Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘libertate’

Demisionez!

Posted by Paxlaur pe 14/06/2017

Bucuria de a fi copilMultora ne sunt cunoscute sentimentele și dorința unei asemenea demisii:

Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului „Speranta”, navigand cu „Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: „Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Sursa:

povestiri-cu-talc.blogspot.ro; 

http://happynews.varusandel.ro/razi-pana-nu-mai-poti-cea-mai-tare-demisie-din-toate-timpurile-uite-ce-a-scris-omul-asta/ 

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Nu trăieşti pe deplin după adevăr, dacă nu recunoști în mod liber această iubire

Posted by Paxlaur pe 03/03/2017

libertate distrusa_orbireCredința în Dumnezeu determină modul nostru de „a posti”. Felul nostru de a trăi „Postul” este adevărată mărturie despre credința (sau necredința!) noastră. Cei care reușesc să vadă în Cristos „Mirele mult așteptat” (cf. Mt 25,1-13 ), trăiesc împărțindu-și pâinea cu cel flămând, primidu-i pe săracii fără adăpost, îmbrăcându-i pe cei goi… În ei credința devine imbold spre acțiune, pentru că dragostea fața de Cristos-Mirele îi „constrânge” să-și convertească zilnic modul de „a posti”, îi „constrânge” să-l vadă pe Dumnezeu prezent în omul suferind (cf. 2Cor 5,14).

Dar oare toți oamenii sunt capabili să-l vadă pe Dumnezeu în omul suferind? Sunt toți oamenii capabili să-l (re)cunoască pe Domnul, să-l iubească și să-l slujească? Și dacă da, atunci de ce suntem diferiți de la o zi la alta, de la un om la altul?

Nu doar că omul este capabil de Dumnezeu, ci fără Dumnezeu nu-și poate afla niciodată liniștea. Dorul după Dumnezeu este înscris în inima omului creat pentru Dumnezeu, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu de însuși Dumnezeu: „Temeiul cel mai profund al demnităţii umane rezidă în chemarea omului la comuniune cu Dumnezeu. Încă de la naşterea sa, omul este invitat la dialog cu Dumnezeu. Căci el nu există decât pentru că, fiind creat de Dumnezeu din iubire, este susţinut neîncetat de el, din iubire; nici nu trăieşte pe deplin după adevăr, dacă nu recunoaşte în mod liber această iubire” (GS 19).

Omul poate să-l cunoască și să-l slujească pe Dumnezeu doar dacă este liber, doar dacă se lasă eliberat de Adevăr (cf. In 8,32; Rom 4-8). Și tocmai această libertate – prețuită din ce în ce mai mult, dar nu mereu înțeleasă – este direct responsabilă de diferențele dintre noi. Felul de a ne folosi libertatea se vede cel mai bine în raportul cu Dumnezeu: ce și cât și cum îi dăm Domnului când avem posibilitatea să alegem între tot și nimic, între clipe și ore, între ceea ce suntem și ceea ce avem?

Dacă vrem să ne consolidăm credința și să trăim în libertatea oferită de Cristos (Gal 5,1), trebuie să conștientizăm și să potolim setea sufletului nostru. Sfântul Augustin și-a început celebrele sale Confesiuni evidențiind năzuința omului: „Pentru tine ne-ai creat, Doamne, şi neliniştită e inima noastră până ce nu-şi află odihna în tine”.

Dumnezeu însuși în aceste zile continuă să ne atragă spre el, să fie un Mire în mijlocul nostru, o prezență vie care nu „încetează să-i cheme pe toţi oamenii să-l caute, ca să trăiască şi să găsească fericirea. Dar această căutare pretinde de la om întreg efortul inteligenţei, voinţă dreaptă, inimă curată şi, de asemenea, mărturia celorlalţi, care să-l îndrume în căutarea lui Dumnezeu” (CBC 30).


Dumnezeu a voit „să-l lase pe om în mâna sfatului lui” (Sir 15,14),
astfel ca omul să-l caute spontan pe Creatorul său
și, atașându-se de el, să ajungă în libertate
la perfecțiunea deplină și fericită (GS 17).


3 martie 2017 

Vineri după Miercurea Cenuşii
Ss. Cunegunda, împ.; Marin, ostaş m.
Is 58,1-9a; Ps 50; Mt 9,14-15

LECTURA I
Oare acesta este postul pe care l-am ales?
Citire din cartea profetului Isaia 58,1-9a
Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi fă cunoscute poporului meu nelegiurile lui şi casei lui Iacob, păcatele sale! 2 Pe mine mă caută zi de zi şi căile mele doresc să le cunoască ca un neam care face dreptatea şi nu părăseşte judecata Dumnezeului său. Cer de la mine judecata dreaptă şi le place să se apropie de Dumnezeu. 3 De ce să postim dacă tu nu vezi? De ce să ne umilim sufletele dacă tu nu iei în seamă? În ziua când postiţi, voi vă preocupaţi de afaceri şi îi oprimaţi pe toţi muncitorii voştri. 4 Iată, postiţi între certuri şi dispute şi ca să loviţi cu pumnul nelegiuirii! Nu mai postiţi ca astăzi, ca să se audă glasurile voastre pe înălţimi! 5 Oare ca acesta este postul care-mi place sau ziua când omul îşi umileşte sufletul? Să-şi aplece capul ca trestia, să-şi pună sac şi cenuşă? Pe acesta îl numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? 6 Oare nu acesta este postul pe care l-am ales? Dezleagă lanţurile nelegiuirii, desfă legăturile jugului, trimite-i liberi pe cei zdrobiţi; înlăturaţi orice jug! 7 Împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost, când vezi un om gol, îmbracă-l şi nu-i lăsa deoparte pe cei din neamul tău! 8 Atunci, lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta se va arăta repede; dreptatea ta va merge înaintea ta şi gloria Domnului te va păzi din spate. 9a Atunci îl vei chema pe Domnul şi el îţi va răspunde, vei striga şi el va zice: «Iată-mă!»”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.5-6a.18-19 (R.: 19b)
R.: Inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui!

3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale,
şterge fărădelegea mea!
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.

5 Căci recunosc fărădelegea mea
şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.
6a
 Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit
şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit. R.

18 Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute
şi, chiar dacă ţi-aş aduce,
arderile de tot nu te-ar mulţumi.
19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Am 5,14
Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi! Astfel, Domnul Dumnezeul Sabaot va fi cu voi.

EVANGHELIA
Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,14-15
În acel timp, s-au apropiat de Isus discipolii lui Ioan şi i-au spus: „De ce noi şi fariseii postim mult, iar discipolii tăi nu postesc?” 15 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Unul dintre cele mai bune discursuri din istoria umanității…

Posted by Paxlaur pe 28/02/2017

Unul dintre cele mai bune discursuri din istoria umanității aparține unui comediant pe nume Charlie Chaplin.

Iată-l în traducerea luată de pe http://webcultura.ro/umanitate/

“Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu vreun Ocârmuitor – nu aceasta este treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc pe nimeni. Aş vrea să-i ajut pe toți dacă ar fi posibil – evrei, arieni, negri sau albi. Cu toţii vrem să ne ajutăm unii pe alții, căci așa stă în natura fiinţelor umane.

Vrem să trăim unul din fericirea celuilalt și nu din suferinţa celuilalt. Nu vrem să ne urâm sau să ne dispreţuim. E loc pentru toţi în această lume, iar pământul e bogat şi darnic cu fiecare.

Calea vieții poate fi liberă şi frumoasă. Dar ne-am rătăcit pe acest drum. Lăcomia ne-a otrăvit sufletele și, zăvorând lumea în spatele urii, ne-a împins spre sărăcie şi vărsare de sânge. Trăim pe fugă și ne-am închis în noi înşine. Maşinăria abundenţei ne-a înglodat în nevoi, știinţa ne-a făcut cinici, iar inteligenţa, duri şi nemiloși. Gândim prea mult şi simţim prea puţin. Avem nevoie de umanitate, mai mult decât de tehnologie; mai mult decât de inteligenţă, avem nevoie de bunătate şi blândețe. Fără aceste daruri, viaţa devine sălbatică şi totul va fi pierdut.

Avionul şi radioul ne-au adus mai aproape. Însăşi natura acestor invenţii strigă după bunătatea din om, strigă după fraternitatea și unitatea noastră. Chiar în acest moment, vocea mea ajunge la milioane de oameni din întreaga lume, milioane de bărbaţi, femei şi copii deznădăjduiţi, victime ale unui sistem care determină omul să tortureze și să întemnițeze oameni nevinovaţi. Celor care mă aud acum le spun: nu disperați!

Sărăcia ce se abate acum asupra noastră este doar efectul trecător al lăcomiei și al înverșunării unor oameni care se tem de progres. Ura dintre oameni va dispărea, iar dictatorii vor muri. Și puterea pe care au luat-o oamenilor, va reveni oamenilor. Iar atât timp cât se moare în numele libertăţii, libertatea nu va pieri…

Vezi continuarea traducerii pe http://webcultura.ro/umanitate/

 

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: