Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘mantuire’

Este mai bine să rămâi în tăcere şi să fii creștin, decât să vorbeşti şi să nu fii!

Posted by Paxlaur pe 17/01/2018

singuratate frunza toamna tacere linisteStrăduiţi-vă să vă adunaţi mai des ca să-i aduceţi mulţumiri lui Dumnezeu şi ca să-l lăudaţi.
Căci dacă vă adunaţi deseori în acelaşi loc, puterile Satanei slăbesc
şi, prin armonia credinţei voastre, este distrus răul pe care îl provoacă.
Nimic nu este mai de preţ ca pacea,
prin care este îndepărtat orice conflict cu cei din văzduh şi cu cei de pe pământ.
De nici unul dintre acestea nu veţi fi lipsiţi,
dacă veţi avea în mod desăvârşit credinţa şi iubirea faţă de Isus Cristos,
care sunt începutul şi împlinirea vieţii:

începutul este credinţa, iar împlinirea este iubirea.
Acestea două se unesc în unul singur, în Dumnezeu;
toate celelalte virtuţi care îl conduc pe om la desăvârşire sunt o consecinţă a acestora.

 

Nimeni nu săvârşeşte păcatul, dacă mărturiseşte credinţa,
şi nimeni nu urăşte, dacă are iubirea.
Pomul se cunoaşte după fructul său (Mt 12,33);
la fel, cei care mărturisesc că îi aparţin lui Cristos vor fi recunoscuţi după faptele lor.
Căci acum nu este vorba de mărturisirea credinţei,
ci de a rămâne statornici în această credinţă până la sfârşit.
Este mai bine să rămâi în tăcere şi să fii creștin, decât să vorbeşti şi să nu fii.
Este bine să-i înveţi pe alţii, dacă faci ceea ce înveţi.
Este un singur învăţător, care a spus şi s-a făcut (Ps 32,9);
dar şi faptele pe care le-a făcut în tăcere sunt vrednice de Tatăl.

 

Cine are cuvântul lui Isus poate să audă chiar şi tăcerea lui,
ca să fie desăvârşit, ca să acţioneze prin cuvântul său şi să fie recunoscut prin tăcerea sa.

 

Nimic nu este ascuns Domnului, chiar şi secretele noastre îi sunt cunoscute.
De aceea, să facem toate lucrurile cu gândul că el locuieşte în noi, ca să fim templul său
şi ca el să fie în noi Dumnezeul nostru,
aşa cum este şi aşa cum se va arăta în faţa noastră, dacă îl iubim aşa cum se cuvine.
Să nu vă înşelaţi, fraţii mei.
Cei care destramă familiile nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (cf. 1Cor 6,9-10).
Dacă cei care, după trup, au făcut aceasta au fost pedepsiţi cu moartea,
cu cât mai mult nu va fi pedepsit cel care deformează credinţa lui Dumnezeu
cu o învăţătură nelegiuită, credinţă pentru care Isus Cristos a fost răstignit?
Cine s-a murdărit cu un asemenea delict va merge în focul cel veşnic; la fel şi cel care îl ascultă.
Domnul a primit ungerea pe capul său ca să reverse asupra Bisericii nestricăciunea.

 

Să nu vă lăsaţi unşi cu doctrina urât mirositoare a principelui acestei lumi,
ca să nu vă ducă în sclavie, departe de viaţa care vă este oferită!
De ce să nu devenim cu toţii înţelepţi, primind cunoaşterea lui Dumnezeu, care este Isus Cristos?
De ce să pierim în mod nesăbuit, nerecunoscând darul pe care Domnul ni l-a trimis cu adevărat?

Duhul meu este jertfa de ispăşire a crucii, care, pentru cei necredincioşi, este scandal,
dar pentru noi este mântuire şi viaţă veşnică (cf. 1Cor 1,20-23).

 

Din Scrisoarea către efeseni a sfântul Ignaţiu de Antiohia, episcop martir
(Să aveţi credinţă şi iubire faţă de Cristos: Nr. 13 – 18, 1, Funk 1, 183-187)

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Fericirea (d)e lângă noi…

Posted by Paxlaur pe 15/01/2018

madre-bambino-e-mani_fericirea vietii

Cât de ușor am fi fericiți
și i-am ajuta și pe alții să ajungă la fericire
dacă am privi dincolo de penultimele probe,
dacă am privi dincolo de „lucrurile” trecătoare
și le-am căuta pe cele cu adevărat ultime și netrecătoare:
viața veșnică, fericirea veșnică, viața cu Dumnezeu.

Fericiți pentru veșnicie…

Totul trece,
dar trece tocmai pentru ca noi să putem ajunge
într-o zi
la fericirea adevărată!

Maica luminii, roagă-te pentru noi
și mijlocește-ne înțelepciunea de a dori mântuirea,
fericirea veșnică mai presus de orice!

Vă doresc o săptămână plină de fericire:
speranța fericirii veșnice ne ajută să purtăm astăzi
în noi și în jurul nostru
pace, lumină și mult, mult zâmbet!

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , | 1 Comment »

Până și supereroii au nevoie de el…

Posted by Paxlaur pe 04/12/2017

Isus si supereroiiÎți mai amintești când te-ai visat ultima dată erou? Îți amintești ziua când te vedeai un comandant puternic în fruntea unei armate cu care cucereai lumea și o făceai mai bună? Sau o regină care rânduia cu înțelepciune regatul și era iubită de tot poporul? Îți amintești când ai vrut ultima dată să ai puteri extraordinare și să salvezi lumea sau măcar un prieten, o rudă, un muribund?

În timp ce unii doar ne-am visat eroi, comandanți, regine, oameni înzestrați cu puteri deosebite, alții chiar au avut astfel de daruri. Unii au condus regate, alții armate, alții sute de oameni, ca și centurionul din evanghelie. Dar iată că și ei – oameni puternici! – au nevoie de cineva mai mare decât ei: „Doamne, ajută-mi servitorul care zace paralizat și suferă groaznic” (cf. Mt 8,6)!

Chiar și cei mai mari eroi au nevoie de Cristos. Și dacă ei, oameni puși să comande, înzestrați cu putere și hotărâți să cucerească și să schimbe lumea, au nevoie de Dumnezeu și apelează la el, oare noi – mici, tineri, fragili, simpli muritori – cum de îndrăznim să ne construim viitorul fără Dumnezeu?!

Adevărații eroi – oamenii care dau o nouă strălucire acestui pământ! – se lasă luminați și conduși de Dumnezeu (cf. 2Tim 1,10b). Ceilalți (ne) rătăcesc, pierd! Tu unde ești? Cum te vezi erou: cu Dumnezeu sau fără?

Nu te amăgi! Fii smerit! Nu refuza un Dumnezeu care vrea să vină în viața ta: „Voi veni și te voi vindeca! Voi veni și voi face din tine un adevărat erou, un om care știe drumul spre casă, spre fericire. Voi veni și voi șterge orice lacrimă din ochii tăi” (cf. Ap 21,5).

Cristos se naște pentru tine ca să-ți arate drumul spre casă, spre fericirea de a fi erou, de a fi copilul lui Dumnezeu (cf. In 1,12).


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,5-11
În acel timp, intrând Isus în Cafarnaum, a venit la el un centurion, rugându-l: 6 „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, suferind groaznic”. 7 El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”. 8Dar centurionul, răspunzând, i-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu! 9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”. 10 Auzind, Isus s-a mirat şi le-a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă. 11 De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob”.


Te invit cu drag să urmărești zi de zi itinerarul „Drumul spre acasă: o călătorie a sufletului” (detalii AICI), prin care fiecare „este invitat să primească călăuza Cuvântului lui Dumnezeu ce îl va însoţi zi de zi, să-şi găsească un timp de linişte şi de meditaţie, să ia hotărâri concrete pe care să le pună în practică, pentru ca astfel întreaga sa viaţă să se transforme, iar sărbătoarea Naşterii lui Cristos să îl găsească mai plin de strălucire şi de pace”.

Citește meditația zilei AICI!

 

Posted in Advent, E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Am fost aleși pentru a câștiga cerul

Posted by Paxlaur pe 22/11/2017

marele premiu„Eu v-am ales pe voi ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână”, spune Domnul (cf. In 15,16). Am fost aleși pentru a câștiga cerul, pentru a valorifica „minele” primite. Am fost aleși pentru ca „privind la cer și la pământ și la câte sunt în ele să înțelegem că Dumnezeu a creat totul, inclusiv omul” (cf. 2Mac 7,28). Mântuirea este cel mai mare câștig, cea mai mare realizare: atunci ne vom „trezi” și vom contempla chipul Tatălui (cf. Ps 16,15).

Sunt mulți cei care aspiră la câștigarea unor mari premii, fie la loto, fie premii ca Oscar, Nobel, Pulitzer, Sahariv etc. Dacă pentru a câștiga la loto ai nevoie de „noroc”, pentru a câștiga celelalte premii ai nevoie de talent și de multă, multă muncă. Cei care au câștigat astfel de premii au muncit și au fost răsplătiți pentru efortul depus. Însă de multe ori, atunci când se vorbește despre dorința de a câștiga un premiu, se uită un aspect: modul în care atingerea acelui obiectiv va schimba viața câștigătorului. Dacă în cazul celui care câștigă după un efort îndelungat șocul nu este atât de mare încât premiul vine ca o răsplată, în cazul celui care a cumpărat biletul câștigător la loto euforia câștigului și șocurile de după pot avea urmări devastatoare. Nu orice premiu câștigat îți face bine, ci doar acela pentru care ai muncit și pe care cu adevărat îl meriți.

Așa trebuie să fie și cu marele premiu de la fârșitul vieții: mântuirea. Acest premiu – dobândit nu pentru meritele noastre, ci pentru sacrificiul lui Cristos – ne este oferit ca binecuvântare, ca o sublimă formă de recunoștință față de cel care și-a valorificat minele, pentru cel care a trudit împlinind voința Stăpânului.

Sfinții, printre care și sfânta Cecilia, au trudit pentru a fi primiți la ospățul mirelui. Ei sunt cei care au trăit și ne-au instruit în „arta ieșirii cu înțelepciune înaintea mirelui” (cf. Mt 25,6). Ei sunt cei care ne învață „să cântăm în inima noastră numai pentru Domnul”, asemenea sfintei Cecilia. Ei sunt cei care au răspuns cu prețul vieții lor la declarația de iubire a lui Dumnezeu: „Îți voi vorbi la inimă și vei cânta ca în zilele tinereții… Te voi logodi cu mine pentru totodeauna în dreptate și fidelitate” (cf. Os 2,14-20).

Să facem și noi din viața noastră un răspuns la iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă. Să învățăm și noi arta ieșirii cu înțelepciune în întâmpinarea Mirelui. Să veghem cu înțelepciune, speranță și răbdare până în ziua întâlnirii cu cel căruia înima noastră îi cântă mărirea. Să muncim pentru a dobândi premiul oferit de Dumnezeu. Să nu visăm doar să câștigăm la loto, ci să facem din mântuire visul vieții noastre, visul după a cărui împlinire să suspinăm neîncetat și pentru a cărui primire să muncim cu toată dăruirea.


Orice premiu te poate face fericit pentru un timp
și nefericit pentru un altul.
Doar mântuirea îți aduce fericirea veșnică.


22 noiembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 33-a de peste an
Sf. Cecilia, fc. m. **
2Mac 7,1.20-31; Ps 16; Lc 19,11-28

LECTURA I
Creatorul lumii vă va da înapoi duhul şi viaţa.
Citire din cartea a doua a Macabeilor 7,1.20-31
În zilele acelea, s-a întâmplat că şapte fraţi cu mama lor au fost prinşi de rege şi obligaţi – fiind bătuţi cu biciul şi cu vâna de bou – să mănânce carne de porc, care era interzisă de Lege. 20Mama a fost deosebit de minunată şi vrednică de o amintire frumoasă pentru că, văzând cum mor cei şapte fii ai ei într-o singură clipă, îndura aceasta cu tărie datorită speranţei pe care o avea în Domnul. 21 Pe fiecare dintre ei îl încuraja în limba părintească. Plină de sentimente nobile şi însufleţindu-şi cugetul de femeie cu îndrăzneală de bărbat, le spunea: 22 „Nu ştiu cum aţi apărut în sânul meu şi nu eu v-am dăruit sufletul şi viaţa, iar mădularele fiecăruia nu eu le-am alcătuit. 23Aşadar, Creatorul lumii, cel care a plăsmuit neamul omenesc şi se află la originea tuturor, el vă va da înapoi în îndurarea sa şi duhul şi viaţa, pentru că voi le dispreţuiţi acum de dragul legilor lui”. 24Antioh, considerându-se jignit şi bănuind dispreţ în cuvintele ei, întrucât mai era doar fiul cel mai mic, a început să-l îndemne nu numai prin cuvinte, ci şi prin jurământ, promiţându-i că-l va face totodată bogat şi foarte fericit dacă va renunţa la cele părinteşti, că îl va avea de prieten şi îi va încredinţa funcţii. 25 Însă, pentru că tânărul nu-l lua în seamă, regele a chemat-o pe mamă şi a îndemnat-o să-l sfătuiască pe fiul ei să se salveze. 26 După multe insistenţe, a acceptat să îl convingă pe fiul ei. 27 S-a aplecat asupra lui şi, bătându-şi joc de crudul tiran, i-a vorbit astfel în limba părintească: „Fiule, ai milă de mine, care te-am purtat în sân timp de nouă luni, te-am alăptat timp de trei ani, te-am îngrijit, te-am adus la această vârstă şi te-am îngrijit. 28 Te rog, fiule, priveşte la cer şi la pământ şi la câte sunt în ele! Şi, văzându-le pe toate, dă-ţi seama că Dumnezeu le-a făcut din nimic şi astfel a luat fiinţă şi neamul omenesc! 29 Nu te teme de călăul acesta, ci fii vrednic de fraţii tăi! Primeşte moartea, ca să te redobândesc împreună cu fraţii tăi în ziua îndurării!” 30 Pe când ea mai vorbea, tânărul a spus: „Ce aşteptaţi? Eu nu ascult de porunca regelui, ci ascult de porunca legii care le-a fost dată părinţilor noştri prin Moise. 31 Tu, care ai adus toate relele asupra evreilor, nu vei scăpa din mâinile lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 16(17),1.5-6.8b şi 15 (R.: 15b)
R.: Când mă voi trezi, Doamne, mă voi sătura de chipul tău.

1 Ascultă, Doamne, dreptatea mea,
ia aminte la strigarea mea;
pleacă-ţi urechea la rugăciunea mea,
de pe buze care nu au înşelăciune! R.

5 Tu îmi păstrezi paşii pe căile tale,
ca să nu se clatine picioarele mele.
6 Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi,
pleacă-ţi urechea spre mine şi ascultă cuvintele mele! R.

8b Adăposteşte-mă la umbra aripilor tale.
15 Dar eu, în dreptate, voi vedea faţa ta,
când mă voi trezi mă voi sătura de chipul tău. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 15,16
(Aleluia) Eu v-am ales pe voi ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
De ce nu ai pus banii mei la bancă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,11-28
În acel timp, Isus le-a mai spus o parabolă, pentru că se apropiau de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate în curând. 12 Aşadar, le-a spus: „Un om nobil a plecat într-o ţară îndepărtată ca să primească un regat şi apoi să se întoarcă. 13 A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: «Investiţi-le până când voi veni!” 14 Însă cetăţenii săi îl urau şi au trimis în urma lui o solie, să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi». 15Când s-a întors, după primirea regatului, a poruncit să fie chemaţi la el servitorii cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câştigat. 16 Când a venit primul, a spus: «Stăpâne, mina ta a adus venit alte zece mine». 17 El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru că ai fost fidel peste puţine lucruri, să ai autoritate peste zece cetăţi”. 18 Apoi a venit al doilea şi a spus: «Mina ta, stăpâne, a mai făcut cinci mine». 19 Iar el i-a spus: «Şi tu vei fi peste cinci cetăţi”. 20 A venit un altul şi i-a spus: «Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-un ştergar, 21 întrucât m-am temut de tine, căci eşti un om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce nu ai semănat”. 22 El i-a spus: «Din gura ta te judec, servitor rău! Ştiai că sunt un om aspru; că iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat. 23Atunci, de ce nu ai pus banii mei la bancă? La întoarcere, i-aş fi luat cu dobândă». 24 Şi a zis celor care erau de faţă: «Luaţi mina de la dânsul şi daţi-o celui care are zece mine!” 25 Dar ei i-au zis: «Stăpâne, are deja zece mine!” 26 «Vă spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are. 27 Iar pe duşmanii mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!»” 28 Spunând acestea, Isus a pornit înainte, urcând spre Ierusalim.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Nimeni nu trebuie să trăiască lipsit de speranță, trist…

Posted by Paxlaur pe 12/11/2017

slabiciune mantuire dumnezeu putere„Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare” este strigătul pe care îl vom auzi toți într-o zi. De aceea, chemarea lui Cristos ne privește pe toți: „Vegheaţi şi fiţi gata, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul la care nu vă gândiţi” (cf. Mt 24,42a.44). Să nu zădărnicim invitația Domnului: trebuie să veghem și să fim gata în fiecare clipă pentru a putea intra în sala de nuntă (cf. Mt 25,10).

În Sfânta Scriptură găsim scrise aceste cuvinte: „Fericiți cei chemați la ospățul de nuntă al Mielului… Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu” (Ap 19,9). Da, fericiți cei chemați la ospățul Mielului Divin. Fericiți suntem noi, cei pe care Domnul i-a ales și i-a chemat. Nunta Mielului lui Dumenzeu continuă și la fel continuă și chemarea sa. În fiecare zi, cu fiecare clipă se apropie venirea glorioasă a lui Cristos. În fiecare clipă suntem chemați să fim fericiți și să veghem, așteptând nerăbdători să-l întâlnim pe Dumnezeu. Nimeni și nimic nu trebuie să ne împiedice să-l întâlnim, să fim pregătiți, cu „candelele aprinse”, cu undelemn în cadelele noastre, cu inimile înflăcarate de iubire.

Există în viața noastră persoane, anturaje, lucruri sau obiceiuri care ne împiedică să-l întâlnim pe Domnul, Mirele vieții noastre. Ce anume ne împiedică astăzi să fim pregătiți? Ce anunme stă între noi și Dumnezeu, între inima noastră și iubirea lui? Ce ar trebui să îndepărtăm astăzi din viața noastră pentru a rămâne cu „candelele aprinse”? Să ne amintim: „Fericit cel care citește și cei care ascultă cuvintele profeției și țin cele scrise într-însa, căci timpul este aproape”, Cristos este mai aproape astăzi decât ieri. Fericit este cel care citește, crede și veghează (cf. Ap 1,3).

Sunt aceste cuvinte rostite pentru a ne înspăimânta? Iată ce ne spune sfântul Paul: „Îmbărbătaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte!” (1Tes 4,18). Aceste cuvinte sunt cuvinte de îmbărbătare, de speranță. Noi nu trebuie să rămânem în ignoranță cu privire la viață și la moarte, cu privire la venirea lui Cristos și la împlinirea timpurilor! Noi nu trebuie să trăim în îndiferență sau în ignoranță și triști, precum cei care nu au speranță (cf. 1Tes 4,13).

În jurul nostru trăiesc mulți oameni triști, lipsiți de speranță. Să folosim această zi de duminică pentru a ne apropia de ei și a-i îmbărbăta cu aceste cuvinte: „Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare”! Mirele este la ușa inimii noastre! Mirele este în biserică și îl putem întâlni în sfintele sacramente, îl putem primi în sfânta Euharistie. Mirele, Cristos este în mijlocul nostru. Nimeni nu trebuie să trăiască lipsit de speranță, trist, căci Dumnezeu este cu noi!


Cere în rugăciune înțelepciunea de a-l căuta și aștepta pe Domnul:
„Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine,
pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă” (Ps 62,2).


12 noiembrie 2017 

† DUMINICA a 32-a de peste an
Ss. Iosafat, ep. m.; Cristian, m.
Înţ 6,12-16; Ps 62; 1Tes 4,13-17; Mt 25,1-13

LECTURA I
Cei care caută înţelepciunea o găsesc.
Citire din cartea Înţelepciunii 6,12-16
Înţelepciunea este strălucitoare şi incoruptibilă; uşor de contemplat de către cei care o iubesc şi este găsită de către cei care o caută. 13 Ea îi precede pe cei care doresc să o cunoască. 14 Cel care se trezeşte pentru ea nu oboseşte, fiindcă o va găsi aşezată la poarta lui. 15 A reflecta la ea este desăvârşirea priceperii, iar cel care veghează prin ea va fi îndată fără griji. 16 Căci ea umblă căutându-i pe cei vrednici de ea, li se face văzută cu bunăvoinţă pe căi şi în orice gând le iese în întâmpinare.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 62(63),2.3-4.5-6.7-8 (R.: 2b)
R.: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne, Dumnezeul meu!

2 Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă. R.

3 Astfel m-am uitat după tine în sanctuarul tău,
ca să contemplu puterea şi gloria ta.
4 Îndurarea ta este mai bună decât viaţa,
de aceea, buzele mele te laudă. R.

5 Aşa te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi voi ridica mâinile mele invocând numele tău.
6 Ca şi cum m-aş sătura cu măduvă şi grăsime,
aşa se desfată buzele mele când gura mea te laudă. R.

7 Îmi amintesc de tine în aşternutul meu
şi meditez la tine în ceasurile de veghe, noaptea.
8 Pentru că ai fost ajutorul meu,
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. R.

LECTURA A II-A
Prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiţi împreună cu el.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 4,13-18
Fraţilor, nu vreau ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la cei morţi, ca să nu vă întristaţi precum ceilalţi, care nu au speranţă. 14 Căci dacă noi credem că Isus a murit şi a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiţi împreună cu el. 15 De fapt, vă spunem aceasta după cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom trece înaintea celor morţi, 16 pentru că însuşi Domnul, la porunca divină, la strigătul arhanghelului şi în sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, va coborî din ceruri şi cei morţi în Cristos vor învia mai întâi, 17 apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas atunci, şi vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-l întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi, astfel, vom fi cu Domnul pentru totdeauna. 18 Aşadar, îmbărbătaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 24,42a.44
(Aleluia) Vegheaţi şi fiţi gata, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul la care nu vă gândiţi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,1-13
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: „Atunci împărăţia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înţelepte. 3 Cele nechibzuite şi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, 4 însă cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor. 5 Întrucât mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 Iar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!» 7 Atunci s-au ridicat toate acele fecioare şi şi-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci candelele noastre se sting!» 9 Dar cele înţelepte au răspuns zicând: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Mergeţi mai bine la cei care vând şi cumpăraţi-vă!” 10 Dar, plecând ele să cumpere, a venit mirele. Cele care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă şi uşa s-a închis. 11 Mai târziu au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!» 12Dar el, răspunzând, le-a zis: «Adevăr vă spun, nu vă cunosc». 13 Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: