Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘libertate’

Nu căuta în altă parte ceea ce numai Dumnezeu îți poate oferi

Posted by Paxlaur pe 20/07/2017

Domnul este pacea si siguranta noastraAuzim zilnic vorbindu-se despre războaie, ură, încălcarea drepturilor fundamentale ale omului. Răsfoim ziare și ascultăm știri care ne prezintă suferințele oamenilor și ale națiunilor. Suntem copleșiți deseori de îndârjirea cu care oamenii luptă împotriva oamenilor și împotriva lui Dumnezeu, o luptă dusă până la negarea existenței lui Dumnezeu. Într-un astfel de context, ne ridicăm ochii spre cer, de unde răsună și astăzi, ca în timpul lui Moise, vocea Domnului, mângâierea sufletelor noastre: „EU SUNT CEL CARE SUNT! Eu, Domnul, m-am uitat spre pământ, am văzut câte vi se întâmplă și am zis: Vă voi scoate din asuprirea Egiptului şi vă voi duce într-o ţară în care curge lapte şi miere” (Cf. Ex 3,14.16-17).

În aceste timpuri în care omul este instrumentalizat și folosit până la epuizare, în aceste timpuri în care omului i se neagă dreptul de a se îngriji de propriul suflet, Cristos ne adresează chemarea sa: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28). Cei care nu sunt victime ale războiului sau ale violenței, sunt deseori victimele unui sistem social menit să epuizeze ființa umană, nelăsându-i timp și spațiu pentru a se îngriji de propriul suflet. Noi înșine alergăm toată ziua, uitând să ne oprim pentru a „verifica” starea sufletului nostru. De aceea, să nu neglijăm invitația lui Cristos și să ne facem timp pentru a ne apropia de el. Lângă el sufletul nostru simte odihnă. Stând cu Cristos reușim să ne smulgem din această scurgere galopantă a vieții. Să arătăm omenirii că avem un suflet, că ne îngrijim de propriul suflet, că vrem să ne mântuim, că vrem să ajungem la odihna veșnică în brațele lui Abraham (cf. Lc 16,23).

Toți oamenii se pot apropia de Cristos și, învățând de la el, vor simți odihna sufletului, vor trăi fericirea și libertatea fiilor lui Dumnezeu. Chemarea lui Cristos este adresată tuturor, celor care cred, precum și celor care nu cred. Misiunea noastră este de a arata omului – fiecărui om! – că Isus Cristos nu este dușmanul fericirii sau al libertății, ci este tocmai izvorul fericirii și garantul libertății. El este „blând și smerit cu inima” și niciodată, absolut niciodată, nu va fi împotriva fericirii adevărate. Dimpotrivă, el, Dumnezeu fiind, s-a făcut mic, s-a făcut asemenea nouă, s-a îmbrăcat în umilință și sărăcie, tocmai pentru a fi alături de orice om care simte povara zilei, greutatea vieții. Domnul nostru are o singură lege: porunca cea nouă a iubirii, iar această lege, primită și îmbrățișată în libertatea inimii, face ca „jugul vieții” să fie ușor. Acceptând și trăind noua lege a iubirii nu mai simțim povara vieții, căci alturi de el „jugul este plăcut, iar povara este uşoară” (cf. Mt 11,29-30).


 Nu căuta în altă parte
ceea ce numai un Dumnezeu cu inimă blândă și smerită
îți poate oferi:
odihnă, fericire, iubire și libertate!


20 iulie 2017 

Joi din săptămâna a 15-a de peste an
Ss. Apolinar, ep. m. *; Ilie, profet; Aurel, ep.
Ex 3,13-20; Ps 104; Mt 11,28-30

LECTURA I
Cel care se numeşte „Eu Sunt” m-a trimis la voi.
Citire din cartea Exodului 3,13-20
După ce Moise a auzit glasul Domnului din mijlocul rugului arzând, i-a zis lui Dumnezeu: „Iată, eu voi merge la fiii lui Israel şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi»; şi dacă mă vor întreba: «Care este numele lui?», ce să le spun?” 14 Dumnezeu i-a zis lui Moise: „EU SUNT CEL CARE SUNT”. Şi a adăugat: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: «EU SUNT m-a trimis la voi»”. 15Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: «Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, m-a trimis la voi. Acesta este numele meu pentru veşnicie, aceasta este amintirea mea din generaţie în generaţie». 16 Mergi şi adună-i pe bătrânii lui Israel şi spune-le: «Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob mi s-a arătat şi a zis: ‘V-am cercetat pe voi şi am văzut câte vi se întâmplă în Egipt. 17 Şi am zis: ‘Vă voi scoate din asuprirea Egiptului şi vă voi duce în ţara canaaneenilor, a heteilor, a amoreilor, a ferezeilor, a heveilor şi a iebuseilor, într-o ţară în care curge lapte şi miere’’». 18 Ei vor asculta de glasul tău şi veţi merge tu şi bătrânii lui Israel la regele Egiptului şi îi veţi spune: «Domnul Dumnezeul evreilor ne-a venit în întâmpinare. Şi acum, lasă-ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustiu ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru». 19 Eu ştiu că regele Egiptului nu vă va da voie să plecaţi decât silit de o mână puternică. 20 Eu îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu toate minunile pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea, vă va lăsa să plecaţi”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),1 şi 5.8-9.24-25.26-27 (R.: cf. 8a)
R.: Domnul îşi aduce aminte de alianţa sa întotdeauna.
sau:
Aleluia.

1 Lăudaţi-l pe Domnul, invocaţi numele lui!
Faceţi cunoscute printre popoare faptele sale minunate!
5 Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut,
de minunile sale şi de judecăţile gurii sale! R.

8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

24 Şi poporul său a crescut foarte mult,
l-a făcut mai puternic decât asupritorii lui.
25 Acestora le-a schimbat inima şi au urât poporul lui,
s-au purtat mişeleşte cu slujitorii săi. R.

26 I-a trimis pe slujitorul său Moise
şi pe Aaron, pe care şi l-a ales;
27 a făcut prin ei semne minunate
şi în ţara lui Ham a săvârşit minuni. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,28
(Aleluia) „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,28-30
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! 29 Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Demisionez!

Posted by Paxlaur pe 14/06/2017

Bucuria de a fi copilMultora ne sunt cunoscute sentimentele și dorința unei asemenea demisii:

Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului „Speranta”, navigand cu „Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: „Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Sursa:

povestiri-cu-talc.blogspot.ro; 

http://happynews.varusandel.ro/razi-pana-nu-mai-poti-cea-mai-tare-demisie-din-toate-timpurile-uite-ce-a-scris-omul-asta/ 

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Nu trăieşti pe deplin după adevăr, dacă nu recunoști în mod liber această iubire

Posted by Paxlaur pe 03/03/2017

libertate distrusa_orbireCredința în Dumnezeu determină modul nostru de „a posti”. Felul nostru de a trăi „Postul” este adevărată mărturie despre credința (sau necredința!) noastră. Cei care reușesc să vadă în Cristos „Mirele mult așteptat” (cf. Mt 25,1-13 ), trăiesc împărțindu-și pâinea cu cel flămând, primidu-i pe săracii fără adăpost, îmbrăcându-i pe cei goi… În ei credința devine imbold spre acțiune, pentru că dragostea fața de Cristos-Mirele îi „constrânge” să-și convertească zilnic modul de „a posti”, îi „constrânge” să-l vadă pe Dumnezeu prezent în omul suferind (cf. 2Cor 5,14).

Dar oare toți oamenii sunt capabili să-l vadă pe Dumnezeu în omul suferind? Sunt toți oamenii capabili să-l (re)cunoască pe Domnul, să-l iubească și să-l slujească? Și dacă da, atunci de ce suntem diferiți de la o zi la alta, de la un om la altul?

Nu doar că omul este capabil de Dumnezeu, ci fără Dumnezeu nu-și poate afla niciodată liniștea. Dorul după Dumnezeu este înscris în inima omului creat pentru Dumnezeu, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu de însuși Dumnezeu: „Temeiul cel mai profund al demnităţii umane rezidă în chemarea omului la comuniune cu Dumnezeu. Încă de la naşterea sa, omul este invitat la dialog cu Dumnezeu. Căci el nu există decât pentru că, fiind creat de Dumnezeu din iubire, este susţinut neîncetat de el, din iubire; nici nu trăieşte pe deplin după adevăr, dacă nu recunoaşte în mod liber această iubire” (GS 19).

Omul poate să-l cunoască și să-l slujească pe Dumnezeu doar dacă este liber, doar dacă se lasă eliberat de Adevăr (cf. In 8,32; Rom 4-8). Și tocmai această libertate – prețuită din ce în ce mai mult, dar nu mereu înțeleasă – este direct responsabilă de diferențele dintre noi. Felul de a ne folosi libertatea se vede cel mai bine în raportul cu Dumnezeu: ce și cât și cum îi dăm Domnului când avem posibilitatea să alegem între tot și nimic, între clipe și ore, între ceea ce suntem și ceea ce avem?

Dacă vrem să ne consolidăm credința și să trăim în libertatea oferită de Cristos (Gal 5,1), trebuie să conștientizăm și să potolim setea sufletului nostru. Sfântul Augustin și-a început celebrele sale Confesiuni evidențiind năzuința omului: „Pentru tine ne-ai creat, Doamne, şi neliniştită e inima noastră până ce nu-şi află odihna în tine”.

Dumnezeu însuși în aceste zile continuă să ne atragă spre el, să fie un Mire în mijlocul nostru, o prezență vie care nu „încetează să-i cheme pe toţi oamenii să-l caute, ca să trăiască şi să găsească fericirea. Dar această căutare pretinde de la om întreg efortul inteligenţei, voinţă dreaptă, inimă curată şi, de asemenea, mărturia celorlalţi, care să-l îndrume în căutarea lui Dumnezeu” (CBC 30).


Dumnezeu a voit „să-l lase pe om în mâna sfatului lui” (Sir 15,14),
astfel ca omul să-l caute spontan pe Creatorul său
și, atașându-se de el, să ajungă în libertate
la perfecțiunea deplină și fericită (GS 17).


3 martie 2017 

Vineri după Miercurea Cenuşii
Ss. Cunegunda, împ.; Marin, ostaş m.
Is 58,1-9a; Ps 50; Mt 9,14-15

LECTURA I
Oare acesta este postul pe care l-am ales?
Citire din cartea profetului Isaia 58,1-9a
Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi fă cunoscute poporului meu nelegiurile lui şi casei lui Iacob, păcatele sale! 2 Pe mine mă caută zi de zi şi căile mele doresc să le cunoască ca un neam care face dreptatea şi nu părăseşte judecata Dumnezeului său. Cer de la mine judecata dreaptă şi le place să se apropie de Dumnezeu. 3 De ce să postim dacă tu nu vezi? De ce să ne umilim sufletele dacă tu nu iei în seamă? În ziua când postiţi, voi vă preocupaţi de afaceri şi îi oprimaţi pe toţi muncitorii voştri. 4 Iată, postiţi între certuri şi dispute şi ca să loviţi cu pumnul nelegiuirii! Nu mai postiţi ca astăzi, ca să se audă glasurile voastre pe înălţimi! 5 Oare ca acesta este postul care-mi place sau ziua când omul îşi umileşte sufletul? Să-şi aplece capul ca trestia, să-şi pună sac şi cenuşă? Pe acesta îl numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? 6 Oare nu acesta este postul pe care l-am ales? Dezleagă lanţurile nelegiuirii, desfă legăturile jugului, trimite-i liberi pe cei zdrobiţi; înlăturaţi orice jug! 7 Împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost, când vezi un om gol, îmbracă-l şi nu-i lăsa deoparte pe cei din neamul tău! 8 Atunci, lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta se va arăta repede; dreptatea ta va merge înaintea ta şi gloria Domnului te va păzi din spate. 9a Atunci îl vei chema pe Domnul şi el îţi va răspunde, vei striga şi el va zice: «Iată-mă!»”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.5-6a.18-19 (R.: 19b)
R.: Inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui!

3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale,
şterge fărădelegea mea!
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.

5 Căci recunosc fărădelegea mea
şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.
6a
 Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit
şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit. R.

18 Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute
şi, chiar dacă ţi-aş aduce,
arderile de tot nu te-ar mulţumi.
19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Am 5,14
Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi! Astfel, Domnul Dumnezeul Sabaot va fi cu voi.

EVANGHELIA
Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,14-15
În acel timp, s-au apropiat de Isus discipolii lui Ioan şi i-au spus: „De ce noi şi fariseii postim mult, iar discipolii tăi nu postesc?” 15 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: