-a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu ştia că este Isus. 15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua!” 16Isus i-a zis: „Maria!” Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieşte: „Rabbuni!” – care înseamnă „Învăţătorule!” 17 Isus i-a zis: „Nu mă reţine, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl, dar du-te la fraţii mei şi spune-le: «Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru!»”. 18Maria Magdalena a venit la discipoli şi le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea.

Cuvântul Domnului

De mână cu Dumnezeu cel veșnic viu

Ești doar un om!
Nu te mai lua la trântă cu Diavolul,
ci ține-te de mână cu Dumnezeu!

Cristos a înviat!

Ce virtute ți-ar plăcea să ai peste 5-10 ani? Ce simți acum că ar putea înfrumuseța sufletul tău? Ce virtute ar face viața ta mai armonioasă? Sfântul Anton abate spunea: „Cel care bate fierul, mai întâi se gândește ce va face: seceră, sabie, secure. Așa și noi trebuie să ne gândim ce virtute vrem să dobândim, ca să nu ne ostenim în zadar”.

Prezența lui Cristos cel veșnic viu devine o binecuvântare pentru omenirea încercată de suferință. Avându-l alături putem cere orice și vom primi pentru ca bucuria noastră să fie deplină (In 16,23-24). Ce virtute simțim că ne lipsește? Să nu ne concentrăm doar pe păcatele care ne întunecă viața și sărbătorile, ci să ne inventariem virtuțile: să valorificăm ce avem și să cerem cu smerenie și credință ce ne lipsește.

Acum este timpul potrivit (2Cor 6,2)! Astăzi este în mijlocul nostru Isus din Nazaret, om adevărat și Dumnezeu adevărat. Oare poate fi ceva mai fascinant decât să stai în prezența Celui care învinge moartea? Ce poate fi mai liniștitor decât să te poți ține de mână cu un Dumnezeu iubitor de oameni, cu Domnul care din iubire învinge moartea, păcatul, răul? El va învinge și această boală! Cu el vom ieși biruitori din lupta cu virusul!

Este adevărat că nu toți simt și trăiesc iubirea Celui înviat. Dacă roadele învierii nu ajung la noi înseamnă că nu am îmbrățișat tot adevărul. Lipsa de sinceritate este o piedică în întâlnirea cu Cristos: Adevărul nu poate sta împreună cu ipocrizia. Cel înviat este lumina care alungă întunericul fățărniciei. Cine vrea să-l întâlnească trebuie să fie complet sincer și transparent în trăirea vocației sale.

Într-una din călătoriile apostolice, un copil s-a apropiat de papa Ioan Paul al II-lea și i-a spus: „Te știu! Te știu de la televizor! Ești Papa! Te știu și mă bucur să văd că în realitate ești ca la televizor și la televizor ești ca în realitate… Mereu același!”. În acest timp de har, prezența Celui mort și înviat ne încurajează să îmbrățișăm sinceritatea și să îndepărtăm orice urmă de ipocrizie. Rodul învierii este de a fi mereu același: în fața lui Dumnezeu și a oamenilor, în caz de boală ca și în timp de sănătate, în tristețe și în fericire. Totul este posibil pentru cel care se ține de mână cu Dumnezeu care este același ieri, astăzi și în veac (Evr 13,8).

Cristos a înviat!

Acest articol face parte din seria „De mână cu Dumnezeu”. 
Aici poți citi: 
1. De mână cu Dumnezeu: Idiferența. Implicarea poartă chipul și numele iubirii.

2. De mână cu Dumnezeu: Toți o doresc…

3. Tăcerea oprește bârfa, însă doar adevărul o vindecă…

Să ne hrănim viitorul!

Oferă și tu o carte și o pâine unui copil sărac!

€6,00

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).