Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘jertfa’

Femeia…

Posted by Paxlaur pe 27/10/2017

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Film | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

A murit prin înfometare

Posted by Paxlaur pe 14/08/2017

Maximilian Maria KolbeCine vrea să fie cu adevărat bun trebuie să învețe de la profesioniști. Această realitate se verifică și în cazul vieții de credință. Cei care au dorit să trăiască o viață de sfințenie plină de iubire și de milostivire au învățat de la Cristos și de la sfânta fecioară Maria. Milostivirea „este cel mai minunat atribut al Creatorului și Răscumpărătorului” (Dives in misericordia, nr. 13) și nimeni pe pământ nu l-a experimentat în manieră așa de radicală și tulburătoare așa cum i s-a întâmplat sfintei fecioare Maria.

Printre cei care au învățat de la „Mama Răstignitului” misterul crucii și al milostivirii se numără și sfântul Maximilian Maria Kolbe, născut la 8 ianuarie 1894, într-o familia sărăca din Polonia. Pe când era doar un copil, i-a apărut Fecioara Maria arătându-i două coroane de trandafiri – una albă, una roșie – şi propunându-i să aleagă. El le-a luat pe amândouă: curăția și martiriul.

La 4 septembrie 1910 a îmbrăcat haina franciscană, luându-și numele de Maximilian. A fost trimis să studieze filozofia și teologia la Roma. La 17 octombrie 1917, împreună cu alţi şase colegi, se consfinţeşte Preacuratei şi întemeiază asociaţia „Oastea Neprihănitei”, „Armata Maicii Domnului”.

După ce a fost sfinţit preot, pentru o scurtă perioadă a fost profesor la Cracovia. Inima sa îndrăgostită de Sfânta Fecioară i-a dat forța necesară să învingă probleme de sănate și să întemeieze în 1927 „Oraşul Neprihănitei” – „Niepokalanow”. Deja în 1922 publicase revista „Cavalerul Neprihănitei”, care în 1938 era distribuită în peste un milion de exemplare în toată lumea. Îndemnat de un grup de japonezi entuziasmaţi de cele ce se petreceau la „Niepokalanow”, Maximilian a mers în Japonia în 1930, împreună cu câţiva fraţi. S-a stabilit la Nagasaki, unde a întemeiat și o mănăstire. La întoarcerea în ţară, a străbătut cu trenul întreaga Rusie, vorbind cu înflăcărare despre Preacurata: „Cine o are pe Maria de mamă, îl are pe Cristos de frate”.

După ce armatele germane au ocupat Varşovia, în februarie 1941, părintele Maximilian a fost arestat . Într-o zi s-a întâmplat să evadeze cineva din lagăr și naziștii, drept pedeapsă, au început să aleagă zece prizonieri pe care să-i omoare prin înfometare. Unul dintre cei zece aleși, Franciszek Gajowniczek, a început să strige: „Soția mea! Copiii mei! Nu-i voi mai revedea niciodată”… și plângând, îngenunchiat, cerea să fie salvat. În timp ce implora în lacrimi ajutorul Cerului, Maximilian Kolbe a ieși în fața naziștilor și le-a spus: „Voi merge eu să mor în locul lui!”… Toți au fost uimiți, dar i-au acceptat cerere și l-au trimis la moarte. A murit prin înfometare, la 14 august 1941, pentru ca fratele său, un străin în care a văzut chipul lui Cristos, să poată trăi. Ultimele sale cuvinte au fost „Ave Maria”.


„Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta:
ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15,13).


14 august 2017 

Luni din săptămâna a 19-a de peste an
Sf. Maximilian Kolbe, pr. m. **
Dt 10,12-22; Ps 146-147; Mt 17,22-27

LECTURA I
Tăiaţi-vă inima împrejur! Să-i iubiţi pe străini, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului!
Citire din cartea Deuteronomului 10,12-22
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor, zicând: „Acum, Israel, ce altceva cere Domnul Dumnezeul tău de la tine, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe toate căile lui, să-l iubeşti şi să-l slujeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, 13 să păzeşti poruncile Domnului şi hotărârile lui pe care ţi le poruncesc eu astăzi ca să-ţi fie bine? 14Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce este pe el! 15 Numai pe părinţii tăi i-a plăcut Domnului să-i iubească şi a ales descendenţa lor după ei – pe voi – dintre toate popoarele, aşa cum este astăzi. 16 Tăiaţi-vă inima împrejur şi nu fiţi încăpăţânaţi! 17Pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, Dumnezeu mare, puternic şi înfricoşător, care nu face părtinire şi nu primeşte daruri, 18 care face dreptate orfanului şi văduvei, care-l iubeşte pe străin, dându-i hrană şi îmbrăcăminte. 19 Să-i iubiţi pe străini, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului! 20 Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-l slujeşti, să te alipeşti de el şi pe numele lui să juri! 21 El este lauda ta şi el este Dumnezeul tău. El a făcut cu tine aceste lucruri mari şi înfricoşătoare pe care le-au văzut ochii tăi. 22 Părinţii tăi au coborât în Egipt cu şaptezeci de suflete; acum, Domnul Dumnezeul tău a făcut din tine o mulţime ca stelele cerului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12)
R.: Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul Dumnezeul tău!
sau:
Aleluia.

12 Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.

14 El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
15 El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

19 El face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
20 El n-a făcut aşa cu niciun alt neam
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tes 2,14
(Aleluia) Dumnezeu v-a chemat prin evanghelia noastră spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Îl vor ucide pe Fiul Omului, dar a treia zi va învia. Fiii regilor sunt scutiţi de taxă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,22-27
În acel timp, pe când erau adunaţi în Galileea, Isus le-a spus discipolilor săi: „Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor. 23 Îl vor ucide, dar a treia zi va învia”. Iar ei s-au întristat foarte mult. 24 După ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contribuţia s-au apropiat de Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu achită cele două drahme?” 25 El a spus: „Da!” Venind în casă, Isus i-a luat-o înainte, spunând: „Simon, ce crezi, regii de pe pământ de la cine iau taxa sau tributul: de la fiii lor sau de la străini?” 26 Când el a spus: „De la străini”, Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi. 27 Totuşi, ca să nu-i scandalizăm, mergi pe ţărmul mării, aruncă undiţa şi ia primul peşte care va veni! Deschizându-i gura, vei găsi o monedă. Ia-o şi dă-le-o pentru mine şi pentru tine!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Consecințele orgoliului

Posted by Paxlaur pe 30/05/2017

Câți creștini, fie ei preoți, persoane consacrate sau laici, pot spune astăzi împreună cu apostolul Paul: „Eu nu pun niciun preţ pe viaţa mea, numai să duc la capăt alergarea mea şi slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da mărturie despre evanghelia harului lui Dumnezeu”? Câți dintre noi, privindu-ne viața până astăzi, am putea spune: „Eu nu m-am dat înapoi să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu” (Fap 20,24.27)? Oare mai există astăzi oameni care să vestească planul lui Dumnezeu în întregime, care să prezinte lumii toată voința lui Dumnezeu? Oare mai sunt astăzi creștini care nu umblă cu jumătăți de măsură? Oare mai sunt printre noi oameni care trăiesc toată Evanghelia și nu doar fragmente? Dar creștini care să nu pună niciun preț pe viața lor și să fie interesați doar de slujirea pe care au primit-o de la Domnul? Câtă nevoie are omenirea și Biserica de astfel de oameni! Cât de mult ar putea schimba fața pământului și inimile oamenilor creștinii care ar da mărturie despre toată Evanghelia lui Dumnezeu!

Cu sigurață că astfel de oameni nu au dispărut. Există și astăzi creștini adevărați, buni. Însă noi suntem astfel de creștini? Noi cum și cât trăim din Evanghelie? Și dacă nu trăim toată Evanghelia, de ce facem acest lucru? Ce ne lipsește?

Ne lipsește privirea ațintită la Cristos. Ne uităm prea mult la oameni, ne comparăm prea mult cu oamenii și am uitat de Cristos, singurul nostru model. Deși l-am cunoscut pe Dumnezeu, nu l-am glorificat și nu l-am iubit (cf. Rom 1,21). Nu-l iubim! Și care sunt consecințele acestui orgoliu care ne împiedică să-l iubim pe Domnul (Cf. Sir 10,13)? Consecințele sunt cele pe care le vedem la tot pasul: lipsa de respect pentru viață și pentru trup și totodată schimbarea adevărul în minciună. De fapt, mai degrabă putem vorbi despre schimbarea minciunii în adevăr, pentru că tot felul de minciuni ne sunt vândute (sau le vindem!) ca adevăr! Vindem și cumpărăm minciuni cu acea seninătate a omului care luptă pentru dreptate și adevăr. Când facem toate aceste lucruri suntem ipocriți: înăbușim adevărul prin nelegiuire (cf. Rom 1,18).

Să ne deschidem inima la cuvântul Domnului și să refuzăm tot ceea ce înăbușă adevărul. Să folosim această zi pentru a-l descoperi pe Cristos cu acea pasiune a copilului care descoperă lumea și rămâne fascinat de tot ceea ce poate atinge, vedea, auzi. Să ne apropiem de evanghelie, de toată Scriptura cu pasiunea unui suflet îndrăgostit care dorește să știe mai multe despre iubirea inimii. Să deschidem Biblia și să nu ne mai amăgim că am citit-o și că o cunoaștem. Să o recitim până ajungem să o trăim. Și, mai ales, să ne rugăm: să privim la Cristos și să vorbim cu el.


Fericiți sunt cei care trăiesc toată Evanghelia
şi fac din viaţa lor dovada vie a credinţei în Dumnezeu.
Ei privesc doar la Cristos!
Ei trăiesc pentru Cristos!
Ei sunt sfinți!


30 mai 2017 

Marţi din săptămâna a 7-a a Paştelui
Ss. Ferdinand, rege; Ioana d’Arc, fc.
Fap 20,17-27; Ps 67; In 17,1-11a

LECTURA I
Duc la capăt alergarea mea şi slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus.
Citire din Faptele Apostolilor 20,17-27
În zilele acelea, de la Milet, Paul a trimis la Efes ca să-i cheme pe prezbiterii Bisericii. 18 Când aceştia au ajuns la el, le-a zis: „Voi ştiţi prea bine cum am fost cu voi tot timpul, din prima zi în care am coborât în Asia, 19 slujindu-l pe Dumnezeu cu toată umilinţa, vărsând lacrimi şi suportând încercările pe care mi le-au cauzat cursele iudeilor; 20 că nu m-am sustras de la nimic ca să vă vestesc cele folositoare şi v-am învăţat în public şi prin case, 21 am dat mărturie înaintea iudeilor şi a grecilor ca să se convertească la Dumnezeu şi să creadă în Domnul nostru Isus. 22 Şi iată că acum, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo, 23 decât că Duhul Sfânt îmi mărturiseşte din cetate în cetate şi-mi spune că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24Dar eu nu pun niciun preţ pe viaţa mea, numai să duc la capăt alergarea mea şi slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da mărturie despre evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi pe la care am trecut predicând evanghelia împărăţiei nu-mi veţi mai vedea faţa! 26 De aceea, dau mărturie astăzi în faţa voastră: eu sunt curat de sângele tuturor, 27 căci nu m-am dat înapoi să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 67(68),10-11.20-21 (R.: 33a)
R.: Domnii ale pământului, cântaţi-i lui Dumnezeu!
sau:
Aleluia.

10 Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule,
moştenirea ta, sleită de puteri, ai înviorat-o.
11 Dumnezeule, vieţuitoarele tale au locuit în ţara
pe care ai pregătit-o în iubirea ta pentru cel sărac. R.

20 Binecuvântat să fie Domnul zi de zi!
Dumnezeul mântuirii noastre ne poartă de grijă.
21 Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii,
Domnul Dumnezeu are putere şi asupra morţii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,16
(Aleluia) Îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tată, glorifică-l pe Fiul tău!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,1-11a
În acel timp, Isus, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul: glorifică-l pe Fiul tău ca Fiul să te glorifice pe tine, 2 pentru ca, precum i-ai dat putere asupra fiecărui om, să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai dat lui! 3 Iar viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos. 4 Eu te-am glorificat pe pământ împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac. 5 Şi acum, Tată, glorifică-mă la tine însuţi cu gloria pe care am avut-o la tine mai înainte de a fi fost lumea! 6 Am revelat numele tău oamenilor pe care tu mi i-ai dat din lume. Ai tăi erau şi mi i-ai dat, iar ei au ţinut cuvântul tău. 7Acum au cunoscut că tot ce mi-ai dat este de la tine, 8 căci cuvintele pe care mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că am ieşit de la tine şi au crezut că tu m-ai trimis. 9 Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, pentru că sunt ai tăi. 10 Şi toate ale mele sunt ale tale şi ale tale sunt ale mele şi sunt glorificat în ei. 11a Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar eu vin la tine”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Dumnezeu are prieteni. Despre vocație, prietenie și sacrificiu

Posted by Paxlaur pe 19/05/2017

Prietenul meuExistă lucruri pe care pur și simplu le crezi și nu ai nevoie de nicio demonstrație. Însă sunt și realități pe care, chiar și relatate de mai mulți martori, nu vrei să le crezi, nu le accepți ca fiind adevărate și strigi cu apostolul Toma: „Până nu văd, nu cred” (cf. In 20,24). Uneori negăm chiar și ceea ce vedem negru pe alb. Dubiul, îndoiala, necredința fac parte din ființa noastră și au rădăcini adânci în sufletul nostru.

Dacă privim în jurul nostru nu ne îndoim, de exemplu, că există și astăzi „oameni care şi-au închinat viaţa pentru numele Domnului nostru Isus Cristos” (Fap 15,26). Există astfel de oameni și pe unii dintre ei i-am și întâlnit. Poate chiar avem și prieteni printre cei „consacrați Domnului”. Până și cei care nu cred în Dumnezeu acceptă această realitate, convinși fiind că „fiecare face ce vrea cu viața lui”.

Însă „problemele” apar atunci când auzi că Dumnezeu „alege” oameni. Mai mult, pe cei aleși îi numește prieteni: „Dumnezeu are prieteni!” (cf. In 15,15). Și mai mult: Dumnezeu își dă viața pentru prietenii săi. Nu putem spune că toate acestea sunt ușor de crezut. De fapt, nici nu trebuie să fie ușor de crezut, ci trebuie să facem un efort pentru a înțelege și pentru a crede astăzi în vocație, prietenie și sacrificiu.

Dumnezeu alege, el își alege oamenii. Alege unii oameni, deși el i-ar dori pe toți ca mesageri ai săi. El vrea că toți oamenii să se iubească unii pe alții. El m-a ales pe mine și pe tine, însă noi îl alegem pe el? Tu l-ai ales pe Dumnezeu? Tu ești doar ales de Dumnezeu sau l-ai ales și tu pe Dumnezeu la rândul tău?

Privește spre Cristos. Astăzi el îți spune: „Tu ești prietenul meu”. Ferice de tine dacă poți spune cu toată inima: „Doamne, și tu ești prietenul meu! Te iubesc!”. Da, ferice de noi dacă, aleși fiind de Domnul, l-am ales și noi pe el și-l avem ca prieten. Fericiți suntem dacă Dumnezeu găsește în noi un om care aduce cinste numelui său. Fericiți suntem dacă cu adevărat putem spune împreună cu apostolul: „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Gal 2,20).

Și nu în ultimul rând, foarte greu este să credem astăzi în puterea sacrificiului, în valoarea jertfei. Astăzi toți caută să trăiască, să se salveze pe ei înșiși, iar noi predicăm un Dumnezeu care s-a dat la moarte pentru ca omul să aibă viață (cf. In 3,16). Ne este greu să credem că Domnul s-a făcut om și a murit pentru ca omul să trăiască. Însă „noi suntem martori ai acestor lucruri” (cf. Fap 5,32; 1In 1,1-3). Aceasta este credința noastră și noi suntem fericiți să o putem mărturisi și, imitând exemplul lui Cristos, să ne jertfim pentru frații noștri.


„Credinţa care lucrează prin iubire” (Gal 5,6)
este cea care ne ajută să înțelegem că
unui Dumnezeu care ne-a ales
trebuie să-i răspundem prin înnoirea minții,
îmbrăcându-ne cu omul cel nou,
în dreptate și adevăr (cf. Rom 12,2; Ef 4,24).


19 mai 2017 

Vineri din săptămâna a 5-a a Paştelui
Sf. Celestin al V-lea, pp.
Fap 15,22-31; Ps 56; In 15,12-17

LECTURA I
Duhul Sfânt şi noi am hotărât să nu vă mai impunem nicio povară în afară de acestea care sunt necesare.
Citire din Faptele Apostolilor 15,22-31
În zilele acelea, apostolii şi prezbiterii, împreună cu toată comunitatea, au hotărât să aleagă câţiva oameni dintre ei şi să-i trimită la Antiohia împreună cu Paul şi Barnaba, pe Iuda, numit Barsaba, şi pe Sila, bărbaţi de frunte printre fraţi. 23 Au trimis prin ei această scrisoare: „Apostolii şi prezbiterii, fraţii voştri, către fraţii din Antiohia, Siria şi Cilicia, care provin dintre păgâni: Salutare! 24 Deoarece am auzit că unii dintre noi, care au plecat fără să le fi poruncit noi, v- au tulburat sufletele prin cuvintele lor, 25 am hotărât în unanimitate să alegem câţiva oameni şi să-i trimitem la voi împreună cu iubiţii noştri Barnaba şi Paul, 26 oameni care şi-au închinat viaţa pentru numele Domnului nostru Isus Cristos. 27 Totodată, vi i-am trimis pe Iuda şi pe Sila ca şi ei să vă vestească acestea prin cuvânt. 28 Căci Duhul Sfânt şi noi am hotărât să nu vă mai impunem nicio povară în afară de acestea care sunt necesare: 29 să vă feriţi de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sufocate şi de desfrânare; dacă vă veţi feri de acestea, bine veţi face. Cu bine!” 30 Aşadar, după ce şi-au luat rămas bun, au coborât la Antiohia şi, adunând mulţimea, le-au dat scrisoarea. 31 Când au citit-o, s-au bucurat de această încurajare.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 56(57),8-9.10-12 (R.: 10a)
R.: Te voi lăuda, Doamne, printre popoare.
sau:
Aleluia.

8 Inima mea este gata, Dumnezeule,
gata este inima mea!
9 Ţie îţi voi cânta şi ţie îţi voi intona psalmi.
Trezeşte-te, gloria mea!
Treziţi-vă, harpă şi alăută; vreau să trezesc aurora! R.

10 Te voi lăuda printre popoare, Doamne,
îţi voi cânta psalmi printre neamuri.
11 Pentru că îndurarea ta este mare, până la ceruri,
şi fidelitatea ta până la nori.
12 Înalţă-te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul este mărirea ta! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,15b
(Aleluia) „V-am numit pe voi prieteni, spune Domnul, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,12-17
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu! 13 Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. 15 Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu ştie ce face stăpânul lui. Însă v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute. 16 Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice îl veţi ruga pe Tatăl în numele meu să vă dea. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | 1 Comment »

Să o redescoperim pe „Doamna în alb”

Posted by Paxlaur pe 13/05/2017

sfintii de la FatimaDupă ce în trecut Dumnezeu a privit cu drag la smerenia unei tinere, la umilința slujitoarei sale, Fecioara Maria (cf. Lc 1,48); după ce însuși Isus a spus că Tatăl ascunde misterele sale celor înțelepți și pricepuți și le revelează celor mici” (cf. Mt 11,25), „în aceste zile din urmă” (Evr 1,2), după exemplul Tatălui, Sfânta Fecioară Maria a ales să se facă cunoscută și să încredințeze mesajele sale unor copilași. Mai exact, în urmă cu 100 de ani, la 13 mai 1917, Preacurata s-a arăta celor trei păstorași portughezi: Lucia Dos Santos, care avea 10 ani, Francisc Marto, de nouă 9 şi surorii lui, Iacinta Marto, în vârstă de doar 7 ani.

Acestor trei copii, în mijlocul unei lumi devastate de Primul Război Mondial, le-a fost încredințat să amintească oamenilor de atunci și de acum remediile pentru o lume mai bună: rugăciunea Rozariului, lupta împotriva păcatului, consacrarea vieții și a lumii la Inima Neprihănită a Mariei.

În luna mai sutem invitați să o privim pe Sfânta Fecioară Maria prin ochii celor trei copilași de la Fatima și să o redescoperim pe „Doamna în alb” ca pe o mamă iubitoare. Ea este Regina păcii care vrea salvarea fiilor încercați de război și sfâșiați de durere. Iacinta, pe când se afla pe patul de moarte, i-a spus Luciei: „Eu plec spre Paradis, însă tu rămâi aici pentru a spune tuturor că Dumnezeu vrea să instituie în lume devoțiunea Inimii Neprihănite a Mariei. Când va veni momentul să dai mărturie, să nu te ascunzi, ci să spui tuturor că Dumnezeu ne dă haruri prin mijlocirea Inimii Neprihănite… Să cerem pace Inimii Neprihănite a Mariei, pentru că Dumnezeu a pus pacea în mâinile ei”.

Totodată, „Doamna de o desăvârșită frumusețe” este salvarea păcătoșilor, cea care ne ferește de focul iadului. Ea i-a învățat pe păstorașii de la Fatima – și de atunci repetăm zi de zi – această rugăciune: „O, Isuse, iartă-ne păcatele, ferește-ne de focul Iadului și du în cer toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de mila ta”.

Acești păstorași ne uimesc și ne invită să le urmăm exemplul: în timp ce Iacinta făcea sacrificii, jertfe pentru a scăpa sufletele păcătoșilor din Infern, Francisc căuta zilnic momente în care să stea în tăcere în preajma tabernacolului și a Mariei pentru a consola inimile lor sfinte. Ce frumos este să primești curaj de la un copil, de la Francisc care, deși suferea cumplit din cauza bolii, se arăta mereu mulțumit și fericit. Iar când Lucia îl întreba dacă suferă mult, spunea radiind de fericire: „Destul de mult, dar nu-i nimic. Sufăr pentru a-l consola pe Isus. Și apoi, în curând merg în cer”.

Maica plină de smerenie și regina rozariului a revărsat în inimile păstorașilor toate harurile. Astfel, Francisc (11 iunie 1908 – 4 aprilie 1919) și Iacinta (11 martie 1910 – 20 februarie 1920) au fost declarați fericiți de papa Ioan Paul al II-lea la 13 mai 2000. Iar la 23 martie 2017 papa Francisc a aprobat canonizarea lor. El însuși, papa Francisc, i-a declarat sfinți la 13 mai 2017, la Fatima, în timpul celebrării sfintei Liturghii jubiliare: 100 de ani de la prima apariție a Sfintei Fecioare. De asemenea, acum se desfășoară și procesul pentru beatificarea Slujitoarei lui Dumnezeu Lucia (28 martie 1907 – 13 februarie 2005).

Astăzi când suntem încercați de războaie, de ură, de violarea drepturilor fundamentale ale omului, de enormele suferințe ale oamenilor și ale națiunilor, și în mod deosebit de lupta împotriva lui Dumnezeu, dusă până la negarea existenței sale, avem nevoie de cuvintele Mariei, avem nevoie de prezența și de încurajarea ei. Prin mijlocirea sfinților de la Fatima să promovăm pacea și să ne rugăm pentru întoarcerea păcătoșilor.

Posted in E bine de ştiut, Papa Francisc, Predici si meditatii, Sfânta Fecioară Maria, Vieţile Sfinţilor | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: