„Umblaţi ca nişte fii ai luminii, căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea şi adevărul”

Cât de săracă ne-ar fi credința dacă nu ne-am bucura de mărturiile sfântului Ioan. El ne-a împărtășit ceea ce a auzit, privit și atins. El ne-a lăsat în scrierile sale trei dintre cele mai cunoscute „definiții” despre Dumnezeu. „Dumnezeu este duh” (In 4,24), „Dumnezeu este lumină” (1In 1,5), „Dumnezeu este iubire” (1In 4,8).

Cu puțin timp în urmă, de Crăciun, meditam din evanghelia sa: „Cuvântul este lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om”. Existând din veşnicie, Cuvântul, lumina adevărată care era de la început la Dumnezeu, s-a făcut trup pentru ca locuind între noi să lumineze orice om (In 1,2.9.14). Fără Isus nici un om care vine în lume nu are lumină. Cristos este necesar pentru cel care încearcă să pătrundă misterele creaţiei și ale revelaţiei. Doar cei care în căutările lor se lasă luminaţi de Cristos, lumina adevărată, ies din întuneric, împlinind dorinţa şi scopul proclamate de însuşi Cristos: „Eu lumina am venit în lume, pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric” (In 12,46).

Totodată Cristos ne spune: „Cât timp aveţi lumina, credeţi în lumină ca să deveniţi fiii luminii” (In 12,36). Lumina lumii, Isus Cristos, vrea ca toţi oamenii, crezând în el, să devină copiii luminii. Misiunea luminii este de a naşte fii, copii născuţi nu din sânge, nici din voinţă trupului, nici din voinţa bărbatului, ci născuţi din Dumnezeu, care este lumină (In 1,13). Aceşti copii sunt oamenii care acceptând lumina, părăsesc întunericul, se convertesc, fac voinţa Tatălui, revelată în Cristos, şi-i ţin poruncile (In 13,34-35). Acești copii trebuie să fim noi.

Sfântul Ioan este cel care ne învață că Lumina a venit ca să risipească întunericul. Ştim că lumina şi întunericul nu pot coexista. Atât pe plan fizic cât şi pe plan spiritual, lumina și întunericul nu pot sta împreună: „Și a văzut Dumnezeu că lumina este bună, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric”(Gen 1,4). Datorită păcatului, întunericul cuprinsese pământul şi dădea impresia că îl acoperă cu un văl de bezna. Atunci s-a ivit lumina neamurilor, Cristos, şi a risipit bezna care învăluia omenirea. Astăzi trebuie să alegem: lumina sau întunericul, binele sau răul, păcatul sau virtutea! Ce alegi? Ce anume lăsăm să facă parte din viața noastră? Și, mai ales, ce răspândim în jurul nostru prin atitudinea pe care o avem față de cei din casa noastră: lumină sau întuneric, pace sau dezbinare?

Iată mărturia sfântului Ioan care trebuie să devină și mărturia noastră: Lumina lumii a venit şi ne-a luminat, a risipit întunericul din viața noastră. Suntem datori să dăm mărturie despre acest adevăr. El, Ioan, „a văzut, a crezut și a dat mărturie” (In 20,8). Noi cum ne manifestăm credința și cum dăm mărturie despre Cristos?


„Umblaţi ca nişte fii ai luminii,
căci rodul luminii constă în toată bunătatea,
dreptatea şi adevărul” (Ef 5,8-9).


27 decembrie 2017 

A 3-a zi din octava Crăciunului (27 decembrie)
SF. IOAN, ap. şi ev.
1In 1,1-4; Ps 96; In 20,1a.2-8

LECTURA I
Vă vestim ce am văzut şi am auzit.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 1,1-4
Preaiubiţilor, ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit, cu privire la Cuvântul vieţii 2 – căci viaţa s-a arătat: noi am văzut şi dăm mărturie şi vă vestim viaţa cea veşnică ce era la Tatăl şi care ni s-a arătat -, 3 ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă pentru ca şi voi să aveţi comuniune cu noi, iar comuniunea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul său, Isus Cristos. 4 Vă scriem acestea pentru ca bucuria noastră să fie deplină.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 96(97),1-2.5-6.11-12 (R.:12a)
R.: Bucuraţi-vă voi, drepţilor, în Domnul Dumnezeul nostru.

1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
toate insulele să tresalte de veselie!
2 Norii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului său. R.

5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
6 Cerurile fac cunoscută dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd gloria. R.

11 Pentru cel drept a răsărit lumina
şi pentru cei cu inima dreaptă, bucuria.
12 Bucuraţi-vă, voi, drepţilor, în Domnul
şi lăudaţi memoria sfinţeniei sale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim; pe tine, Doamne, te laudă corul măreţ al apostolilor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1a.2-8
În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”. 3Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, 7 dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt discipol, care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut.

Cuvântul Domnului

„Tu ești cel mai fermecător dintre fiii oamenilor!”

„Noi nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre,
ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat”
(Evr 4,15).

Isus Cristos om adevarat si Dumnezeu adevaratAceste cuvinte, care au răsunat astăzi în bisericile din lumea întreagă, ne amintesc de cunoașterea pe care Cristos, marele preot, o are despre noi: el s-a făcut om asemenea nouă și a fost încercat în toate, în afară de păcat. S-a născut, a crescut, a suferit, s-a împrietenit, a cunoscut ce înseamnă frigul, foamea, singurătatea, dar și căldura sufletelor, fericirea de a împărți pâinea și a sătura foamea, bucuria de a sta cu prietenii etc. A trăit și a învățat totul despre om. Știm bine că prin întruparea, viața, patima, moartea și învierea sa, noi am fost răscumpărați. Altfel spus, toată această „aventură umană” a fost pentru noi, pentru mine și pentru tine. Cristos nu s-a întrupat din curiozitate pentru a vedea cum e să fii om, să suferi, să fii muritor, ci din dorința de a ne purta spre Dumnezeul pierdut prin păcatul „părinților” noștri.

Împreună cu realizarea mântuirii prin patima și moartea sa, viața lui Cristos ne-a oferit, ca într-un schimb minunat, toate „informațiile” de care avem nevoie pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu: Cristos a cunoscut tot ce înseamnă să fii om, iar prin Cristos omul poate să cunoască ce înseamnă să fii Dumnezeu sau, mai bine spus, cum este Dumnezeu. Ceea ce s-a realizat în Cristos – Dumnezeu împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt – este ca o cunoaștere reciprocă. Îmi place să-mi imaginez că Dumnezeu ne privește, pe mine și pe tine, și ne „pune” definiții. Putem închide ochii și să-l auzim pe Dumnezeu cum spune: „X este …”; „Y este…”. Ce cuvinte crezi că folosește Dumnezeu despre noi? Cum crezi că te definește Dumnezeu? Dacă ar fi să folosească numai un cuvânt pentru tine, care crezi că ar fi acela? Îți place ceea ce Dumnezeu vede în tine și definiția pe care ți-o dă, conștient fiind că el vede inima, ființa ta întreagă?! Dar tu: ce cuvânt ai pentru Dumnezeu? Care e primul cuvânt care îți vine în minte atunci când te gândești la Cristos?

Astăzi este și Ziua Mondială a Misiunilor. Toți suntem misionari. Sau ar trebui să fim. Am primit botezul și credința pentru a le mărturisi, pentru a-i chema și pe frații noștri mai aproape de Cristos. Cum le vorbim altora despre Isus? Le vorbim? Ce cuvânt sau cuvinte folosim? Viața noastră vorbește despre Cristos? De fapt, cine este Isus pentru noi? Cum îl cunoaștem noi pe Isus din evanghelii? Astăzi este și sfântul Luca, evanghelistul, unul dintre cei patru evangheliști. Tu ai o evanghelie preferată? Pe care preferi să o citești: Matei, Marcu, Luca sau Ioan? Eu încă nu m-am decis… Am impresia că-mi plac toate, că nu le pot separa, că doar împreună mi-l redau pe Cristos întreg, însă știu că în interiorul meu, uneori îmi place Matei mai mult decât Marcu, alteori Luca mai mult decât Ioan, dar și când citesc din Ioan capitolele de la 7 la 12 sau capitolul al șaptesprezecelea am impresia că va fi singura evanghelie pe care o voi redeschide zilnic.

Revenind la misiuni și la mărturia pe care trebuie să o dăm, cred că astăzi este greu să mergi și să vorbești oamenilor despre un Isus Dumnezeu. Lumea pare sătulă de Dumnezeul nostru, de Sfânta Treime, de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Mulți vor ceva mai exotic, extravagant. Sunt atât de mulți care fug spre religiile orientale, care preferă să audă vorbindu-se despre budism, despre zen, despre hinduism etc. Despre orice, dar nu despre acest Isus al creștinilor, adică Isus al nostru, Dumnezeu adevărat și om adevărat.

De fapt, tocmai aici cred că este un punct important pentru noi în dialogul cu cei care încă nu-l cunosc pe Isus. Cred că trebuie să încercăm mai întâi să-l prezentăm pe Isus ca om, acel om, acel mare preot care suferă împreună cu noi în slăbiciunile noastre, acel Isus care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat. Acest Isus, acest om este fascinant și toți trebuie să-l iubească, creștini sau necreștini. Ca om, Isus a făcut doar bine, și-a trăit viața în mod exemplar. Era hotărât și senin în tot ceea ce făcea. Este atât de calm. Liniștea lui se vede și în evanghelia zilei, cât de frumos și liniștit le răspunde apostolilor „însetați de putere” la puțin timp după ce el le vorbise de patima și moartea sa. Isus era omul perfect! Nimeni nu i-a putut reproșa nimic. Chiar și când l-au arestat, au făcut aceasta noaptea, în întuneric (cum făceau și comuniștii cu cei nevinovați!), pentru că ziua nu aveau motiv întemeiat să-l aresteze. Când l-au judecat, au inventat acuze, au chemat martori mincinoși, pentru că nu au găsit nimic împotriva lui. Nici iudeii, nici Pilat. Până și Iuda trădătorul a recunoscut că „a vândut sânge nevinovat”. A fost un om perfect, omul de care ar avea nevoie fiecare societate, omul pe care fiecare dintre noi am vrea să-l avem frate sau prieten. Isus ca om este fascinant. Iar în misiunea noastră de evanghelizare, în aceste timpuri care pun omul mai presus de toți și de toate, trebuie să pornim de aici: să-l vestim mai întâi pe Isus ca om. Să-i convingem pe oameni că evanghelia trebuie citită măcar ca pe o biografie a unui om numit Isus din Nazaret. Iar eu sunt convins că un om care citește evanghelia cu atenție, un om care se oprește și meditează cuvintele evangheliei va sfârși prin a-l descoperi pe Isus ca Dumnezeu. Este fascinant să citești evanghelia căutând să aduni informații despre Isus-omul și să sfârșești prin a spune: „Acest Isus cu adevărat este Fiul lui Dumnezeu”. Să nu uităm că noi ne mărturisim credința în Isus Cristos Dumnezeu adevărat și om adevărat. Nu trebuie să reducem sau să modificăm acest adevăr, ci trebuie să-l valorificăm. Să strigăm din toată inima împreună cu psalmistul: „Tu ești cel mai fermecător dintre fiii oamenilor” (Ps 45,3).

Aș mai adăuga un singur lucru legat de evanghelia acestei zile: există viața veșnică. Printre rândurile evangheliei de astăzi, Cristos amintește că există o viață veșnică. La cererea celor doi, de a sta în „gloria sa” unul la dreapta și altul la stânga, Cristos nu spune că nu va fi o astfel de glorie. Dimpotrivă, el afirmă: „a sta la dreapta sau la stânga mea nu eu trebuie să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit” (Mc 4,40). Există o împărăție a Domnului, există o viață veșnică, un cer, o casă a Tatălui în care sunt multe locuri pregătite pentru noi. Este atât de important ca în zilele pline de „pământ” să ne amintim că există cerul!

Să trăim această săptămână pe care o începem vestindu-l pe Isus, Dumnezeu adevărat și om adevărat, citind evanghelia preferată, muncind pentru cer, mereu ghidați de cuvintele din Scrisoarea către Evrei: „Să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit!” (Evr 4,16).

Duminică, 18 octombrie 2015 

† DUMINICA a 29-a de peste an
Sf. Luca, ev.
Is 53,10-11; Ps 32; Evr 4,14-16; Mc 10,35-45 (Mc 10,42-45)

LECTURA I
Dacă îşi va da viaţa ca ispăşire, servitorul Domnului îşi va vedea urmaşii.
Citire din cartea profetului Isaia 53,10-11
Domnului i-a plăcut să-l zdrobească prin suferinţă; când sufletul şi-l va pune ca jertfă pentru vinovăţie, va vedea o descendenţă care-şi va lungi zilele şi dorinţa Domnului, prin mâna lui, va avea succes. 11 Din truda sufletului său va vedea şi va fi satisfăcut în cunoaşterea lui; slujitorul meu cel drept îi va îndreptăţi pe mulţi şi va lua asupra sa păcatele lor.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),4-5.18-19.20 şi 22 (R.: 22)
R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, după cum şi noi am sperat în tine!

4 Drept este cuvântul Domnului
şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să scape de la moarte sufletele lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.

20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru.
22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
după cum şi noi am sperat în tine! R.

LECTURA A II-A
Să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului.
Citire din Scrisoarea către Evrei 4,14-16
Fraţilor, având, aşadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea credinţei! 15 Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat. 16 Aşadar, să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 10,45
(Aleluia) Fiul Omului a venit ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. (Aleluia)

EVANGHELIA*
Fiul Omului a venit ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,35-45
În acel timp, Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, s-au apropiat de Isus şi i-au spus: „Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îţi cerem”. 36 El le-a spus: „Ce vreţi să fac pentru voi?” 37 Atunci ei i-au spus: „Fă-ne să stăm unul la dreapta şi altul la stânga ta în gloria ta!” 38 Dar Isus le-a spus: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care-l beau eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care eu sunt botezat?” 39 Ei i-au spus: „Putem”. Iar Isus le-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veţi bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veţi fi botezaţi. 40 Însă a sta la dreapta sau la stânga mea nu eu trebuie să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit”. 41 Când au auzit, cei zece au fost cuprinşi de indignare faţă de Iacob şi Ioan. 42 Chemându-i la sine, Isus le-a spus: „Voi ştiţi că cei care sunt consideraţi conducători ai popoarelor le domină şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor. 43 Dar între voi să nu fie aşa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru 44 şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor! 45 Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”.

Cuvântul Domnului

PS. Prima reacție, după ce ascultăm evanghelia zilei, este să-i judecăm pe Iacob și pe Ioan: „Isus le-a vorbit despre patima și moartea sa, iar ei încep să-i ceară glorie și putere!” Este adevărat: era inoportun atât momentul, cât și conținutul cererii. Însă măcar ei au avut curajul să ceară ceva de la Isus. Bun sau rău, rămâne de analizat și depinde de punctul de vedere al fiecăruia, dar au cerut. Spre deosebire de noi, eu au cerut, au „profitat” de prezența lui Cristos și i-au cerut ceva. Noi stăm ore, zile, luni în preajma lui Cristos euharisticul și nu-i cerem nimic. Mulți dintre noi nu-i cer nimic, unii abia dacă mai reușesc să spună un Tatăl nostru pe zi, care deja este o rugăciune plină de cereri. Nu mai știm să cerem sau nu mai avem curaj? Sau poate că ne lipsește credința? Sau interesul? E mai grav să nu ceri nimic și să fii indiferent, decât să ceri „lucruri” nepotrivite, în momente nepotrivite. Indiferentismul și necredința sunt relele care ne îneacă sufletul și ne țin de parte de Cristos, de Domnul care a spus: „Cereți și vi se va da!”.

Lumina care a risipit întunericul din viața noastră

lumina si intuneric 3Cât de săracă ne-ar fi credința dacă nu ne-am bucura de mărturiile sfântului Ioan. El ne-a împărtășit ceea ce a auzit, privit și atins. El ne-a lăsat în scrierile sale trei dintre cele mai cunoscute „definiții” despre Dumnezeu. „Dumnezeu este duh” (In 4,24), „Dumnezeu este lumină” (1In 1,5), „Dumnezeu este iubire” (1In 4,8).

Cu puțin timp în urmă, de Crăciun, meditam din evanghelia sa: „Cuvântul este lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om”. Existând din veşnicie, Cuvântul, lumina adevărată care era de la început la Dumnezeu, s-a făcut trup pentru ca locuind între noi să lumineze orice om (In 1,2.9.14). Fără Isus nici un om care vine în lume nu are lumină. Cristos este necesar pentru cel care încearcă să pătrundă misterele creaţiei și ale revelaţiei. Doar cei care în căutările lor se lasă luminaţi de Cristos, lumina adevărată, ies din întuneric, împlinind dorinţa şi scopul proclamate de însuşi Cristos: „Eu lumina am venit în lume, pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric” (In 12,46).

Totodată Cristos ne spune: „Cât timp aveţi lumina, credeţi în lumină ca să deveniţi fiii luminii” (In 12,36). Lumina lumii, Isus Cristos, vrea ca toţi oamenii, crezând în el, să devină copiii luminii. Misiunea luminii este de a naşte fii, copii născuţi nu din sânge, nici din voinţă trupului, nici din voinţa bărbatului, ci născuţi din Dumnezeu, care este lumină (In 1,13). Aceşti copii sunt oamenii care acceptând lumina, părăsesc întunericul, se convertesc, fac voinţa Tatălui, revelată în Cristos, şi-i ţin poruncile (In 13,34-35). Acești copii trebuie să fim noi.

Sfântul Ioan este cel care ne învață că Lumina a venit ca să risipească întunericul. Ştim că lumina şi întunericul nu pot coexista. Atât pe plan fizic cât şi pe plan spiritual, lumina și întunericul nu pot sta împreună: „şi a văzut Dumnezeu că lumina este bună, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric”(Gen 1,4). Datorită păcatului întunericul cuprinsese pământul şi dădea impresia că îl acoperă cu un văl de bezna. Atunci s-a ivit lumina neamurilor, Cristos, şi a risipit bezna care învăluia omenirea. Astăzi trebuie să alegem: lumina sau întunericul, binele sau răul, păcatul sau virtutea! Ce alegi?

Iată mărturia sfântului Ioan care trebuie să devină și mărturia noastră: Lumina lumii a venit şi ne-a luminat, a risipit întunericul din viața noastră. Suntem datori să dăm mărturie despre acest adevăr.

Reține

„Umblaţi ca nişte fii ai luminii, căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea şi adevărul” (Ef 5,8-9).

Sâmbăta, 27 decembrie 2014 

A 3-a zi din octava Craciunului (27 decembrie)
SF. IOAN, ap. si ev.
1In 1,1-4; Ps 96; In 20,2-8

LECTURA I
Vă vestim ceea ce am văzut şi am auzit.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 1,1-4
1 Preaiubiţilor, ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit cu privire la Cuvântul vieţii, aceea vă vestim. 2 Viaţa s-a arătat şi noi am văzut-o; această viaţă de veci, care era la Tatăl şi care ni s-a arătat nouă, noi o mărturisim şi o vestim. 3 Ceea ce am văzut şi am auzit aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul său Isus Cristos. 4 Acestea vi le scriem pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 96,1-2.5-6.11-12 (R.:12a)
R.: Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul.
1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
să tresalte de veselie toate ţinuturile.
2 Norii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului său. R.

5 Munţii se cutremură înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
6 Căci cerurile vestesc dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd mărirea. R.

11 Lumina răsare pentru cel drept
şi bucuria pentru cel cu inima curată.
12 Voi drepţilor, bucuraţi-vă în Domnul
şi măriţi faima sfinţeniei lui. R.

VERS LA EVANGHELIE
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim; pe tine, Doamne, te laudă corul măreţ al apostolilor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,2-8
2 În dimineaţa Paştelui, Maria Magdalena a alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic pe care îl iubea Isus şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde l-au pus”. 3 Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. 4 Alergau amândoi, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, 5 a sosit cel dintâi la mormânt. Plecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. 6 Simon Petru care venea în urmă a ajuns şi el: a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos, 7 precum şi marama, care fusese pe capul lui Isus, care nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată la o parte, într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care sosise întâi la mormânt, el a văzut şi a crezut.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: