Ipocrizia și adevărata religie

rugaciune vindecare boala fariseismIubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În această duminică reluăm lectura Evangheliei lui Marcu. În textul de astăzi (cf. Mc 7,1-8.14-15.21.23), Isus tratează o temă importantă pentru noi toţi credincioşii: autenticitatea ascultării noastre faţă de cuvântul lui Dumnezeu, împotriva oricărei contaminări lumeşti sau formalisme legaliste. Relatarea se deschide cu obiecţia pe care cărturarii şi fariseii o adresează lui Isus, acuzându-i pe discipolii săi că nu respectă preceptele rituale conform tradiţiilor. În acest mod, interlocutorii voiau să lovească credibilitatea şi autoritatea lui Isus ca învăţător pentru că spuneau: „Dar acest învăţător lasă ca discipolii să nu împlinească prescrierile tradiţiei”. Însă Isus replică puternic spunând: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris: «Acest popor mă cinsteşte cu buzele, însă inima lor este departe de mine. În zadar mă cinstesc propunând învăţături care sunt doar porunci ale oamenilor»”. Aşa spune Isus. Cuvinte clare şi puternice! Ipocrit este, ca să spunem aşa, unul dintre adjectivele cele mai puternice pe care le foloseşte Isus în evanghelie şi îl pronunţă adresându-se învăţătorilor religiei: învăţători ai legii, cărturari… „Ipocriţi”, spune Isus.

De fapt Isus vrea să-i zdruncine pe cărturari şi pe farisei din eroarea în care au căzut. Şi care este această eroare? Aceea de a răstălmăci voinţa lui Dumnezeu, neglijând poruncile sale pentru a respecta tradiţiile umane. Reacţia lui Isus este severă pentru că este mare miza: este vorba despre adevărul raportului dintre om şi Dumnezeu, despre autenticitatea vieţii religioase. Ipocritul este un mincinos, nu este autentic.

Şi astăzi Domnul ne invită să fugim de pericolul de a da mai mult importanţă formei decât substanţei. Ne cheamă să recunoaştem, mereu din nou, ceea ce este adevăratul centru al experienţei de credinţă, adică iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele, purificând-o de ipocrizia legalismului şi a ritualismului.

Mesajul evangheliei este întărit astăzi şi de glasul apostolului Iacob, care ne spune în sinteză cum trebuie să fie adevărata religie, şi spune aşa: adevărata religie este „a-i vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi a se păstra nepătaţi de lume” (v. 27).

„A-i vizita pe orfani şi pe văduve” înseamnă a practica iubirea faţă de aproapele pornind de la persoanele cele mai nevoiaşe, mai fragile, mai la margini. Sunt persoanele de care Dumnezeu se îngrijeşte în mod special şi ne cere nouă să facem la fel.

„A se păstra nepătaţi de lume” nu înseamnă a se izola şi a se închide în faţa realităţii. Nu. Şi aici, nu trebuie să fie o atitudine exterioară ci interioară, de substanţă: înseamnă a veghea pentru ca modul nostru de a gândi şi de a acţiona să nu fie poluat de mentalitatea lumească, adică de vanitate, de avariţie, de mândrie. În realitate, un bărbat sau o femeie care trăieşte în vanitate, în avariţie, în mândrie şi în acelaşi timp crede şi se arată ca religios şi chiar ajunge să-i condamne pe alţii, este un ipocrit.

Să facem o cercetare a cugetului pentru a vedea cum primim cuvântul lui Dumnezeu. Duminica îl ascultăm la Liturghie. Dacă-l ascultăm în mod distrat sau superficial, el nu ne va folosi mult. În schimb, trebuie să primim cuvântul cu minte şi inimă deschise, ca un teren bun, în aşa fel încât să fie asimilat şi să aducă rod în viaţa concretă. Isus spune că este ca grâul cuvântul lui Dumnezeu, este o sămânţă care trebuie să crească în fapte concrete. Astfel cuvântul însuşi ne purifică inima şi acţiunile şi raportul nostru cu Dumnezeu şi cu alţii este eliberat de ipocrizie.

Exemplul şi mijlocirea Fecioarei Maria să ne ajute să-l cinstim mereu pe Domnul cu inima, mărturisind iubirea noastră faţă de el în alegerile concrete pentru binele fraţilor.

Papa Francisc: Angelus (2 septembrie 2018)

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri, la Košice (Slovacia), a fost proclamată fericită Anna Kolesárová, fecioară şi martiră, ucisă pentru că a opus rezistenţă celui care voia să violeze demnitatea sa şi castitatea sa. Este ca italiana noastră Maria Goretti. Această tânără curajoasă să-i ajute pe tinerii creştini să rămână tari în fidelitatea faţă de evanghelie, chiar şi atunci când cere să se meargă împotriva curentului şi să se plătească personal. Aplauze pentru Anna Kolesárová!

Asta provoacă durere: suflă încă vânturi de război şi vin ştiri neliniştitoare cu privire la riscurile unei posibile catastrofe umanitare în iubita Sirie, în provincia Idlib. Reînnoiesc apelul meu din inimă către comunitatea internaţională şi către toţi actorii implicaţi să se folosească de instrumentele diplomaţiei, dialogului şi negocierilor, respectându-se dreptul umanitar internaţional şi pentru a salvgarda vieţile civililor.

Vă salut pe voi toţi, dragi pelerini provenind din Italia şi din diferite ţări. Îndeosebi, salut catehetele din Caerano San Marco, tinerii din Montirone, tinerii din Rovato şi pe cei veniţi din diferite oraşe din Spania după un drum lung, şi participanţii la adunarea motocicliştilor în Vespa (motorete – n.t.). Văd acolo pancarta, bine aţi venit!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Reclame

De unde această sete de iubire?

iubirea inima imbratisareCât de admirabile sunt lucrările Domnului și cât de minunate sunt făpturile sale! Ce ființă uimitoare este omul: din iubire intră în această viață și conștientizează imediat cât este de iubit (cf. Ps 139,14).

Cei mai mulți „ne trezim” înconjurați de iubirea părinților și a bunicilor, a fraților și a surorilor, a prietenilor și a colegilor. O adevărată binecuvântare! Treptat simțim cum se naște și în noi dorința de a răspunde la iubire dăruind iubire. Suntem iubiți și vrem să iubim. E un foc pe care „apele mari nu-l pot stinge și nici râurile să-l spele” (Ct 8,7).

De unde această dorință arzătoare de a iubi și de a fi iubiți? Cine a sădit în noi, bărbați și femei, mici și mari, buni și răi, această aspirație a inimii?

Iubirea și nemurirea sunt primele daruri cu care Dumnezeu ne compleșește încă din momentul conceperii. Izvorâm din iubire pentru nemurire! Tocmai prin iubire și nemurire se vede cel mai bine că suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1,26-27).

Dorința noastră de a iubi și de a fi iubiți a fost pusă în noi tocmai ca imagine a dragostei pe care Dumnezeu o are pentru noi. O dragoste „nebună”, o iubire până la moarte și încă moartea pe cruce (cf. In 3,16; Fil 2,8)! Numai iubind putem „cunoaște” iubirea Domnului: „Pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu! Cine nu iubeşte nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” (1In 4,7-8).

Inima celui care iubește înțelege profunzimea cuvintelor: „Dilige et quod vis fac”! Iubește și fă ce vrei, pentru că „iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se umflă. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul primit. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură” (1Cor 13,4-7).

Această este iubirea după care tânjim și prin care ne împlinim. Aceasta este iubirea care a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt: iubirea lui Dumnezeu față de noi și iubirea noastră față de el și față de aproapele, iubiri arzătoare și inseparabile (cf. Rom 5,5; 1In 3,11-18; 4,20-21).

Între voi să nu fie așa…

intre voi sa nu fie asa minciuna ura invidieOamenii au început să mintă, să fure și să înșele,
dar „între voi să nu fie așa”.
La tot pasul auzim despre oameni care și-au clădit viața
pe nenorocirea și suferința altora,
dar „între voi să nu fie așa”.
Este suficient să deschidem pentru câteva clipe televizorul
și-i vedem pe puternicii lumii cum se (z)bat
să prindă mereu primele locuri,
dar „între voi să nu fie așa”.
Trăim înconjurați de oameni triști, aflați pe culmile disperării,
pentru că nu au reușit să intre în topurile mondiale,
pentru că nu își văd numele trecute în clasamentele acestei lumi,
dar „între voi să nu fie așa”.
Soții își părăsesc soțiile,
mamele uită de copiii lor,
fiii se răzvrătesc împotriva părinților și-i fac să sufere,
familiile se destramă,
dar „între voi să nu fie așa”.

„Dar atunci, Doamne, între noi cum să fie?
Cum să facem ca să reușim să-ți ascultăm cuvântul și să clădim o lume nouă?”

Iată ce ne spune Domnul.
Între voi să fie așa;
dimpotrivă, cine vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru,
iar cine vrea să fie cel dintâi între voi să fie sclavul vostru…

Între voi să domnească adevărul și dreptatea.
Voi să fiți oameni preocupați de fericirea celorlalți.
Învățați să vă construiți fericirea împreună
și nu zidiți nimic pe nenorocirea altora.
Prețuiți-vă familiile și iubiți-vă unii pe alții.
Rămâneți fideli angajamentelor pe care vi le-ați luat
și nu vă speriați în fața dificultăților,
căci toți cei care seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie.
Prețuiți ceea ce aveți, puțin sau mult,
dar nu uitați că tot ceea ce aveți este fragil,
este ca o comoară purtată în vase de lut.
Nu aveți cu ce să vă mândriți.
Tot ceea ce aveți este binele pe care îl faceți,
slujirea pe care vi-o îndepliniți”.

Dacă ne-am obișnuit să privim (râvnim) zilnic la cei care ajung mai marii acestei lumi, astăzi trebuie să ne întoarcem privirea spre „Omul” prin excelență, spre Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat și să-i urmăm exemplul. Să ne întipărim în minte cuvintele sale și să le împlinim: „Fiul Omului nu a venit să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru cei mulți”. Așa trebuie să facem și noi. Această slujire trebuie să fie și între noi. Suntem chemați să fim apostolii săi, să fim cei care slujim primii, fără rețineri, fără mândrie, fără să așteptăm altă răsplată decât cea rânduită de Domnul: viața veșnică!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,20-28
În acel timp, s-a apropiat de Isus mama fiilor lui Zebedeu cu fiii ei, s-a prosternat înaintea lui, ca să-i ceară ceva. 21 El i-a zis: „Ce vrei?” I-a spus: „Porunceşte ca aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi unul la stânga ta, în împărăţia ta!” 22 Atunci Isus, răspunzând, a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care am să-l beau eu?” I-au spus: „Putem”. 23 El le-a zis: „Potirul meu îl veţi bea, însă a sta la dreapta şi la stânga mea nu ţine de mine să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit de Tatăl meu”. 24 Când au auzit ceilalţi zece, au fost cuprinşi de indignare faţă de cei doi fraţi. 25 Dar Isus, chemându-i, le-a zis: „Ştiţi că cei care conduc neamurile le domină şi cei mari îşi fac simţită puterea asupra lor. 26 Între voi să nu fie aşa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru 27 şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul vostru, 28aşa cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi!”

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: