Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘lumina’

„Umblaţi ca nişte fii ai luminii, căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea şi adevărul”

Posted by Paxlaur pe 27/12/2017

Cât de săracă ne-ar fi credința dacă nu ne-am bucura de mărturiile sfântului Ioan. El ne-a împărtășit ceea ce a auzit, privit și atins. El ne-a lăsat în scrierile sale trei dintre cele mai cunoscute „definiții” despre Dumnezeu. „Dumnezeu este duh” (In 4,24), „Dumnezeu este lumină” (1In 1,5), „Dumnezeu este iubire” (1In 4,8).

Cu puțin timp în urmă, de Crăciun, meditam din evanghelia sa: „Cuvântul este lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om”. Existând din veşnicie, Cuvântul, lumina adevărată care era de la început la Dumnezeu, s-a făcut trup pentru ca locuind între noi să lumineze orice om (In 1,2.9.14). Fără Isus nici un om care vine în lume nu are lumină. Cristos este necesar pentru cel care încearcă să pătrundă misterele creaţiei și ale revelaţiei. Doar cei care în căutările lor se lasă luminaţi de Cristos, lumina adevărată, ies din întuneric, împlinind dorinţa şi scopul proclamate de însuşi Cristos: „Eu lumina am venit în lume, pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric” (In 12,46).

Totodată Cristos ne spune: „Cât timp aveţi lumina, credeţi în lumină ca să deveniţi fiii luminii” (In 12,36). Lumina lumii, Isus Cristos, vrea ca toţi oamenii, crezând în el, să devină copiii luminii. Misiunea luminii este de a naşte fii, copii născuţi nu din sânge, nici din voinţă trupului, nici din voinţa bărbatului, ci născuţi din Dumnezeu, care este lumină (In 1,13). Aceşti copii sunt oamenii care acceptând lumina, părăsesc întunericul, se convertesc, fac voinţa Tatălui, revelată în Cristos, şi-i ţin poruncile (In 13,34-35). Acești copii trebuie să fim noi.

Sfântul Ioan este cel care ne învață că Lumina a venit ca să risipească întunericul. Ştim că lumina şi întunericul nu pot coexista. Atât pe plan fizic cât şi pe plan spiritual, lumina și întunericul nu pot sta împreună: „Și a văzut Dumnezeu că lumina este bună, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric”(Gen 1,4). Datorită păcatului, întunericul cuprinsese pământul şi dădea impresia că îl acoperă cu un văl de bezna. Atunci s-a ivit lumina neamurilor, Cristos, şi a risipit bezna care învăluia omenirea. Astăzi trebuie să alegem: lumina sau întunericul, binele sau răul, păcatul sau virtutea! Ce alegi? Ce anume lăsăm să facă parte din viața noastră? Și, mai ales, ce răspândim în jurul nostru prin atitudinea pe care o avem față de cei din casa noastră: lumină sau întuneric, pace sau dezbinare?

Iată mărturia sfântului Ioan care trebuie să devină și mărturia noastră: Lumina lumii a venit şi ne-a luminat, a risipit întunericul din viața noastră. Suntem datori să dăm mărturie despre acest adevăr. El, Ioan, „a văzut, a crezut și a dat mărturie” (In 20,8). Noi cum ne manifestăm credința și cum dăm mărturie despre Cristos?


„Umblaţi ca nişte fii ai luminii,
căci rodul luminii constă în toată bunătatea,
dreptatea şi adevărul” (Ef 5,8-9).


27 decembrie 2017 

A 3-a zi din octava Crăciunului (27 decembrie)
SF. IOAN, ap. şi ev.
1In 1,1-4; Ps 96; In 20,1a.2-8

LECTURA I
Vă vestim ce am văzut şi am auzit.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 1,1-4
Preaiubiţilor, ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit, cu privire la Cuvântul vieţii 2 – căci viaţa s-a arătat: noi am văzut şi dăm mărturie şi vă vestim viaţa cea veşnică ce era la Tatăl şi care ni s-a arătat -, 3 ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă pentru ca şi voi să aveţi comuniune cu noi, iar comuniunea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul său, Isus Cristos. 4 Vă scriem acestea pentru ca bucuria noastră să fie deplină.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 96(97),1-2.5-6.11-12 (R.:12a)
R.: Bucuraţi-vă voi, drepţilor, în Domnul Dumnezeul nostru.

1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
toate insulele să tresalte de veselie!
2 Norii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului său. R.

5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
6 Cerurile fac cunoscută dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd gloria. R.

11 Pentru cel drept a răsărit lumina
şi pentru cei cu inima dreaptă, bucuria.
12 Bucuraţi-vă, voi, drepţilor, în Domnul
şi lăudaţi memoria sfinţeniei sale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim; pe tine, Doamne, te laudă corul măreţ al apostolilor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1a.2-8
În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”. 3Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, 7 dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt discipol, care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Tu chiar ai putea să trăiești fără lumină?

Posted by Paxlaur pe 17/12/2017

crestinul credinta stiinta luminaSunt texte ale Sfintei Scripturi care ni se întipăresc în inimă și ne scot din trecerea firească a timpului: ne provoacă să ne revizuim și să ne schimbăm viața. Un astfel de text este și cel din a doua lectură de astăzi: „Bucuraţi-vă întotdeauna! Rugaţi-vă fără încetare! Mulţumiţi pentru toate… Nu stingeţi Duhul!… Fiţi departe de orice fel de rău” (cf. 1Tes 5,17-22)! Făcând acestea noi înșine vom deveni oameni care „dăm mărturie despre lumină”. Mai mult, noi înșine, prin Cristos și cu Cristos, vom lumina întunericul din viața celor de lângă noi.

Cât de tristă este lumea lipsită de lumină! Câtă lipsă de fericire în sufletul care nu-l așteaptă pe Cristos, care nu-l cheamă! De fapt, ce altceva decât mult întuneric este în inima unui om care, în loc să se bucure de prezența luminii, spune: „Cristos se naște pentru mine, dar pe mine nu mă interesează. Eu prefer întunericul”! Cine poate trăi fără lumină? Cine își poate imagina teroare care s-ar așterne asupra omenirii dacă pentru o zi ar lipsi curentul electric? Cum ar fi o zi fără lumină? Se spune că doar cine a petrecut un timp în întuneric știe să prețuiască la adevărata valoare lumina. Dar oare trebuie să devenim mai întâi orbi pentru a aprecia lumina, văzul, culoarea? Lumina este atât de importantă încât acestea sunt primele cuvinte pe care le-a rostit Dumnezeu la creație: „Să fie lumină!”…și apoi a creat toate celelalte (Gen 1,3). Iar noi știm că adevărată lumină a lumii este Cristos. El însuși a spus și ne amintește tuturor: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieții” (In 8,12). El este lumina, iar noi toți suntem chemați, asemenea lui Ioan Botezătorul, să dăm „mărturie despre lumină” pentru ca toți să creadă. Noi trebuie să fim martori autentici în fața celor care spun: „Cristos, lumina lumii, se naște, dar pe mine nu mă interesează. Eu prefer întunericul”.

În drumul nostru spre sărbătoarea Crăciunului, cea mai autentică mărturie despre lumină rămâne tocmai împlinirea cuvântului lui Cristos: „Credeți în lumină ca să deveniți fiii luminii” (In 12,36). Iar această credință în lumina lumii care este Cristos trebuie să se concretizeze. Apostolul Paul este cel care ne oferă în această zi modalitatea de a întrupa credința noastră și de a fi martori ai luminii, schimbându-ne viața, rugându-ne fără încetare și trăind departe de orice fel de rău.

Cristos însă ne cere și mai mult decât mărturia despre lumină: ne cere să devenim noi înșine lumină pentru cei din jur, asemenea lui. Iată cuvântul său, iată care este misiunea noastră: „Voi sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată pe munte. Nici nu se aprinde o candelă și se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toți cei sunt în casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri” (Mt 5,14-16).


Domnul este aproape!
Umblați cât timp aveți lumina ca să nu vă prindă întunericul.
Cine umblă în întuneric nu știe unde merge.
Cine trăiește fără Cristos, rătăcește! (cf. In 12,35).


17 decembrie 2017 

† DUMINICA a 3-a din Advent
Sf. Cristofor, călug.
Is 61,1-2a.10-11; Ps Lc 1,46-54; 1Tes 5,16-24; In 1,6-8.19-28

LECTURA I
Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu.
Citire din cartea profetului Isaia 61,1-2a.10-11
Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea; de aceea Domnul m-a uns şi m-a trimis să aduc vestea cea bună săracilor, să leg rănile celor cu inima zdrobită, să vestesc eliberare celor captivi şi deschidere a porţilor celor închişi; 2a să vestesc un an de bunătate a Domnului. 10 Mă voi bucura în Domnul şi sufletul meu se va veseli în Dumnezeul meu; pentru că el m-a îmbrăcat cu haina mântuirii şi m-a învăluit cu mantia dreptăţii, cum îşi pune mirele diadema şi cum se înfrumuseţează mireasa cu podoabele ei. 11 Căci precum pământul face să răsară lăstarii şi o grădină face să crească semănăturile, tot aşa Domnul Dumnezeu va face să răsară dreptatea şi lauda înaintea tuturor popoarelor.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,46a-48a.48b-50.53-54 (R.: Is 61,10b)
R.: Sufletul meu va tresălta de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu.

46a „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48a căci a privit la smerenia slujitoarei sale. R.

48b Iată, de acum, toate popoarele mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic,
şi numele lui e sfânt.
50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam
peste cei ce se tem de el. R.

53 Pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri,
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale.
54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său,
amintindu-şi de îndurarea sa”. R.

LECTURA A II-A
Fiinţa voastră întreagă să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 5,16-24
Fraţilor, bucuraţi-vă întotdeauna! Rugaţi-vă fără încetare! 18 Mulţumiţi pentru toate, căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu în Cristos Isus cu privire la voi! 19 Nu stingeţi Duhul! 20 Nu dispreţuiţi profeţiile, 21 dar cercetaţi toate: păstraţi ceea ce este bun! 22 Fiţi departe de orice fel de rău! 23Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească în mod desăvârşit şi fiinţa voastră întreagă: duhul, sufletul şi trupul, să se păstreze fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. 24 Credincios este cel care vă cheamă. El va şi înfăptui.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Is 61,1ab
(Aleluia) Duhul Domnului este asupra mea, căci Domnul m-a uns şi m-a trimis să le aduc săracilor vestea cea bună. (Aleluia)

EVANGHELIA
În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,6-8.19-28
În acel timp, a fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. 19 Aceasta este mărturia dată de Ioan când iudeii au trimis de la Ierusalim unii preoţi şi leviţi ca să-l întrebe: „Cine eşti tu?” 20 Iar el a mărturisit, şi nu a negat. A mărturisit: „Eu nu sunt Cristos!” 21 L-au întrebat: „Atunci, cine? Eşti tu Ilie?” El a răspuns: „Nu sunt!” „Eşti tu Profetul?” A răspuns: „Nu!” 22 Aşadar, i-au zis: „Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuţi?” 23 El a zis: „Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu: «Îndreptaţi calea Domnului!», după cum a spus Isaia profetul”. 24 Iar cei trimişi erau dintre farisei. 25 L-au întrebat şi i-au zis: „Aşadar, de ce botezi dacă tu nu eşti nici Cristos, nici Ilie, nici Profetul?” 26 Ioan le-a răspuns, zicând: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi, 27 care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei”. 28 Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Oare există bucurie mai mare decât aceea ca însuși Dumnezeu să te întrebe: „Ce vrei să fac pentru tine”?

Posted by Paxlaur pe 20/11/2017

orbul din nastere vindecat de IsusCât de fericită este inima care se regăsește în imaginea acestui orb din Ierihon, inima care atunci când se simte acoperită de orbirea acestei lumi aleargă la Cristos strigând: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!” (Lc 18,38). Cât de fericită este inima care nu se descurajează atunci când cei din jur încearcă să o reducă la tăcere, să o păstreze în orbire, rece, fără sentimente, fără lumină. Cât de fericită este inima care strigă zi de zi, din ce în ce mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!” (Lc 18,39). Fericită este inima care nu se descurajează și face orice pentru a ieși din întuneric la lumină. Pentru astfel de inimi Cristos repetă și astăzi: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează va avea lumina vieţii” (cf. In 8,21).

Fericită este acea inimă care simte privirea Domnului îndreptată spre ea și aude glasul mântuitor: „Ce vrei să fac pentru tine?” (cf. Lc 18,41). Oare există bucurie mai mare decât aceea ca însuși Dumnezeu să te întrebe: „Ce vrei să fac pentru tine”? Oare este vreun suflet care să cunoască o fericire mai mare decât aceea de a simți cum însuși Domnul cerului și al pământului se apropie de tine și îți vorbește: „Fiul meu, copilașul meu, spune-mi ce vrei să fac pentru tine?” (cf. Lc 18,41).

Astăzi însuși Dumnezeu ne privește ca să facă din nou lumină în viața noastră. Însuși Dumnezeu se apropie de noi, trece prin viața noastră, prin locul în care stăm și „cerșim viață, lumină”. Trece și vrea să ne vindece. Vrem noi cu adevărat să fim vindecați? Vrem noi să fim atinși de Dumnezeu? Vrem ca Dumnezeu să treacă prin viața noastră? Dacă ne dorim din toată inima să fim „vizitați” și „atinși” de Dumnezeu, atunci să strigăm: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!” (Lc 18,38)”. Să ne însușim rugăciunea inimii: „Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine păcătosul”.

Totodată, prin această rugăciune, să ne lăsăm întreaga viață îmbibată de prezența lui Cristos, să trăim după voința Tatălui, să ne trăim credința în fiecare circumstanță a acestei zile, în fiecare moment al vieții. Cu cât drag privește și astăzi Dumnezeu spre cei care aleg să trăiască cu inima curată, spre cei care în mijlocul tentațiilor acestei lumi acceptă mai degrabă să moară decât să se contamineze cu „mâncăruri” şi să profaneze alianţa cea sfântă (cf. 1Mac 1,63). Nu sunt puțini cei care și astăzi aleg mai degrabă moartea decât păcatul, cei care și astăzi refuză să profaneze alianața cea sfântă a Domnului, refuză să calce în picioare iubirea lui Dumnezeu… Foarte mulți mor, sunt omorâți. Ei sunt cei care se bucură de lumina fără de sfârșit, de însuși Cristos, soarele nostru, viața noastră, Domnul și Dumnezeul nostru.


„Un cerşetor lângă al vieţii drum
Un orb ce cere-ntr-una de pomană
Aceast’aş fi Isuse şi acum
De nu m-ai fi băgat nici tu în seamă”
(Costache Ioanid, Orbul Bartimeu).


20 noiembrie 2017 

Luni din săptămâna a 33-a de peste an
Ss. Grigore Decapolitul; Edmund, rege
1Mac 1,10-15.41-43.54-57.62-64; Ps 118; Lc 18,35-43

LECTURA I
A fost o foarte mare mânie asupra Israelului.
Citire din cartea întâi a Macabeilor 1,10-15.41-43.54-57.62-64
În zilele acelea, dintre urmaşii lui Alexandru cel Mare a ieşit un vlăstar păcătos, Antioh Epifanul, fiul regelui Antioh care a fost ostatic la Roma. El a devenit rege în anul o sută treizeci şi şapte al domniei grecilor. 11 În acele zile, au ieşit din Israel fii nelegiuiţi care îi îndemnau pe mulţi, zicând: „Hai să încheiem o alianţă cu neamurile din jurul nostru, căci de când ne-am separat de ei, multe rele ni s-au întâmplat!” 12 Şi cuvântul a fost plăcut în ochii lor. 13 Unii din popor au fost dispuşi să meargă la rege, ca să le dea putere să împlinească prescripţiile neamurilor. 14 Au construit un gimnaziu la Ierusalim, după obiceiul neamurilor. 15 Au înlăturat semnele circumciziei, s-au îndepărtat de alianţa sfântă, s-au unit cu neamurile şi s-au vândut ca să săvârşească răul. 41Regele a scris întregului său regat ca toţi să fie un singur popor. 42 Fiecare să-şi părăsească obiceiurile proprii! Şi toate popoarele s-au supus cuvântului regelui. 43 Mulţi din Israel au primit cu plăcere cultul lui, au adus jertfe idolilor şi au profanat ziua de sabat. 54 În ziua a cincisprezecea a lui Casleu, în anul o sută patruzeci şi cinci, a construit urâciunea pustiirii pe altar; iar în cetăţile lui Iuda, de jur împrejur, a construit altare. 55 Aduceau jertfe la uşile caselor şi în pieţe. 56 Cărţile legii pe care le-au găsit, rupându-le, le-au ars în foc. 57 Dacă se descoperea la cineva vreo Carte a Alianţei şi dacă cineva urma legea, hotărârea regelui îl dădea la moarte. 62 Însă mulţi în Israel au prins curaj şi au găsit în ei puterea să nu mănânce lucruri impure. 63 Au acceptat să moară decât să se contamineze cu mâncăruri şi să profaneze alianţa cea sfântă. Şi au murit. 64 A fost o foarte mare mânie asupra Israelului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),53.61.134.150.155.158 (R.: cf. 88)
R.: Dă-mi putere, Doamne, să împlinesc voinţa ta!

53 Sunt cuprins de furie din cauza celor nelegiuiţi
care părăsesc legile tale. R.

61 Laţurile celor nelegiuiţi m-au înconjurat,
dar eu nu uit de legea ta. R.

134 Scapă-mă de oprimarea omului
şi voi păzi orânduirile tale! R.

150 Urmăritorii se apropie de mine cu viclenie;
se îndepărtează de legea ta. R.

155 Mântuirea e departe de cei nelegiuiţi,
pentru că nu caută hotărârile tale. R.

158 I-am văzut pe cei trădători şi m-a cuprins dezgustul,
pentru că nu păzesc cuvântul tău. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12bd
(Aleluia) Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ce vrei să-ţi fac? Doamne, să văd.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,35-43
În acel timp, pe când se apropia Isus de Ierihon, un orb stătea lângă drum cerşind 36 şi, auzind că trecea mulţimea, s-a interesat ce este. 37 I-au adus la cunoştinţă că trece Isus Nazarineanul. 38Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!” 39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!” 40 Atunci Isus, oprindu-se, a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: „Doamne, să-mi recapăt vederea!” 42 Iar Isus i-a răspuns: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit”. 43Îndată, orbul şi-a recăpătat vederea şi l-a urmat, glorificându-l pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând acestea, a dat laudă lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Tu te mai rogi înainte și după masă, decizii, muncă, Liturghie, studiu… ?

Posted by Paxlaur pe 08/11/2017

puterea rugaciuniiCredința și exigențele chemării lui Cristos pot fi înțelese și, mai ales, trăite plecând de la rugăciunea acestei zile: „Dumnezeule atotputernic şi milostiv, numai prin darul tău, credincioşii te pot sluji cum se cuvine”. Urmarea lui Cristos cu fidelitate este un har. Numai el poate „înlătura orice piedică din calea noastră, ca să alergăm cu bucurie în întâmpinarea făgăduinţelor divine”.

Acest lucru ne amintește nu doar câtă nevoie are fiecare vocație de susținere prin rugăciune, ci și câtă nevoie avem de rugăciune înainte de a ne alege drumul pe care vrem să-l parcurgem pe urmele lui Cristos. Rugăciunea și meditația sunt formele necesare de (supra)viețuire – sunt un stil de viață! – pentru a evita falimentul, înfrângerea spirituală. Ele sunt acel moment al zilei când te așezi în fața Domnului și în fața conștiinței tale și calculezi „cheltuiala”, calculezi cu ce anume te prezinți la marea luptă, la războiul vieții: împlinirea vocației, trăirea chemării (cf. Lc 14,28.31).

Trebuie să medităm, să ne rugăm și să vedem care sunt „costurile” urmării lui Cristos. Cine nu se roagă nu va reuși niciodată să-și dăruiască viața pentru alții. Oare se pot mântui cei care nu se roagă? Este foarte greu să se mântuiască chiar și cel care se roagă, însă pentru cel care nu se roagă, pentru cel care nu se retrage în inimtimitatea inimii pentru a se întâlni în meditație cu Domnul, este imposibil. Dacă nu ne place să ne punem în prezența Domnului prin rugăciune și meditație, Dumnezeu nu ne va obliga niciodată să intrăm în împărăția sa. Mântuirea este un dar, însă acest dar poate fi acceptat sau respins, poate fi iubit sau tratat cu indiferență, cu superficialitate.

Sfânta Evanghelie ne arată diferința dintre cei care merg prin viață cu superficialitate și cei care se decid să dea totul pentru a se mântui, pentru a fi cu Isus. Fragmentul începe cu prezentarea mulțimii numeroase care mergea după Isus. E ușor să fii unul din mulțime, fără să-ți asumi personal „costurile” urmării decisive a lui Cristos. De aceea, Domnul, cunoscând ceea ce este în inima celor din marea mulțime, se adresează fiecărei inimi: „Niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu” (Lc 14,33). Pentru a păși pe urmele lui Cristos trebuie să renunțăm la tot ceea ce ne-ar putea ține departe de el, departe de mântuire. La ce ai renunțat pentru Cristos? La ce trebuie să mai renunți?

Esențialul și exigențele acestei urmări sunt evidențiate și de apostolul Paul atunci când spune: „Să nu datoraţi nimic nimănui, decât să vă iubiţi unii pe alţii… Iubirea nu face niciun rău aproapelui. Aşadar, plinătatea Legii este iubirea” (Rom 13,8.10).


Într-adevăr, costurile urmării lui Cristos sunt mari:
trebuie să renunțăm la tot!
Însă pierderile neurmării lui Cristos sunt dezastruoase:
ne pierdem viața, sufletul, mântuirea, totul!
Ce alegem?


8 noiembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 31-a de peste an
Sf. Adeodat, pp.; Fer. Ioan Duns Scotus, pr.
Rom 13,8-10; Ps 111; Lc 14,25-33

LECTURA I
Plinătatea Legii este iubirea.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 13,8-10
Fraţilor, să nu datoraţi nimic nimănui, decât să vă iubiţi unii pe alţii, pentru că cel care îl iubeşte pe altul a împlinit deja Legea! 9 De fapt: „Să nu săvârşeşti adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu pofteşti!” şi orice altă poruncă sunt cuprinse în cuvântul acesta: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” 10 Iubirea nu face niciun rău aproapelui. Aşadar, plinătatea Legii este iubirea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 111(112),1-2.4-5.9 (R.: 5a)
R.: Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut.
sau:
Aleluia.

1 Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află mare plăcere în poruncile lui!
2 Seminţia lui va fi puternică pe pământ
şi descendenţa celor drepţi va fi binecuvântată. R.

4 El răsare ca o lumină în întuneric pentru cei drepţi,
el este milostiv, plin de dragoste şi drept.
5 Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut,
el îşi rânduieşte bunurile cu judecată. R.

9 El este darnic faţă de cei sărmani,
dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna,
iar fruntea lui se înalţă cu cinste. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Pt 4,14
(Aleluia) Dacă sunteţi batjocoriţi în numele lui Cristos, fericiţi sunteţi, pentru că Duhul lui Dumnezeu se odihneşte peste voi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,25-33
În acel timp, multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: 26 „Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu. 27 Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. 28Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, 30 spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine”. 31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea. 33 Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Tu crezi în iubire sau preferi „refrenul autosuficienței”?

Posted by Paxlaur pe 05/11/2017

ego egoism autosuficienta mandrieCândva lucrurile păreau clare și toată lumea repeta: „Să nu faci ce face popa, ci să faci ce spune popa” (cf. Mt 23,3-4). Acum însă cine mai ascultă ce spune „popa”, preotul? Cine mai ascultă ce spun maeștrii? Cine mai ascultă ce spune Dumnezeu?

Acum inimile ne sunt cuprinse de „refrenul autosuficienței”: „Știu eu ce-i cel mai bine pentru mine! N-am nevoie de sfaturile altora!”. Și astfel refuzăm învățăturile părinților, preoților, profesorilor, chiar și învățăturile lui Dumnezeu.

De fapt, nu învățătura lor o respingem, ci dragostea lor. Învățătura lor nu este decât ecoul iubirii pe care ne-o poartă. Însă noi nu avem încredere că suntem iubiți, că există persoane care ne iubesc și care chiar ne vor binele. Cât de tristă și singură este inima care nu mai crede în iubire!

Dumnezeu nu era obosit de tăcere când a început să-i vorbească omului. Liniștea se împăca bine cu divinitatea, însă Domnul a rupt tăcerea, Cuvântul s-a făcut trup și ni s-a arătat (cf. In 1,14), tocmai pentru că ne iubește și vrea să ne arate calea pentru a crește în înțelepciune, statură și har (cf. Lc 2,52)! Cuvântul s-a făcut trup pentru a ne arată că unul singur este învățătorul nostru, unul singur este Tatăl nostru, iar noi toți suntem frați (cf. Mt 23,8-9)

Cine ne împiedică să acceptăm ajutorul, sfatul, învățătura părinților sau a profesorilor sau a Bisericii? Cine ne împiedică să trăim ca frați? Orgoliul! Suntem atât de mândri, încât preferăm mai degrabă să fim orfani, decât să-l avem pe Dumnezeu ca tată! Suntem atât de mândri încât preferăm mai degrabă să trăim în singurătate, decât să avem frați cu care să ne împărțim viața, bunurile, bucuriile, durerile… Ne-am injectat inima cu autosuficiență și acum preferăm să rătăcim, să umblăm în întuneric, decât să acceptăm înțelepciunea părinților și a Bisericii.

„Oare nu este un singur tată pentru noi toţi? Oare nu un singur Dumnezeu ne-a creat? De ce ne trădăm unul pe celălalt, profanând alianţa părinţilor noştri?” (Mal 2,10)

Dacă vrem să ne salvăm, trebuie să ne înnoim inima: „Aruncaţi de la voi toate răutăţile voastre şi înnoiţi-vă inima și duhul!”(cf. Ez 18,31). Să credem în iubire! Să avem încredere în oamenii care ne vor binele. Să înțelegem că Dumnezeu ne este Tată, iar Cristos este și rămâne singurul maestru spre viața veșnică. Să primim Cuvântul Domnului așa cum este, „nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează cu putere în noi, cei care credem” (1Tes 2,13).

Aceste adevăruri au ecou doar în sufletul îmbrăcat în umilință, în sufletul „copilului” care întinde brațele spre Dumnezeu și-i spune „Tată!”, doar în sufletul celui pentru care Biserica este mamă, izvor de înțelepciune și de sfințenie.


Unul singur este Învățătorul nostru, Cristos,
iar noi toți, absolut toți, suntem frați (cf. Mt 23,8)!


5 noiembrie 2017 

† DUMINICA a 31-a de peste an
Sf. Grigore Lakota, ep. m.
Mal 1,14b-2,1-2.8-10; Ps 130; 1Tes 2,7b-9.13; Mt 23,1-12

LECTURA I
Voi v-aţi îndepărtat de la cale şi mulţi s-au poticnit de lege.
Citire din cartea profetului Malahia 1,14b-2,2b.8-10
Mare rege sunt eu – spune Domnul Sabaot – şi numele meu este înfricoşător printre neamuri. 2,2bVoi trimite împotriva voastră blestemul, şi voi blestema binecuvântările voastre; ba chiar le-am blestemat, pentru că nu este nimeni între voi care să pună la inimă. 8 Dar voi v-aţi îndepărtat de la cale şi mulţi s-au poticnit de lege; aţi distrus alianţa cu Levi – zice Domnul Sabaot. 9 De aceea, şi eu v-am făcut să fiţi nişte dispreţuiţi şi nişte zdrobiţi pentru tot poporul, pentru că nu aţi păzit căile mele şi v-aţi înălţat faţa împotriva legii. 10 Oare nu este un singur tată pentru noi toţi? Oare nu un singur Dumnezeu ne-a creat? De ce ne trădăm unul pe celălalt, profanând alianţa părinţilor noştri?

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 130(131),1.2.3
R.: Păzeşte sufletul meu în pace la tine, Doamne!

1 Doamne, eu nu am o inimă îngâmfată,
nici nu privesc cu trufie;
nu umblu după lucruri prea mari
şi prea înalte pentru mine. R.

2 Sufletul îmi este împăcat şi liniştit,
ca un copil înţărcat la sânul mamei sale.
Da, sufletul meu este în mine
ca un copil înţărcat în braţele mamei sale. R.

3 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
de acum şi până-n veac! R.

LECTURA A II-A
Ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 2,7b-9.13
Fraţilor, ne-am făcut blânzi în mijlocul vostru ca o doică ce îşi dezmiardă copiii. 8 Atât de ataşaţi eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre, pentru că ne deveniserăţi dragi. 9 De fapt, vă aduceţi aminte, fraţilor, de truda şi osteneala noastră: noaptea şi ziua lucram, ca să nu devenim o povară pentru niciunul dintre voi, şi am predicat între voi evanghelia lui Dumnezeu. 13 Şi, de aceea, noi îi mulţumim lui Dumnezeu fără încetare, pentru că, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează cu putere în voi, cei care credeţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 23,9b.10b
(Aleluia) Unul este Tatăl vostru, cel ceresc şi unul este maestrul vostru: Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ei spun şi nu fac.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,1-12
În acel timp, Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi, spunând: „Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise. 3 Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac! 4 Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget. 5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc filacterele şi îşi lungesc ciucurii; 6 le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi, 7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni «rabbi”. 8 Dar voi să nu fiţi numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi! 9 Şi nici «tată” să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! 10 Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! 11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru! 12 Căci oricine se va înălţa va fi umilit şi oricine se va umili va fi înălţat!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: