Să detestăm acțiunea clandestină și întunecoasă și să facem toate la lumina zilei

lumina si intunericTextul propus pentru astăzi la Oficiul Lecturilor m-a purtat cu gândul, printre altele, la titlul unei cărți și la realitatea surprinsă în ea: „Noaptea, ca hoții”!

Realitatea aderării oamenilor la planul întunericului este reliefată şi în Evanghelia după sfântul Ioan: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele” (In 3,19-20).

Stăpânul întunericului nu doar îi ademeneşte pe oameni, ci prin bezna nopţii sale pe care o aruncă asupra pământului el pune piedici activităţilor fiilor luminii, căci „vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze” (In 9,4). Sau dacă sunt dintre cei care lucrează în acest ambient al nopţii, al întunericului, aceia sunt cu siguranţă fiii întunericului care caută, adăpostiţi de beznă, să împlinească planurile malefice ale întunericului şi să distrugă planul luminii.

Obiectivele cuprinse în planul întunericului sunt: să-i îndepărteze pe oameni de lumină, adevăr şi viaţă şi să-i împiedice pe fiii luminii să lucreze. Iar toţi cei care se înscriu în lupta pentru atingerea acestor obiective întunecate sunt fiii întunericului care se află în sclavia nopţii.

Iată și textul de la Oficiul Lecturilor:

Noi îl avem pe Cristos care este pacea și lumina noastră.

El este pacea noastră, cel care a făcut din două un singur popor (Ef 2,14). Gândind că Isus Cristos este pacea, noi vom demonstra că purtăm cu vrednicie numele de creștini dacă prin acea pace care este în noi îl vom exprima pe Cristos cu viața noastră. El a nimicit ura (cf. Ef 2,16), după cum spune Apostolul. Deci nu trebuie deloc să permitem ca ea să reînvie în noi, ci trebuie să arătăm clar că este nimicită total. Să nu o înviem din nou după ce a fost ucisă de Dumnezeu pentru sănătatea noastră, să nu ne mâniem spre ruinarea sufletelor noastre și să nu ne amintim injuriile îndurate, să nu facem greșeala de a o readuce la existență pe cea care, din fericire, a fost nimicită.
De vreme ce îl avem pe Cristos care este pacea, să ucidem dușmănia practicând în viața noastră credința în el. El a distrus în sine însuși zidul care îi diviza pe cei doi oameni, a făcut unul singur, restabilind pacea nu numai cu cei care luptă împotriva noastră din afară, dar și cu cei care provoacă neînțelegeri în noi înșine. Astfel, trupul nu va mai putea avea dorințe contrare duhului și duhul dorințe contrare trupului, ci înțelep­ciunea trupului va fi supusă legii divine. Atunci, recon­stituiți într-un om nou și iubitor al păcii și deveniți din doi un singur om, vom avea pacea în noi înșine.
Pacea este înțelegerea între două ființe potrivnice. Acum, de vreme ce a fost eliminat războiul intern al natu­rii noastre, să cultivăm în noi pacea, și atunci vom deveni noi înșine pace și vom demonstra că acest apelativ al lui Cristos este adevărat și autentic și în noi.
Cristos este lumina adevărată, departe de orice min­ciună. Din aceasta învățăm că și viața noastră trebuie să fie luminată de razele luminii adevărate. Razele soare­lui dreptății sunt înseși virtuțile care strălucesc și ne luminează, ca să respingem faptele întunericului și să umblăm cu onestitate ca în plină zi (cf. Rom 13,13). Să detestăm acțiunea clandestină și întunecoasă și să facem toate la lumina zilei, și astfel, vom deveni și noi lumină și, ca lumină, vom lumina pe ceilalți prin faptele noastre bune.
    Cristos este sfințirea noastră, de aceea, să ne abținem de la faptele și gândurile rele și necurate. Astfel, ne vom arăta cu adevărat părtași de numele său și vom mani­festa puterea sfințeniei nu numai prin cuvinte, ci și prin fapte.

Din tratatul Despre perfecțiunea creștină
al sfântului Grigore de Nyssa, episcop.
(PG 46, 259-262)

Reclame

Ce-ar fi frumusețea nocturnă a Romei fără lumină? Dar viața fără prieteni?

Roma este superbă și noaptea tocmai pentru că este luminată. La fel și viața noastră atunci când trece prin momente întunecate: este frumoasă chiar și în greutăți și supraviețuim oricărui rău tocmai pentru că avem prieteni buni!


Fii binecuvântat, Doamne, pentru toți prietenii pe care i-ai adus în viața noastră!

„Umblaţi ca nişte fii ai luminii, căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea şi adevărul”

Cât de săracă ne-ar fi credința dacă nu ne-am bucura de mărturiile sfântului Ioan. El ne-a împărtășit ceea ce a auzit, privit și atins. El ne-a lăsat în scrierile sale trei dintre cele mai cunoscute „definiții” despre Dumnezeu. „Dumnezeu este duh” (In 4,24), „Dumnezeu este lumină” (1In 1,5), „Dumnezeu este iubire” (1In 4,8).

Cu puțin timp în urmă, de Crăciun, meditam din evanghelia sa: „Cuvântul este lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om”. Existând din veşnicie, Cuvântul, lumina adevărată care era de la început la Dumnezeu, s-a făcut trup pentru ca locuind între noi să lumineze orice om (In 1,2.9.14). Fără Isus nici un om care vine în lume nu are lumină. Cristos este necesar pentru cel care încearcă să pătrundă misterele creaţiei și ale revelaţiei. Doar cei care în căutările lor se lasă luminaţi de Cristos, lumina adevărată, ies din întuneric, împlinind dorinţa şi scopul proclamate de însuşi Cristos: „Eu lumina am venit în lume, pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric” (In 12,46).

Totodată Cristos ne spune: „Cât timp aveţi lumina, credeţi în lumină ca să deveniţi fiii luminii” (In 12,36). Lumina lumii, Isus Cristos, vrea ca toţi oamenii, crezând în el, să devină copiii luminii. Misiunea luminii este de a naşte fii, copii născuţi nu din sânge, nici din voinţă trupului, nici din voinţa bărbatului, ci născuţi din Dumnezeu, care este lumină (In 1,13). Aceşti copii sunt oamenii care acceptând lumina, părăsesc întunericul, se convertesc, fac voinţa Tatălui, revelată în Cristos, şi-i ţin poruncile (In 13,34-35). Acești copii trebuie să fim noi.

Sfântul Ioan este cel care ne învață că Lumina a venit ca să risipească întunericul. Ştim că lumina şi întunericul nu pot coexista. Atât pe plan fizic cât şi pe plan spiritual, lumina și întunericul nu pot sta împreună: „Și a văzut Dumnezeu că lumina este bună, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric”(Gen 1,4). Datorită păcatului, întunericul cuprinsese pământul şi dădea impresia că îl acoperă cu un văl de bezna. Atunci s-a ivit lumina neamurilor, Cristos, şi a risipit bezna care învăluia omenirea. Astăzi trebuie să alegem: lumina sau întunericul, binele sau răul, păcatul sau virtutea! Ce alegi? Ce anume lăsăm să facă parte din viața noastră? Și, mai ales, ce răspândim în jurul nostru prin atitudinea pe care o avem față de cei din casa noastră: lumină sau întuneric, pace sau dezbinare?

Iată mărturia sfântului Ioan care trebuie să devină și mărturia noastră: Lumina lumii a venit şi ne-a luminat, a risipit întunericul din viața noastră. Suntem datori să dăm mărturie despre acest adevăr. El, Ioan, „a văzut, a crezut și a dat mărturie” (In 20,8). Noi cum ne manifestăm credința și cum dăm mărturie despre Cristos?


„Umblaţi ca nişte fii ai luminii,
căci rodul luminii constă în toată bunătatea,
dreptatea şi adevărul” (Ef 5,8-9).


27 decembrie 2017 

A 3-a zi din octava Crăciunului (27 decembrie)
SF. IOAN, ap. şi ev.
1In 1,1-4; Ps 96; In 20,1a.2-8

LECTURA I
Vă vestim ce am văzut şi am auzit.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 1,1-4
Preaiubiţilor, ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit, cu privire la Cuvântul vieţii 2 – căci viaţa s-a arătat: noi am văzut şi dăm mărturie şi vă vestim viaţa cea veşnică ce era la Tatăl şi care ni s-a arătat -, 3 ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă pentru ca şi voi să aveţi comuniune cu noi, iar comuniunea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul său, Isus Cristos. 4 Vă scriem acestea pentru ca bucuria noastră să fie deplină.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 96(97),1-2.5-6.11-12 (R.:12a)
R.: Bucuraţi-vă voi, drepţilor, în Domnul Dumnezeul nostru.

1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
toate insulele să tresalte de veselie!
2 Norii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului său. R.

5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
6 Cerurile fac cunoscută dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd gloria. R.

11 Pentru cel drept a răsărit lumina
şi pentru cei cu inima dreaptă, bucuria.
12 Bucuraţi-vă, voi, drepţilor, în Domnul
şi lăudaţi memoria sfinţeniei sale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim; pe tine, Doamne, te laudă corul măreţ al apostolilor. (Aleluia)

EVANGHELIA
Celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1a.2-8
În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”. 3Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, 7 dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt discipol, care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: