Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘iubire’

Disconfortul dreptății și popularitatea unui Dumnezeu milostiv…

Posted by Paxlaur pe 21/10/2017

dreptate milostivire balantaInima noastră aspiră după iubire, iertare, gingășie, milostivire. Vrem să simțim mereu confortul ce ne vine din faptul că toți cei din jur ne înțeleg slăbiciunile și defectele. Chiar și atunci când facem cele mai mari greșeli sperăm într-o îmbrățișare, într-o înșiruire de cuvinte care să însemne: „Lasă, stai liniștit, nu-i nimic grav. Mergem înainte!” sau „Te înțeleg și te iert”. Multe sentimente sunt râvnite de inima noastră, dar oare dreptatea mai este astăzi o dorință a vieții noastre? Mai râvnim noi acea dreptate care nu alungă iubirea, milostivirea și nici măcar iertarea, ci le desăvârșește spre binele tuturor? Nu cumva avem „iconițe” doar cu Dumnezeu cel milostiv, uitând de Dumnezeul cel drept?

Pentru cei care au înlocuit „Dumnezeu vede tot” cu „Dumnezeu iartă tot” evanghelia de astăzi s-ar putea să fie incomodă. Pentru cei care cred că a trecut timpul adevărurilor de credință și că „Dumnezeu este drept: el răsplătește binele și pedepsește răul” precum și capitolul 25 din Evanghelia după sfântul Matei sunt texte depășite, formulări care nu au nimic în comun cu popularitatea unui Dumnezeu milostiv, cuvintele lui Isus din această zi pot crea un disconfort spiritual. Când separăm milostivirea și iubirea de dreptate, ceea ce obținem nu este cu siguranță credință. Totodată știm că nu se poate vorbi despre milostivire și iubire în afara adevărului. Toate acestea trebuie să se regăsească împreună: milostivire, iubire, adevăr și dreptate.

Astăzi Isus ne invită să ne amintim învățătura Bisericii: „Oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va afla iertare în veac, ci e vinovat de un păcat veşnic (cf. Mc 3,29). Îndurarea lui Dumnezeu nu cunoaşte margini, dar cel care refuză în mod deliberat să o primească prin căinţă respinge iertarea păcatelor sale şi mântuirea oferită de Duhul Sfânt . O asemenea împietrire poate duce la nepocăinţa finală şi la pierzarea veşnică” (CBC 1864). Iată care sunt aceste păcate împotriva Duhului Sfânt, păcate care se împotrivesc într-un chip deosebit harului lui Dumnezeu şi, de aceea, îngreunează convertirea: nesocotirea bunătăţii lui Dumnezeu cu gândul ca el nu ne va pedepsi; deznădăjduirea în mila lui Dumnezeu; împotrivirea faţă de adevărul cunoscut; pizmuirea aproapelui pentru harurile pe care le-a primit; împietrirea inimii în faţa dojenilor mântuitoare; încăpăţânarea în nepocăinţă.

Să-l invocăm în această zi pe însuși Duhul Sfânt, Domnul și de viață dătătorul, ca să putem sta departe de tot ceea ce ne îngreunează convertirea. Să stăruim în rugăciune împreună cu sfânta Fecioară Maria ca și asupra noastră să vină noi Rusalii și să practicăm dreptatea și adevărul, să trăim în milostivire și iubire.


Nu putem separa milostivirea de adevăr și nici iubirea de dreptate.
Toate trăiesc îmbrățișate în Dumnezeu
și trebuie să facă parte din viața noastră,
precum în cer așa să fie și pe pământ (cf. Ps 85,11-12).


21 octombrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 28-a de peste an
Ss. Ursula şi îns., m.; Celina; Ilarion, abate
Rom 4,13.16-18; Ps 104; Lc 12,8-12

LECTURA I
Abraham a sperat împotriva oricărei speranţe.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18
Fraţilor, promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. 16 De aceea, promisiunea a fost făcută prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham, care este părintele nostru, al tuturor – 17 după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. 18 Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),6-7.8-9.42-43 (R.: 8a)
R.: Domnul îşi aduce aminte în veci de alianţa sa.

6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

42 Pentru că şi-a adus aminte de cuvântul său cel sfânt
dat lui Abraham, slujitorul său.
43 L-a făcut pe poporul său să iasă cu veselie,
pe aleşii săi, în mijlocul strigătelor de bucurie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,26d.27a
(Aleluia) Duhul adevărului va da mărturie despre mine, spune Domnul; şi voi veţi da mărturie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Duhul Sfânt vă va învăţa ce trebuie să spuneţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,8-12
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Vă zic, dar, oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9 Însă cine mă va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. 11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanţilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi spune, 12 căci Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Violenţa asupra femeilor…

Posted by Paxlaur pe 19/10/2017

violenta asupra femeilor„Împotriva violenţei asupra femeilor nu este nevoie de educaţie sexuală, pentru că tinerii de astăzi ştiu deja tot. Este nevoie de o educaţie culturală”. Cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură, vorbeşte având încă în faţa ochilor întrebările care au venit de la studenţii din şcolile romane în cele două întâlniri ale Curţii Neamurilor dedicate temei violenţei asupra femeilor. „Am încercat să-i implicăm şi în pregătire şi am cerut să fie aleşi 40 de tineri şi tinere pentru aceasta. S-au prezentat 35 de fete şi numai 6 băieţi. Apoi la întâlnirea propriu-zisă erau mai mulţi băieţi. Dar asta demonstrează că nu este adevărat că tinerii, în special băieţii, sunt aşa de sensibili faţă de problemă…”.

De ce într-o epocă tot mai atentă faţă de egalitatea dintre bărbat şi femeie asistăm la aceste răbufniri de violenţă?

Nivelul de omucideri în Italia este printre cele mai scăzute din lume, dar este, în schimb, printre cele mai ridicate nivelul violenţei asupra femeilor. Înseamnă că la origine este un element cultural, legat de masculinism şi de o societate care o considera pe femeie ca o fiinţă inferioară. Apoi, să ne amintim că abia în anii optzeci în Italia a fost abolit delictul de onoare.

Care sunt originile fenomenului?

Deja Martin Buber afirma că există două tipuri de relaţii: cea „eu-tu” şi cea „eu-acesta”. În prima, cealaltă persoană este un „tu”. În a doua, celălalt este un obiect. În violenţa asupra femeilor bărbatul o consideră pe femeie „acest” al său, nu vrea ca să-i smulgă cineva ceea ce el consideră o posesie a sa. Este „transformarea în lucru” a persoanei, redusă la obiect. Acest lucru este favorizat de o pervertire a categoriei sex. În natura noastră umană sunt sădite trei niveluri de raport: primul este cel sexual, fundamental şi instinctiv. Apoi este al doilea, cel al erosului, care începe să fie o realitate care nu este numai instinctuală şi animală: descoperirea frumuseţii, a duioşiei, a fanteziei. Al treilea, pe care-l numim iubire, este tipic uman şi este la nivelul cel mai înalt.

Este tot aşa pentru tinerele generaţii?

Cultura contemporană a simplificat aceste niveluri. Tinerii au raporturi sexuale la 14-15 ani. Eventual este o licărire de afect, dar inserată într-o serie de experienţe de posesie. Ideea de posesie o au în creier. Când sunt îndrăgostiţi, relaţia normală are loc prin mesajele cu smartphone-ul, cu relaţii reci. Trebuie să li se înveţe tinerilor tandreţea, care face parte din eros, şi sentimentele, pentru ca să nu trăiască numai posesia. Până în urmă cu câţiva ani, în relaţia interpersonală tradiţională exista contact de priviri, de culori, de mirosuri. Astăzi în schimb relaţia are loc în chat-uri. Este problema transumanismului. Nu este nevoie de educaţia sexuală pentru că tinerii ştiu deja tot. Este nevoie de o educaţie culturală, nu numai psihologică. Unul dintre indiciile violenţei asupra femeilor este faptul de a nu fi niciodată capabil de a-l considera pe celălalt ca o planetă în sine, care are o autonomie a sa, şi nu un lucru de posedat.

Când se întâmplă aceste fapte se discută mult. Şi după aceea?

Există analizele şi datele sociologilor. Lipseşte punctul de vedere antropologic. Provoacă frică întrebarea despre motiv, despre cauzele profunde. Aici intră discursul despre păcat şi despre libertatea persoanei. Aşa cum citim în romanul „Sonata Kreutzer” de Tolstoi: când nu păzeşti sentimentul, poţi trece de la iubire la ură. Şi există cazuri în care misterul răului este foarte evident: să ne gândim la pervertirea de a ucide fiica propriei foste partenere pentru a-i provoca o durere de nespus, aşa cum s-a întâmplat cu recenta asasinare a lui Nicolina.

Cum se poate încerca să se schimbe această tendinţă? Care este rolul culturii?

S-a schimbat mediul, atmosfera pe care-o respirăm. Chiar dacă sunt agenţii educative ca şcoala sau Biserica, este greu de creat o atmosferă diferită: cum poţi să-i înveţi pe tineri să aibă o relaţie adevărată? Cultura contemporană nu dă acest ajutor şi web-ul merge în cu totul altă direcţie, vehiculând violenţă. Şi totuşi nu trebuie să ne resemnăm: cultura şi comunicarea n-ar trebui să se limiteze să înregistreze evenimentele, ci să reflecteze în profunzime. Cultura ar putea să facă ceva mai mult.

Papa Francisc insistă asupra valorizării femeii în Biserică: la ce punct suntem?

Desigur că în trecut nu s-a făcut mult. Este interesant de a reafirma funcţia Mariei. Papa a spus un lucru relevant depăşind logica „clericală” care stă şi la baza cererii preoţiei feminine: a amintit că la Rusalii sunt apostolii – episcopii – dar în centru este Maria, care nu este preot, dar contează mai mult decât ei toţi. Trebuie descoperită funcţia „ierarhică” a Mariei şi, prin analogie, şi aceea a prezenţei feminine în Biserică. Apoi este Maria Magdalena, o sfântă calomniată pentru că este considerată o prostituată (în timp ce Evanghelia în realitate nu spune că era o prostituată): în Biserică ar trebui să existe un spaţiu înalt, relevant, pentru a recunoaşte toate victimele în domeniul feminin, femeile care au trăit o experienţă negativă.

(De Andrea Tornielli
După Vatican Insider, 19 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Vezi și Violenze, abusi e molestie. La rabbia delle donne sul web

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Greu de cucerit…

Posted by Paxlaur pe 17/10/2017

Assisi octombrie 2017 11Unii spun că iubirea față de o persoană este direct proporțională cu sacrificiile făcute pentru a ajunge la acea persoană. Altfel spus, ceea ce se obține ușor nu va fi niciodată prețuit ca o adevărată valoare. Plecând de aici, uneori am putea fi încercați de ispita regretului că nu ne-am născut într-o țară de misiuni, într-un loc în care Cristos „este greu de cucerit”. Aici, în inima creștinătății, avem impresia că l-am dobândit pe Cristos fără prea mult efort și poate de aceea nu reușim să-l iubim mai mult. Noi am crescut cu Cristos alături și am început să-l tratăm ca pe un vecin oarecare, uitând că este Domnul. L-am transformat pe Dumnezeu într-un vecin ușor de cucerit și de uitat. În schimb el, Domnul, ca să ne dobândească, s-a întrupat, a suferit, a murit răstignit pe cruce și a înviat. Iubirea lui față de noi este imensă: ne-a dobândit prin prețul sângelui. Însă iubirea noastră față de el este atât de firavă. Trebuie să muncim mai mult pentru a-l avea pe Cristos. Trebuie să învățăm valoarea sacrificiului, a jertfei, în iubire și pentru iubire.

De fapt, ar trebui ca în fiecare zi să plecăm de la zero. Să ne trezim ca și cum nu l-am fi cunoscut deloc pe Cristos și astăzi, abia astăzi învățăm ceva despre el. Cu câtă ardoare în suflet ar trebui să deschidem astăzi evanghelia și să citim despre el. Astăzi ar trebui să răsfoim evangheliile așa cum un suflet îndrăgostit desface nerăbdător o scrisoare de dragoste: vrea să știe ce a mai făcut, ce s-a întâmplat și mai ales cum și când va fi posibil să-și revadă iubirea. Ne lipsește entuziasmul sufletelor îndrăgostite!

Pentru o perioadă de timp, Biserica ne propune să medităm fragmente din Scrisoarea sfântului apostol Paul către romani. Să luăm aminte la aceste cuvinte zguduitoare în care ne putem regăsi: „Deşi l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu… au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit şi au adus cult creaturii în locul Creatorului” (cf. Rom 1,21-25).

Deși l-am cunoscut pe Dumnezeu, nu l-am glorificat și nu l-am iubit. Nu-l iubim! Iar printre consecințele orgoliului care ne împiedică să-l iubim pe Domnul sunt lipsa de respect pentru viață și pentru trup și totodată schimbarea adevărul în minciună. De fapt, schimbarea minciunii în adevăr, pentru că tot felul de minciuni ne sunt vândute (sau le vindem?!) ca adevăr! Vindem și cumpărăm minciuni cu acea seninătate a omului care luptă pentru dreptate și adevăr. Când facem toate aceste lucruri suntem ipocriți: înăbușim adevărul prin nelegiuire (cf. Rom 1,18). Suntem noi cei cărora Isus le spune și astăzi: „Acum, voi, fariseii, curăţaţi exteriorul paharului şi al farfuriei, dar în interiorul vostru sunteţi hrăpăreţi şi răutăcioşi. Nebunilor!” (Lc 11,39-40).


Să ne apropiem de Dumnezeu și de Biblie
cu pasiunea unui suflet îndrăgostit
care dorește să știe mai multe despre iubirea inimii.


17 octombrie 2017 

Marţi din săptămâna a 28-a de peste an
Ss. Ignaţiu din Antiohia, ep. m. **; Osea, profet
Rom 1,16-25; Ps 18; Lc 11,37-41

LECTURA I
Deşi oamenii l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au preamărit ca Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 1,16-25
Fraţilor, eu nu mă ruşinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui om care crede, mai întâi a iudeului şi apoi a grecului. 17 Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credinţă spre credinţă, după cum este scris: „Cel drept va trăi din credinţă”. 18Într-adevăr, mânia lui Dumnezeu se revelează din cer asupra oricărei nelegiuiri şi nedreptăţi a oamenilor care înăbuşă adevărul prin nelegiuire; 19 pentru că ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu este vădit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a făcut cunoscut. 20 De fapt, realitatea sa invizibilă sau puterea sa veşnică şi dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creaţia lumii în făpturile lui, aşa încât ei nu se pot scuza. 21 Căci, deşi l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu şi nu i-au adus mulţumire, ci au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat. 22 Pretinzându-se înţelepţi, au înnebunit 23 şi au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu asemănarea chipului omului pieritor, al păsărilor, al patrupedelor şi al reptilelor. 24 De aceea i-a lăsat Dumnezeu pradă necurăţiei, în voia poftelor inimii lor, aşa încât îşi necinstesc singuri trupurile. 25 Aceştia au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit şi au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: 2a)
R.: Cerurile dau mărturie despre slava lui Dumnezeu.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Evr 4,12ad
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere; el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Daţi de pomană cele din interior şi, iată, toate vor fi curate pentru voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,37-41
În acel timp, pe când Isus vorbea, un fariseu l-a invitat să ia masa la el. El a intrat şi s-a aşezat la masă. 38 Văzându-l, fariseul s-a mirat că nu s-a spălat înainte de masă. 39 Atunci, Domnul i-a spus: „Acum, voi, fariseii, curăţaţi exteriorul paharului şi al farfuriei, dar în interiorul vostru sunteţi hrăpăreţi şi răutăcioşi. 40 Nebunilor! Oare cel care a făcut exteriorul n-a făcut şi interiorul? 41 De aceea, daţi de pomană cele din interior şi, iată, toate vor fi curate pentru voi!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: