Arhivă etichetă pentru ‘Maria’

Cea plină de har și de smerenie

Cea plină de har,
prin smerenia ei,
binecuvântează casa și inima
celor care o primesc.
Cu câtă înflăcărare și dragoste
ni-l prezintă, ni-l oferă
pe Dumnezeul cel sfânt,
milostiv,
atotputernic,
drept,
izvorul fericirii.

(cf. Lc 1,46-56)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,46-56
În acel timp, Maria a spus: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul 47 şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, 49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, şi numele lui e sfânt! 50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. 51 A arătat puterea braţului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; 53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa, 55 după cum a promis părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci”. 56 Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.

Cuvântul Domnului

Drumul speranței: cu Iosif de la Nazaret(-ul nostru) la Betleem(-ul lui)

În fiecare an, Adventul – sau Postul Crăciunului – ne pregătește pentru una dintre cele mai frumoase sărbători: Nașterea Domnului nostru Isus Cristos la Betleem. Pentru Crăciun, pentru întâlnirea cu Dumnezeu făcut om, trebuie să ne pregătim. De multe ori pregătim casa împodobind-o, ne pregătim trupul cu planurile de vacanță și de recreere, ne pregătim familia și prietenii cu cadourile pe care le cumpărăm pentru ei. Dar sufletul? Riscul este să mergem doar cu trupul spre Crăciun, doar cu casa și străzile împodobite, doar cu un calendar de vacanță, dar nu și cu sufletul. Uneori sufletul îl lăsăm în noiembrie și-l recuperăm după Anul Nou… sau prin primăvară, după sărbătoarea Paștelui. 

Vă invit să facem în aceste zile o călătorie: să mergem de la Nazaret la Betleem. Drumul pe care l-au parcurs Iosif și Maria, drumul celei mai dulci speranțe. Preacurata purtând în trupul și în inima ei Cuvântul întrupat, emoțiile unei mame tinere și speranța unei lumi întregi. Iosif, la rândul său, pășind plin de emoții și griji, plin de credință în cuvântul Domnului, ascultător fidel. Maria pășea pe drumul început cu acel „Fiat”, adică acel răspuns plin de smerenie și har: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38). Iosif, la rândul său, pășea pe drumul vieții acceptate prin acel „Fecit”, adică acea hotărâre smerită și curajoasă de a face voința lui Dumnezeu: „Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat-o la sine pe soţia lui” (Mt 1,24)[1].

Ce imagine frumoasă: Maria și Iosif împreună spre Betleem, spre împlinirea Scripturii, spre împlinirea timpului (cf. Lc 2,6). Ce dulce speranță călătorea cu ei de la Nazaret la Betleem în acele zile. Această dulce speranță a fost forța lor în fața dificultăților călătoriei. Adventul acesta ne oferă și nouă posibilitatea de a sta mai aproape de ei, de a trăi mai intens emoțiile întâlnirii cu Mesia, cu Dumnezeu întrupat, cu Isus Cristos. Să ascultăm pașii lor și pașii lui Dumnezeu venind spre omenire, venind spre noi.Călăuza noastră în acest drum să fie sfântul Iosif. El, cel numit „Lumina Patriarhilor” și „apărătorul neobosit al lui Cristos și al Bisericii”[2], să lumineze drumul nostru spre Betleem, spre Crăciun și să ne apere de rătăcire. Călătorind alături de el, simțim mai bine intensitatea unică, trăirile, speranța cu care el și sfânta Fecioară Maria așteptau nașterea lui Isus. Nimeni nu a simțit și nu a trăit ceea ce, prin har, i-a fost dat sfântului Iosif să trăiască: să-l iubească pe Isus cu inimă de tată[3]


[1] Cf. Francisco Vidal, De Nazaret a Belén: 111 Kilómetros, Didaskalos, Madrid 2020, pp. 33-35. 

[2] Cf. Litania în cinstea sfântului Iosif. Această Litanie a fost aprobată de Sfântul Pius al X-lea în 1909. Sfântul Părinte papa Francisc, la 1 mai 2021, a adăugat 7 noi invocații: „Custos Redemptoris” (Păzitorul Răscumpărătorului), „Serve Christi” (Slujitorul lui Cristos), „Minister salutis” (Slujitorul mântuirii), „Fulcimen in difficultatibus” (Sprijin în dificultăți), „Patrone exsulum” (Ocrotitorul migranţilor), „Patrone afflictorum” (Ocrotitorul mâhniţilor) și ”Patrone pauperum” (Ocrotitorul săracilor). Noile invocații sunt inspirate din reflecțiile Pontifilor legate de figura spirituală a patronului Bisericii Universale și au fost introduse în contextul Anului pe care Papa Francisc l-a dedicat sfântului Iosif (8 decembrie 2020 – 8 decembrie 2021). Cf. Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde; Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, Scrisoare către preşedinţii conferinţelor episcopilor cu privire la noi invocaţii în Litaniile în cinstea Sfântului Iosif, Vatican, 1 mai 2021. Documentul și noua Litanie în cinstea sfântului Iosif le puteți găsi AICI: https://paxlaur.com/iosif-in-lume/.

[3] Cf. Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde. AICI puteți citi Scrisoarea în limba română: https://paxlaur.com/iosif-in-lume/.

La mulți ani, Maria! La mulți ani, Miriam!

Numele nu poate face faptele să strălucească de la sine,
însă faptele dau strălucire numelui nostru!

Evanghelistul Luca ne spune că numele fecioarei aleasă de Domnul pentru a-l zămisli pe „Fiul Celui Preaînalt” era Maria (cf. Lc 1,27.32) și de atunci, în rugăciuni și meditații, în cântece și poezii, în inimi și pe buze acest nume ne umple de fericire și uimire. Ce înflăcărare cuprinde inima noastră atunci când plini de credință, amintindu-ne de alegerea Preacuratei, comemorând Buna-vestire, strigăm împreună cu arhanghelul Gabriel: „Bucură-te, o, plină de har! Bucură-te, Marie, Domnul este cu tine” (cf. Lc 1,28).

Este fascinant modul în care Dumnezeu îi alege pe slujitorii săi, pe cei care „i-au fost martori oculari și au devenit slujitori ai cuvântului” (cf. Lc 1,2): „Isus s-a dus pe munte, să se roage, şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe discipolii săi la sine şi a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli” (Lc 6,12-13). Apoi evanghelistul ne prezintă numele celor aleși „ca să aducă roade care să rămână” (cf. Lc 6,14-16; In 15,16).

Între aceste nume, numele preasfânt al Mariei strălucește cu adevărat ca Steaua mării și Regina apostolilor. Ea a fost și este martora Fiului ei și slujitoarea cuvântului. Ea este prima evanghelizatoare, străbătând munții Galileii și purtând Elisabetei vestea cea bună. Roadele preasfintei fecioare Maria se văd și astăzi în viețile noastre. De câte ori nu am rostit numele ei preasfânt, invocând mijlocirea ei puternică prin rugăciunile noastre? Uneori ne-am rugat rostind cuvintele sfinților: „Adu-ţi aminte o preablândă Fecioară Marie, că nu s-a auzit niciodată să fi fost părăsit, cel ce a alergat sub ocrotirea ta, cel ce a cerut ajutorul şi mijlocirea ta…” (sfântul Bernard). Alteori ne-am rugat folosindu-ne de cuvintele poetului: „Crăiasă alegându-te / Îngenunchem rugându-te, / Înalță-ne, ne mântuie / Din valul ce ne bântuie: / Fii scut de întărire / Și zid de mântuire, / Privirea-ți adorată / Asupră-ne coboară, / O, maică prea curată, / Și pururea fecioară, / Marie!” (Mihai Eminescu, Rugăciune). În Bisericile noastre răsună atât de des cântarea „Ave Maria”. Toată viața noastră de credință este nu doar un ecou și un semn al prezenței lui Dumnezeu în lume, ci și o imagine a Mariei.

Mulți dintre cei dragi nouă poartă numele preasfânt al Mariei, dulcele nume sărbătorit astăzi, 12 septembrie. Să-i amintim astăzi în rugăciunile noastre și să cerem harul ca viața lor să fie conform demnității și misiunii înscrise în acest sfânt nume. Sfinții al căror nume îl purtăm să ne vină în ajutor și să ne mijlocească harul de a vesti evanghelia prin viața, faptele și cuvintele noastre. Numele nu poate face faptele să strălucească de la sine, însă faptele dau strălucire numelui nostru, întocmai cum s-a întâmplat în viața preacuratei fecioare Maria.




Dacă nu vrei să fii copleșit de furtunile acestei lumi
privește neîncetat spre Steaua Mării, spre Maria,
scăparea păcătoșilor și tămăduitoarea bolnavilor.




Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,26-38

Vestirea naşterii lui Isus

26 În luna a şasea, îngerul Gabriél a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galiléea, al cărei nume era Nazarét, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosíf, din casa lui Davíd. Iar numele fecioarei era Maria.

28 Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!”. 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta.

30 Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! 31 Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui Davíd, tatăl său; 33 şi va domni peste casa lui Iacób pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”.

34 Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta din moment ce nu cunosc bărbat?”. 35 Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisabéta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe şi aceasta este luna a şasea pentru ea, care era numită sterilă, 37 pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!”. 38 Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!”. Şi îngerul a plecat de la ea.

Cuvântul Domnului