Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘lecturi’

Bucură-te de călătorie și PUNE PAHARUL JOS !

Posted by Paxlaur pe 09/11/2017

probleme_nori_griji

Se spune, pe bună dreptate, că problemele, grijile, ca și copiii, cresc , dacă le hrănești. Oare câți dintre noi nu pierdem ,zilnic, minute, chiar ore în șir, întorcând grijile noastre și pe față și pe dos, luând în considerare  posibilități mai mult sau mai putin negative care ne-ar putea afecta ziua de mâine ? 

Într-una din zile, profesorul a venit în fața studenților, ţinând mâna în sus, cu un pahar plin cu apă.

– Cât cântăreşte acest pahar? a întrebat profesorul.

– 150 grame, 300 grame, au răspuns studenţii.

– Nu pot afla exact ce greutate are dacă nu îl cântăresc, a răspuns profesorul. Dar ce se va întâmpla dacă țin paharul în mâna timp de 5 minute?                                                                  

– Nimic! au răspuns studenţii.

– Ce se va întâmpla dacă…

…te invit să citești totul la: http://prietendevremerea.ro/bucura-te-de-calatorie-si-pune-paharul-jos/  Cu mulțumiri și mare respect !

via Bucură-te de călătorie și PUNE PAHARUL JOS ! — prietendevremerea

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Toţi suntem misionari, nu este numai o treabă de preoţi

Posted by Paxlaur pe 22/10/2017

Misionarism_Adho-inseamna-nascuta-duminica-457x610Misiunea? Nu este numai „o treabă de preoţi”. Toţi, laicii în prima linie, sunt chemaţi astăzi, într-o lume globalizată dar fragmentată, să răspândească unicul mesaj de adevăr conţinut în Evanghelie. O îndatorire care „aparţine tuturor”, şi copiilor care trebuie educaţi la „misionaritate” încă din copilărie. Este o invitaţie de a lărgi orizonturile aceea a cardinalului Fernando Filoni, prefect al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, pentru a împlini mandatul lui Cristos dat discipolilor săi: „Aşadar, mergeţi, botezaţi, învăţaţi”.

Prezentând în Vatican a 91-a Zi Mondială a Misiunii care se celebrează duminică 22 octombrie, cardinalul comentează datele difuzate astăzi de agenţia Fides care atestă cum s-a schimbat numărul catolicilor în lume: aproape un miliard şi 300 de milioane, 17,7% din populaţia mondială. Şi reafirmă că „misiunea aparţine tuturor”: „Este vorba de a ne însuşi misionaritatea, altminteri misiunea rămâne scop în sine”.

Însă atenţie să nu fie diminuată numai la o activitate practică: „Trebuie să existe în fond o spiritualitate care mişcă, altminteri se face numai sociologie”, avertizează Filoni. Şi arată jurnaliştilor în Sala de Presă a Sfântului Scaun un material video în care viaţa unui grup de misionari din Africa este însoţită cu rugăciunea unei comunităţi de surori de claustrare. Acţiunea şi rugăciunea merg în acelaşi pas, subliniază cardinalul: „Dacă lipseşte spiritualitatea riscăm să facem, e adevărat, o activitate socială bună, importantă” dar fără „un suflet”, pentru că „sufletul se hrăneşte din rugăciune”.

„Care este fundamentul misiunii?” întreabă Filoni, făcând referinţă la întrebarea obişnuită a papei Francisc. „Răspunsul este evident, clar: este Isus care spune «Eu sunt calea, adevărul, viaţa». Acesta este fundamentul misiunii: a-l duce pe Isus drept cale, adevăr şi viaţă. Dacă nu s-ar face asta, atunci am putea să fim într-o fază de ideologie, de o anumită învăţătură, dar nu de un mecanism voit de Isus, care este acela al mântuirii, al sfinţirii, al harului şi al binelui pentru om”, afirmă prefectul.

Vorbind despre obstacolele legislative puse activităţii misionare în unele naţiuni, Filoni a repropus figurile primilor laici creştini coreeni, a chinezului Xu Guangqi, „mandarinul lui Dumnezeu”, şi a japonezului Takayama Ucon, „samuraiul lui Dumnezeu”, ca exemple de laici care au mărturisit credinţa în Cristos şi în contexte dificile, înconjuraţi de rezistenţe şi opoziţii cu caracter politic şi cultural. După aceea Filoni a indicat în sfântul Paul primul mare misionar şi în sfântul Francisc Xaveriu, iezuitul care a dus Evanghelia în contact cu marile culturi orientale, patronul misiunilor moderne, fără a o uita pe călugăriţa franceză Pauline Marie Jaricot, fondatoarea Operei Propaganda Fide, declarată venerabilă. Pentru ea auspiciul ca să poată fi ridicată în curând la cinstea altarelor în aşa fel încât să fie celebrată ca martoră a grijii misionare exprimate de laici.

La rândul său, monseniorul Protase Rugambwa, preşedinte al Operelor Pontificale Misionare, a pus accentul pe diferenţa dintre prozelitism şi evanghelizare. Primul „constă în «a lua» pe cineva, în sensul de a cumpăra pe cineva, a arăta o faţă dar cu intenţia de a cuceri pe cineva”. Evanghelizarea este contrariul: înseamnă a da o „mărturie care atrage”. „Religia trebuie «să atragă» prin modul de a face şi de a trăi al credinciosului”.

Şi asta trebuie s-o facă oricine, a remarcat părintele Tadeusz Novach, secretar general pro tempore al Operei Pontificale Misionare. Pentru că „Evanghelia este pentru toţi. Misiunea Bisericii nu este o îndatorire numai pentru preoţi sau călugări. Ci noi toţi creştinii, prin Botez şi cu credinţă, suntem chemaţi să proclamăm Evanghelia cu viaţa noastră, pentru a-i face pe ceilalţi să-l întâlnească pe Cristos viu”.

Cu privire la aportul laicilor adus lumii misionare, statisticile recente, difuzate de Fides, vorbesc despre o diminuare globală cu 16.723 de unităţi, deosebit de sensibilă în America (-13.506), urmată de Europa (-2.837) şi Asia (-1.117). Creşterile se înregistrează în Africa (+679) şi în Oceania (+58). În total misionarii laici în lume sunt 351.797. Botezaţii, confirmă cifrele luate din Anuarul Statistic al Bisericii Catolice (date referitoare la anul 2015), sunt în schimb 12 milioane şi jumătate mai mulţi faţă de anul precedent (2014).

În dosar sunt prezente şi câteva numere despre operele realizate de Biserica catolică în cele cinci continente care gestionează 216.548 institute şcolare frecventate de peste 60 de milioane de elevi. Aproape 5 milioane şi jumătate sunt tinerii însoţiţi de institute catolice în timpul studiilor la şcolile superioare şi la universităţi, în timp ce se număr 118 mii de institute sociale şi caritative catolice (spitale, leprozerii, orfelinate, case pentru bătrâni) răspândite în fiecare ţară din lume.

Operele Pontificale Misionare (Propagarea Credinţei, Sfântul Petru Apostol, Copilăria Misionară, Uniunea Misionară) – se citeşte în sfârşit în raport – în sprijinirea Bisericilor locale (construirea de capele şi seminarii, instruire, activităţi pastorale şi de formare), au virat în 2016 ajutoare în valoare de circa 134 milioane de dolari americani.

(de Salvatore Cernuzio
după Vatican Insider, 20 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Misionarism | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Și tu va trebui să dai cont despre lipsa educației care ne desfigurează viitorul!

Posted by Paxlaur pe 09/10/2017

Educatie_Nelson MandelaÎn contextul societății noastre care deformează grav și devalorizează sensul educației, revine obligația fiecărei persoane de a atrage atenția asupra unui pericol iminent: lipsa educației ne desfigurează viitorul.

Viitorul se construiește educându-ne unii pe alții.
Vom plânge mâine, dacă astăzi nu investim mai mult în educația noastră și a celor mai mici.
Fiecare trebuie să facă mai mult pentru a fi înconjurat de oameni educați, de oameni de caracter, de oameni cu bun-simț.
Toți trebuie să muncim mai mult pentru a arăta celor „mai mici” și a aminti celor „mari și responsabili” că educația este o valoare şi o îndatorire a tuturor persoanelor, a întregii societăți, începând cu propria persoană.
Educația este o „obligație” personală fundamentală, iar fiecare gest educă sau deformează persoanele din jur.

Educația începea cu „cei șapte ani de acasă”, cu exemplul și prezența părinților, cu sfaturile și dragostea bunicilor, cu primele hârtii mâzgâlite sau colorate, cu desenele făcute prin colțurile casei, cu primele cărți cu povești citite de cei „mari”, cu primele poezii și cântece memorate.
Cândva grija celor „mai mari” era îndreptată spre creșterea celor „mai mici” în „înțelepciune, statură și har, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” (Lc 2,52).
Acum toți vom da cont pentru copiii care mult prea devreme stau cu celularul în mână, înconjurați de părinți care butonează tablete sau laptopuri!
Toți vom da cont de mult prea multele ore petrecute în fața calculatorului sau a televizorului de cei care ar fi trebuit să țină în mână creioane colorate sau stiloul.
Toți vom da cont de tăcerea sau nepăsarea în fața celor care refuză, deformează sau neglizează educația, școala, lectura.

Tinerii și copiii sunt și vor fi mereu în căutare de modele: vor să devină ca „x” sau ca „y”. Fericiți vor fi cei care atunci când își aleg modelul vieții, privesc spre „vedetele” care au „cei șapte ani de acasă”. Fericiți copiii și tinerii care în construirea viitorului nu neglijează sfaturile părinților și prezența lui Dumnezeu. Fericiți sunt cei care – tineri sau bătrâni – oferă celor mici, celor care vin în urma lor, un exemplu bun: exemplul unui om educat, al unui om de caracter, al unui om fericit atunci când citește o carte bună.

Fericiți sunt cei care citesc și se lasă educați de cuvântul Domnului (cf. Ap 1,3).

Posted in E bine de ştiut, educatie, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Cum îți schimbă Dumnezeu creierul…

Posted by Paxlaur pe 24/04/2017

Ce se întâmplă în creierul omului atunci când se gândeşte la Dumnezeu, indiferent de credinţa sau cultul religios de care aparţin?

Ce ne-au învățat religiile, curentele spirituale sau propriul discernământ, pentru a fi fericiți?! Să-l gândim continuu pe Dumnezeu! Știința spune acum că activitatea creierului se modifică considerabil când medităm constant la Dumnezeu. Pe baza neuroplasticităţii naturale, se formează sinapse noi şi se activează centri care corespund empatiei, toleranţei şi care armonizează emoţiile.


Există și un circuit neuronal pe care ei îl numesc al lui Dumnezeu. Se găseşte în cortexul cingulat anterior şi e alcătuit dintr-un tip special de neuroni tineri (au cam 15 mil de ani vechime, spre deosebire de structurile vechi – reptiliene- care au 450 mil ani vechime). Aceştia există doar la om şi la câteva primate. Acest circuit se activează prin rugăciune, meditaţie. Se inhibă activitatea structurii amigdaliene, mai exact temperează frica şi agresivitatea.
Au mai descoperit că atunci când activitatea din lobii parietali încetineşte amuţesc gândurile, cei care practică această „tăcere a gândurilor” trăiesc o stare specială în care se simt una cu Dumnezeu, cu universul, cu toată omenirea.

Rugăciunea este esența vieții spirituale, a sufletului. Indiferent de care religie aparții, sau grup, castă, neam, sex
Rugăciunea, meditația relevă, uneori apocaliptic, esența ființei fiecăruia în care te regăsești tu pe tine. Desăvârșirea. Ceea ce au căutat dintotdeauna să transmită inițiații. Pentru că apocalipsa asta este: revelație, descoperire care distruge ceva din ființa fiecăruia. Focul fizic devine treptat foc cosmic care ne apropie de Esență…

Continuarea poate fi citită aici: http://oficialmedia.com/cum-iti-schimba-dumnezeu-creierul/ 

Articolul este luat de pe www.oficialmedia.com

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede…

Posted by Paxlaur pe 29/03/2017

Poezie_sa ne grabim_Jan Twardowski_Lumea poeziilor

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.

Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranţa este nesigură,
ne ia sensibilitatea aşa cum fiecare fericire
vine alături de tristeţe şi veselie,
precum două patimi totuşi mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuţeşte sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverenţa seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori
iubim mereu prea puţin şi mereu prea târziu

Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
şi vei fi precum un delfin, blând şi puternic

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
şi cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
şi nu ştim niciodată cum să vorbim despre iubire,
dacă prima este ultima sau dacă ultima este prima.


Această poezie a fost scrisă de Jan Twardowski, poet și preot catolic, născut în Polonia (1 iunie 1915 – 18 ianuarie 2006)


Sursă foto: Facebook Lumea poeziilor 

 

 

Posted in Lecturi, Poezie | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: