Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘ioan al XXIII-lea’

Iubirea ta mă constrânge…

Posted by Paxlaur pe 17/06/2017

Cruce„Iubirea lui Cristos ne constrânge” (2Cor 5,14) să înţelegem că tot ceea ce suntem și avem este un dar din partea lui Dumnezeu pentru binele omenirii și pentru mântuirea sufletului.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să conştientizăm cât de importantă este fidelitatea: „Cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău” (Mt 5,37). Este tocmai iubirea lui Cristos și exemplul său care ne constrâng ca persoana şi misiunea noastră – de preoți, persoane consacrate, laici – să coincidă. Să nu fim farisei. Într-una din călătoriile sale în America Latină un copil s-a apropiat de sfântul părinte papa Ioan Paul al II-lea şi i-a spus: „Te ştiu! Te ştiu de la televizor! Eşti Papa! Te ştiu şi mă bucur să văd că în realitate eşti ca la televizor şi la televizor eşti ca în realitate… Mereu acelaşi!”.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să mărturisim, să fim martori mai mult decât învăţători: „Omul contemporan îi ascultă mai cu plăcere pe martori decât pe învăţători, sau dacă-i ascultă pe învăţători face asta pentru că sunt nişte martori” (papa Paul al VI-lea).

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să purtăm în lume și să oferim oamenilor iubirea și valorile care lipsesc. Când Ioan Maria Vianney a fost trimis la Ars, episcopul său i-a spus: „Nu există multă iubire faţă de Dumnezeu în parohia aceea; dumneavoastră trebuie să o duceţi acolo”. La rândul nostru trebuie să purtăm iubire în locurile în care ajungem, să lăsăm să se dezvolte toate virtuţile în cei pe care-i întâlnim.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să luptăm mai mult pentru sufletul nostru şi al celorlalţi: trebuie să ne îngrijim de noi şi de cei care ne-au fost încredinţaţi cu deplina convingere că salvarea tuturor vine de la Isus Cristos. El singur este mântuirea noastră.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să reevaluăm – astăzi şi aici! – relaţia noastră cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu Isus Cristos. Îl cunoaştem noi cu adevărat pe cel pe care-l slujim? Nicolae Steinhardt spunea că „dacă ajungi să-l cunoşti cu adevărat pe Isus Cristos, ţi-e teribil de ruşine să mai păcătuieşti”. Mai avem mult de lucrat la această cunoaştere, însă să fim convinşi că el, Cristos, ne cunoaşte pe deplin. Cristos ne ştie exact aşa cum suntem şi cu toate acestea se bazează pe noi, are încredere în noi.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să ne autoimpunem trăirea sfaturilor evanghelice: sărăcia, castitatea și ascultarea. Să ne amintim că sfinții au ştiut să fie fideli fiecărei zile şi nu eroi pentru o zi, deşi e mult mai uşor să fii erou pentru o zi sau pentru o clipă, decât să fi fidel fiecărei zile.


„Iubirea lui Cristos ne constrânge”
să credem în tinereţea Bisericii
şi în bogăţia carismelor:
„Eu aparţin unei Biserici care este vie şi tânără
şi care îşi continuă fără frică lucrarea în viitor”
(sfântul Ioan al XXIII-lea).


17 iunie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 10-a de peste an
Ss. Nicandru şi Marcian, m.
2Cor 5,14-21; Ps 102; Mt 5,33-37

LECTURA I
Pe cel care nu a cunoscut păcatul, el l-a făcut păcat de dragul nostru.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,14-21
Fraţilor, iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care judecăm că unul singur a murit pentru toţi ca atare toţi au murit. 15 El a murit pentru toţi, pentru ca toţi cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei. 16 Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaştem pe nimeni după trup şi, dacă l-am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu-l mai cunoaştem astfel. 17 Deci, dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi! 18 Iar toate vin de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu sine prin Cristos şi ne-a dăruit slujirea reconcilierii, 19 aşa cum Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neţinând cont de greşelile lor şi punând în noi cuvântul reconcilierii. 20 Aşadar, noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru, pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.8-9.11-12 (R.: 8a)
R.: Domnul este milostiv şi plin de îndurare.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine
să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3 El îţi iartă toate păcatele
şi te vindecă de orice boală.
4 El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

8 Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
9 El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie. R.

11 Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa
faţă de cei care se tem de el.
12 Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 118(119),36a.29b
(Aleluia) Înclină-mi inima spre învăţăturile tale, Doamne, şi dăruieşte-mi legea ta! (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu însă vă spun: să nu juri deloc.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,33-37
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Din nou aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci jurământ fals, ci să ţii jurămintele făcute înaintea Domnului!” 34 Eu însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. 35 Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege. 36 Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poţi face niciun fir de păr alb sau negru. 37 Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Cu toată îndrăzneala şi nestingherit…

Posted by Paxlaur pe 03/06/2017

1 ianuarie 2014 curaj accceptare si intelepciuneApostolul Paul „predica împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala şi nestingherit” (Fap 28,31). Exemplul său a fost și este urmat de mulți. Noi înșine avem momente când predicăm Evanghelia cu „îndrăzneală și nestingheriți”, printr-o viață sfântă. Iar dacă noi nu îndrăznim, cu siguranță nu lipsesc oameni care se lasă călăuziți de Duhul Sfânt și predică „tot adevărul”, devenind sfinți (cf. In 16,7.13).

În fiecare zi, ca o bună mamă, Biserica are grijă să ne amintească oamenii care au reușit să transmită lumii Evanghelia cu îndrăzneală. E adevărat, nu fără sacrificii. Unii și-au dat viața pentru adevărul Evanghelie. Astfel astăzi avem în fața noastră exemplul martirilor africani Carol Lwuanga și însoțitorii săi (22 de martiri din Uganda, martirizați în perioada 1886-1887), cei care „au adăugat în cartea de aur a învingătorilor, adică în Martirologiu, o pagină tragică și glorioasă, cu adevărat vrednică de a fi pusă alături de acelea ale Africii antice” (papa Paul al VI-lea).

Sfințenia acestor oameni tineri a venit prin martiriu. Ei rămân pentru noi dovada clară că sfințenia e posibilă: trebuie doar să vrei și să lupți pentru aceasta, să faci din aceasta un ideal, un scop al vieții încă din copilărie. Sfântul Ioan al XXIII-lea, numit și „Papa bun”, avea un decalog în care spunea că, în drumul spre sfințenie, totul trebuie gândit „doar pentru astăzi”. Astfel știm despre el că își începea fiecare zi cu aceste cuvinte: „Doar pentru azi voi încerca să trăiesc ziua, fără să rezolv problema vieţii dintr-o dată. Doar pentru azi voi avea un maxim respect pentru aspectul meu, nu voi ridica tonul, voi fi politicos în comportament, nu voi avea pretenţia să corectez sau să fac mai bun pe nimeni înafara mea. Doar pentru azi voi fi fericit, având certitudinea că sunt creat să fiu fericit, nu numai în altă lume, ci şi în aceasta. Doar pentru azi mă voi adapta împrejurărilor, fără să pretind ca acestea să se adapteze dorinţelor mele. Doar pentru azi voi dedica zece minute din timpul meu liber unei lecturi bune. Doar pentru azi voi face o faptă bună şi nu o voi spune nimănui. Doar pentru azi voi face un lucru pe care nu-l doresc să-l fac si dacă mă voi simţi atins în sentimentele mele, voi face în aşa fel ca nimeni să nu-şi dea seama. Doar pentru azi voi face un program, poate nu-l voi respecta punct cu punct, dar îl voi face ferindu-mă de două pericole: graba şi nesiguranţa. Doar pentru azi voi crede cu tărie, în ciuda aparenţelor contrare, că Divina Providenţă se ocupă de mine ca nimeni altul. Doar pentru azi nu voi avea temeri, şi în mod particular nu-mi va fi teamă să mă bucur de tot ce e frumos şi să cred în bunătate. Pot să fac bine pentru douăsprezece ore, ceea ce m-ar înspăimânta dacă m-aş gândi că trebuie să fac pentru toată viaţa”.


„Doar pentru azi” vestește Evanghelia cu îndrăzneală și nestingherit!


3 iunie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 7-a a Paştelui
Ss. Carol Lwanga şi îns., m. **
Fap 28,16-20.30-31; Ps 10; In 21,20-25

LECTURA I
Paul a rămas la Roma, predicând împărăţia lui Dumnezeu.
Citire din Faptele Apostolilor 28,16-20.30-31
În zilele acelea, când am intrat în Roma, i s-a permis lui Paul să locuiască singur, cu un soldat care-l păzea. 17 După trei zile, Paul i-a chemat pe mai marii iudeilor. Când ei s-au adunat, Paul le-a zis: „Fraţilor, deşi nu am făcut nimic împotriva poporului sau împotriva obiceiurilor părinţilor, la Ierusalim am fost predat în lanţuri romanilor. 18 Interogându-mă, aceştia voiau să mă elibereze pentru că nu aveam nicio vină care să merite moartea. 19 Dar pentru că iudeii se împotriveau, am fost nevoit să fac apel la Cezar, nu ca şi cum aş fi avut ceva ca să-mi acuz neamul. 20 Aşadar, din această cauză v-am chemat ca să vă văd şi să vorbesc cu voi, căci din cauza speranţei lui Israel port eu aceste lanţuri”. 30 El a rămas doi ani întregi în aceeaşi locuinţă închiriată şi-i primea pe toţi cei care veneau la el. 31 El predica împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala şi nestingherit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 10(11),4.5 şi 7 (R.: cf. 7b)
R.: Cei drepţi vor vedea, Doamne, strălucirea feţei tale.
sau:
Aleluia.

4 Domnul locuieşte în templul său cel sfânt,
Domnul îşi are tronul în ceruri.
Ochii lui privesc,
pleoapele lui îi cercetează pe fiii oamenilor. R.

5 Domnul îi cercetează pe cel drept şi pe cel nelegiuit.
El îl urăşte pe acela care iubeşte violenţa.
7 Căci Domnul este drept şi iubeşte dreptatea;
cei drepţi vor vedea faţa Domnului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 16,7.13
(Aleluia) „Îl voi trimite la voi pe Duhul adevărului, spune Domnul. El vă va călăuzi în tot adevărul”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Acesta este discipolul care le-a scris, iar mărturia lui este adevărată.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,20-25
În acel timp, întorcându-se, Petru l-a văzut venind din urmă pe discipolul pe care-l iubea Isus, care în timpul cinei se aplecase pe pieptul lui şi îi spusese: „Doamne, cine este cel care te trădează?” 21 Aşadar, văzându-l pe acesta, Petru i-a spus: „Doamne, dar acesta?” 22 Isus i-a zis: „Dacă vreau ca acesta să rămână până când voi veni, ce te priveşte? Tu urmează-mă!” 23 Astfel a ieşit vorba printre fraţi că discipolul acela nu va muri. Dar Isus nu-i spusese că nu va muri, ci „Dacă vreau ca acesta să rămână până când voi veni, ce te priveşte?” 24 Acesta este discipolul care dă mărturie despre acestea şi le-a scris, iar noi ştim că mărturia lui este adevărată. 25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus. Dacă acestea s-ar scrie unul câte unul, cred că nici lumea întreagă nu ar cuprinde cărţile scrise.

Cuvântul Domnului

Posted in Fericitul Ioan al XXIII-lea, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Astăzi. Doar pentru astăzi: un singur cuvânt și două direcții pentru viața noastră

Posted by Paxlaur pe 24/01/2016

1_beautiful-sunsetMereu m-a amuzat această frază: „Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, povestește-i planurile tale”. Dumnezeu râde, („râde blând”, vorba cântecului) pentru că el deja știe ce și cum înseamnă viitorul tău și cât din ceea ce spui se va împlini sau vei realiza. El știe deja. Și nu mă gândesc aici doar la celebra și mult disputata distincție între preștiința lui Dumnezeu și predestinare. Dimpotrivă, încerc să întrezăresc dincolo de umorul și sarcasmul acestei expresii, dincolo de cine și cum ne conduce viața sau istoria, un alt adevăr proclamat și de lecturile acestei duminici: importanța prezentului. Aș vrea să ne bucurăm cu toții de gingășia invitației de a considera sfânta ziua aceasta, de a considera că astăzi este timpul împlinirii, nu mâine. Poate fi și mâine, dar încă nu este. Tot ce avem este astăzi.

Spun aceasta pentru că am văzut că două din cele patru fragmente biblice propuse pentru această duminică (1. Neh 8,2-4a.5-6.8-10; 2. Ps 18; 3. 1Cor 12,12-30 ; 4. Lc 1,1-4;4,14-21) subliniează importanța zilei de astăzi. Nehemia spune: „Mergeţi şi mâncaţi mâncăruri grase şi beţi vinuri dulci; trimiteţi porţii celor care nu şi-au pregătit nimic pentru că este sfântă ziua aceasta pentru Domnul nostru. Nu fiţi trişti, pentru că bucuria Domnului este forţa voastră!” Câtă densitate în aceste cuvinte și câte obligații pentru noi: să ne bucurăm de viață și să fim generoși cu ceilalți, plini de încredere că Domnul este forța noastră, că bucuria Domnului este puterea noastră. Toate acestea astăzi! Aș adăuga: „Acum!”… Da, chiar acum!

Vorbim de același astăzi pe care cu solemnitate îl proclamă Isus în evanghelie: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre”. Astăzi este ziua împlinirii pentru mine și pentru tine. Astăzi este ziua când trebuie să ducem și noi vestea cea bună și să vestim milostivirea Domnlui față de cei slabi, închiși, săraci, păcătoși… față de toți. Astăzi!

Ce impresionează în aceste două texte – cel din Nehemia și cel din Luca – este reacția oamenilor în urma proclamării și ascultării cuvântului lui Dumnezeu. Dacă aveți acasă o Biblie, dacă nu aici, pe net (Nehemia: http://bibliacatolica.ro/91/16-Nehemia.html și Luca: http://bibliacatolica.ro/91/49-03-Luca.html ) deschideți și citiți continuarea. În urma ascultării cuvântului unii fac sărbătoare și celebrare penitențială, în cazul celor din Vechiul Testament, asta în timp ce alții, în Noul Testament (căruia îi aparținem și noi!), refuză cuvântul. Și nu doar că refuză cuvântul și roadele lui, ci vor să-l ucidă pe cel care a proclamat măreția acestei zile, importanța acestui „astăzi”.

Dragostea lui Cristos și profunzimea acestui cuvânt divin ne „constrâng” (cf. 2Cor 5,14: https://paxlaur.com/2010/04/05/caritas-christi-urget-nos-2cor-514/ ) să ne verificăm reacțiile în urma participării la celebrarea cuvântului: suntem pătrunși de acest cuvânt? Îl lăsăm să rodească și facem fapte vrednice de el? Sau refuzăm și cuvântul și mesagerii pentru că noi avem alte așteptări, alte planuri pentru „mâine”. Suntem cu toții în fața aceluiași cuvânt și totuși fiecare are strada sa, direcția sa pe care o alege după ce ascultă cuvântul. Un unic cuvânt divin și totuși străzi diferite. Rău nu e că mergem străzi diferite! Rău este că doar unele străzi sunt bune și trebuie să fim atenți la calea pe care o alegem.

Cum spuneam, nu este rău să avem strada noastră. Ba chiar Paul este cel care ne amintește astăzi în lectura a doua că fiecare are strada sa, darurile sale, carismele sale și nu putem fi toți la fel. Nici nu trebuie să fim la fel și slavă Domnului că suntem diferiți. Paul ne amintește cât de important este să ne bucurăm (astăzi!) de ceea ce noi suntem/putem fi pentru/în Biserică. În acestă Biserică, Trupul lui Cristos, este loc pentru fiecare membru, pentru fiecare mădular, exact ca în corpul uman. Ba mai mult, așa ni se amintește că avem nevoie unii de alții. Toți! Poate nu este lipsit de importanță că acest text se proclamă tocmai în timpul rugăciunii pentru unitatea creștinilor (mâine, 25 ianuarie 2016, este ultima zi din Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor, ultima zi de cursuri intensive, cum le spuneam cândva: https://paxlaur.com/2013/01/23/cursuri-intensive-pentru-unitatea-crestinilor/ ). Este semnificativ să învățăm să trăim unii cu alții, unii lângă alții, în speranța că într-o zi vom ajunge și la disponibilitatea de a ne da viața pentru ceilalți. Până atunci măcar să ne acceptăm ca mădulare diferite ale aceluiași corp al lui Cristos.

Revenind la „astăzi” și la reacția în fața cuvântului sau în urma ascultării cuvântului, să nu uităm: Cuvântul care nu ne poartă la penitență, celebrarea Cuvântului care nu aduce cu sine convertirea și schimbarea vieții rămâne fără rod iar strada pe care mergem nu este sigur strada care dă strălucire zilei. Cel mult ne putem amăgi cu strălucirea zilei de mâine, dar astăzi, atât de importantul „astăzi!” rămâne plin de tristețe și întuneric.

Când subliniem acest cuvânt „astăzi”, nu vrem să spunem că nu trebuie să avem planuri. Nicidecum! Înseamnă doar că nu trebuie să ne risipim în mii de planuri uitând să trăim astăzi. Cine are zeci de planuri sigur nu reușește să se bucure de astăzi. „Astăzi” devine sufocant pentru cine se gândește doar unde și ce va face mâine, săptămâna viitoare, la vară și anul viitor și tot așa. Sunt prea multe de făcut pentru o zi cu doar 24 de ore dacă nu știm să ne conturăm esențialul.

Să începem noua săptămâna cu propunerea de a valorifica fiecare clipă, fiecare zi, fără a tânji după weekndul care pare că nu mai vine (deși nici măcar nu a trecut!). Să cerem și mijlocirea sfintei Fecioare Maria și a tuturor sfinților care s-au bucurat de tot ceea ce au primit „Astăzi” de la Dumnezeu și de la viață. Să ne însușim cuvintele lui Nehemia: „Mergeţi şi mâncaţi mâncăruri grase şi beţi vinuri dulci; trimiteţi porţii celor care nu şi-au pregătit nimic pentru că este sfântă ziua aceasta pentru Domnul nostru. Nu fiţi trişti, pentru că bucuria Domnului este forţa voastră!”. Nu fiți triști, dar nu fiți nici zgârciți cu ceilalți și cu „astăzi”, ci bucurați-vă!

Vă las în compania cuvintelor Sfântului Părinte papa Ioan al XXIII-lea, cel care ne invită să trăim și ne învață cum să trăim „doar pentru astăzi”:

Doar pentru azi voi încerca să trăiesc ziua, fără să rezolv problema vieţii dintr-o dată.

Doar pentru azi voi avea un maxim respect pentru aspectul meu, mă voi îmbrăca cu seriozitate, nu voi ridica tonul, voi fi politicos în comportament, nu voi avea pretenţia să corectez sau să fac mai bun pe nimeni înafara mea.

Doar pentru azi voi fi fericit, având certitudinea că sunt creat să fiu fericit, nu numai în altă lume ci şi în aceasta.

Doar pentru azi mă voi adapta împrejurărilor, fără să pretind ca acestea să se adapteze tuturor dorinţelor mele.

Doar pentru azi voi dedica zece minute din timpul meu liber unei lecturi bune, amintindu-mi că, aşa cum hrana este necesară pentru viaţa trupului aşa şi lectura este necesară pentru viaţa sufletului.

Doar pentru azi voi face o faptă bună şi nu o voi spune nimănui.

Doar pentru azi voi face un lucru pe care nu-l doresc să-l fac si dacă mă voi simţi atins în sentimentele mele, voi face în aşa fel ca nimeni să nu-şi dea seama.

Doar pentru azi voi face un program, poate nu-l voi respecta punct cu punct dar îl voi face ferindu-mă de două pericole: graba şi nesiguranţa.

Doar pentru azi voi crede cu tărie, în ciuda aparenţelor contrare, că Divina Providenţă se ocupă de mine ca nimeni altul.

Doar pentru azi nu voi avea temeri, şi în mod particular nu-mi va fi teamă să mă bucur de tot ce e frumos şi să cred în bunătate.

Pot să fac bine pentru douăsprezece ore, ceea ce m-ar înspăimânta dacă m-aş gândi că trebuie să fac pentru toată viaţa! (https://paxlaur.com/2011/05/24/doar-pentru-azi-decalogul-fericitului-ioan-al-xxiii-lea-only-for-today/ ).


 

24 ianuarie 2016 

† DUMINICA a 3-a de peste an
Sf. Francisc de Sales, ep. înv.
Neh 8,2-4a.5-6.8-10; Ps 18; 1Cor 12,12-30 ; Lc 1,1-4;4,14-21

LECTURA I
Se citeau lămurit bucăţi din cartea Legii lui Dumnezeu şi erau explicate aşa încât toţi înţelegeau ceea ce se citea.
Citire din cartea lui Nehemia 8,2-4a.5-6.8-10
În zilele acelea, preotul Esdra a adus legea înaintea adunării alcătuită din bărbaţi şi femei şi din toţi cei care puteau s-o înţeleagă ca s-o asculte. Era ziua întâi a lunii a şaptea. 3 Esdra a citit din ea de când s-a luminat până la amiază în piaţa care este înaintea Porţii Apelor, în faţa bărbaţilor, a femeilor şi a celor care puteau să înţeleagă. Urechile întregului popor erau îndreptate spre Cartea Legii. 4a Esdra, scribul, stătea pe o platformă de lemn pe care o făcuseră pentru această ocazie. 5Esdra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci era mai sus decât tot poporul. Când a deschis-o, tot poporul s-a ridicat în picioare. 6 Esdra l-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul cel mare, iar tot poporul a răspuns ridicând mâinile: „Amin! Amin!” Apoi s-au plecat cu faţa la pământ şi s-au prosternat înaintea Domnului. 8 Ei citeau fragmente din Cartea Legii lui Dumnezeu, le dădeau sensul şi explicau ceea ce citeau. 9 Guvernatorul Nehemia, preotul şi scribul Esdra şi leviţii care explicau poporului au zis întregului popor: „Ziua aceasta este sfântă pentru Domnul Dumnezeul vostru; nu jeliţi şi nu plângeţi!” – căci tot poporul plângea în timp ce asculta cuvintele legii. 10 Ei le-au zis: „Mergeţi şi mâncaţi mâncăruri grase şi beţi vinuri dulci; trimiteţi porţii celor care nu şi-au pregătit nimic pentru că este sfântă ziua aceasta pentru Domnul nostru. Nu fiţi trişti, pentru că bucuria Domnului este forţa voastră!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),8.9.10.15 (R.: In 6,63b)
R.Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă.
8 Legea Domnului este desăvârşită,
înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată,
îl face înţelept pe cel neştiutor. R.

9 Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima,
poruncile Domnului sunt strălucitoare,
luminează ochii. R.

10 Teama de Domnul este curată, rămâne pentru totdeauna;
judecăţile Domnului sunt adevărate,
toate sunt drepte. R.

15 Plăcute să-ţi fie cuvintele gurii mele
şi gândurile inimii mele să ajungă înaintea ta,
Doamne, stânca mea şi răscumpărătorul meu! R.

LECTURA A II-A
Voi sunteţi trupul lui Cristos şi membrele fiecare în parte.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,12-30
Fraţilor, aşa cum trupul este unul şi are multe membre, iar toate membrele trupului, deşi sunt multe, formează un singur trup, tot la fel şi Cristos. 13 Căci noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, şi toţi am fost adăpaţi într-un singur Duh. 14 Trupul nu este un singur membru, ci mai multe. 15 Dacă piciorul ar spune: „Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup”, oare pentru aceasta nu este din trup? 16 Şi dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup”, oare pentru aceasta nu este din trup? 17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18 Acum însă Dumnezeu a pus membre în trup, pe fiecare dintre ele, aşa cum a voit. 19 Deci, dacă toate ar fi un singur membru, unde ar fi trupul? 20 Însă acum, deşi sunt multe membre, există un singur trup. 21 Ochiul nu poate să spună mâinii: „Nu am nevoie de tine” şi nici capul nu poate să spună picioarelor: „Nu am nevoie de voi”. 22 Ba, cu mult mai mult, membrele trupului, care par mai slabe, sunt mai necesare 23 şi pe cele care par a fi fără cinste le îmbrăcăm cu mai multă cinste şi pe cele ale noastre de care ne ruşinăm sunt tratate cu mai multă cuviinţă, 24 în timp ce membrele cele cuviincioase ale noastre nu au nevoie. Dar Dumnezeu a alcătuit astfel trupul încât dă cinste mai mare celor care duc lipsă de ea, 25 ca să nu fie dezbinare în trup, ci membrele să se îngrijească la fel unele de altele. 26 Dacă suferă un membru, toate membrele suferă împreună cu el, iar dacă este cinstit un membru, toate se bucură cu el. 27 Voi sunteţi trupul lui Cristos şi membru fiecare în parte. 28 Şi cei pe care Dumnezeu i-a pus în Biserică sunt: mai întâi apostolii, în al doilea rând profeţii, în al treilea rând învăţătorii, apoi cei care au puterea minunilor, apoi carisma vindecărilor, a ajutorării, a conducerii, a limbilor diferite. 29 Oare sunt toţi apostoli? Oare toţi sunt profeţi? Oare toţi învăţători? Oare au toţi puterea minunilor? 30 Oare au toţi carisma vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi interpretează?

Cuvântul Domnului

forma prescurtată:

LECTURA A II-A
Voi sunteţi trupul lui Cristos şi membru fiecare în parte.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,12-14.27
Fraţilor, aşa cum trupul este unul şi are multe membre, iar toate membrele trupului, deşi sunt multe, formează un singur trup, tot la fel şi Cristos. 13 Căci noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, şi toţi am fost adăpaţi într-un singur Duh. 14 Trupul nu este un singur membru, ci mai multe. 27 Voi sunteţi trupul lui Cristos şi membru fiecare în parte.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 4,18abc
(Aleluia) „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,1-4; 4,14-21
Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi, 2 aşa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai cuvântului, 3 după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ţi le scriu şi eu în mod sistematic, preabunule Teofil, 4 ca să te convingi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit. 4,14 Isus s-a întors în Galileea cu puterea Duhului şi faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. 15 Iar el învăţa în sinagogile lor şi era glorificat de toţi. 16 A venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească. 17 I s-a dat Cartea profetului Isaia şi, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: 18„Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; 19 să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului”. 20 Apoi, închizând cartea, şi dând-o înapoi slujitorului, s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el. 21 A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre”.

Cuvântul Domnului

Posted in Fericitul Ioan al XXIII-lea, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | 2 Comments »

Un mesaj simplu, dar esențial!

Posted by Paxlaur pe 03/06/2014

Toti sfintiiÎn fiecare zi, ca o bună mamă, Biserica are grijă să ne amintească oamenii care au reușit să transmită lumii un mesaj simplu, dar esențial: sfințenia e posibilă. E adevărat, nu fără sacrificii: pentru unii mai mari, pentru alții mai mici. Dar sfințenia e posibilă pentru cel care chiar vrea să fie fidel lui Dumnezeu și evangheliei sale.

Astfel astăzi avem în fața noastră exemplul martirilor africani Carol Lwuanga și însoțitorii săi (22 de martiri din Uganda, martirizați în perioada1886-1887), cei care „au adăugat în cartea de aur a învingătorilor, adică în Martirologiu, o pagină tragică și glorioasă, cu adevărat vrednică de a fi pusă alături de acelea ale Africii antice” (papa Paul al VI-lea, în Omilia cu ocazia canonizării).

Sfințenia acestor oameni tineri a venit prin martiriu. Însă sacrificiul vieții nu este nici la îndemâna oricui și nici nu este cerut tuturor creștinilor. Pentru cei mai mulți există alte căi spre sfințenie. Important și benefic pentru întreaga lume este ca fiecare să-și caute calea prin care se poate sfinți și mântui.

De exemplu, un alt nume din calendarul acestei zile este al unui om carismatic, canonizat în acest an, un om cu un dezvoltat simț al timpului: sfântul Ioan al XXIII-lea. Acest om supranumit „Papa Bun” a înțeles bine care este drumul său spre sfințenie și mai ales a înțeles nevoile Bisericii, citind semnele timpului. El a inițiat Conciliul al II-lea din Vatican, acea reînnoire a Bisericii, acele noi Rusalii, învățând că Biserica are nevoie de un aer nou, proaspăt. Viața sa este bogată în detalii care fac să se adeverească în el întreaga evanghelie, dragostea față de Cristos, față de Biserică și față de oameni, în special față de cei mici, slabi și părăsiți. Un om al lui Cristos care ne arată că sfințenia e posibilă: trebuie doar să vrei și să lupți pentru aceasta, să faci din aceasta un ideal, un scop al vieții. În decalogul său „Doar pentru astăzi” putem citi cum îți începea fiecare zi cu aceste cuvinte: „Doar pentru azi voi crede cu tărie, în ciuda aparențelor contrare, că Divina Providență se ocupă de mine ca nimeni altul”. Exact ca în cuvântul lui Isus din evanghelia zilei: „Nu se vând oare două vrăbii pe un ban? Și totuși nici una dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până și firele de păr de pe cap vă sunt numărate. Deci nu vă temeți: voi valorați mai mult decât toate vrăbiile din lume”.

Reține

Dumnezeu ne poartă de grijă. Dumnezeu ne vrea oameni sfinți, oameni buni, oameni plini de curaj în a ne mărturisi credința.

Marţi, 3 iunie 2014 

Marti din saptamâna a 7-a a Pastelui
Ss. Carol Lwanga si îns., m. **; Ioan al XXIII-lea, pp.
Înt 3,1-9; Ps 125; Mt 10,28-33

 

LECTURA I
Ca pe o jertfă de ardere de tot i-a primit.
Citire din cartea Înţelepciunii 3,1-9
1 Sufletele celor drepţi sunt în mâna lui Dumnezeu iar chinul nu se va atinge de ei. 2 În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire, plecarea lor din lume li se pare o mare nenorocire; 3moartea pentru ei înseamnă pieirea dar cei drepţi sunt în pace. 4 Chiar dacă în faţa oamenilor au trecut drept pedepsiţi, nădejdea lor i-a dus la nemurire. 5 Pentru o pedeapsă uşoară vor primi o răsplată mare, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de el. 6 I-a încercat cum se încearcă aurul în cuptor, i-a primit ca pe o jertfă de ardere de tot, iar în ziua judecăţii vor străluci, 7vor scânteia ca paiele care ard într-o mirişte; 8 vor judeca popoarele şi le vor stăpâni. Domnul va fi împăratul lor pe veci. 9 Cei care îşi pun încrederea în Domnul vor înţelege adevărul iar cei care îi sunt credincioşi vor rămâne în iubirea lui, căci harul şi îndurarea sunt răsplata aleşilor săi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 125,1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 5)
R
.: Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie.

1 Când Domnul a întors pe locuitorii Sionului din robie
ni se părea că visăm.
2ab Atunci gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie
şi buzele de cântări de veselie. R.

2cd Atunci se spunea între neamuri:
„Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.
3 Într-adevăr, mari lucruri a făcut Domnul pentru noi;
ne e plină inima de bucurie. R.

4 Întoarce, Doamne, robia noastră
după cum întorci apele în ţinutul de miazăzi.
5 Cei ce seamănă cu lacrimi
vor secera cu veselie. R.

6 Cel care merge plângând
când aruncă sămânţa,
se întoarce cu veselie
când îşi strânge snopii. R.

ALELUIA
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm,
pe tine, Doamne, te mărturisim;
pe tine, Doamne, te măreşte ceata slăvită a martirilor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,28-33
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 28 „Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul dar nu pot ucide sufletul. Temeţi-vă mai curând de acela care poate să piardă şi sufletul şi trupul în Gheenă. 29 Nu se vând oare două vrăbii pe un ban? Şi totuşi nici una dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru. 30 Cât despre voi, până şi firele de păr de pe cap vă sunt numărate. 31 Deci nu vă temeţi: voi valoraţi mai mult decât toate vrăbiile din lume. 32 Dacă cineva dă mărturie despre mine înaintea oamenilor, şi eu voi da mărturie despre el înaintea Tatălui meu care este în ceruri; 33 şi pe cel care mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu care este în ceruri”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | 2 Comments »

Ridicarea la cinstea altarelor a doi oameni deosebiți: Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea!

Posted by Paxlaur pe 27/04/2014

doi sfinti Ioan al XXIII si Ioan Paul al II leaAstăzi Biserica este în sărbătoare și putem spune din toată inima cuvintele psalmistului: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne înveselim într-însa”. Trebuie să îmbrăcam hainele de sărbătoare și să-l preamărim pe Dumnezeu care „înflăcărează credința poporului” atât prin învierea Domnului, cât și prin ridicarea la cinstea altarelor a doi oameni deosebiți: Sfântul Părinte Ioan al XXIII-lea, papă al Conciliului al II-lea din Vatican, și Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, martorul speranței, cel care a trecut împreună cu Biserica „pragul speranței” în cel de-al treilea mileniu creștin. Astăzi „fericiții” devin sfinți, modele de viață și mijlocitori de haruri.

În duminica divinei îndurări Biserica ne propune să privim la exemplul acestor mărturisitori ai lui Cristos în care s-au împlinit cu desăvârșire cuvintele Evangheliei și cele ale apostolului Petru: fără să-l fi văzut pe Domnul, l-au iubit; fără a-l vedea, dar crezând într-însul, au tresărit de o bucurie nespusă și strălucită, siguri fiind că vor ajunge la scopul credinței lor, care este mântuirea sufletelor. Oare cum am putea să le imităm credința? Viața noastră este mai apropiată de exemplul lor de credință sau mai mult de îndoiala lui Toma?

Credința în învierea lui Isus nu este ceva ușor. Nici pentru apostoli nu a fost ușor. Și aceasta pentru că pătimirea și moartea lui Cristos au fost reale, dure. Părea sfârșitul. Însă chiar dacă nu e ușor, trebuie să ne luptăm pentru a ajunge la această credință. Trebuie să cerem în rugăciuni darul credinței și luminarea minții pentru a pătrunde în acest mister.

Credința în învierea lui Isus este necesară, fundamentală, este totul. Să ne amintim cuvintele apostolului Paul: „Dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră și zadarnică este credința noastră. Iar noi suntem găsiți martori falși ai lui Dumnezeu, pentru că dăm mărturie împotriva lui Dumnezeu spunând că l-a înviat pe Cristos” (1Cor 15,14). Credința în învierea lui Cristos este fundamentul: toată credința noastră rămâne sau cade împreună cu acest fundament.

Sfinții Bisericii să ne mijlocească harul de la Divina îndurare pentru ca îngenunchiați să putem spune din toată inima înaintea lui Cristos: „Domnul meu și Dumnezeul meu”.

Reține

„Acestea s-au scris ca să credeți că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, și prin credința voastră să aveți viață în numele lui” (In 20,31).

Duminică, 27 aprilie 2014 

† DUMINICA a 2-a a Pastelui
Sf. Zita, fc.
Fap 2,42-47; Ps 117; 1Pt 1,3-9; In 20,19-31

LECTURA I
Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau toate în comun.
Citire din cartea Faptele Apostolilor 2,42-47
42 În primele zile ale Bisericii, fraţii stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. 43 Frica lui Dumnezeu era în toate inimile, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli. 44 Iar toţi cei care au crezut erau împreună şi aveau toate în comun. 45 Îşi vindeau pământul şi averile, iar banii îi împărţeau tuturor, după trebuinţele fiecăruia. 46 Zi de zi, toţi într-un cuget erau nelipsiţi de la templu, frângeau pâinea în casele lor şi luau masa cu veselie şi inima curată. 47 Îl lăudau pe Dumnezeu şi se bucurau de stimă în faţa întregului popor. Iar Domnul, zi de zi, îi făcea să intre în rândurile comunităţii pe cei care erau chemaţi la mântuire.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 117,2-4.13-15.22-24 (R.: 1)
R.: Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui!
sau
Aleluia.
2 Să spună Israel că este bun,
veşnică este îndurarea lui!
3 Să spună casa lui Aron că este bun,
veşnică este îndurarea lui!
4 Să spună toţi care se tem de Domnul,
veşnică este îndurarea lui! R.

13 M-au îmbrâncit cu putere, ca să cad,
dar Domnul mi-a venit în ajutor.
14 Domnul este tăria şi lauda mea:
lui îi datorez mântuirea mea.
15 Strigăte de bucurie şi de biruinţă
se aud în corturile celor drepţi. R.

22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii
a ajuns în capul unghiului.
23 Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri.
24 Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm şi să ne înveselim într-însa. R.

LECTURA A II-A
Ne-a renăscut prin învierea lui Isus Cristos din morţi la o speranţă vie.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 1,3-9
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. În marea lui îndurare, el ne-a renăscut, prin învierea din morţi a lui Isus Cristos, la o speranţă vie, 4 pentru o moştenire nepieritoare, neîntinată, care nu se veştejeşte, rezervată în ceruri pentru voi. 6 Prin credinţă, voi sunteţi păstraţi de puterea lui Dumnezeu, ca să ajungeţi la mântuirea care se va arăta în vremea de apoi. 6 Pentru aceasta vă bucuraţi, deşi este de trebuinţă ca să fiţi încercaţi pentru puţină vreme de diferite suferinţe, 7 pentru ca valoarea credinţei voastre, mai preţioasă decât aurul pieritor, care se încearcă în foc, să devină un motiv de laudă, de glorie şi cinste la venirea lui Isus Cristos. 8 Pe el, fără să-l fi văzut, îl iubiţi; fără a-l vedea, dar crezând într-însul, voi tresăriţi de o bucurie nespusă şi strălucită, 9 siguri fiind că veţi ajunge la scopul credinţei voastre, care este mântuirea sufletelor.

Cuvântul Domnului

ALELUIA In 20,29
(Aleluia) Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul;
fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut. (Aleluia)

EVANGHELIA
După opt zile, a venit Isus.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31
19 Era după moartea lui Isus, în seara primei zile a săptămânii. De frica iudeilor, ucenicii încuiaseră uşile casei în care se aflau. Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!” 20 După aceste cuvinte le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Isus le-a zis din nou: „Pacea să fie cu voi! După cum m-a trimis pe mine Tatăl, la fel vă trimit şi eu pe voi!” 22 Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt; 23 cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. 24 Unul dintre cei doisprezece, Toma, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. 25 I-au zis ceilalţi ucenici: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a declarat: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor, dacă nu voi pune degetul în locul cuielor şi nu voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 Opt zile mai târziu, ucenicii lui erau iarăşi în casă şi Toma era împreună cu ei. A venit Isus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi a zis: „Pacea să fie cu voi!” 27 Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, vezi mâinile mele; întinde-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, dar credincios”. 28 Toma i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 I-a zis Isus: „Pentru că m-ai văzut, Toma, de aceea crezi; fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut!” 30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor săi şi multe alte minuni care nu sunt scrise în cartea aceasta; 31 iar acestea s-au scris ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi prin credinţa voastră să aveţi viaţă în numele lui.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: