Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘iubire’

Până când să-l mai rabd? De câte ori să-l mai iert pe cel care mi-a greșit?

Posted by Paxlaur pe 17/08/2017

RabdareÎntrebarea lui Petru este întrebarea noastră de fiecare zi: „Până când să-l mai rabd? De câte ori să-l mai iert pe cel care mi-a greșit?” (Mt 18,21). Nu cred că există zi în care să nu avem ceva de iertat celor din jurul nostru. După cum nu există zi în care alții să nu aibă atâtea lucruri să ne ierte. Greșim enorm prin gândurile noastre, prin cuvinte sau fapte, prin omisiune. Greșeala face parte din viața noastră, precum din viața noastră face parte și dorința de a fi iertați. Însă noi iertăm? Iertăm cu inima sau cu mintea? Altfel spus: preferăm să uităm sau să iertăm cu toată ființa noastră? Iată întrebarea zilei: iertăm sau uităm?

Uitarea este caracterizată de indiferență și neîncredere. Iertarea are în centrul ei iubirea și convingerea că omul se poate schimba și deveni bun. Iertarea se bazează pe capacitatea sufletului de a se căi și converti. Este atât de sublim să ai încredere în părerea de rău a celuilalt. Este divin să-l încurajezi pe celălalt să devină mai bun tocmai iertându-l și ajutându-l să înțeleagă unde a greșit și ce anume trebuie să corecteze. Și aceasta cu răbdare. Sunt atât de mulți oamenii care au avut răbdare cu noi, care au crezut în noi, oameni pentru care astăzi trebuie să ne rugăm și să le arătăm recunoștința. Și, mai ales, oameni pe care trebuie să-i imităm în virtutea lor.

Mai mult decât atât, însuși Dumnezeu ne iartă. Domnul nu închide ochii, nu se face că nu vede răul din noi. Nu spune niciodată că ne uită. El chiar ne iartă. Ba chiar s-a jertfit pentru noi tocmai ca să înțelegem că iertarea sa este reală, concretă. Câtă iubire este în Dumnezeu, câtă speranță are Dumnezeu în noi atunci când continuă să ne ierte deși cădem mai mereu în aceleași și aceleași păcate. Dumnezeu crede în noi, Dumnezeu știe că în noi există o parte bună care vrea convertirea, care vrea să persevereze pe calea binelui în pofida tuturor slăbiciunilor.

Este atât de gingașă și plină de tandrețe imaginea unui Dumnezeu care ne privește sufletul: ne ține inima în mâinile sale care au fost pironite pe cruce și ne mângâie sufletul, pentru că el nu privește la ce privesc oamenii, ci direct sufletul, direct inima. Inima noastră este în mâinile Domnului care ne cuprinde pentru a ne ierta și pentru a ne ajuta să ne îndreptăm.

Să nu mai oscilăm în fața celor ce ne greșesc: să iert sau să uit? Cum să fii creștin și să te întrebi ce să alegi: iubirea sau indiferența?! Oare noi ce preferăm când greșim: să fim iertați sau uitați? Dacă Dumnezeu ne-ar uita?! Dacă și-ar retrage soarele, lumina, mântuirea, iertarea, îmbrățișarea… În fiecare zi suntem iertați, iar noi ne încăpățânăm să vrem uitarea pentru cei ce ne greșesc.

Uitarea nu e o virtute, ci o slăbiciune a minții. Iertarea nu e o slăbiciune, ci o forță a inimii, o virtute a sufletului nobil.


Iartă!
Iubește!
Nu-ți pierde speranța în bunătatea
care există în fiecare om!


17 august 2017 

Joi din săptămâna a 19-a de peste an
Ss. Miron, pr. m.; Eusebiu, pp.; Beatrice, călug.
Ios 3,7-10a.11.13-17; Ps 113A; Mt 18,21-19,1

LECTURA I
Arca alianţei Domnului întregului pământ trece înaintea voastră în Iordan!
Citire din cartea lui Iosue 3,7-10a.11.13-17
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Iosue: „Astăzi voi începe să te înalţ înaintea întregului Israel, ca să ştie că aşa cum am fost cu Moise, tot aşa sunt cu tine. 8 Porunceşte-le preoţilor care duc arca alianţei: «Când veţi ajunge la marginea apelor Iordanului, să rămâneţi la Iordan!»” 9 Iosue le-a zis fiilor lui Israel: „Apropiaţi-vă şi ascultaţi cuvintele Domnului Dumnezeului vostru!” 10a Iosue le-a zis: „Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru. 11 Iată, arca alianţei Domnului întregului pământ trece înaintea voastră în Iordan! 13 Când tălpile picioarelor preoţilor care poartă arca alianţei Domnului întregului pământ vor intra în apele Iordanului, apele se vor despărţi: cele care curg, de apele din partea de sus, care vor sta ca un dig”. 14 Când poporul a ieşit din corturile lor ca să treacă Iordanul, preoţii care duceau arca alianţei erau înaintea poporului. 15 Când preoţii care duceau arca au ajuns la Iordan şi când picioarele preoţilor care duceau arca s-au afundat în marginea apei – căci Iordanul era plin până peste maluri în zilele secerişului -, 16 apele Iordanului care coborau de sus s-au adunat ca într-un dig până foarte departe, la Adam, cetatea care este lângă Ţartan, iar cele care coborau către marea din Arabah, Marea Sărată, au secat complet. Poporul a trecut în faţa Ierihonului. 17 Preoţii care duceau arca alianţei Domnului s-au oprit pe uscat în mijlocul Iordanului şi tot Israelul a trecut pe uscat până când tot poporul a terminat de trecut Iordanul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 113A(114),1-2.3-4.5-6
R.: Aleluia!

1 Când a ieşit Israel din Egipt,
casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbar,
2 Iuda a devenit sanctuarul lui
şi Israel, stăpânirea sa. R.

3 Marea a văzut şi a fugit,
Iordanul s-a întors înapoi;
4 munţii au săltat ca berbecii
şi dealurile, ca mieii unei turme. R.

5 Mare, ce ai tu de fugi,
şi tu, Iordanule, pentru ce te întorci înapoi?
6 Munţilor, pentru ce săltaţi ca berbecii,
şi voi, dealurilor, ca mieii unei turme? R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 118(119),135
(Aleluia) Luminează-ţi faţa pentru slujitorul tău şi învaţă-mă hotărârile tale! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-19,1
În acel timp, Petru, apropiindu-se, i-a zis lui Isus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” 22 Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. 23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. 24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. 25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. 26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. 28 Dar, ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» 29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora zicându-i: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!” 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. 31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate. 32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?” 34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”. 19,1 Când a terminat Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

A murit prin înfometare

Posted by Paxlaur pe 14/08/2017

Maximilian Maria KolbeCine vrea să fie cu adevărat bun trebuie să învețe de la profesioniști. Această realitate se verifică și în cazul vieții de credință. Cei care au dorit să trăiască o viață de sfințenie plină de iubire și de milostivire au învățat de la Cristos și de la sfânta fecioară Maria. Milostivirea „este cel mai minunat atribut al Creatorului și Răscumpărătorului” (Dives in misericordia, nr. 13) și nimeni pe pământ nu l-a experimentat în manieră așa de radicală și tulburătoare așa cum i s-a întâmplat sfintei fecioare Maria.

Printre cei care au învățat de la „Mama Răstignitului” misterul crucii și al milostivirii se numără și sfântul Maximilian Maria Kolbe, născut la 8 ianuarie 1894, într-o familia sărăca din Polonia. Pe când era doar un copil, i-a apărut Fecioara Maria arătându-i două coroane de trandafiri – una albă, una roșie – şi propunându-i să aleagă. El le-a luat pe amândouă: curăția și martiriul.

La 4 septembrie 1910 a îmbrăcat haina franciscană, luându-și numele de Maximilian. A fost trimis să studieze filozofia și teologia la Roma. La 17 octombrie 1917, împreună cu alţi şase colegi, se consfinţeşte Preacuratei şi întemeiază asociaţia „Oastea Neprihănitei”, „Armata Maicii Domnului”.

După ce a fost sfinţit preot, pentru o scurtă perioadă a fost profesor la Cracovia. Inima sa îndrăgostită de Sfânta Fecioară i-a dat forța necesară să învingă probleme de sănate și să întemeieze în 1927 „Oraşul Neprihănitei” – „Niepokalanow”. Deja în 1922 publicase revista „Cavalerul Neprihănitei”, care în 1938 era distribuită în peste un milion de exemplare în toată lumea. Îndemnat de un grup de japonezi entuziasmaţi de cele ce se petreceau la „Niepokalanow”, Maximilian a mers în Japonia în 1930, împreună cu câţiva fraţi. S-a stabilit la Nagasaki, unde a întemeiat și o mănăstire. La întoarcerea în ţară, a străbătut cu trenul întreaga Rusie, vorbind cu înflăcărare despre Preacurata: „Cine o are pe Maria de mamă, îl are pe Cristos de frate”.

După ce armatele germane au ocupat Varşovia, în februarie 1941, părintele Maximilian a fost arestat . Într-o zi s-a întâmplat să evadeze cineva din lagăr și naziștii, drept pedeapsă, au început să aleagă zece prizonieri pe care să-i omoare prin înfometare. Unul dintre cei zece aleși, Franciszek Gajowniczek, a început să strige: „Soția mea! Copiii mei! Nu-i voi mai revedea niciodată”… și plângând, îngenunchiat, cerea să fie salvat. În timp ce implora în lacrimi ajutorul Cerului, Maximilian Kolbe a ieși în fața naziștilor și le-a spus: „Voi merge eu să mor în locul lui!”… Toți au fost uimiți, dar i-au acceptat cerere și l-au trimis la moarte. A murit prin înfometare, la 14 august 1941, pentru ca fratele său, un străin în care a văzut chipul lui Cristos, să poată trăi. Ultimele sale cuvinte au fost „Ave Maria”.


„Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta:
ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15,13).


14 august 2017 

Luni din săptămâna a 19-a de peste an
Sf. Maximilian Kolbe, pr. m. **
Dt 10,12-22; Ps 146-147; Mt 17,22-27

LECTURA I
Tăiaţi-vă inima împrejur! Să-i iubiţi pe străini, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului!
Citire din cartea Deuteronomului 10,12-22
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor, zicând: „Acum, Israel, ce altceva cere Domnul Dumnezeul tău de la tine, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe toate căile lui, să-l iubeşti şi să-l slujeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, 13 să păzeşti poruncile Domnului şi hotărârile lui pe care ţi le poruncesc eu astăzi ca să-ţi fie bine? 14Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce este pe el! 15 Numai pe părinţii tăi i-a plăcut Domnului să-i iubească şi a ales descendenţa lor după ei – pe voi – dintre toate popoarele, aşa cum este astăzi. 16 Tăiaţi-vă inima împrejur şi nu fiţi încăpăţânaţi! 17Pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, Dumnezeu mare, puternic şi înfricoşător, care nu face părtinire şi nu primeşte daruri, 18 care face dreptate orfanului şi văduvei, care-l iubeşte pe străin, dându-i hrană şi îmbrăcăminte. 19 Să-i iubiţi pe străini, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului! 20 Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-l slujeşti, să te alipeşti de el şi pe numele lui să juri! 21 El este lauda ta şi el este Dumnezeul tău. El a făcut cu tine aceste lucruri mari şi înfricoşătoare pe care le-au văzut ochii tăi. 22 Părinţii tăi au coborât în Egipt cu şaptezeci de suflete; acum, Domnul Dumnezeul tău a făcut din tine o mulţime ca stelele cerului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12)
R.: Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul Dumnezeul tău!
sau:
Aleluia.

12 Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.

14 El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
15 El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

19 El face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
20 El n-a făcut aşa cu niciun alt neam
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tes 2,14
(Aleluia) Dumnezeu v-a chemat prin evanghelia noastră spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Îl vor ucide pe Fiul Omului, dar a treia zi va învia. Fiii regilor sunt scutiţi de taxă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,22-27
În acel timp, pe când erau adunaţi în Galileea, Isus le-a spus discipolilor săi: „Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor. 23 Îl vor ucide, dar a treia zi va învia”. Iar ei s-au întristat foarte mult. 24 După ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contribuţia s-au apropiat de Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu achită cele două drahme?” 25 El a spus: „Da!” Venind în casă, Isus i-a luat-o înainte, spunând: „Simon, ce crezi, regii de pe pământ de la cine iau taxa sau tributul: de la fiii lor sau de la străini?” 26 Când el a spus: „De la străini”, Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi. 27 Totuşi, ca să nu-i scandalizăm, mergi pe ţărmul mării, aruncă undiţa şi ia primul peşte care va veni! Deschizându-i gura, vei găsi o monedă. Ia-o şi dă-le-o pentru mine şi pentru tine!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Cum dorește cerbul izvoarele de apă, așa te dorește sufletul meu

Posted by Paxlaur pe 12/08/2017

Dumnezeu este iubire„Te iubesc, Doamne, tu eşti tăria mea” (cf. Ps 17,2). Tu ești singurul meu Dumnezeu, singura mea speranță și iubire. „Te iubesc din toată inima mea”, chiar dacă este mică și plină de neliniște. Pe tine, Doamne, iubirea mea, te rog să faci această inimă asemenea cu inima ta: statornică și iubitoare, blândă și smerită, generoasă și iertătoare. Fă ca și din inima mea să se reverse asupra celor din jur „râuri de apă vie”, bleșug de haruri, așa cum din inima ta se reversă binecuvântări asupra omenirii (cf. In 7,38). Lasă-mă, Doamne, în această zi să-mi așez capul la pieptul tău, să-ți ascult bătăile inimii și să prind ritmul iubirii tale, ritmul slujirii tale și-ntr-o deplină tăcere, ca-ntr-un pustiu, să ne vorbim de la inimă la inimă (cf. In 13,25; Os 2,16).

Da, Doamne, te iubesc. Vorbește-mi! Tu ești tăria mea, forța mea de a spera nemurirea. Te iubesc din tot sufletul meu care zi de zi vrea să atingă cerul, însetat de tine, de nemurire, de viața veșnică pe care i-ai promis-o și pe care o gustă deja hrănindu-se din sfânta Euharistie, din trupul tău jertfit pentru viața lumii (cf. In 6,51). Da, Doamne, „inima mea se bucură și sufletul meu tresaltă deja de bucurie; ba chiar și trupul meu se va odihni în siguranță, deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuința morților, nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău să vadă putrezirea” (cf. Ps 16,9-10).

Da, Doamne, te iubesc cu toată puterea mea lipsită de forța de a face minuni, de a face binele. Te iubesc, deși din cauza slăbiciunilor mele mă regăsesc în „generația necredinciosă și perversă”, mă regăsesc între cei vrednici de a fi mustrați de tine, mă regăsesc între cei neputincioși în a sluji și ajuta aproapele. Te iubesc, Doamne, cu toată puterea mea care nu e capabilă să mute munții, să vindece bolnavii, să-i elibereze pe cei stăpâniți de Diavol. Singura mea putere este să-mi ridic ochii spre tine, să întind mâinile spre tine, iubirea mea, și să strig: „Ai milă de mine, păcătosul. Eliberează-mă! Poartă-mă pe urma pașilor tăi. Dă-mi puterea să iubesc, să cred și să sper”!

Doamne, tăria mea, ajută-mă să meditez zi de zi cuvintele tale și să le păstrez în inima mea, asemnea Mariei (cf. Lc 2,19). Acolo, în adâncul inimii mele, legea ta să aducă roade pe care apoi să le pot împărtăși fraților mei. Nu vreau să țin ascunsă lucrarea mâinilor tale, iubirea ta față de mine, ci vreau să vorbesc desprea ea când stau în casă, dar și când merg pe drum, seara și dimineața, mereu, oricui. Să-mi strălucească ochii și faptele să-mi fie îmbibate de iubirea ta. Da, Doamne, să se vadă în această zi că te iubesc din toată inima mea, din tot sufletul meu şi din toată puterea mea!


„Cum dorește cerbul izvoarele de apă,
așa te dorește sufletul meu pe tine, Dumnezeule.
Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu;
când voi veni și voi vedea fața lui Dumnezeu?” (
Ps 42,2-3).


12 august 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 18-a de peste an
Sf. Ioana Francisca de Chantal, călug. *
Dt 6,4-13; Ps 17; Mt 17,14-20

LECTURA I
Să-l iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău din toată inima ta!
Citire din cartea Deuteronomului 6,4-13
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 5 Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta! 6 Să fie aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi în inima ta! 7 Să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când stai în casa ta, când mergi pe drum, când te culci şi când te scoli! 8 Să le legi ca un semn la mâini şi să-ţi fie ca un pandantiv între ochi! 9 Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale! 10 Când Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob, că ţi-o va da, cetăţi mari şi bune pe care nu tu le-ai zidit, 11 case pline de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, fântâni cu apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu le-ai plantat, când vei mânca şi te vei sătura, 12 ai grijă să nu-l uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei! 13 Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, lui să-i slujeşti şi pe numele lui să juri!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 17(18),2-3a.3bc-4.47 şi 51ab (R.: cf. 2.3)
R.: Te iubesc, Doamne, tu eşti tăria mea!

2 Te iubesc, Doamne, tăria mea,
3a Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu. R.

3bc Dumnezeul meu, stânca mea
în care mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea.
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei. R.

47 Viu este Domnul şi binecuvântată este stânca mea
şi preaînălţat este Dumnezeul mântuirii mele!
51ab El dă mari izbânzi regelui său,
arată milostivire faţă de unsul său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă aţi avea credinţă, nimic nu v-ar fi imposibil.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,14-20
În acel timp, s-a apropiat de Isus un om care a îngenuncheat înaintea lui 15 şi i-a spus: „Doamne, îndură-te de fiul meu, pentru că este lunatic şi suferă cumplit! De multe ori cade în foc şi deseori în apă. 16 L-am adus la discipolii tăi, dar n-au putut să-l vindece”. 17 Isus, răspunzând, a zis: „O, generaţie necredincioasă şi perversă! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceţi-l aici!” 18 Isus i-a poruncit, iar diavolul a ieşit din el. Şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. 19 Atunci au venit discipolii lui Isus şi i-au spus deoparte: „De ce noi nu am putut să-l alungăm?” 20 El însă le-a spus: „Din cauza puţinei voastre credinţe. Căci adevăr vă spun, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo!» şi el s-ar muta. Şi nimic nu v-ar fi imposibil”.

Cuvântul Domnului

 

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: