Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘martir’

Aștept cu dor ziua în care suferința ta se va sfârși!

Posted by Paxlaur pe 10/12/2017

anton-durcovici-beatoNașterea Mântuitorului face inimile noastre să tresalte de bucurie. Suntem plini de dorința de a face binele. În ziua Crăciunului inimile tresaltă și cântă: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu! Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat” (cf. Is 40,1-2). Cu cât dor așteptăm ziua când suferința noastră va lua sfârșit!

Nașterea Domnului este momentul când între noi vine Mângâietorul și Vindecătorul sufletelor. Cu toate acestea, chiar și în acea zi de sărbătoare, chiar și în timpul celor mai mari miracole, sunt unii care spun: „Cristos se naște pentru a mângâia omenirea, dar mie nu-mi pasă”. Nu le pasă unora, cum de multe ori, tocmai prin felul în care nu ne mărturisim credința, nu ne pasă nici nouă de prezența lui Cristos în cuvântul său, în Euharistie, în Biserică, în oameni. Cum ne raportăm la suferințele celor din comunitatea noastră? Suntem noi o mângâiere pentru ei?

Cristos vrea să ieșim din idiferență și să să fim mângâietori printre și pentru oameni. Cristos vrea să salvăm oamenii de la moarte, în special de la moartea veșnică, nu să-i condamnăm. Să nu uităm că nu lipsesc nici astăzi, în multe părți ale lumii, ba poate chiar în jurul nostru, oameni care sunt condamnați la moarte, așa cum a fost condamnat și episcopul martir, fericitul Anton Durcovici. Ce facem noi ca să salvăm astfel de oameni? Suntem mângâietori pentru cei condamnați? Ne rugăm pentru cei care condamnă?

Pruncul divin născut la Betleem este cel care răscumpără nelegiuirile oamenilor. El „este îndelung răbdător faţă de noi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire” (cf. 2Pt 3,9). Purtarea noastră, în așteptarea venirii lui, trebuie să fie „sfântă și evlavioasă”, străduindu-ne să fim găsiți „în pace, fără cusur şi fără prihană” (cf. 2Pt 3,11.14). Așa a fost găsit episcopul Anton Durcovici și așa vrem să fim găsiți și noi de Cristos care vine.

Împreună cu episcopul martir Anton, suntem chemați să dăm și noi mărturie de neliniștea și dorința inimii noastre de a-l întâlni pe pruncul divin și de a ne lăsa cuceriți de el. Vrem ca întâlnirea cu Cristos să ne transforme și să devenim noi înșine exemple de credință și iubire pentru cei din jur. Mai mult, vrem ca mergând spre Cristos care vine, să nu ne temem de persecuții sau de lipsuri. Vrem să devenim și noi păstori plini de curaj, dispuși să ne dăruim viața pentru cei încredințați nouă, cântând cu toată ființa: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?”. Suntem chemați să învingem tendințele ateiste și comerciale ale Crăciunului și să redăm sărbătorii demnitatea ei, să fie ziua în care toți cântă ca un singur cor: „Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul. Fericit poporul mângâiat de însuși Dumnezeu”.


Ridică-te, privește spre ziua Crăciunului.
Domnul este aproape!
Dumnezeu coboară ca să te cuprindă în cea mai suavă îmbrățișare.


10 decembrie 2017 

† DUMINICA a 2-a din Advent
Fer. Anton Durcovici, ep. m.; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Is 40,1-5.9-11; Ps 84; 2Pt 3,8-14; Mc 1,1-8

LECTURA I
Pregătiţi calea Domnului!
Citire din cartea profetului Isaia 40,1-5.9-11
Aşa spune Dumnezeul vostru: „«Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!» Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale!” 3 Un glas strigă: „În pustiu pregătiţi calea Domnului, îndreptaţi în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colţuros va fi netezit. 5 Atunci se va descoperi gloria Domnului şi toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit. 9 Suie-te pe un munte înalt, mesageră a Sionului; ridică-ţi cu putere glasul, mesageră a Ierusalimului; ridică-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!” 10Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul lui stăpâneşte! Iată, răsplata lui este cu el şi faptele sale sunt înaintea lui! 11 Ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: 8)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!

9ab
Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
el vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

LECTURA A II-A
Aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Petru 3,8-14
Iubiţilor, aceasta să n-o ignoraţi: o zi la Domnul este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o singură zi! 9 Domnul nu întârzie împlinirea promisiunii, după cum consideră unii întârzierea, ci el este îndelung răbdător faţă de voi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire. 10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ; în ziua aceea cerurile vor dispărea cu vuiet, principiile elementare se vor distruge în foc, la fel, şi pământul, cu toate lucrurile care vor fi găsite. 11 Deci dacă toate acestea se vor distruge astfel, cât de sfântă şi evlavioasă trebuie să fie purtarea voastră, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu în care cerurile vor fi distruse în foc, iar principiile elementare, arzând, se vor topi! 13 Dar noi aşteptăm, după promisiunea lui, ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea. 14 De aceea, iubiţilor, întrucât aşteptaţi acestea, străduiţi-vă să fiţi găsiţi în pace, fără cusur şi fără prihană!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 3,4c.6
(Aleluia) Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui; şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Faceţi drepte cărările lui!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,1-8
Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum este scris în profetul Isaia: „Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea ta. 3 Glasul celui care strigă în pustiu: «Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!»” 4 Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor. 5 Întreaga regiune a Iudeii şi cei din Ierusalim veneau la el şi erau botezaţi de el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. 6 Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste şi miere sălbatică 7 şi predica, zicând: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. 8 Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Anton Durcovici, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

A murit prin înfometare

Posted by Paxlaur pe 14/08/2017

Maximilian Maria KolbeCine vrea să fie cu adevărat bun trebuie să învețe de la profesioniști. Această realitate se verifică și în cazul vieții de credință. Cei care au dorit să trăiască o viață de sfințenie plină de iubire și de milostivire au învățat de la Cristos și de la sfânta fecioară Maria. Milostivirea „este cel mai minunat atribut al Creatorului și Răscumpărătorului” (Dives in misericordia, nr. 13) și nimeni pe pământ nu l-a experimentat în manieră așa de radicală și tulburătoare așa cum i s-a întâmplat sfintei fecioare Maria.

Printre cei care au învățat de la „Mama Răstignitului” misterul crucii și al milostivirii se numără și sfântul Maximilian Maria Kolbe, născut la 8 ianuarie 1894, într-o familia sărăca din Polonia. Pe când era doar un copil, i-a apărut Fecioara Maria arătându-i două coroane de trandafiri – una albă, una roșie – şi propunându-i să aleagă. El le-a luat pe amândouă: curăția și martiriul.

La 4 septembrie 1910 a îmbrăcat haina franciscană, luându-și numele de Maximilian. A fost trimis să studieze filozofia și teologia la Roma. La 17 octombrie 1917, împreună cu alţi şase colegi, se consfinţeşte Preacuratei şi întemeiază asociaţia „Oastea Neprihănitei”, „Armata Maicii Domnului”.

După ce a fost sfinţit preot, pentru o scurtă perioadă a fost profesor la Cracovia. Inima sa îndrăgostită de Sfânta Fecioară i-a dat forța necesară să învingă probleme de sănate și să întemeieze în 1927 „Oraşul Neprihănitei” – „Niepokalanow”. Deja în 1922 publicase revista „Cavalerul Neprihănitei”, care în 1938 era distribuită în peste un milion de exemplare în toată lumea. Îndemnat de un grup de japonezi entuziasmaţi de cele ce se petreceau la „Niepokalanow”, Maximilian a mers în Japonia în 1930, împreună cu câţiva fraţi. S-a stabilit la Nagasaki, unde a întemeiat și o mănăstire. La întoarcerea în ţară, a străbătut cu trenul întreaga Rusie, vorbind cu înflăcărare despre Preacurata: „Cine o are pe Maria de mamă, îl are pe Cristos de frate”.

După ce armatele germane au ocupat Varşovia, în februarie 1941, părintele Maximilian a fost arestat . Într-o zi s-a întâmplat să evadeze cineva din lagăr și naziștii, drept pedeapsă, au început să aleagă zece prizonieri pe care să-i omoare prin înfometare. Unul dintre cei zece aleși, Franciszek Gajowniczek, a început să strige: „Soția mea! Copiii mei! Nu-i voi mai revedea niciodată”… și plângând, îngenunchiat, cerea să fie salvat. În timp ce implora în lacrimi ajutorul Cerului, Maximilian Kolbe a ieși în fața naziștilor și le-a spus: „Voi merge eu să mor în locul lui!”… Toți au fost uimiți, dar i-au acceptat cerere și l-au trimis la moarte. A murit prin înfometare, la 14 august 1941, pentru ca fratele său, un străin în care a văzut chipul lui Cristos, să poată trăi. Ultimele sale cuvinte au fost „Ave Maria”.


„Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta:
ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (In 15,13).


14 august 2017 

Luni din săptămâna a 19-a de peste an
Sf. Maximilian Kolbe, pr. m. **
Dt 10,12-22; Ps 146-147; Mt 17,22-27

LECTURA I
Tăiaţi-vă inima împrejur! Să-i iubiţi pe străini, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului!
Citire din cartea Deuteronomului 10,12-22
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor, zicând: „Acum, Israel, ce altceva cere Domnul Dumnezeul tău de la tine, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe toate căile lui, să-l iubeşti şi să-l slujeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, 13 să păzeşti poruncile Domnului şi hotărârile lui pe care ţi le poruncesc eu astăzi ca să-ţi fie bine? 14Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce este pe el! 15 Numai pe părinţii tăi i-a plăcut Domnului să-i iubească şi a ales descendenţa lor după ei – pe voi – dintre toate popoarele, aşa cum este astăzi. 16 Tăiaţi-vă inima împrejur şi nu fiţi încăpăţânaţi! 17Pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, Dumnezeu mare, puternic şi înfricoşător, care nu face părtinire şi nu primeşte daruri, 18 care face dreptate orfanului şi văduvei, care-l iubeşte pe străin, dându-i hrană şi îmbrăcăminte. 19 Să-i iubiţi pe străini, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului! 20 Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-l slujeşti, să te alipeşti de el şi pe numele lui să juri! 21 El este lauda ta şi el este Dumnezeul tău. El a făcut cu tine aceste lucruri mari şi înfricoşătoare pe care le-au văzut ochii tăi. 22 Părinţii tăi au coborât în Egipt cu şaptezeci de suflete; acum, Domnul Dumnezeul tău a făcut din tine o mulţime ca stelele cerului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12)
R.: Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul Dumnezeul tău!
sau:
Aleluia.

12 Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,
laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!
13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,
el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. R.

14 El dă pace ţinutului tău
şi te satură cu cel mai bun grâu.
15 El îşi trimite cuvântul pe pământ,
cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

19 El face cunoscut lui Iacob cuvântul său,
lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.
20 El n-a făcut aşa cu niciun alt neam
şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tes 2,14
(Aleluia) Dumnezeu v-a chemat prin evanghelia noastră spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Îl vor ucide pe Fiul Omului, dar a treia zi va învia. Fiii regilor sunt scutiţi de taxă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,22-27
În acel timp, pe când erau adunaţi în Galileea, Isus le-a spus discipolilor săi: „Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor. 23 Îl vor ucide, dar a treia zi va învia”. Iar ei s-au întristat foarte mult. 24 După ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contribuţia s-au apropiat de Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu achită cele două drahme?” 25 El a spus: „Da!” Venind în casă, Isus i-a luat-o înainte, spunând: „Simon, ce crezi, regii de pe pământ de la cine iau taxa sau tributul: de la fiii lor sau de la străini?” 26 Când el a spus: „De la străini”, Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi. 27 Totuşi, ca să nu-i scandalizăm, mergi pe ţărmul mării, aruncă undiţa şi ia primul peşte care va veni! Deschizându-i gura, vei găsi o monedă. Ia-o şi dă-le-o pentru mine şi pentru tine!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Edith Stein – Tereza Benedicta a Crucii (video)

Posted by Paxlaur pe 09/08/2017

Saint Teresa Benedicta of the Cross (Edith Stein)Virgin and Martyr Edith Stein, born in 1891 in Breslau, Poland, was the youngest child of a large Jewish family. She was an outstanding student and was well versed in philosophy with a particular interest in phenomenology. Eventually she became interested in the Catholic Faith, and in 1922, she was baptized at the Cathedral Church in Cologne, Germany. Eleven years later Edith entered the Cologne Carmel. Because of the ramifications of politics in Germany, Edith, whose name in religion was Teresa Benedicta of the Cross, was sent to the Carmel at Echt, Holland. When the Nazis conquered Holland, Teresa was arrested, and, with her sister Rose, was sent to the concentration camp at Auschwitz. Teresa died in the gas chambers of Auschwitz in 1942 at the age of fifty-one. In 1987, she was beatified in the large outdoor soccer stadium in Cologne by Pope John Paul II. Out of the unspeakable human suffering caused by the Nazis in western Europe in the 1930’s and 1940’s, there blossomed the beautiful life of dedication, consecration, prayer, fasting, and penance of Saint Teresa. Even though her life was snuffed out by the satanic evil of genocide, her memory stands as a light undimmed in the midst of evil, darkness, and suffering. She was canonized on October 11, 1998.

Preluat de pe www.catholic.org

Tereza a Crucii

Îndemnându-ne să recurgem adesea la mijlocirea sfinţilor, în finalul Mesajului pentru Cea de-a XX-a Zi Mondială a Tineretului, papa Ioan Paul al II-lea a propus-o, printre alţii, şi pe sfânta Tereza Benedicta a CruciiEdith Stein (1891-1942) – ca model de trăire a eroismului evanghelic. Este sfânta care „a căutat adevărul cu pasiune” şi nu a ezitat „să-şi pună capacităţile intelectuale în slujba credinţei”. Despre viaţa acestei martire, comemorată la 9 august, cititorii pot găsi şi alte articole în Lumina creştinului nr. 8 (1997) şi nr. 11 (1998).

S-a născut la 12 octombrie 1891 la Breslau (astăzi Wroclaw, în Polonia), într-o familie de naţionalitate prusacă şi evreiască. După terminarea studiilor liceale, în perioada 1911-1915, Edith a urmat cursurile Universităţii din Breslau şi din Göttingen, unde l-a cunoscut pe filozoful Edmund Husserl. În anul 1915 şi-a întrerupt studiile pentru a lucra ca infirmieră într-un spital militar. În anul următor şi-a susţinut teza de doctorat la Universitatea din Freiburg, devenind apoi asistenta lui E. Husserl.

În noiembrie 1918, Edith şi-a întrerupt colaborarea cu Husserl şi s-a întors la Breslau pentru a pregăti examenul de numire în învăţământul universitar. În anul 1921, în timpul şederii la Bergzabern, E. Stein a citit autobiografia sfintei Tereza din Avila, luând drumul convertirii. Astfel, în anul 1922 a primit botezul catolic, luându-şi numele de Tereza Hedviga, a făcut prima Împărtăşanie şi a primit Mirul.

În perioada 1923-1931 a predat la Institutul de Formare Pedagogică, a tradus Corespondenţa şi Jurnalul lui J.H. Newman, precum şi lucrarea „De veritate” a sfântului Toma de Aquino. În anii următori a fost conferenţiară la Institutul de Pedagogie Ştiinţifică de la Münster, fiind mai apoi destituită în virtutea legilor antisemite.

La 14 octombrie 1933, Edith a intrat în conventul carmelit din Köln-Lindenthal, luându-şi numele de Tereza-Benedicta a Crucii. Pentru a fi ferită de persecuţia nazistă a fost transferată, în anul 1939, în conventul olandez din Echt, de unde totuşi a fost arestată în anul 1942 şi dusă la Auschwitz, unde a murit la 9 august într-o cameră de gazare, împreună cu sora ei, Roza.

A fost beatificată de papa Ioan Paul al II-lea la 1 mai 1987, apoi canonizată la 11 octombrie 1998 şi proclamată copatroană a Europei la 1 octombrie 1999, alături de sfânta Brigitta din Suedia şi Ecaterina din Siena.

Motoul sfintei Tereza Benedicta a Crucii – „Nu-ţi visa viaţa de creştin, ci trăieşte-ţi activ visul de credinţă!” – reprezintă pentru toţi un îndemn de a trăi în mod autentic viaţa creştină şi de a creşte în credinţă, contemplându-l pe Cristos în misterul crucii sale.

Emanuel Imbrea

* * *

Din scrierile sfintei Tereza a Crucii

* „Rugăciunea reprezintă o scară a lui Iacob, pe care spiritul omului se ridică spre Dumnezeu şi pe care harul lui Dumnezeu coboară către om… Deşi vedem sufletul uman în singurătate şi mizerie, deşi suntem martori la ceea ce-l năpădeşte, la căderile şi ridicările sale, suntem însoţiţi de certitudinea plină de siguranţă că acesta este făurit de mâinile lui Dumnezeu, că drumul şi ţelul său stau într-un mod vizibil în faţa strălucirii Celui Veşnic” (Căi spre liniştea interioară).

* „Drumul neamului omenesc porneşte de la Cristos pentru a ajunge la Cristos. El creează omul conform chipului pe care el însuşi a dorit să-l realizeze cândva în propria sa persoană” (Fiinţa finită şi Fiinţa eternă).

* „Atingerea divină nu are nici formă, nici întindere, căci cuvântul este scutit de orice formă şi de orice modă. Ea este substanţială, adică se împlineşte în suflet pur şi simplu prin fiinţa lui Dumnezeu şi este din acest motiv inexprimabilă. Cum este infinită, ea este, aşadar, infinit de delicată. În felul acesta, sufletul poate gusta din savoarea vieţii eterne” (Ştiinţa crucii).

(„Lumina creştinului”, 8/2005)

Preluat de pe www.ercis.ro

Citește și NU POȚI FI CREȘTIN DACĂ URĂȘTI

 

 

Posted in E bine de ştiut, Film, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , , , | 2 Comments »

Doamne, susține-mă cu privirea săracilor tăi

Posted by Paxlaur pe 16/05/2017

Fericitul Vladimir Ghika„Dacă-mi slujeşte cineva, să mă urmeze pe mine, şi unde sunt eu acolo va fi şi slujitorul meu” (In 12,26). Sfinții sunt cei care l-au slujit pe Cristos, l-au urmat și acum se bucură de vederea Domnului. Ei și-au „pierdut” viața slujidu-i pe cei mici, au devenit sprijin pentru aproapele, iar acum simt pe deplin prezența Domnului.

Viața fericitului Vladimir Ghika a fost o celebrare continuă în sprijinul celor săraci și bolnavi prin „liturgia aproapelui”: „Dublă și misterioasă liturgie: săracul îl vede pe Cristos venind la el sub speciile celui care îl ajută și binefăcătorul vede apărând în cel sărac pe Cristos suferind, asupra căruia el se apleacă… E vorba despre o unică liturgie: Cristos Mântuitorul vine spre Cristos suferindul și amândoi se integrează în Cristos Înviatul, glorios și binecuvântător. În acest mod, liturgia euharistică, deja celebrată pe altar, se prelungește în vizita la săraci: nu este vorba de altceva, decât despre a dilata Liturghia în timpul zilei și în lumea întreagă, ca valuri concentrice care se propagă porinind de la Împărtășania euharistică de dimineață”.

Aceste cuvinte reflectă viața omului – prinț, preot și martir – care a înțeles că „nimic nu-l face pe Dumnezeu așa de apropiat ca aproapele”. Vlardimir Ghika s-a născut de Crăciun în anul 1873, în familia de principi care a dat Moldovei şi Valahiei zece domnitori. A studiat literatură, drept, medicină, istorie, filosofie și teologie. În 1902 intră oficial în Biserica Catolică, făcând profesiunea de credinţă în camera în care a locuit sfântul Dominic, la mănăstirea „Sfânta Sabina” din Roma. În 1923 a fost hirotonit preot la Paris.

Fericitul Vladimir și-a pus bogăția în slujba sărăciei, dedicându-și viața slujirii săracilor, bolnavilor și unității Bisericii. Le-a adus la Bucureşti pe surorile Sfântului Vicenţiu de Paul şi cu ele a pus bazele primului dispensar gratuit pentru săraci. A creat un serviciu de ambulanţe pentru victimele răscoalei din 1907 şi a îngrijit soldaţii bolnavi în timpul războiului din Balcani, ca şi în primul război mondial.

Când era chemat să îngrijească pe cineva, pornea rugându-se: „Doamne, merg să vizitez pe unul dintre aceia pe care tu i-ai numit alții tu însuți… Doamne, susține-mă cu privirea săracilor tăi”.

A continuat să celebreze „liturgia aproapelui” și în timpul regimului comunist, slujind cu aceeași pasiune bolnavii și săracii. Pentru că a susţinut comuniunea Bisericii Catolice din România cu Roma, a fost arestat în 1952, la vârsta de aproape 80 de ani. După ce i-a mângâiat pe cei din închisoare cu gingășia unui bunic iubitor de oameni, la 16 mai 1954 a murit abandonat în infirmeria închisorii. El însuși spusese: „Moartea trebuie să fie actul suprem al vieții noastre, dar se poate întâmpla ca Dumnezeu să fie singurul care îl cunoaște” (cf. http://www.vladimir-ghika.ro).


„Nimic nu-l face pe Dumnezeu așa de apropiat ca aproapele”.


16 mai 2017 

Marţi din săptămâna a 5-a a Paştelui
Fer. Vladimir Ghika, pr. m. **
Ier 61,1-3a ; Ps 95(96); Rom 8,31b-39; In 12,24-26

LECTURA I
Nici moartea, nici viaţa nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,31b-39
Fraţilor, 31b dacă Dumnezeu este de partea noastră, cine se va ridica împotriva noastră? 32 El nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ci l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum ar putea atunci să nu ne dăruiască toate împreună cu el? 33 Cine va aduce învinuire împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte! 34 Cine va rosti sentinţa de condamnare? Cristos Isus a murit, ba mai mult, el a înviat, şade de-a dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! 35 Cine, aşadar, ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Oare necazul, strâmtorarea, prigoana, foamea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia ori sabia? 36 Aşa cum spune Scriptura: Pentru tine suntem omorâţi în fiecare zi, suntem trataţi ca nişte oi duse la înjunghiat. 37 Nu, căci în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit pe noi. 38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul, 39 nici înălţimea, nici adâncul, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 115,10-11.12-13.16-17
R.: Preţioasă este în ochii Domnului moartea sfinţilor săi.

10 Eu mi-am păstrat credinţa
chiar şi atunci când spuneam: „Sunt prea nefericit”.
11 Am spus în tulburarea mea:
„Toţi oamenii sunt mincinoşi!” R.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului,
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

16 Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău şi fiul slujnicei tale.
Tu ai sfărâmat lanţurile mele.
17 Ţie îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Ap 2,10
(Aleluia) Fii credincios până la moarte şi vei primi coroana vieţii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă bobul de grâu căzut în pământ moare, aduce mult rod.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,24-26 În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 24 „Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar dacă moare aduce mult rod. 25 Cine-şi iubeşte viaţa o va pierde, iar cine-şi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. 26 Dacă-mi slujeşte cineva, să mă urmeze pe mine, şi unde sunt eu acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Ai un adevăr, un crez, o persoană pentru care ai fi dispus să mori?

Posted by Paxlaur pe 10/12/2016

 

Sighet_memorialul durerii„Să nu crezi niciodată într-un om care nu are curajul să moară pentru adevărul pe care îl proclamă”. Așa ni s-a spus și așa încercăm să facem: nu ne plac ipocriții, nu ne plac oamenii corupți etc. Dar oare cei care au murit pentru credința lor, pentru adevărul pe care îl transmiteau prin cuvinte și fapte, ne plac? Și dacă ne plac, avem curajul să le imităm credința, iubirea de adevăr, pasiunea pentru om? Tu ai un adevăr, un crez, o persoană pentru care ai fi dispus să mori chiar acum? Pentru cine, ce ai fi dispus să renunți, să pierzi totul doar ca să poți păstra acel „ceva” fără de care simți că nu ai putea trăi? Ce valoare mai are astăzi „spiritul de sacrificiu”? Care este ultimul sacrificiu, ultima renunțare pe care ai făcut-o?

Cristos „pe care îl așteptăm și spre care mergem” s-a sacrificat murind pe cruce pentru noi. Episcopul martir, fericitul Anton Durcovici, cel pe care Biserica îl cinstește astăzi, și-a jertfit viața pentru Cristos, pentru Biserică și pentru adevăr. De-a lungul istoriei (Bisericii) mii de oameni au refuzat compromisul, trăind și murind pentru Evanghelie, pentru adevăr, pentru oameni.

Nouă (astăzi!) nu ne cere nimeni să murim pentru Cristos sau pentru adevăr. Însă ce facem cu valorile pe care trebuia să le moștenim și să le transmitem generației viitoare? Ce am făcut cu Cristos și evanghelia sa? Noi (deocamdată!) nu trebuie să murim, ci să trăim pentru Cristos. Pentru aceasta trebuie să (re)descoperim spiritul de sacrificiu. Este acel spirit dezvoltat în inimă care ne împiedică să ne (re)negăm credința, adevărul; este forța Duhului care ne ajută să ne exteriorizăm iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele; este curajul de a spune nu păcatului, ipocriziei, compromisului.

Urmând exemplul sfinților să spunem da lui Cristos, adevărului, vieții.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,18-21

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi! 19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ceea ce îi este propriu, dar pentru că nu sunteţi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentru aceasta vă urăşte lumea. 20 Amintiţi-vă cuvântul pe care vi l-am spus: «Nu este sclavul mai mare decât stăpânul său!» Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au păzit cuvântul meu, îl vor păzi şi pe al vostru. 21 Însă toate acestea vi le vor face din cauza numelui meu, pentru că nu-l cunosc pe cel care m-a trimis”.


http://itinerar-advent2016.blogspot.it


Mai multe despre fericitul Anton Durcovici, episcop martir:

https://paxlaur.com/2015/05/21/film-documentar-despre-ep-martir-anton-durcovici-premiat/

https://paxlaur.com/2014/12/10/fericitul-anton-durcovici-comunistii-au-incercat-sa-distruga-chipul-bunului-pastor-au-vrut-sa-ne-convinga-ca-dumnezeu-a-murit-ca-suntem-orfani/

https://paxlaur.com/2014/12/04/celebrarea-primei-zile-de-sarbatoare-a-fericitului-episcop-anton-durcovici-10-decembrie-2014-scrisoare-pastorala/

https://paxlaur.com/2014/05/17/ni-l-au-omorat-dar-nu-l-au-putut-distruge-anton-durcovici-a-invins-moartea/

https://paxlaur.com/2010/05/11/omagiu-durcovici/

 

Posted in Anton Durcovici, E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: