Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘lecturi’

Greșeli. Curiozitatea unei răsfoieli de două minute prin… diverse

Posted by Paxlaur pe 07/02/2018

E doar o glumă și tocmai de aceea trebuie tratată cu seriozitate! :)

E doar o glumă și tocmai de aceea trebuie tratată cu seriozitate! 🙂

 

  • I 5 Errori dei Genitori di Oggi che Generano Figli e Studenti Viziati;
  • Trend minor (E şi aceasta o mentalitate, cea de colecţionar de nume de autori. E şi aceasta o bucurie – să zâmbeşti superior şi să ţii o prelegere despre romanciera feministă finlandeză sau poetul gay filipinez. Şi nu zic că nu trebuie explorată şi această literatură – măcar pentru a ţine pasul cu şi a înţelege spiritul vremii noastre. Dar a o explora e una, şi a-ţi petrece tot timpul acolo e cu totul alta. Să pretinzi că asta îţi asigură accesul la o bună înţelegere a literaturii şi a culturii – e ca şi cum ai spune că poţi să ai o bună imagine a unui puzzle uitându-te doar pe câteva piese de la margine, fără să te uiţi deloc pe piesele din mijloc, şi fără să te intereseze ce imagine de ansamblu dă, de fapt, acest puzzle în întregul său. Sau temându-te, poate, să descoperi care este această imagine de ansamblu, deoarece atunci ţi-ai da seama a) cât de puţin valorează mentalitatea de colecţionar; şi b) cât de puţin timp ai petrecut şi cât de puţin interes ai acordat cărţilor care chiar contează – şi, vorba lui Alexandru Paleologu, lucrurilor cu adevărat importante.
    Citeste mai mult: adev.ro/p3o7az);
  • Când se întâlnesc ochii, se naște dragostea… 10 proverbe indiene! (Cum înghiți un ditamai elefantul? Ca și fericirea: tăindu-l în bucăți mici…);
  • Despre durerea iubirii. Și despre durerea singurătății: „Marea problemă a existenței noastre vine din faptul că suntem pentru totdeauna singuri și toate eforturile, toate actele noastre nu ilustrează decât tendința de a fugi de această singurătate.
    Două făpturi nu se pătrund niciodată până în suflet, până în adâncul gândurilor, merg alături una de alta, îmbrățișate uneori, dar niciodată contopite, ființa morală a fiecăruia dintre noi rămâne veșnic singură în viață.
    Inima are taine pe care nicio rațiune nu le poate pătrunde” (Guy de Maupassant 5 august 1850 – 6 iulie 1893).. Vezi mai mult pe http://webcultura.ro/inima-are-taine-pe-care-nicio-ratiune-nu-le-poate-patrunde/;
  • Making Friends with God Through Mental Prayer: The aim of prayer is to become friends with God. The aim of these three books is to help us do it;
  • Ma pregatesc sa-l intalnesc pe Dumnezeu- Muhammad Ali:
    https://www.youtube.com/watch?v=I4cRa7jN3UA

 

  • Trei “adevăruri” istorice total neadevărate: Napoleon nu era scund; Vikingii purtau coifuri cu coarne; Vomitorium: un obicei roman ( http://webcultura.ro/trei-adevaruri-istorice-total-neadevarate/ );
  • Zece sfaturi simple ale Sfântului Ioan Bosco pentru toți părinții:1. Valorizați-vă copilul. Atunci când este respectat și prețuit, tânărul progresează și se maturizează.

    2. Credeți în copilul vostru. Chiar și tinerii cei mai „dificili” au bunătate și generozitate în inimile lor.

    3. Iubiți-vă și respectați-vă copilul. Arătați-i în mod clar că sunteți alături de el, privindu-l în ochi.

    4. Lăudați-vă copilul ori de câte ori aveți ocazia. Fiți onești: căruia dintre noi nu-i place să primească un compliment?

    5. Înțelegeți-vă copilul. Lumea de astăzi este complicată și competitivă. Se schimbă în fiecare zi. Încercați să înțelegeți acest lucru. Poate că fiul vostru are nevoie de voi și așteaptă doar un gest din partea voastră.

    6. Bucurați-vă împreună cu copilul vostru. La fel ca părinții, tinerii sunt atrași de un zâmbet; bucuria și umorul îi atrag pe copii ca mierea.

    7. Apropiați-vă de copilul vostru. Trăiți cu copilul vostru, trăiți în mediul său. Faceți cunoștiință cu prietenii săi. Încercați să cunoașteți încotro se duce și cu cine își petrece timpul. Participați cu prietenie la viața sa.

    8. Fiți coerenți cu copilul vostru. Părinții nu au dreptul de a le cere copiilor să aibă atitudini pe care ei nu le au. Cine nu este serios, nu poate să ceară seriozitate. Cine nu respectă, nu poate cere respect. Copilul vede foarte bine toate aceste lucruri, probabil din cauza faptului că își cunoaște părinții mai mult decât îl cunosc ei.

    9. Prevenirea este mai bună decât pedepsirea copilului. Persoana fericită nu simte nevoia de a face ceea ce nu este corect. Pedeapsa rănește, durerea și amărăciunea rămân și vă separă de copil. Gândiți-vă de două, de trei, de șapte ori înainte să pedepsiți. Niciodată cu mânie. Niciodată.

    10. Rugați-vă împreună cu copilul vostru. La început s-ar putea să vi se pară ciudat, dar credința trebuie alimentată. Cine îl iubește și îl respectă pe Dumnezeu, îl va iubi și îl va respecta și pe aproapele. Când vine vorba de educație, nu puteți pune deoparte credința (Traducere: Liviu Ursu – http://www.e-communio.ro/stire7420-zece-sfaturi-simple-ale-sfantului-ioan-bosco-pentru-toti-parintii )

 

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Dumnezeu crede în tineri şi le încredinţează responsabilităţi. Fără a ezita

Posted by Paxlaur pe 07/02/2018

tineri credinta ateism

Este impresionant, pentru că apare clar că Dumnezeu crede în tineri în decursul istoriei oamenilor şi le încredinţează responsabilităţi fără a ezita, iradiind harul său pentru toţi prin intermediul acelor vieţi…

De vorbă cu cardinalul Lorenzo Baldisseri, secretar general al Sinodului Episcopilor

De François Vayne

Eminenţă, în ce mod vor fi implicaţi tinerii creştini din Ţara Sfântă şi din Orientul Mijlociu la următorul sinod? În pofida dificultăţilor lor, au răspuns la chestionar? În ce anume credeţi că acest eveniment este şi pentru ei izvor de speranţă?

De fapt, este foarte important ca reprezentanţii noilor generaţii care trăiesc în teritoriile biblice să fie ascultaţi cu ocazia sinodului cu tema „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional”. Bisericile latine şi catolice orientale din acea zonă au răspuns destul de amplu la consultarea pregătitoare. Trebuie să spun că Biserica mamă din Ierusalim – adică dieceza latină care se extinde din Iordania până în Cipru – a îndrăgit în mod deosebit faptul de a participa la reflecţia care va fi la sinod. Administratorul apostolic al patriarhiei latine de Ierusalim – Monseniorul Pierbattista Pizzaballa – mi-a transmis informaţii esenţiale, explicându-mi, de exemplu, că vor fi organizate privegheri cu tineri, în care să se cultive gânduri despre Sinod şi să se roage pentru ca acesta să aducă roade frumoase. De altfel, la primăvară, sunt invitat să intervin în Ţara Sfântă împreună cu tinerii care se arată entuziaşti cu privire la această întâlnire internaţională voită de papa Francisc, în pofida dificultăţilor pe care trebuie să le înfrunte ei înşişi şi familiile lor. Doi dintre aceşti tineri vor veni la pre-Sinodul pe care-l organizăm la Roma, în săptămâna de la 19 la 24 martie. Toţi participanţii la întâlnirea pre-sinodală vor avea misiunea de a da mărturie cu privire la situaţia tinerilor din ţările respective şi delegaţii din Ţara Sfântă vor fi desigur ascultaţi cu atenţie deosebită.

La ce vă aşteptaţi de la pre-Sinodul tinerilor – eveniment destul de neobişnuit – organizat la primăvară? Care este motivaţia sa şi ce noutăţi reprezintă?

Vor veni tineri din toate continentele, din Conferinţele Episcopale, din asociaţii şi mişcări catolice, dar şi tineri aleşi din mediile obişnuite ale Bisericii, pentru ca toate voturile şi glasurile să fie luate în considerare în mod corespunzător cu ocazia Sinodului Episcopilor care va urma la toamnă. Lumea muncii, a sportului, a artei… fiecare va avea proprii reprezentanţi: papa Francisc a insistat pentru că trebuie să avem mare grijă faţă de cei „depărtaţi”, de tinerii din „periferii”, de cei care nu fac parte din reţeaua noastră a catolicilor practicanţi. Participanţii vor putea pune întrebări, vor putea dărui idei, aşadar vor putea fi intermediari între instituţia eclezială care derivă din poporul lui Dumnezeu şi societatea laică. Experienţa care le va fi propusă va consta în a cunoaşte mai bine Biserica, descoperind mai în profunzime ceea ce noi suntem. Aceşti tineri un pic străini de Biserică vor constitui aproximativ 25% dintre membrii pre-Sinodului, care va aduna în total circa 300 de tineri la Colegiul Pontifical Internaţional Maria Mater Ecclesiae din Roma. De asemenea vor fi prezenţi delegaţi din diferite confesiuni creştine şi din alte mari religii. Desigur, Sinodul prevăzut la toamnă se va structura în manieră foarte diferită, deoarece este vorba prin statut de o întâlnire a episcopilor cu auditori laici. Tinerii auditori – nu mai mult de treizeci – vor interveni îndeosebi în grupurile de lucru, aşa cum s-a întâmplat în timpul Sinodului despre familie. Pre-Sinodul a fost voit pentru ca tinerii să devină mai mult protagonişti. La sfârşitul întâlnirii vor aproba un document, rod al muncii din întreaga săptămână, care va exprima punctul lor de vedere cu privire la realitatea tineretului şi va prezenta aşteptările lor, îndoielile lor şi speranţele lor. După aceea acest document îi va ajuta pe părinţii sinodali să îndrepte şi să orienteze reflecţiile lor de câteva luni mai târziu. La reuniunea pre-sinodală se va putea participa şi prin social media, chiar nefiind fizic prezenţi la Roma.

Papa Francisc critică mult clericalismul, invitând clerul să-i considere pe laici ca parteneri în viaţa Bisericii şi nu ca muncitori sau servitori. Sinodul tinerilor poate să fie considerat ca o etapă importantă în aceste noi relaţii în poporul lui Dumnezeu, pentru ca vocaţiile viitoare – sacerdotale sau călugăreşti – să fie trăite în manieră mai puţin „elitară” şi mai mult în armonie cu alte vocaţii care reprezintă frumuseţea şi bogăţia Bisericii?

Desigur, este unul dintre obiectivele Sinodului. Vom porni teologic de la botez, deci de la preoţia comună a credincioşilor, apoi vom vedea cum – pornind de la această rădăcină – se realizează diferitele vocaţii în Biserică, anume căsătoria, slujirile primite prin hirotonire şi alte slujiri, carismele şi viaţa consacrată… Va trebui să se ia în considerare şi multiplele forme de voluntariat care nu sunt legate de o angajare instituţională pe viaţă. Toate idealurile frumoase ale tinerilor îi vor interesa pe părinţii sinodali la 360 de grade. Desigur vocaţiile călugăreşti şi sacerdotale ne preocupă, de aceea vom avea reprezentanţi din aceste vocaţii. Totuşi, Biserica catolică nu doreşte să ia în considerare numai propriile necesităţi, ci să se deschidă la toate angajările generoase pe care Duhul Sfânt le ridică pretutindeni. Nu trebuie să-i punem limite lui Dumnezeu, el face ceea ce vrea, Duhul său Sfânt este prezent şi activ în afara instituţiilor noastre, să nu uităm asta. „Seminţele Cuvântului” despre care vorbeau odinioară părinţii Bisericii au fost revalorizate de Conciliul al II-lea din Vatican: ceea ce este bun în lume derivă din Cuvântul lui Dumnezeu şi noi îl primi pe deplin, totuşi fără a cădea în sincretism, pentru că plinătatea Cuvântului are un singur nume, Isus Cristos, centru al istoriei, şi este vital pentru noi să-l vestim.

Dumneavoastră veţi prezida sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de Lourdes, la 11 februarie, în sanctuarul marian din Pirinei. Bernadette – care avea paisprezece ani când Fecioara Maria i-a încredinţat responsabilităţi importante – reprezintă un model pentru tinerii de astăzi şi va fi pentru acest motiv una dintre sfintele patroane ale Sinodului?

Am primit o publicaţie recentă de la Congregaţia Cauzelor Sfinţilor care prezintă o listă neexhaustivă de 800 de tineri martori ai lui Cristos până la vârsta de treizeci ce ani, de la martirii din primele secole – ca sfântul Tarciziu – până la fericita Albertina, supranumită „mica Maria Goretti din Brazilia”. Este impresionant, pentru că apare clar că Dumnezeu crede în tineri în decursul istoriei oamenilor şi le încredinţează responsabilităţi fără a ezita, iradiind harul său pentru toţi prin intermediul acelor vieţi. Dacă vom avea sfinţi patroni pentru Sinodul tinerilor? Asta încă trebuie să se decidă; în orice caz, figuri precum Bernadette vor avea spaţiul lor, cu atât mai mult că rectorul sanctuarului de la Lourdes – părintele André Cabes – vrea ca viitoarele pelerinaje să consacre toate o perioadă de pregătire pentru Sinodul tinerilor, începând din 11 februarie, a 160-a aniversare a apariţiilor Fecioarei Maria. Iniţiativa sa m-a emoţionat mult: va permite zecilor de mii de tineri care vor merge anul acesta în pelerinaj la Lourdes să trăiască dinamica sinodală dorită de papa Francisc. Părintele Cabes dă exemplul de urmat în Biserică… sper ca îndrăzneala sa pastorală să inspire alte sanctuare în lume, pentru a încuraja trezirea şi înflorirea tuturor vocaţiilor.

După Sinodul tinerilor va fi Sinodul special despre Amazonia, în 2019, la care dumneavoastră deja lucraţi paralel. În ce anume va avea în schimb acest Sinod aparent „local” o valoare universală?

Papa Francisc a primit propunerea episcopilor din Amazonie, fericiţi să-l ofere lumii, întregii omeniri. El are o conştiinţă foarte vie despre valoarea universală a problemelor amazoniene, cum ar fi biodiversitatea, care este una dintre temele enciclicei sale Laudato si’: ecologia integrală în care omul are tot locul său, dar şi respectarea sufletului popoarelor şi a identităţii lor într-o lume globalizată… În timpul călătoriei sale în Peru, a propus acest eveniment istoric, punând piciorul pentru prima în Amazonia în calitate de papă. Din partea mea, ca secretar general al Sinodului Episcopilor, am avut o primă reuniune cu organizaţia locală – REPAM (Red Eclesial Pan Amazónica) – ce regrupează reprezentanţii din cele nouă state şi şapte conferinţe episcopale pe care Amazonia îi interesează direct, fiind o regiune care se extinde pe mai mult de şapte milioane de kilometri pătraţi. Biserica este prezentă acolo de mult timp, totuşi unele dieceze mari ca Italia dispun de doar treizeci de preoţi, care merg dintr-o comunitate în alta pe cale fluvială, dată fiind lipsa de drumuri. Trebuie să ascultăm şi să înţelegem necesităţile pastorale din Amazonia, găsind soluţii pentru ca evanghelizarea să continue, mai ales sprijinindu-se pe diaconii permanenţi cărora trebuie să li se furnizeze instrumentele necesare pentru a conduce comunităţile. Prezenţa noastră trebuie să fie mai incisivă, mai apropiată de oameni şi departe de „palate”, aşa cum ne indică papa Francisc.

Care este background-ul dumneavoastră care v-a dus să desfăşuraţi un rol aşa de esenţial, coordonând Sinodul Episcopilor şi într-un anumit mod punând în practică marile orientări ale pontificatului reformator al lui Francisc?

Oraşul meu natal este Barga di Lucca. La Pisa am fost hirotonit preot în urmă cu 54 de ani. Am celebrat anul trecut 25 de ani de episcopat, putând să aduc mulţumire cu acea ocazie pentru viaţa mea, care a fost o adevărată călătorie în jurul lumii: în serviciul diplomatic al Bisericii, în patru continente, din Guatemala în Haiti, din Paraguay în India şi în Nepal, apoi în Brazilia… Plecat în 1973, m-am întors la Roma în 2012, după 39 de ani. Secretar al Congregaţiei pentru Episcopi şi secretar al Colegiului Cardinalilor, am desfăşurat şi funcţia de secretar în conclavul din 2013. Papa Francisc – cunoscut înainte de alegerea sa, când era nunţiu apostolic în Brazilia – mi-a dat încredere, numindu-mă cardinal şi cerându-mi să coordonez Sinodul, ştiind că eu cunoşteam numeroşi episcopi, îndeosebi pe cei din marile conferinţe episcopale din Brazilia şi India. Motoul meu episcopal, „Itinere laete servire Domino” – care înseamnă „A merge în bucurie pentru a-l sluji pe Domnul” – rezumă destul de bine misiunea mea: a continua împreună cu confraţii episcopi într-o logică de colegialitate, pentru ca Biserica să devină tot mai mult o familie în care domneşte dialogul fratern.

(După Vatican Insider, 5 februarie 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, tineri | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Nu se vede bine decât cu inima. Esenţialul este invizibil pentru ochi…

Posted by Paxlaur pe 20/12/2017

micul print desert singuratate esential

De ce iubim, întotdeauna, cu pasiune? – fiindcă aceasta ne face foarte fericiți; de ce trebuie să o mărturisim sincer? – fiindcă aceasta îl face fericit pe celălalt; de ce trebuie să căutăm să dovedim aceasta, chiar cu prețul sacrificiului? – pentru a ne da puterea să sperăm că, numai în felul acesta, omenirea va izbuti, într-o bună zi, să-şi lepede cel mai mârșav păcat – egoismul brutal.

Să dai, să dai, iată marea fericire a vieții. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile… să-ți trăiești aventurile, să-ți trăiești durerea… să înhați raza de bucurie care fuge, să-ți arăți dinții frumoși în râsul pe care niște ochi umezi ți-l cerșesc și apoi să plângi nebunește, din toată inima sătulă de bucurie! Să plângi un timp… și apoi să râzi!

Să lupți pentru o idee, să lupți pentru un sentiment, pentru o patimă sau pentru o nebunie, dar să crezi în ceva și să lupți, asta e viața. Cine nu simte nevoia unei lupte, nu trăiește ci vegetează.

Cât de târziu ne învață viața să prețuim sentimentele la adevărata lor valoare… Cu câtă înverșunare ne risipim toți frumoasa și înșelătoarea tinerețe, care nu mai revine niciodată… Cu câtă dărnicie risipim aurul curat în schimbul tuturor tinichelelor sclipitoare…

Cel care, de copil, nu a fost zguduit de suferințe inexplicabile, de dorințe nerostite și care nu a avut de mic o înclinare pentru un gen oarecare de artă, nici iluzii nebune, nici speranțe ciudate, întemeiate pe forțele sau aptitudinile sale, pe creațiile sale, mai mult sau mai puțin comice; cel care n-a plâns cu sughițuri de o mie de ori noapte, fără să știe de ce, nici n-a căzut în extaze neobișnuite, nici n-a izbucnit în veselii neașteptate, nici n-a făcut prostii extravagante, acela poate fi sigur că va reuși să ajungă tot ce va voi: un avocat bun, un jandarm strașnic sau un băcan destoinic, dar niciodată un artist, pentru că nu are suflu divin, nu are suflet.

Panait Istrati
(10 august 1884 – 16 aprilie 1935)

Sursa: Cinci gânduri înțelepte


Caritas batrani pentru o viata mai buna

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Bucură-te de călătorie și PUNE PAHARUL JOS !

Posted by Paxlaur pe 09/11/2017

probleme_nori_griji

Se spune, pe bună dreptate, că problemele, grijile, ca și copiii, cresc , dacă le hrănești. Oare câți dintre noi nu pierdem ,zilnic, minute, chiar ore în șir, întorcând grijile noastre și pe față și pe dos, luând în considerare  posibilități mai mult sau mai putin negative care ne-ar putea afecta ziua de mâine ? 

Într-una din zile, profesorul a venit în fața studenților, ţinând mâna în sus, cu un pahar plin cu apă.

– Cât cântăreşte acest pahar? a întrebat profesorul.

– 150 grame, 300 grame, au răspuns studenţii.

– Nu pot afla exact ce greutate are dacă nu îl cântăresc, a răspuns profesorul. Dar ce se va întâmpla dacă țin paharul în mâna timp de 5 minute?                                                                  

– Nimic! au răspuns studenţii.

– Ce se va întâmpla dacă…

…te invit să citești totul la: http://prietendevremerea.ro/bucura-te-de-calatorie-si-pune-paharul-jos/  Cu mulțumiri și mare respect !

via Bucură-te de călătorie și PUNE PAHARUL JOS ! — prietendevremerea

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Toţi suntem misionari, nu este numai o treabă de preoţi

Posted by Paxlaur pe 22/10/2017

Misionarism_Adho-inseamna-nascuta-duminica-457x610Misiunea? Nu este numai „o treabă de preoţi”. Toţi, laicii în prima linie, sunt chemaţi astăzi, într-o lume globalizată dar fragmentată, să răspândească unicul mesaj de adevăr conţinut în Evanghelie. O îndatorire care „aparţine tuturor”, şi copiilor care trebuie educaţi la „misionaritate” încă din copilărie. Este o invitaţie de a lărgi orizonturile aceea a cardinalului Fernando Filoni, prefect al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, pentru a împlini mandatul lui Cristos dat discipolilor săi: „Aşadar, mergeţi, botezaţi, învăţaţi”.

Prezentând în Vatican a 91-a Zi Mondială a Misiunii care se celebrează duminică 22 octombrie, cardinalul comentează datele difuzate astăzi de agenţia Fides care atestă cum s-a schimbat numărul catolicilor în lume: aproape un miliard şi 300 de milioane, 17,7% din populaţia mondială. Şi reafirmă că „misiunea aparţine tuturor”: „Este vorba de a ne însuşi misionaritatea, altminteri misiunea rămâne scop în sine”.

Însă atenţie să nu fie diminuată numai la o activitate practică: „Trebuie să existe în fond o spiritualitate care mişcă, altminteri se face numai sociologie”, avertizează Filoni. Şi arată jurnaliştilor în Sala de Presă a Sfântului Scaun un material video în care viaţa unui grup de misionari din Africa este însoţită cu rugăciunea unei comunităţi de surori de claustrare. Acţiunea şi rugăciunea merg în acelaşi pas, subliniază cardinalul: „Dacă lipseşte spiritualitatea riscăm să facem, e adevărat, o activitate socială bună, importantă” dar fără „un suflet”, pentru că „sufletul se hrăneşte din rugăciune”.

„Care este fundamentul misiunii?” întreabă Filoni, făcând referinţă la întrebarea obişnuită a papei Francisc. „Răspunsul este evident, clar: este Isus care spune «Eu sunt calea, adevărul, viaţa». Acesta este fundamentul misiunii: a-l duce pe Isus drept cale, adevăr şi viaţă. Dacă nu s-ar face asta, atunci am putea să fim într-o fază de ideologie, de o anumită învăţătură, dar nu de un mecanism voit de Isus, care este acela al mântuirii, al sfinţirii, al harului şi al binelui pentru om”, afirmă prefectul.

Vorbind despre obstacolele legislative puse activităţii misionare în unele naţiuni, Filoni a repropus figurile primilor laici creştini coreeni, a chinezului Xu Guangqi, „mandarinul lui Dumnezeu”, şi a japonezului Takayama Ucon, „samuraiul lui Dumnezeu”, ca exemple de laici care au mărturisit credinţa în Cristos şi în contexte dificile, înconjuraţi de rezistenţe şi opoziţii cu caracter politic şi cultural. După aceea Filoni a indicat în sfântul Paul primul mare misionar şi în sfântul Francisc Xaveriu, iezuitul care a dus Evanghelia în contact cu marile culturi orientale, patronul misiunilor moderne, fără a o uita pe călugăriţa franceză Pauline Marie Jaricot, fondatoarea Operei Propaganda Fide, declarată venerabilă. Pentru ea auspiciul ca să poată fi ridicată în curând la cinstea altarelor în aşa fel încât să fie celebrată ca martoră a grijii misionare exprimate de laici.

La rândul său, monseniorul Protase Rugambwa, preşedinte al Operelor Pontificale Misionare, a pus accentul pe diferenţa dintre prozelitism şi evanghelizare. Primul „constă în «a lua» pe cineva, în sensul de a cumpăra pe cineva, a arăta o faţă dar cu intenţia de a cuceri pe cineva”. Evanghelizarea este contrariul: înseamnă a da o „mărturie care atrage”. „Religia trebuie «să atragă» prin modul de a face şi de a trăi al credinciosului”.

Şi asta trebuie s-o facă oricine, a remarcat părintele Tadeusz Novach, secretar general pro tempore al Operei Pontificale Misionare. Pentru că „Evanghelia este pentru toţi. Misiunea Bisericii nu este o îndatorire numai pentru preoţi sau călugări. Ci noi toţi creştinii, prin Botez şi cu credinţă, suntem chemaţi să proclamăm Evanghelia cu viaţa noastră, pentru a-i face pe ceilalţi să-l întâlnească pe Cristos viu”.

Cu privire la aportul laicilor adus lumii misionare, statisticile recente, difuzate de Fides, vorbesc despre o diminuare globală cu 16.723 de unităţi, deosebit de sensibilă în America (-13.506), urmată de Europa (-2.837) şi Asia (-1.117). Creşterile se înregistrează în Africa (+679) şi în Oceania (+58). În total misionarii laici în lume sunt 351.797. Botezaţii, confirmă cifrele luate din Anuarul Statistic al Bisericii Catolice (date referitoare la anul 2015), sunt în schimb 12 milioane şi jumătate mai mulţi faţă de anul precedent (2014).

În dosar sunt prezente şi câteva numere despre operele realizate de Biserica catolică în cele cinci continente care gestionează 216.548 institute şcolare frecventate de peste 60 de milioane de elevi. Aproape 5 milioane şi jumătate sunt tinerii însoţiţi de institute catolice în timpul studiilor la şcolile superioare şi la universităţi, în timp ce se număr 118 mii de institute sociale şi caritative catolice (spitale, leprozerii, orfelinate, case pentru bătrâni) răspândite în fiecare ţară din lume.

Operele Pontificale Misionare (Propagarea Credinţei, Sfântul Petru Apostol, Copilăria Misionară, Uniunea Misionară) – se citeşte în sfârşit în raport – în sprijinirea Bisericilor locale (construirea de capele şi seminarii, instruire, activităţi pastorale şi de formare), au virat în 2016 ajutoare în valoare de circa 134 milioane de dolari americani.

(de Salvatore Cernuzio
după Vatican Insider, 20 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Misionarism | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: