Arhivă etichetă pentru ‘iubirea’

Iubirea (la distanță) și consolările ei

Distanța pe care viața a pus-o între noi și oamenii care ne iubesc și pe care îi iubim – o distanță măsurată uneori în (zeci sau sute de!) metri, alteori în (sute sau mii de) kilometri și nopți nedormite! – nu ne împiedică să credem în forța iubirii și să-i simțim binefacerile. Oricât de departe am fi de cei mai buni prieteni și oricât de mult ne-ar distanța în continuare viața, iubirea ne ține uniți, apropiați, prieteni… mereu nerăbdători să ne facem binele și să ne revedem.

Am văzut de multe ori cum prietenii buni și adevărați nu au fost niciodată împiedicați de distanță când a fost vorba să se ajute și să-și dovedească iubirea. Tocmai în astfel de situații – când distanța este umplută, ba chiar anihilată, de iubire! – înțelegem că iubirea nu poate fi rezumată la manifestările ei exterioare, la ceea ce se vede sau se aude, la ceea ce se atinge sau se oferă/primește. Iubirea este ceea ce păstrăm și purtăm în inimă atunci când nu mai vedem nimic, atunci când se așterne noaptea sufletului, bezna distanței!

Și acest lucru se observă perfect din iubirea pe care ne-o poartă Dumnezeu: nu l-am văzut niciodată, ba chiar uneori simțim că este departe și străin de ceea ce ni se întâmplă, și totuși ne cutremurăm simțind că nimeni nu are o iubire mai puternică decât a sa! Nimeni! „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi”, chiar și pentru cei care sunt departe (In 15,13).

Câtă consolare primim din această iubire la distanță! E dulce mângâierea ce ne vine amintindu-ne că Dumnezeu a murit și a înviat pentru noi, chiar dacă nu-l vedem, chiar dacă pare departe…

Oare câți din cei pe care nu i-am văzut niciodată ar fi dispuși să moară pentru noi? Dar din cei pe care i-am văzut? Dar noi? Oare pentru cine am fi dispuși să murim? Am fi capabili ca măcar pentru cei pe care susținem sus și tare că-i iubim și că ne este dor de ei?

Nu cumva ne convine iubirea doar atât timp cât nu ne cere sacrificii? Apoi? Apoi fredonăm refrenul falselor prietenii și iubiri: „Ochii care nu se văd se uită”! Iubirea adevărată presupune curajul de a-ți asuma distanța, tăcerea, durerea, necunoscutul… dăruirea vieții, ba chiar pierderea ei (Mt 10,39).


Anul acesta – 2021 – transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00


Despre acest proiect puteți citi aici:

O întâlnire minunată: „Iată-mă” rostit de Fiul se unește cu „Iată-mă” rostit de Mamă

Ce întâlnire minunată în această zi istorică pentru omenire: acel „Iată-mă” rostit de Fiul (Evr 10,7) se unește cu acel „Iată-mă” rostit de Mamă (Lc 1,38) pentru a împlini voința iubitoare și mântuiroare a Tatălui. 

Să contemplăm cu smerenie, în adorație, această armonie din istoria mântuirii, acest moment în care Cuvântul s-a făcut trup și a început să existe ca ființă umană în timp. 

Dumnezeu – pentru care nimic nu este imposibil – să înflăcăreze credința, speranța și iubirea noastră! (Lc 1,37)


Ce mare har să știi să citești! Ajută un copil să învețe să citească, să meargă la școală și să se bucure de viața aceasta minunată!

Susține blogul și proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

€1.00

25 martie 2021 

† BUNA-VESTIRE
Sf. Dismas
Is 7,10-14; 8,10c; Ps 39; Evr 10,4-10; Lc 1,26-38

LECTURA I
Iată, fecioara va zămisli!
Citire din cartea profetului Isaia 7,10-14; 8,10c
În zilele acelea, Domnul i-a vorbit lui Ahaz, zicându-i: „Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău: fie din adâncul Şeolului, fie de deasupra, din înălţimi!” 12 Ahaz a răspuns: „Nu voi cere şi nu-l voi ispiti pe Domnul”. 13 Isaia a zis: „Ascultaţi, casă a lui David! Este puţin lucru să obosiţi pe oameni, că veniţi să îl obosiţi şi pe Dumnezeul meu? 14 De aceea, însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel», 8,10c căci cu noi este Dumnezeu!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),2 şi 4ab.7-8a.8b-9.10 (R.: 8a şi 9a)
R.: Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta!

2 Cu dor l-am aşteptat pe Domnul,
iar el s-a plecat spre mine şi mi-a ascultat strigătul.
4ab El a pus în gura mea un cântec nou,
un imn de laudă pentru Dumnezeul nostru. R.

7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.
8a Atunci, am zis: „Iată, vin! R.

8b În sulul cărţii este scris despre mine:
9 ca să fac voinţa ta!”
Dumnezeul meu, aceasta o doresc.
Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele; tu ştii lucrul acesta, Doamne. R.

11 Nu am tăinuit dreptatea ta în inima mea,
ci vorbesc despre fidelitatea şi mântuirea ta.
Nu am ascuns îndurarea şi adevărul tău
în adunarea cea mare. R.

LECTURA A II-A
Iată, vin ca să fac voinţa ta!
Citire din Scrisoarea către Evrei 10,4-10
Fraţilor, sângele taurilor şi al ţapilor nu poate să înlăture păcatele. 5 Pentru aceasta, intrând în lume, Cristos spune: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup. 6 Nu ţi-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat. 7 Atunci am zis: «Iată, vin – în sulul cărţii este scris despre mine – ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!»” 8 După ce a spus mai întâi: „Tu n-ai voit şi nici nu ţi-au plăcut jertfele şi ofrandele, arderile de tot şi jertfele pentru păcat – acestea sunt totuşi oferite conform Legii – 9 acum, zice, iată, vin ca să fac voinţa ta!” Astfel, desfiinţează jertfa dintâi ca s-o întemeieze pe a doua. 10 Datorită acestei voinţe, suntem sfinţiţi prin jertfa trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 1,14ac
(Aleluia) Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut mărirea lui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vei zămisli şi vei naşte un fiu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,26-38
În acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. 28 Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” 29Ea s- a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. 30 Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! 31 Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; 33 şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”. 34Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” 35 Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi aceasta este luna a şasea pentru ea, care era numită sterilă, 37 pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil! 38 Atunci, Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.

Cuvântul Domnului


Apropierea este stilul lui Dumnezeu faţă de noi. Măreţia cotidianului

„Să nu încetăm să invocăm lumina şi forţa Duhului Sfânt,
ca să ne ajute să trăim cu iubire lucrurile obişnuite
şi astfel să le face extraordinare.
Iubirea este cea care schimbă:
lucrurile obişnuite par să continue să fie obişnuite,
însă atunci când se fac cu iubire ele devin extraordinare”.

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi sărbătorim Botezul Domnului. L-am lăsat, în urmă cu câteva zile, pe Isus prunc vizitat de magi; astăzi îl găsim adult pe malurile Iordanului. Liturgia ne determină să facem un salt de circa treizeci de ani, treizeci de ani din care ştim un lucru: au fost ani de viaţă ascunsă, pe care Isus i-a petrecut în familie – câţiva, mai înainte, în Egipt, ca migrant pentru a fugi de persecuţia lui Irod, ceilalţi la Nazaret, învăţând meseria lui Iosif – în familie ascultând de părinţi, studiind şi lucrând. Impresionează că cea mai mare parte a timpului său pe pământ Domnul l-a petrecut aşa, fără să apară. Să ne gândim că, după evanghelii, au fost trei ani de predici, de minuni şi atâtea lucruri. Trei. Şi ceilalţi, toţi ceilalţi, de viaţă ascunsă în familie. Este un mesaj frumos pentru noi: ne dezvăluie măreţia cotidianului, importanţa în ochii lui Dumnezeu a fiecărui gest şi moment al vieţii, chiar şi cel mai simplu, chiar şi cel mai ascuns.

După aceşti treizeci de ani de viaţă ascunsă începe viaţa publică a lui Isus. Şi începe chiar cu botezul la râul Iordan. Însă Isus este Dumnezeu, pentru ce Isus merge să fie botezat? Botezul lui Ioan consta într-un rit penitenţial, era semn al voinţei de convertire, de a fi mai buni, cerând iertarea propriilor păcate. Desigur, Isus nu avea nevoia de asta. De fapt, Ioan Botezătorul încearcă să se opună, însă Isus insistă. De ce? Pentru că vrea să fie cu păcătoşii: pentru aceasta se aşază la rând cu ei şi face acelaşi gest al lor. Face asta cu atitudinea poporului, cu atitudinea oamenilor care, aşa cum spune un imn liturgic, se apropiau „cu sufletul gol şi cu picioarele goale”. Sufletul gol, adică fără a acoperi nimic, păcătos. Acesta este gestul pe care-l face Isus şi coboară în râu pentru a se cufunda în însăşi condiţia noastră. De fapt, botez înseamnă tocmai „cufundare”. În prima zi a activităţii sale, Isus ne oferă astfel „manifestul său programatic”. Ne spune că el nu ne mântuieşte de sus, cu o decizie suverană sau un act de putere, un decret, nu: el ne mântuieşte venind în întâmpinarea noastră şi luând asupra sa păcatele noastre. Iată cum Dumnezeu învinge răul din lume: înjosindu-se, luându-l asupra sa. Este şi modul în care noi putem să-i ridicăm pe alţii: nu judecând, nu intimând ce trebuie să facă, ci devenind aproapele, com-pătimind, împărtăşind iubirea lui Dumnezeu. Apropierea este stilul lui Dumnezeu faţă de noi; el însuşi a spus asta lui Moise: „Gândiţi-vă: care popor are dumnezeii săi aşa de aproape aşa cum voi mă aveţi pe mine?”. Apropierea este stilul lui Dumnezeu faţă de noi.

După acest gest de compasiune al lui Isus se întâmplă un lucru extraordinar: cerurile se deschide şi se dezvăluie în sfârşit Treimea. Duhul Sfânt coboară în formă de porumbel (cf. Mc 1,10) şi Tatăl îi spune lui Isus: „Tu eşti Fiul meu, cel iubit” (v. 11). Dumnezeu se manifestă atunci când apare milostivirea. Să nu uităm asta: Dumnezeu se manifestă atunci când apare milostivirea, pentru că aceea este faţa sa. Isus se face slujitor al păcătoşilor şi este proclamat Fiu; se apleacă asupra noastră şi Duhul coboară asupra lui. Iubirea cheamă iubire. Este valabil şi pentru noi: în fiecare gest de slujire, în fiecare operă de milostivire pe care o facemm, Dumnezeu se manifestă, Dumnezeu îşi îndreaptă privirea sa spre lume. Acest lucru este valabil pentru noi.

Însă, încă înainte ca să facem orice lucru, viaţa noastră este marcată de milostivirea care s-a îndreptat asupra noastră. Am fost mântuiţi gratuit. Mântuirea este gratis. Este gestul gratuit de milostivire al lui Dumnezeu faţă de noi. În mod sacramental acest lucru se face în ziua Botezului nostru; dar şi cei care nu sunt botezaţi primesc milostivirea lui Dumnezeu mereu, pentru că Dumnezeu este acolo, aşteaptă, aşteaptă ca să se deschidă uşile inimilor. Se apropie, îmi permit să spun, ne mângâie cu milostivirea sa.

Sfânta Fecioară Maria, pe care o rugăm acum, să ne ajute să păstrăm identitatea noastră, adică identitatea de a fi „milostiviţi”, care stă la baza credinţei şi a vieţii.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Adresez un salut afectuos poporului din Statele Unite ale Americii, zdruncinat de asediul recent la Congres. Mă rog pentru cei care şi-au pierdut viaţa – cinci -, şi-au pierdut-o în acele momente dramatice. Reafirm că violenţa este autodistructivă mereu. Nimic nu se câştigă cu violenţa şi mult se pierde. Îndemn autorităţile statului şi întreaga populaţie să menţină un înalt simţ de responsabilitate, cu scopul de a însenina sufletele, de a promova reconcilierea naţională şi de a tutela valorile democratice înrădăcinate în societatea americană. Fecioara Neprihănită, patroană a Statelor Unite ale Americii, să ne ajute să ţinem vie cultura întâlnirii, cultura îngrijirii, drept cale pentru a construi împreună binele comun; şi să facă asta cu toţi cei care locuiesc în acea ţară.

Şi acum vă salut din inimă pe voi toţi, care sunteţi conectaţi prin media. Aşa cum ştiţi, din cauza pandemiei, astăzi n-am putut să celebrez Botezurile în Capela Sixtină, ca de obicei. Totuşi, doresc să asigur rugăciunea mea pentru copiii care erau înscrişi şi pentru părinţii, naşii şi naşele lor; şi o extind la toţi copiii care în această perioadă primesc Botezul, primesc identitatea creştină, primesc harul iertării, al răscumpărării. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi!

Şi mâine, iubiţi fraţi şi surori, încheindu-se Timpul Crăciunului, vom relua cu liturgia drumul Timpului de peste an. Să nu încetăm să invocăm lumina şi forţa Duhului Sfânt, pentru ca să ne ajute să trăim cu iubire lucrurile obişnuite şi astfel să le face extraordinare. Iubirea este cea care schimbă: lucrurile obişnuite par să continue să fie obişnuite, însă atunci când se fac cu iubire ele devin extraordinare. Dacă rămânem deschişi, docili, faţă de Duhul, el inspiră gândurile noastre şi acţiunile noastre de fiecare zi.

Vă urez vouă tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

preluat de pe ercis.ro

%d blogeri au apreciat: