Pe cât de dureros este că a fost ucis
– și mai ales cum a fost ucis –
acest om, acest preot,
pe atât de trist este că nu ne facem timp și curaj
să-i vedem și să-i (re)cunoaștem cu adevărat pe cei rămași în viață!
De prea multe ori ne mulțumim cu informații la mâna a doua
și cu generalizări comode (pentru viața noastră spirituală),
ratând esențialul și rămânând ignoranți
în privința celor care fac din săraci și din migranţi,
din bolnavi și din toți cei marginalizați familia lor.

„Sunt oameni care nu fac zgomot, nu le plac reflectoarele,
acţionează în ascuns şi fac binele.
Trăiesc pentru a realiza cuvântul lui Isus care spune:
«Tot ce aţi făcut unuia singur dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, mie mi-aţi făcut»”.

Preot ucis la Como, amintirea unui prieten preot: „Pr. Roberto a făcut din săraci familia sa”

În plimbările de la munte pe care seminariştii de la Seminarul din Como le făceau în timpul vacanţelor de vară, pr. Roberto Malgesini, în acea vreme simplu Roberto, era primul din rând, gata să „zburde ca un cerb”. Era tot primul care se oprea şi se întorcea dacă vreunul din grup avea nevoie de o încurajare sau un ajutor. Sentimentul de apropiere şi de proximitate au fost din totdeauna particularitatea acestui preot ucis marţi, 15 septembrie 2020, la vârsta de 51 de ani, la Como, de un bărbat de origine tunisiană care suferea de probleme psihice şi care din 2015 primise mai multe decrete de expulzare.

Pr. Roberto – amintit de Papa Francisc în timpul audienţei generale de miercuri, 16 septembrie 2020 – a murit fiind ucis tocmai de unul din mulţii „locuitori ai străzii” cărora le consacrase de mult timp slujirea sa. Faptul că această misiune comporta riscuri, tânărul paroh probabil că îl prevăzuse; însă niciodată nu s-a gândit să se retragă. „A făcut din săraci şi din migranţi familia sa”, aminteşte părintele Luca Trovato, preot de la Noi Orizonturi, care a împărtăşit cu Malgesini anii de seminar şi cu care, în pofida distanţei şi a diferitelor activităţi, a menţinut în anii care au urmat o prietenie frumoasă.

Într-o postare pe Facebook, unde toată ziua de marţi, 15 septembrie, fotografiile preotului ucis au circulat fără încetare, însoţite de comentarii de condoleanţe şi de mânie pentru o moarte aşa de tragică, părintele Luca schiţează un portret emoţionat al prietenului preot: „Un tânăr îndrăgostit de Domnul şi întotdeauna gata să ajute pe cel care era în dificultate”, îl descrie el.

„Îmi amintesc de o persoană mereu disponibilă, mereu capabilă de apropiere. Însă apropiere adevărată, concretă, făcută din puţin cuvinte şi din atâtea gesturi simbolice”, explică la telefon cu Vatican Insider. „Îndeosebi eu am trăit o perioadă dificilă în timpul primului meu an de teologie în seminarul din Como şi Roberto, cu doi ani mai înainte pe drum, de mai multe ori mi-a întins mâna văzându-mă obosit. A făcut asta cu simplitatea şi concreteţea celui care este realmente atent la suferinţa celuilalt, a celui care este capabil «să-şi dea seama»”.

În urmă cu mulţi ani, Malgesini a decis să pună în practică acest dar. A făcut deci alegerea sa: să dedice întreaga sa slujire sacerdotală celor „din urmă dintre cei din urmă”. „Poporul străzii”, îl numea: fără casă, migranţi, săraci care nu au un loc în societate. A cerut episcopului să poată desfăşura această misiune: „Se baza pe o parohie şi de acolo pleca pentru a desfăşura servicii de distribuire de mâncare, de însoţire la medic atunci când era nevoie sau, de asemenea, de ajutor în rezolvarea practicilor pentru permisele de şedere”, relatează părintele Trovato. „Era cunoscut de toţi şi el însuşi încerca să ajute pe oricine venea la el”.

Pr. Luca şi pr. Roberto s-au întâlnit, după mai mult timp, în 2009 în timpul uneia din misiunile pe care Comunitatea „Noi Orizonturi” le organizează pe stradă, seara târziu, pentru a duce mâncare caldă şi un cuvânt de mângâiere la clochard. Pr. Roberto, de data aceea, conducea grupul voluntarilor: „Mereu zâmbitor, cu puţine cuvinte dar capabil să intre, cu puţine glume, în inima fiecăruia, fie el voluntar sau fără locuinţă fixă”, aminteşte preotul.

Monseniorul Oscar Cantoni, episcop de Como, a comparat angajarea în social a lui Malgesini cu aceea a părintelui Pino Puglisi, parohul fericit mort chiar la 15 septembrie 1993, ucis de doi killer din Cosa Nostra. În schimb, părintele Luca Trovavtă întrevede un fir invizibil cu evenimentul părintelui Renzo Beretta, şi el preot al diecezei de Como cunoscut pentru capacitatea sa de primire, asasinat în urmă cu douăzeci şi unu de ani la Ponte Chiasso cu lovituri de cuţit de către un imigrat iregular care cerea bani.

„Sunt oameni care nu fac zgomot, nu le plac reflectoarele, acţionează în ascuns şi fac binele. Trăiesc pentru a realiza cuvântul lui Isus care spune: «Tot ce aţi făcut unuia singur dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, mie mi-aţi făcut»”. Pr. Roberto Malgesini, în mod deosebit, „întâlnea în cel sărac trupul şi suferinţa lui Cristos şi vedea pe faţa săracilor însăşi faţa lui Isus. Asta îl anima şi-l făcea să meargă înainte. În fapte şi în adevăr îi iubea pe cei mai săraci, devenea bun samaritean în alinarea suferinţelor lor. Era o mărturie vie a evangheliei şi semnul că este posibil şi astăzi să se trăiască evanghelia”.