Miasma trădării sau parfumul iubirii?

Maria parfumul si DomnulSub cruce, lângă Cristos, este loc și pentru Iuda și pentru Maria. Cristos răstignit și părăsit așteaptă și astăzi gesturi de tandrețe, „gesturi frumoase” (cf. Mc 14,6). Însă, din păcate, de multe ori, tocmai sub cruce se întâmplă „gesturi de lăcomie” (cf. In 19,23-24). Nu vor lipsi niciodată oamenii care resping iubirea Creatorului și-l trădează – întocmai ca Iuda! –, dar nici oamenii care răspund cu gingășie cutremurătoare la iubirea lui Dumnezeu, așa cum a făcut Maria.

La începutul Săptâmânii Sfinte suntem la picioarele crucii, lângă Isus. Ce mare har să poți sta cu Cristos răstignit, cu omul care suferă. Însă ce purtăm în viața celui de lângă noi: parfumul iubirii sau miasma, duhoarea trădării?

Iubirea începe cu gesturi mici, dar ajunge la maturitate, la împlinire prin dăruirea totală. Întocmai ca floarea de nard, ca bobul de grâu, ca Isus Cristos: moare ca să dea parfum, viață, iubire! Însă, cât de ușor putem fi amăgiți: tot cu gesturi mici începe și trădarea. Și aceasta, trădarea, tot spre moarte duce, dar o moarte stearpă, fără rod, urât mirositoare. Da, marile trădări încep cu mărunțișuri. De aceea, nu te compromite! Nu minți nici măcar în cele mai mici lucruri! Nu fi fals nici măcar în cele mai neînsemnate situații!

Pentru a evita marile trădări, nu e suficient să evităm răul, ci trebuie să facem binele. Să facem în fiecare zi „gesturi frumoase”, fapte pline de iubire, de renunțare, de generozitate față de cei mici, în care trăiește Cristos. Vai nouă, dacă ajutorul oferit celor săraci, celor mici nu e decât un paravan pentru propriile furturi, pentru propriile trădări, pentru moartea cea veșnică! Vai nouă, dacă sub cruce, la picioarele lui Cristos, stăm ca Iuda trădătorul și nu ca Maria, „mireasa” înflăcărată de iubire și plină de „gesturi frumoase”, gesturi înmiresmate (Ct 4,10-11; 8,5-7).


Luni din Săptămâna Sfântă
Sf. Emanuel, m.
Is 42,1-7; Ps 26; In 12,1-11

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Bucură-te, regele nostru: tu singur te-ai îndurat de noi în rătăcirile noastre!

EVANGHELIA
Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,1-11
Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde se afla Lazăr pe care Isus îl înviase din morţi. 2 Au făcut acolo pentru el un ospăţ; Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el. 3 Atunci, Maria, luând un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei. 4 Iuda Iscarioteanul, unul dintre discipolii lui – cel care avea să-l trădeze -, a spus: 5 „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor?” 6 Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ: întrucât el ţinea punga cu bani, fura din ce se punea în ea. 7Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta. 8 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, pe mine, însă nu mă aveţi întotdeauna”. 9 Atunci o mare mulţime dintre iudei a aflat că este acolo şi a venit nu numai datorită lui Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. 10 Arhiereii voiau să-l ucidă şi pe Lazăr, 11 pentru că mulţi iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.

Cuvântul Domnului

Reclame

Cât de grele sunt despărțirile…

despartireCât de grele sunt despărțirile. Cum să nu te doară și să nu plângi când petreci luni sau ani cu persoane dragi și deodată afli că… au plecat sau vor pleca în viitorul (foarte!) apropiat?! Cum să nu fie dureros să-ți pregătești propria plecare, despărțire? Și câtă durere mai ales atunci când doar tu știi că vei pleca, când doar cel care se desparte știe totul despre ceea ce va urma! Sfântul Ioan transmite toată această tensiune a despărțirii începând cu capitolul al XIV-lea al evangheliei sale. Simțim aceasta încă din primul verset: „Să nu se tulbure inima voastră…”. Iar apoi Domnul le dă celor dragi toate garanțiile posibile: mă duc să vă pregătesc un lor; mă voi întoarce; veți primi tot ce veți cere, nu vă voi lăsa orfani etc. Pune în joc tot ceea ce era posibil pentru a alina durerea despărțirii care se apropia.

În toată această tensiune, atunci când Domnul îi anunță pe apostoli că în curând lumea nu-l va mai vedea, dar că el se va întoarce și ei îl vor vedea, răsună glasul sfântului Iuda sărbătorit astăzi: „Doamne, cum se face că ai să ni te revelezi nouă și nu lumii?” (In 14,22). Iar Isus i-a răspuns și ne răspunde și nouă nouă celor care am vrea atât de mult să-l vedem, să-l atingem, să-l ascultăm: „Dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el” (In 14,23). Nu doar că-l vor revedea apostolii, nu doar că va fi văzut de toți cei care-l iubesc, dar va veni împreună cu Tatăl și își va face locuința la cei care-l iubesc. Dumnezeu se arată și locuiește cu cei care îl iubesc. Și este minunat să simți că ai un Dumnezeu care locuiește cu tine, care stă lângă tine și trăiește împreună cu tine bucuria sau tristețea, frigul sau foamea, durerea sau speranța… Totul!

Însă ceilalți? Lumea? Oare nu trebuie să ne însușim și noi întrebarea lui Iuda? De ce oare Domnul nu se arată lumii întregi? Sau, mai bine spus, de ce nu-l observă toată lumea pe Cristos care trăiește și astăzi în mijlocul nostru? De ce nu ne-a convertit pe toți la Dumnezeu? De ce nu ne convertește pe toți, ca-ntr-o magie, la creștinism? De ce unii sunt atât de siguri și stăpâni pe credința lor în timp ce alții șovăie? De ce unii dau totul pentru Cristos, iar alții nimic? De ce pe mine și pe tine te-a chemat să primești botezul, iar pe alții nu? De ce ne-a lăsat tocmai nouă obligația de a vesti evanghelia? De ce a pus în inima noastră strigătul Apostolului: „Vai mie dacă nu vestesc evanghelia” (1Cor 9,16)?!

De ce ni s-a arătat nouă și nu lumii întregi? Pentru că acum suntem noi cei care trebuie să-l purtăm pe Cristos și să-l arătăm lumii întregi. Noi, eu și tu. L-am primit pe Cristos ca să-l oferim celorlalți. Cine l-a primit pe Cristos și nu-l dăruiește și fraților săi, îl pierde!


Suntem iubiți de Dumnezeu cu o iubire veșnică
și lumea trebuie să cunoască
iubirea lui Dumnezeu în noi:
Isus Cristos.


28 octombrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 29-a de peste an
SS. SIMON şi IUDA, ap.
Ef 2,19-22; Ps 18; Lc 6,12-19

LECTURA I
Sunteţi zidiţi pe temelia apostolilor.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,19-22
Fraţilor, voi nu mai sunteţi străini şi nici oaspeţi, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi oameni de casă ai lui Dumnezeu, 20 zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra unghiulară fiind Cristos Isus. 21 În el, toată construcţia, ca un ansamblu armonios, se înalţă ca un templu sfânt în Domnul, 22 în care şi voi sunteţi zidiţi, ca să deveniţi o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: cf. 5)
R.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim; pe tine, Doamne, te măreşte corul preaslăvit al apostolilor. (Aleluia)

EVANGHELIA
A ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,12-19
În zilele acelea, Isus s-a dus pe munte să se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe discipolii săi la sine şi a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli: 14 pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, pe Iacob şi Ioan, pe Filip şi Bartolomeu, 15 pe Matei şi Toma, pe Iacob, fiul lui Alfeu, şi pe Simon numit Zelotul, 16 pe Iuda, fiul lui Iacob, şi pe Iuda Iscariot, care a devenit trădător. 17 Coborând împreună cu ei, s-a oprit pe câmpie. O mare mulţime de discipoli ai săi şi mult popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi din zona de coastă a Tirului şi a Sidonului 18 au venit ca să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi 19 şi toată lumea căuta să-l atingă, pentru că ieşea din el o putere care-i vindeca pe toţi.

Cuvântul Domnului

Un cuvânt dur pentru cei care trădează…

felice torelli tradatorulSimon Petru ne invită în această zi să ne reînnoim credința și să ne (re)angajăm inima pe drumul fidelități în urmarea lui Cristos: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu” (In 6,68-69). Unde am putea merge? Cum altfel i-am putea mulțumi Domnului dacă nu tocmai rămânând fideli „voturilor făcute Domnului de faţă cu tot poporul său? Ce altceva i-am putea da în schimb Domnului pentru tot binele pe care ni l-a făcut” (cf. Ps 116,12.14)?

Cuvintele lui Isus – și mai ales viața sa! – au generat mereu neînțelegere și refuz, abandonare și trădare. A fost și este neînțeles de oamenii care nu caută pâinea vieții care să le potolească „foamea inimii, dorul sufletului după veșnicie”, ci vor doar pâinea care să-i sature astăzi. Acești oameni nu sunt interesați de mâine, de suflet, de mântuire (cf. In 6,26-27). Cristos a fost și este neînțeles și respins de cei care nu cred că poate exista un Dumnezeu și cu atât mai puțin cred că Dumnezeu s-a făcut om, s-a întrupat, s-a jertfit pentru noi și acum ni se oferă ca hrană. Ei nu cred și mulți nici măcar nu încearcă să înțeleagă, să pătrundă în misterul acestei iubiri!

Dar cel mai trist este atunci când vedem că Domnul Isus este neînțeles și respins tocmai de cei pe care el i-a ales, de discipolii săi care murmură și astăzi spunând: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?” (In 6,60). Și nu doar că murmură, dar mulți se retrag și nu mai merg alături de el, ba chiar îl trădează (cf. In 6,66). Să fim atenți la cuvântul dur pe care Isus îl adresează celor pe care i-a ales, la cuvântul pe care ni-l adresează nouă: „Oare nu v-am ales eu pe voi? Dar unul dintre voi este un diavol” (cf. In 6,70).

Cât de înfricoșătoare sunt aceste cuvinte: „Unul dintre voi este un diavol”! Să ne trezim și să reînnoim credința noastră, iubirea noastră față de Domnul. Să nu murmurăm împotriva lui Cristos. Să ne ridicăm și să ne amintim lucrările minunate pe care le-a făcut în viața noastră. Da, este adevărat: am avut momente în care nu am înțeles, în care am fost umiliți, căzuți. Am suferit. Ne-am simțit singuri. Abandonați! Amăgiți! Însă acum, astăzi, ne hrănește cu trupul său, ne mângâie prin cuvintele sale. Să nu uităm binele pe care Domnul ni l-a făcut: „Recunoaște în inima ta că, așa cum un om îl educă pe fiul său, așa te educă pe tine Domnul Dumnezeul tău! Păzește poruncile lui! Fii fidel, statornic!… Începând de astăzi însuși Domnul te va hrăni cu pâinea vieții și te va călăuzi spre o țară bună, unde nu vei mai duce lipsă de nimic… Ai grijă să nu-l uiți pe Domnul Dumnezeul tău” (cf. Dt 8,1-16).


Cristos și cuvintele sale nu se schimbă:
sunt aceleași ieri, astăzi și în veci (Evr 13,8).
Să nu ne temem de „sânge și carne”, imaginea sacrificiului.
Să nu fugim de cruce!
Să nu refuzăm crucea prin care am fost răscumpărați.


6 mai 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 3-a a Paştelui
Ss. Benedicta, fc.; Petru Nolasco, călug.
Fap 9,31-42; Ps 115; In 6,60-69

LECTURA I
Biserica creştea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt.
Citire din Faptele Apostolilor 9,31-42
În zilele acelea, Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria; se consolida şi umbla în frica de Domnul şi creştea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt. 32 Trecând pe la toate comunităţile, Petru a coborât şi la sfinţii care locuiesc în Lida. 33 Acolo a găsit un om cu numele de Eneas, care zăcea la pat de opt ani, fiind paralizat. 34 Petru i-a zis: „Eneas, Isus Cristos te vindecă. Ridică-te şi strânge-ţi singur patul!” Şi acesta îndată s- a ridicat. 35 Şi toţi cei care locuiau în Lida şi Saron l-au văzut şi s-au întors la Domnul. 36 Era la Iope o credincioasă cu numele de Tabita, care, tradus, înseamnă „Gazelă”. Aceasta era plină de fapte bune şi de pomenile pe care le făcea. 37 Tocmai în acele zile, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au spălat-o, au pus-o în camera de sus. 38 Întrucât Lida era aproape de Iope, discipolii au auzit că Petru se găsea acolo şi au trimis doi bărbaţi la el ca să-l cheme: „Vino fără întârziere până la noi!” 39 Petru, ridicându-se, a plecat cu ei. Când a ajuns, l-au dus în camera de sus şi toate văduvele s-au adunat în jurul lui, plângând şi arătându-i tunicile şi hainele pe care le făcea Tabita pe când era cu ele. 40 Petru, după ce i-a trimis pe toţi afară, a îngenuncheat, s-a rugat şi, întorcându-se spre trup, a spus: „Tabita, ridică-te!” Ea a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, s-a aşezat, 41 iar el, dându-i mâna, a ridicat-o. Chemându-i pe sfinţi şi pe văduve, le-a prezentat-o vie. 42 Faptul a devenit cunoscut în toată localitatea Iope şi mulţi au crezut în Domnul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),12-13.14-15.16-17 (R.: 12)
R.: Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
sau:
Aleluia.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

14 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său.
15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea credincioşilor săi. R..

16 Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău,
eu, slujitorul tău şi fiul slujitoarei tale!
Tu ai desfăcut legăturile mele.
17 Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 6,63b.68c
(Aleluia) Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice. (Aleluia)

EVANGHELIA
Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,60-69
În acel timp, mulţi dintre discipolii lui Isus au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?” 61 Dar Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: „Vă scandalizează acest lucru? 62 Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul Omului urcându-se acolo unde a fost mai înainte? 63 Duhul este acela care dă viaţa, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred”. De fapt, Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este acela care îl va trăda. 65 Şi le-a zis: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi este dat de la Tatăl”. 66 După aceasta, mulţi dintre discipolii lui au plecat şi nu mai mergeau după el. 67 Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?” 68 Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, 69 iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: