Prietenia este ceea ce ți-a rămas după ce ai pierdut totul

prietenie_fericire_orgoliu_copilarie„Mi-e atât de prețioasă prietenia ta”, ne-a spus într-o zi. Și de atunci, chiar dacă au trecut ani și ani și între noi s-au pus kilometri, ba uneori chiar moartea, încă ne vibrează inima plină de ecoul acestor cuvinte.

Cine-ar putea descrie toată fericirea care te încearcă atunci când cineva îți spune: „Mi-e atât de prețioasă prietenia ta”? Cine ar putea limita doar la cuvinte vibrațiile inimii atunci când rostești: „Mă bucur mult că suntem prieteni”?

Cât de tristă ar fi viața fără această mângâiere, fără această comoară: prietenia!

Câtă fericire este în inima omului atunci când întrebat fiind cine este prietenul său răspunde senin cu un nume. Da, un nume. Orice întrebare despre prietenie trebuie să ne poarte cu gândul la un nume, la o persoană, la acea persoană care poartă soarele în casa noastră chiar și în cea mai întunecată clipă. Acea persoană care nu pleacă niciodată din inima ta.

Prietenia. Prietenul. Prietena.

Prietenia este modul cel mai frumos de a-ți petrece viața.
Prietenia este calea spre cunoașterea omului și a locurilor.
Prietenia este măsura a ceea ce e cu adevărat important.
Prietenia este forță în orice încercare.

Prietenia este alinarea suferinței, mângâierea necazurilor și leacul singurătății. Când îl auzim pe Dumnezeu spunând că nu e bine ca omul să fie singur și se hotărăște să-i dăruiască un ajutor potrivit cu nevoile lui (cf. Gen 2,18), poate că nu trebuie să ne gândim doar la căsătorie, ci și la prietenie. Prietenul este și el un ajutor pe măsura nevoilor noastre.

Prietenia adevărată caută mereu binele, frumosul, adevărul. Dacă împreună cu prietenul tău cauți altceva, atunci te aflii într-un anturaj, nu într-o prietenie!

Prietenia înseamnă să nu-ți dorești să ții o persoană numai pentru tine. Să nu fii stăpân, ci însoțitor discret, dar mereu prezent.
Prietenia este o prezență continuă, dar tainică, discretă. Este o prezență pe care o simte inima chiar și atunci când nu e percepută de nici un alt simț. Inima – doar ea! – este organul de simț al prieteniei adevărate. (Vai acelor prietenii care vor să fie percepute cu toate simțurile și în toate clipele, continuu: e semnul că cineva va fi devorat, anihilat, înrobit!)

În prietenia adevărată se întâlnesc armonios libertatea și umilința, generozitatea și iubirea, critica pertinentă și lauda moderată.
Prietenul adevărat știe măsura și timpul pentru laude, dar are pregătită și tolba cu săgețile criticii pertinente.
Gingășia în critică și cumpătarea în laude sunt semnul prieteniei adevărate.
Prietenul adevărat te corectează în cele rele și te urmează în cele bune.

Prietenia are un singur scop: binele și fericirea prietenului. Când ai un prieten adevărat, când ții cu adevărat la cel de lângă tine, atunci faci tot binele pentru fericirea lui. Fericirea lui este izvorul fericirii tale, împlinirea inimii tale.

Prietenia are caracteristicile iubirii. Prietenia este îndelung răbdătoare, este binevoitoare, nu este invidioasă, prietenia nu se laudă, nu se umflă. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul primit. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură (cf. 1Cor 13,4-7).

Prietenul adevărat nu e un bun contabil. El nu socotește timpul sau banii sau orice altceva atunci când e vorba de tine. El dăruiește totul, chiar și propria persoană: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15,13).

Prietenia nu înseamnă doar să ai pe cineva cu care să vorbești, să călătorești, să faci cumpărături etc., ci însemnă mai ales să ai pe cineva care să te asculte, să te înțeleagă și să facă tot ceea ce este posibil pentru a te face fericit, liniștit, senin.

Prieten îți este cel care stă lângă tine nu doar pentru ceea ce îi poți oferi sau pentru ceea ce-ți poate da, ci în special pentru ceea ce puteți pune împreună pentru a vă face viața mai frumoasă.

Prieten îți este cel care merge cu tine, se pune lângă tine fără dorința de a trece în fața ta.

Prietenul este ceea ce îți rămâne atunci când ai pierdut totul.

Prietenul adevărat te vrea mântuit. De aceea, dacă l-a cunoscut pe Isus Cristos, îți va vorbi despre el. Dacă l-a cunoscut și nu-ți vorbește despre Dumnezeu înseamnă că nu este prieten adevărat pentru că nu dă semne că te-ar vrea alături de el pentru toată veșnicia, în viața fericită a paradisului. Nu te vrea mântuit. Vrea să scape de tine, mai devreme sau mai târziu.
Însă dacă tu l-ai cunoscut pe Isus, atunci tu ești cel care-i poți vorbi despre el și astfel să puteți fi prieteni până la moarte și dincolo de ea, în împărăția cerurilor.

Nu-ți este prieten cine te împiedică să fii sincer.
Nu-ți este prieten cine nu te lasă să fii fericit.
Nu-ți este prieten cine are orice alt interes în afara fericirii reciproce.
Nu-ți este prieten cine îți răpește liniștea nopților și somnul odihnitor.
Și, mai ales, nu îți este prieten adevărat cine te împiedică să te mântuiești.

Este atât de greu atunci când ți-ai pus speranța în prietenia și prezența cuiva în inima ta și timpul îți arată că te-ai înșelat. Este greu să începi să trăiești fără ceea ce tu credeai că e prietenie adevărată. Falsitatea îți zdrobește inima! Este greu să te împaci cu gândul că te-ai înșelat: nu ți-e prieten și trebuie să te obișnuiești fără el. Inima caută adevăratul lui chip și se îngrozește de ce descoperă. Suferă văzând cât de diferit poate fi de ceea ce părea. Această suferință e groaznică. Fiecare mască descoperită pe chipul celui ce-ți părea prieten devine o sabie care îți străpunge inima.

 

Să păstrăm în inima noastră cuvintele Scripturii:

 

„Vorba dulce va înmulți prietenii
și limba plăcută va mări afecțiunea.
Să fie mulți cei care trăiesc în pace cu tine,
dar sfetnicii tăi, unul dintr-o mie!
Dacă e să-ți dobândești un prieten, dobândește-l prin încercare
și nu te încrede repede în el!
Căci există prieten în timpul lui potrivit,
dar nu rămâne aproape în ziua strâmtorării tale.
Există prieten care se schimbă în dușman
și dezvăluie conflictul spre jignirea ta.
Există prieten tovarăș la mese,
dar nu rămâne aproape în ziua strâmtorării tale.
În cele bune ale tale, va fi ca tine
și va vorbi cu îndrăzneală slujitorilor tăi.
Dacă vei fi umilit, va fi împotriva ta
și de la fața ta se va ascunde.
Îndepărtează-te de dușmanii tăi
și fii atent cu prietenii tăi!
Prietenul fidel este o protecție puternică;
cine-l găsește, a găsit o comoară.
Nu este schimb pentru prietenul fidel
și nu este măsură pentru valoarea lui.
Prietenul fidel este leac pentru viață;
cei care se tem de Domnul îl vor găsi.
Cel care se teme de Domnul își întărește prietenia,
căci după cum este el, așa va fi și aproapele lui” (Sir 7,5-17).

Reclame

Ai fost lovit, te-ai ridicat și ai reușit să nu urăști pe nimeni, adică să nu fii mic…

marin preda ura libertate maretie judecata critica

Clipă de clipă judecăm și etichetăm oamenii din jurul nostru.
Puțini sunt cei care ne scapă!
Oare nu este acesta un sacrilegiu?
Oare cunoaștem noi ce e cu adevărat în inima și în viața celui de lângă noi?
Atunci de ce ne pretindem „dumnezei”,
ca și cum am ști totul și am avea dreptul să judecăm și să condamnăm pe oricine?!
Numai Dumnezeu știe ce poartă fiecare om în inima sa.
Numai el ne știe toate bucuriile și suferințele,
luminile și umbrele,
zâmbetele și lacrimile,
neliniștile și speranțele.
Numai el!
Să nu ne mai pretindem dumnezei!
Să ne eliberăm de ură, de invidie…
Să ne eliberăm de pretenția de a fi dumnezei
Să fim liberi. Să fim fericiți.
Și dacă totuși năzuim să fim ca Dumnezeu,
atunci să fim iubitori de oameni, așa cum este el!
Restul e sacrilegiu!

(Să medităm:
Rom 14,10-13;
Mt 12,36-37;
Ef 4,32;
In 12,47;
1In 4,20-21;
Lc 6,41-42 etc.)

În fața Regelui, stăpâniți încă de vechea robie, vrem libertatea adevărată și înnoirea…

Nihil sine Deo _ Nimic fara DumnezeuFiecare ne amintim în versiuni proprii poveștile din copilărie, în funcție de persoanele care ni le povesteau sau de rolurile pe care le jucam. Printre amintiri se regăsesc cu siguranță și poveștile cu regi și regine. Visul copiilor de a fi prinți sau prințese, de a domni, își găsește mereu locul în fantezia celor mici și are mereu rolul său. Însă ceea ce pentru unii rămâne un vis, o poveste, un simplu rol într-un joc, pentru alții este realitate. Scriptura ne vorbește astăzi despre regele care se va naște: „Iată, vin zile când îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă care va domni ca Rege şi va avea succes; va face judecată şi dreptate în ţară” (Ier 23,5). Însă câtă diferență între modul nostru de a ne imagina regi sau regine și domnia Regelui Cristos.

Mulți ar ieși din indiferență și s-ar comporta altfel în fața lui Cristos dacă l-ar privi mereu ca pe un rege. Da, Cristos care vine este rege, Regele universului. Oare cine îndrăznește să spună în fața unui rege: „Nu mă interesează prezența ta”? Mai putem noi spune: „Cristos se naște pentru mine, dar pe mine nu mă interesează”?!

Evanghelistul Ioan ne redă dialogul lui Isus cu Pilat: „Așadar, ești rege?” Isus i-a răspuns: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu” (cf. In 18,37). În drumul nostru spre Crăciun suntem chemați să privim spre acest rege, spre Omul-Dumnezeu care dă mărturie despre adevăr, care face „să înflorească dreptatea și multă pace” (cf. Ps 71,7). Ba mai mult, suntem chemați să devenim noi înșine regi asemenea lui, să domnim împreună cu el, în Împărăția sa.

A fi rege înseamnă a trăi în libertate, înseamnă a domni spre binele celorlalți, spre binele „cetății”. Însă pentru aceasta trebuie să se împlinească în noi rugăciunea de la începutul sfintei Liturghii: „Dumnezeule atotputernic, suntem stăpâniţi încă de vechea robie, suntem apăsaţi încă de jugul păcatului. Trimite-ne libertatea adevărată şi înnoieşte-ne prin naşterea Fiului tău, pe care o aşteptăm cu credinţă”. Avem nevoie de o reînnoire, avem nevoie să fim eliberați de orice jug al păcatului. Doar un om liber poate fi rege, doar un om liber poate domni împreună cu Cristos. Să începem prin a fi regi peste noi înșine, dominându-ne patimile și păcatele, eliberându-ne de orice viciu. Sfântul Ambroziu ne învață: „Cel care îşi supune trupul şi îşi cârmuieşte sufletul fără a se lăsa copleşit de patimi este propriul său stăpân: poate fi numit rege, pentru că este în stare de a-şi guverna propria fiinţă; este liber şi independent şi nu se lasă pradă unei robii vinovate”

O, Marie, Regina lumii și a inimii noastre, ajută-ne să ne eliberăm de orice păcat ca să domnim alături de Fiul tău.


Regele și Domnul nostru este aproape.
Domnia sa înseamnă iubirea și slujirea aproapelui în libertate.


18 decembrie 2017 

18 decembrie
Ss. Malahia, profet; Graţian, ep.
Ier 23,5-8; Ps 71; Mt 1,18-24

LECTURA I
Îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă.
Citire din cartea profetului Ieremia 23,5-8
Iată, vin zile – oracolul Domnului – când îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă care va domni ca rege şi va avea succes; va face judecată şi dreptate în ţară. 6 În zilele lui, Iuda va fi mântuit şi Israel va locui în siguranţă. Acesta este numele cu care va fi chemat: „Domnul este dreptatea noastră”. 7 Iată, vin zile – oracolul Domnului – când nu vor mai spune: „Viu este Domnul, care i-a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului”, 8 ci „Viu este Domnul, care a scos şi a adus descendenţa casei lui Israel din ţara de nord şi din toate ţările unde-i alungase” şi ei se vor întoarce la pământul lor.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 71(72),1-2.12-13.18-19 (R.: cf. 7)
R.: În zilele lui, va înflori dreptatea şi multă pace.

1 Dumnezeule, dăruieşte regelui judecăţile tale
şi înzestrează pe fiul regelui cu dreptatea ta!
2 Şi el va judeca poporul tău cu dreptate
şi pe săracii tăi cu judecată. R.

12 El îi va elibera pe săracul care strigă
şi pe sărmanul care nu are ajutor.
13 Va avea milă de cel sărac şi de cel sărman
şi va mântui sufletele sărmanilor. R.

18 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu,
Dumnezeul lui Israel, singurul care săvârşeşte fapte minunate!
19 Binecuvântat să fie în veci numele său glorios,
tot pământul să se umple de slava lui! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) O, Adonai, Stăpânul şi conducătorul casei lui Israel, care te-ai arătat lui Moise în rugul aprins şi i-ai dat Legea pe muntele Sinai, vino să ne eliberezi cu braţ puternic! (Aleluia)

EVANGHELIA
Isus se va naşte din Maria, logodnica lui Iosif, fiul lui David.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,18-24
Naşterea lui Isus Cristos a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. 20 Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. 21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. 22 Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul, prin profetul care zice: 23 „Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emanuel”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeu-cu-noi”. 24 Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat-o la sine pe soţia lui.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: