Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘jertfa’

Prințul Vladimir Ghika a fost „canonizat” de regina Maria a României

Posted by Paxlaur pe 24/02/2018

Maria, Regina României, Povestea vieții mele, volumul II, editura Rao, București 2013, 334

Maria, Regina României, Povestea vieții mele, volumul II, editura Rao, București 2013, 334

Cât de înălțător este să întâlnești oameni buni, oameni frumoși, oameni cu un suflet nobil, oameni despre care să poți spune: „Iată cu adevărat un om în sufletul căruia nu este prefăcătorie. Iată cu adevărat un om care face doar binele, un om care caută doar ceea ce este frumos și adevărat, un om care își iubește aproapele. Cât de frumoși și blânzi sunt oamenii care trăiesc pentru alții, oamenii de caracter, sfinții”!

Astfel de sentimente și gânduri s-au împletit în prințesa Maria, viitoarea regină a României, atunci când l-a cunoscut pe fericitul prinț martir Vladimir Ghika, la sfârșitul celor două războaie balcanice (1912-1913). S-au întâlnit în timp ce ambii – Prințesă și Prinț – îngrijeau plini de dragoste bolnavii din lagărul de holerici de la Zimnicea. Ce imagine plină de speranță în trecutul României: ea, prințesa moșternitoare a tronului României, și el, prințul devenit preot catolic pentru a fi un bun ortodox, îngrijând bolnavii de holeră!

M-a cuprins un sentiment foarte plăcut când am găsit cele scrise de Regina Maria a României în urma întâlnirii cu Vladimir Ghika, „coborâtor din voievozii români de demult”:

„Cu toată inima și cu tot sufletul făcea parte dintre cei care simt aprigă năzuință de a-și jertfi viața în slujba semenilor lui… Vladimir Ghika era din fire un sfânt…

Își oferise serviciile ca un simplu infirmier, își alesese câmpul lui de muncă în cel mai întunecat dintre toate corturile de bolnavi, acela pe care îl poreclisem iadul; acolo erau aduse cazurile cele mai fără nădejde; acolo culegea moartea cel mai bogat seceriș…

Aici oferi Vladimir Ghika să facă serviciul de noapte printre muribunzi, neînfricoșat, fără să admită că s-ar putea obosi, nelăsându-se respins de nici o grozăvie, misionar în sensul cel mai înalt al cuvântului…”

(Maria, Regina României,
Povestea vieții mele,
volumul II, editura Rao, București 2013, p. 334).

Născut în ziua de Crăciun a anului 1873 și mort, sau mai bine zis ucis, în închisorile comuniste la 16 mai 1954, prințului preot Vladimir Ghika i-a fost recunoscut martiriul (de către papa Francisc) la 27 martie 2013. A fost beatificat, în prezența a peste 10.000 de persoane, la 31 august 2013.

Este srăbătorit și amintit an de an (chiar!) în ziua de 16 mai!…

Fericite Vladimir Ghika, roagă-te pentru noi!


Aici puteți citi mai multe despre fericitul Vladimir Ghika http://www.vladimir-ghika.ro/ro/

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Predici si meditatii, Vladimir Ghika | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Iubirea (la distanță) și consolările ei

Posted by Paxlaur pe 22/01/2018

Distanta cer pamant dumnezeu om inimi iubire la distantaDistanța pe care viața a pus-o între noi și oamenii care ne iubesc și pe care îi iubim – o distanță măsurată uneori în (zeci sau sute de!) metri alteori în (sute sau mii de) kilometri și nopți nedormite! – nu ne împiedică să credem în forța iubirii și să-i simțim binefacerile. Oricât de departe am fi de cei mai buni prieteni și oricât de mult ne-ar distanța în continuare viața, iubirea ne ține uniți, apropiați, prieteni… mereu nerăbdători să ne facem binele, să ne revedem, să ne ajutăm.

Am văzut de multe ori cum prietenii buni, prietenii adevărați, nu au fost niciodată împiedicați de distanță când a fost vorba să se ajute, să se susțină, să-și dovedească iubirea. Tocmai în astfel de situații – când distanța este umplută, ba chiar anihilată de iubire! – înțelegem că iubirea nu poate fi rezumată la manifestările ei exterioare, la ceea ce se vede sau se aude sau se atinge sau se oferă/primește. Iubirea este ceea ce păstrăm și purtăm în inima noastră atunci când nu mai vedem nimic, atunci când se așterne noaptea sufletului, bezna distanței!

Și acest lucru se observă cel mai bine din iubirea ce ne-o poartă Dumnezeu: nu l-am văzut niciodată, ba chiar uneori simt că este așa departe și străin de ceea ce mi se întâmplă, și totuși mă cutremur simțind că nimeni nu are o iubire mai mare și mai puternică decât a sa! Nimeni! „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi”, chiar și pentru cei care sunt departe (cf. In 15,13 ).

Câtă consolare primesc din această iubire la distanță! E dulce mângâierea ce-mi vine amintindu-mi că Dumnezeu a murit pentru mine, chiar dacă nu-l văd, nu-l simt, chiar dacă pare departe…

Oare câți din cei pe care nu i-am văzut niciodată ar fi dispuși să moară pentru mine?
Dar din cei pe care i-am văzut?

Dar eu?
Oare pentru ce om pe care nu l-am văzut niciodată aș fi dispus să mor?
Dar pentru cei pe care susțin sus și tare că-i iubesc și că mi-e dor de ei,
aș fi capabil să mor?

Nu cumva ne convine iubirea și prietenia doar atât timp cât nu ne cer sacrificii, cât nu ne dor? Apoi? Apoi fredonăm refrenul falselor prietenii și iubiri: „Ochii care nu se văd se uită”!

Iubirea adevărată presupune curajul de a-ți asuma distanța, tăcerea, durerea, necunoscutul… dăruirea vieții, ba chiar pierderea ei (cf. Mt 10,39).

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | 3 Comments »

Este mai bine să rămâi în tăcere şi să fii creștin, decât să vorbeşti şi să nu fii!

Posted by Paxlaur pe 17/01/2018

singuratate frunza toamna tacere linisteStrăduiţi-vă să vă adunaţi mai des ca să-i aduceţi mulţumiri lui Dumnezeu şi ca să-l lăudaţi.
Căci dacă vă adunaţi deseori în acelaşi loc, puterile Satanei slăbesc
şi, prin armonia credinţei voastre, este distrus răul pe care îl provoacă.
Nimic nu este mai de preţ ca pacea,
prin care este îndepărtat orice conflict cu cei din văzduh şi cu cei de pe pământ.
De nici unul dintre acestea nu veţi fi lipsiţi,
dacă veţi avea în mod desăvârşit credinţa şi iubirea faţă de Isus Cristos,
care sunt începutul şi împlinirea vieţii:

începutul este credinţa, iar împlinirea este iubirea.
Acestea două se unesc în unul singur, în Dumnezeu;
toate celelalte virtuţi care îl conduc pe om la desăvârşire sunt o consecinţă a acestora.

 

Nimeni nu săvârşeşte păcatul, dacă mărturiseşte credinţa,
şi nimeni nu urăşte, dacă are iubirea.
Pomul se cunoaşte după fructul său (Mt 12,33);
la fel, cei care mărturisesc că îi aparţin lui Cristos vor fi recunoscuţi după faptele lor.
Căci acum nu este vorba de mărturisirea credinţei,
ci de a rămâne statornici în această credinţă până la sfârşit.
Este mai bine să rămâi în tăcere şi să fii creștin, decât să vorbeşti şi să nu fii.
Este bine să-i înveţi pe alţii, dacă faci ceea ce înveţi.
Este un singur învăţător, care a spus şi s-a făcut (Ps 32,9);
dar şi faptele pe care le-a făcut în tăcere sunt vrednice de Tatăl.

 

Cine are cuvântul lui Isus poate să audă chiar şi tăcerea lui,
ca să fie desăvârşit, ca să acţioneze prin cuvântul său şi să fie recunoscut prin tăcerea sa.

 

Nimic nu este ascuns Domnului, chiar şi secretele noastre îi sunt cunoscute.
De aceea, să facem toate lucrurile cu gândul că el locuieşte în noi, ca să fim templul său
şi ca el să fie în noi Dumnezeul nostru,
aşa cum este şi aşa cum se va arăta în faţa noastră, dacă îl iubim aşa cum se cuvine.
Să nu vă înşelaţi, fraţii mei.
Cei care destramă familiile nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (cf. 1Cor 6,9-10).
Dacă cei care, după trup, au făcut aceasta au fost pedepsiţi cu moartea,
cu cât mai mult nu va fi pedepsit cel care deformează credinţa lui Dumnezeu
cu o învăţătură nelegiuită, credinţă pentru care Isus Cristos a fost răstignit?
Cine s-a murdărit cu un asemenea delict va merge în focul cel veşnic; la fel şi cel care îl ascultă.
Domnul a primit ungerea pe capul său ca să reverse asupra Bisericii nestricăciunea.

 

Să nu vă lăsaţi unşi cu doctrina urât mirositoare a principelui acestei lumi,
ca să nu vă ducă în sclavie, departe de viaţa care vă este oferită!
De ce să nu devenim cu toţii înţelepţi, primind cunoaşterea lui Dumnezeu, care este Isus Cristos?
De ce să pierim în mod nesăbuit, nerecunoscând darul pe care Domnul ni l-a trimis cu adevărat?

Duhul meu este jertfa de ispăşire a crucii, care, pentru cei necredincioşi, este scandal,
dar pentru noi este mântuire şi viaţă veşnică (cf. 1Cor 1,20-23).

 

Din Scrisoarea către efeseni a sfântul Ignaţiu de Antiohia, episcop martir
(Să aveţi credinţă şi iubire faţă de Cristos: Nr. 13 – 18, 1, Funk 1, 183-187)

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | 3 Comments »

Aștept cu dor ziua în care suferința ta se va sfârși!

Posted by Paxlaur pe 10/12/2017

anton-durcovici-beatoNașterea Mântuitorului face inimile noastre să tresalte de bucurie. Suntem plini de dorința de a face binele. În ziua Crăciunului inimile tresaltă și cântă: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu! Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat” (cf. Is 40,1-2). Cu cât dor așteptăm ziua când suferința noastră va lua sfârșit!

Nașterea Domnului este momentul când între noi vine Mângâietorul și Vindecătorul sufletelor. Cu toate acestea, chiar și în acea zi de sărbătoare, chiar și în timpul celor mai mari miracole, sunt unii care spun: „Cristos se naște pentru a mângâia omenirea, dar mie nu-mi pasă”. Nu le pasă unora, cum de multe ori, tocmai prin felul în care nu ne mărturisim credința, nu ne pasă nici nouă de prezența lui Cristos în cuvântul său, în Euharistie, în Biserică, în oameni. Cum ne raportăm la suferințele celor din comunitatea noastră? Suntem noi o mângâiere pentru ei?

Cristos vrea să ieșim din idiferență și să să fim mângâietori printre și pentru oameni. Cristos vrea să salvăm oamenii de la moarte, în special de la moartea veșnică, nu să-i condamnăm. Să nu uităm că nu lipsesc nici astăzi, în multe părți ale lumii, ba poate chiar în jurul nostru, oameni care sunt condamnați la moarte, așa cum a fost condamnat și episcopul martir, fericitul Anton Durcovici. Ce facem noi ca să salvăm astfel de oameni? Suntem mângâietori pentru cei condamnați? Ne rugăm pentru cei care condamnă?

Pruncul divin născut la Betleem este cel care răscumpără nelegiuirile oamenilor. El „este îndelung răbdător faţă de noi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire” (cf. 2Pt 3,9). Purtarea noastră, în așteptarea venirii lui, trebuie să fie „sfântă și evlavioasă”, străduindu-ne să fim găsiți „în pace, fără cusur şi fără prihană” (cf. 2Pt 3,11.14). Așa a fost găsit episcopul Anton Durcovici și așa vrem să fim găsiți și noi de Cristos care vine.

Împreună cu episcopul martir Anton, suntem chemați să dăm și noi mărturie de neliniștea și dorința inimii noastre de a-l întâlni pe pruncul divin și de a ne lăsa cuceriți de el. Vrem ca întâlnirea cu Cristos să ne transforme și să devenim noi înșine exemple de credință și iubire pentru cei din jur. Mai mult, vrem ca mergând spre Cristos care vine, să nu ne temem de persecuții sau de lipsuri. Vrem să devenim și noi păstori plini de curaj, dispuși să ne dăruim viața pentru cei încredințați nouă, cântând cu toată ființa: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?”. Suntem chemați să învingem tendințele ateiste și comerciale ale Crăciunului și să redăm sărbătorii demnitatea ei, să fie ziua în care toți cântă ca un singur cor: „Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul. Fericit poporul mângâiat de însuși Dumnezeu”.


Ridică-te, privește spre ziua Crăciunului.
Domnul este aproape!
Dumnezeu coboară ca să te cuprindă în cea mai suavă îmbrățișare.


10 decembrie 2017 

† DUMINICA a 2-a din Advent
Fer. Anton Durcovici, ep. m.; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Is 40,1-5.9-11; Ps 84; 2Pt 3,8-14; Mc 1,1-8

LECTURA I
Pregătiţi calea Domnului!
Citire din cartea profetului Isaia 40,1-5.9-11
Aşa spune Dumnezeul vostru: „«Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!» Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale!” 3 Un glas strigă: „În pustiu pregătiţi calea Domnului, îndreptaţi în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colţuros va fi netezit. 5 Atunci se va descoperi gloria Domnului şi toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit. 9 Suie-te pe un munte înalt, mesageră a Sionului; ridică-ţi cu putere glasul, mesageră a Ierusalimului; ridică-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!” 10Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul lui stăpâneşte! Iată, răsplata lui este cu el şi faptele sale sunt înaintea lui! 11 Ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: 8)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!

9ab
Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
el vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

LECTURA A II-A
Aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Petru 3,8-14
Iubiţilor, aceasta să n-o ignoraţi: o zi la Domnul este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o singură zi! 9 Domnul nu întârzie împlinirea promisiunii, după cum consideră unii întârzierea, ci el este îndelung răbdător faţă de voi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire. 10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ; în ziua aceea cerurile vor dispărea cu vuiet, principiile elementare se vor distruge în foc, la fel, şi pământul, cu toate lucrurile care vor fi găsite. 11 Deci dacă toate acestea se vor distruge astfel, cât de sfântă şi evlavioasă trebuie să fie purtarea voastră, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu în care cerurile vor fi distruse în foc, iar principiile elementare, arzând, se vor topi! 13 Dar noi aşteptăm, după promisiunea lui, ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea. 14 De aceea, iubiţilor, întrucât aşteptaţi acestea, străduiţi-vă să fiţi găsiţi în pace, fără cusur şi fără prihană!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 3,4c.6
(Aleluia) Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui; şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Faceţi drepte cărările lui!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,1-8
Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum este scris în profetul Isaia: „Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea ta. 3 Glasul celui care strigă în pustiu: «Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!»” 4 Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor. 5 Întreaga regiune a Iudeii şi cei din Ierusalim veneau la el şi erau botezaţi de el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. 6 Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste şi miere sălbatică 7 şi predica, zicând: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. 8 Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt”.

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Anton Durcovici, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Femeia…

Posted by Paxlaur pe 27/10/2017

Posted in E bine de ştiut, Film | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: