„Fake news” şi logica şarpelui

Există un mod de a ne apăra de ştirile false?
Vreo tehnică, vreo şmecherie…
Tu cum faci?…

„Adevărul, relatat cu o privire nu răzbunătoare sau justiţiară,
nu poate face rău niciodată cauzei păcii”.

Fake-newsTradiţionalul Meeting de la jumătatea lui august care se reînnoieşte de 39 de ani pe coasta adriatică în oraşul Rimini a pus ca temă, printre multele situaţii critice distribuite pe planetă – nu foarte egal ca să spunem adevărul -, una care în schimb are măcar o calitate, aceea de a acoperi faţa pământului ca o pânză de păianjen deasă: comunicarea şi ştirile false care o populează ca un virus malefic. Ce se înţelege cu ceea ce jargonul mediatic la desemnat cu sunetul aspru de „fake news”? Cum să le recunoaştem? Şi, mai ales, cum să ne apărăm de asalturile lor, dacă există cumva o manieră de a face asta? Va trebui să vorbească despre asta, printre alţii, Lucio Brunelli, director jurnalist al Tv2000 şi InBlu Radio, care la puţine zile de la întâlnirea din Rimini, şi în apropierea întâlnirii papei cu tinerii la Circo Massimo şi la piaţa „Sfântul Petru”, reflectă cu glas tare despre temă.

Cum ai descrie „fake news”? Arată, ca să spunem aşa, un soi de profil comun?

Există diferite tipologii de fake news. Unele sunt aşa de grosolane, aşa de clar nefondate încât unul gândeşte: numai un credul le poate lua în serios. Chit că se descoperă apoi că, în schimb, au primit mii de împărtăşiri în reţea. Şi asta induce să reflectăm, mai mult decât pe mecanismele informaţiei, pe ce anume rămâne din capacitatea noastră critică. Într-adevăr când nu se mai crede în nimic se riscă să se creadă în orice! Există după aceea fake news mai organizate, acelea care amestecă elemente adevărate şi elemente false, o manipulare a realităţii pentru scopuri de propagandă, pentru a influenţa în mod ascuns opinia publică. Profilul comun al acestor fake este natura lor mimetică, şi anume capacitatea de a apărea plauzibile. Aşa cum a scris papa într-un mesaj al său dedicat tocmai acestei teme este vorba deci de a demasca „logica şarpelui, capabil oriunde să se camufleze şi să muşte”. Acel şarpe „viclean” care s-a făcut artizan al primei fake news din istorie. Când îndreptându-se spre Eva şi prefăcându-se că-i este prieten, începe discursul său cu o afirmaţie adevărată dar numai în parte: „Este adevărat că Dumnezeu a spus: «Să nu mâncaţi din niciun pom din grădină»?”. Ceea ce Dumnezeu i-a spus lui Adam nu era în realitate să nu mănânce din niciun pom, ci numai dintr-un pom, pomul cunoaşterii binelui şi răului.

În acel caz şarpele a jucat pe un plural transformând o interdicţie minimă într-o interdicţie absolută care i-a înspăimântat interlocutorii. În aparenţă un lucru nesemnificativ…

Dar tocmai amănuntele sunt cele decisive în fake news. Mă gândesc la afirmaţia falsă despre Josepha, migranta din Camerun salvată luna trecută în largul coastelor libiene după ce a rămas prinsă timp de 48 de ore de resturile unei bărci scufundate. Privirea sa i-a impresionat pe atâţia, inspirând sentimente de milă. Atunci s-a încercat să fie discreditaţi ea şi cei care au salvat-o. S-a evidenţiat oja de pe unghiile sale, lăsând să se creadă că femeia n-a putut să fie în apă atâta timp şi că era vorba aşadar de un montaj „cumsecade”. Fotografia adusă ca dovadă era autentică, numai că a fost făcută la mai multe zile după salvarea sa (unele femei din echipajul de voluntari care a salvat-o pe Josepha i-au propus să pună oja pe unghii pentru a-i face sărbătoare şi pentru a o face să simtă prietenia sa). Iată, când se spunea natura „mimetică” a unei fake news. Uneori e suficient a omite un mic detaliu, cum ar fi data în care a fost făcută fotografia, pentru a schimba semnificaţia unei imagini.

Sunt după aceea „fake Pope”, pentru a cita titlul unei cărţi apărute recent, adică ştirile false despre papa Francisc…

Da, este o carte scrisă de doi colegi de la Avvenire, Nello Scavo şi Roberto Beretta. Au selecţionat circa optzeci de ştiri false care au circulat în social despre papa Francisc. Şi aici, unele sunt aşa de grosolane încât unul se întreabă cum este posibil ca să creadă cineva şi să le ia în serios. Mă gândesc la istoria umbrei în formă de diavol proiectate de figura lui Bergoglio în seara primei sale apariţii publice de la loja binecuvântărilor din bazilica „Sfântul Petru” (un fotomontaj ridicol). Altele sunt mai elaborate, amestecă adevăratul şi falsul în aşa fel încât să apară verosimile, mai ales unui public care se consideră mai orientabil în sens critic faţă de papa.

În munca ta, ca director al Tv2000, îmi imaginez că te-ai întâlnit cu un anumit număr de fake news

M-a uimit mult lectura forţată şi deformată care a fost dată la Crăciunul trecut unei omilii a lui Francisc în care-l prezenta pe Isus şi Sfânta Familie ca migranţi şi refugiaţi. Imediat a pornit pe social o campanie – preluată şi de unele ziare – pentru a-l discredita pe papa acuzat că a „răstălmăcit” Evanghelia şi a „violentat” tradiţia numai pentru a duce înainte „politica” sa de primire. Şi în acest caz fake news se ascundea într-un detaliu care era omis şi anume că toţi predecesorii lui Bergoglio în realitate au folosit expresii asemănătoare în magisteriul lor. Mai mult, copyrightul frazei care a scandalizat aşa de mult putea să fie revendicat pe bună dreptate de papa Ratzinger: „Mesia, Fiul lui Dumnezeu, a fost un refugiat”, a spus Benedict al XVI-lea la Angelus din 17 ianuarie 2011. Dar şi mai înainte, în 1952 Pius al XII-lea scria într-un mesaj: „Familia din Nazaret în exil, Isus, Maria şi Iosif emigranţi în Egipt şi acolo refugiaţi pentru a scăpa de mânia unui rege nelegiuit, sunt modelul şi sprijinul tuturor emigranţilor”. Cea mai mare fake news, minciuna cea mai vicleană despre papa Francisc este tocmai a prezenta predica sa ca dezlipită de inima marii tradiţii a Bisericii. Bergoglio s-a rupt, desigur, de atâtea obişnuinţe şi formalisme curiale, dar în conţinuturile sale profunde n-a pretins să inventeze nimic. De la primatul milostivirii lui Dumnezeu la atenţia faţă de cei săraci, toate conţinuturile mereu vii în toată tradiţia Bisericii, în Evanghelii ca şi în viaţa sfinţilor, în două mii de ani de istorie.

Există un mod de a ne apăra de ştirile false? Vreo tehnică, vreo şmecherie… Tu cum faci?

Eu încerc mereu să merg la sursa ştirii şi îi invit şi pe jurnaliştii mei să facă asta. Reconstruind filiera care a dus la răspândirea acelei ştiri. Este nevoie de curiozitate şi pasiune pentru adevăr. Este nevoie de timp. Şi mai ales obişnuinţă la discernământ, pentru a înţelege de exemplu care surse sunt mai serioase şi credibile. Aşadar, contrariul jurnalismului copie şi inserează care din păcate se impune în atâtea redacţii. Nu întotdeauna reuşim să ajungem la adevăr în mod direct, constatând personal desfăşurarea unui fapt. Însă cred că un antidot bun pentru informaţia rea este a indica mereu prima sursă a ştirii, aşa încât publicul să poată avea un element în plus pentru a-i evalua gradul de certitudine şi credibilitate.

Forţa reţelei social este caracterul său democratic, însă aceasta este şi slăbiciunea pentru că oricine – cel care este rău-intenţionat – poate pune în circulaţie falsuri fără a trebui să dea cont cuiva. Se poate face ceva la nivel normativ pentru a restrânge suprapopularea de fake news fără a pune în pericol natura populară şi democratică a acestui tip de zonă comunicativă?

Desigur va trebui să se facă ceva la nivel normativ. Nu este posibil ca social să devină păşuni în care animalele aleargă nederanjate şi fără nicio limită. Însă adevărata apărare împotriva lui fake news este un spirit critic care trebuie mărit printre oameni. Paradoxul este că nu se mai crede în orice formă de informaţie care provine de la marele media system, fie televizat fie tipărit, şi adesea cu bune motive. Dar ajungem să fim creduli faţă de orice lucru care circulă în reţea cu aparenţa unei contra-informaţii.

„A evangheliza în reţea”… Este o expresie care se foloseşte mult în domeniul catolic, un soi se nouă misiune într-o epocă de hiperdifuzare comunicativă. Se poate evangheliza în reţea cu adevărat? O astfel de misiune merită atenţia, energiile, pe care Biserica le dă?

„A evangheliza în reţea” nu este o expresie care mă entuziasmează. Cred că nu se poate neglija, în mărturia creştină, ca în orice raport uman autentic, întâlnirea de la persoană la persoană; nu există metru de credibilitate mai mare decât a privi în ochi o persoană, chiar şi în timp ce vorbeşte, stând aproape de ea fizic. Sfântul Paul nu dispunea nici de internet nici de televiziuni sau ziare, şi totuşi predica sa a inflamat lumea, de la Damasc la Ierusalim, de la Atena la Roma. Pentru acest motiv nu reuşesc să împărtăşesc entuziasmul facil al anumitor „profesionişti” ai evanghelizări via internet. Dar este clar că şi această lume – virtuală dar de acum intrată în viaţa reală – trebuie să fie locuită, cu inteligenţă, de creştini. Există un spaţiu pentru a împărtăşi conţinuturi pozitive, evaluări diferite, o abordar mai liberă şi mai umană a lucrurilor. O formă de mărturie indirectă, care poate duce şi persoane îndepărtate de lumea catolică să aprecieze – dacă şi când va fi – umanitatea persoanelor care au în Cristos referinţa lor existenţială. Şi eventual să fie curioşi despre izvorul modului lor de a fi.

Poate să existe un „jurnalism de pace”?

Trebuie să existe. Informaţia, manipulată, este tot mai des o armă de propagandă utilizată pentru a justifica un război. Vorbim despre fake news, şi cum să nu amintim dovezile false de presupuse arme de distrugere în masă prezentate de Colin Powell la ONU în 2003 pentru a legitima războiul din Irak. Mulţi le-au considerat reale. Mă gândesc şi la filmările presupusurilor gropi comune pe plaja din Tripoli difuzate în februarie 2011 pentru a excita opinia publică şi a o convinge despre necesitatea morală a unui război împotriva regimului lui Gheddafi. Toate telejurnalele şi home page ale principalelor ziare au preluat asta. Era vorba în realitate despre un cimitir comun, aşa cum au putut relata trimişii buni ajunşi acolo, dar numai după ce războiul începuse de acum. Se poate face un jurnalism care slujeşte cauza păcii. Şi pentru a face asta nu trebuie ascuns sau îndulci nimic. Ca Tv2000 am relatat o pagină de istorie violentă din ţara noastră. Un măcel de călugări şi de credincioşi ortodocşi făcut de armata noastră în Etiopia în 1937. În mănăstirea Debre Libanos. Circa două mii de persoane nevinovate împuşcate, ca represalii la un atentat împotriva vice-regelui Graziani. O pagină de istorie înlăturată. Mulţi ne descurajau. Pentru ce să redeschidem răni vechi?, se spunea. Răni care au lăsat semne şi în raporturile dintre Biserica catolică şi Biserica ortodoxă. Pentru că fascismul se folosea de simboluri catolice, iar Biserica catolică, în acel timp, a rămas tăcută în faţa măcelului de la Debre Libanos. În schimb am mers înainte şi am reconstruit toată istoria la aniversarea celor 80 de ani de la nenorocire. Unul dintre roadele neprevăzute ale cercetării noastre istorice a fost tocmai dezgheţarea raporturilor dintre catolici şi ortodocşi în Etiopia. Adevărul, relatat cu o privire nu răzbunătoare sau justiţiară, nu poate face rău niciodată cauzei păcii.

(De Alver Metalli,
Vatican Insider, 13 august 2018)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Reclame

Decalogul manipulării prin mass-media

1. Poporul trebuie să fie mereu ocupat cu altceva decât cu problemele lui adevărate.
2. Poporul trebuie să creadă că cei care îi conduc sunt salvatorii naţiunii. Pentru ca totul să fie credibil inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.
3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumată de guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului.
4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său.
5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte.
6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor (ieşirile în stradă sunt privite de aleşi ca ceva dăunător societăţii, care are repercusiuni asupra economiei).
7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine(inaugurarea câtorva km de autostradă, mărirea salariilor cu un procent mic, zile libere etc), care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare.
8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă.
9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei.
10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa mijloacelor oficiale de manipulare.

Un text pe care multe surse online îl atribuie lui Noam Chomsky, dar care, în realitate, îi aparține lui Sylvain Timsit.

Și, în cazul în care vă interesează să vedeți cum puteți fi manipulați fără a vă da seama, vă recomand să priviți celebrul experiment al liftului realizat de Solomon Asch.


manipulare

Articol preluat de pe http://webcultura.ro/decalogul-manipularii-prin-mass-media/ 

Mass-media și vestea cea bună

ziare_mass-media

„Nu putem să plecăm de aici.
Trebuie să aşteptăm să ne ajungă sufletul din urmă.
Am mers prea repede cu trupul şi sufletul ne-a rămas în urmă”.

„Viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos” (In 17,3). Și nu putem să nu ne gândim în această Zi mondială a comunicațiilor sociale cât de mult ar putea să ne ajute mass-media să-l cunoaștem pe Dumnezeu. Însă sunt puțini cei care se ocupă cu răspândirea „veștii bune”: Evanghelia lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu (cf. Mc 1,1). Noi înșine ne facem deseori vinovați de informațiile anticreștine pe care le răspândim.

Uneori suntem chiar ridicoli: ne temem de telefoanele ascultate, de emailurile urmărite, dar uităm de mesajul transmis prin propriul comportament. Mersul pe stradă, îmbrăcămintea, gesturile şi cuvintele, transmit la fel de mult ca emailurile sau pozele de pe facebook. Astăzi suntem toți, în fiecare clipă, emiţători şi receptori. Ce anume primim şi ce transmitem prin rețelele de socializare? Ce dăm mai departe: binele sau răul, frumosul sau urâtul, adevărul sau minciuna?

În mesajul sfântului părinte papa Francisc pentru această zi citim: „Vechii noștri părinți în credință vorbeau despre mintea umană ca despre o piatră de moară care, mișcată de apă, nu poate să fie oprită. Însă, cine are responsabilitatea morii are posibilitatea de a decide dacă să macine grâu sau neghină. Mintea omului este mereu în acțiune și nu poate înceta să „macine” ceea ce primește, dar ne revine nouă să decidem ce material să furnizăm”. Noi ce măcinăm zi de zi: grâu sau neghină?

Și mai este un aspect: viteza cu care astăzi circulăm și „măcinăm” informația. Ne place viteza pentru posibilităţile pe care le oferă: ajungi repede la cei dragi; trimiţi uşor un gând frumos, o veste bună sau o imagine din locurile pe care le vizitezi; în aceeaşi zi poţi fi la Iaşi şi la Timişoara, la Paris şi la Roma. Viteza lumii, a noastră, devine din ce în ce mai năucitoare şi uneori ne simțim ca acei indieni pe care americanii i-au luat prima dată cu trenul şi i-au dus cu viteză. Când au ajuns la destinaţie îi grăbeau să se mişte, însă indienii stăteau neclintiţi. „Haideţi! Mişcaţi-vă! Plecăm!” Dar ei nimic. Nici nu se clinteau. „De ce nu mergeţi? Haideţi, mai avem cale de parcurs”. Iar unul dintre ei, încă uimit de viteza trenului, le-a zis: „Nu putem să plecăm de aici. Trebuie să aşteptăm să ne ajungă sufletul din urmă. Am mers prea repede cu trupul şi sufletul ne-a rămas în urmă”.

Măcinăm informații, neghină și grâu, cu o viteză năucitoare. Noi înșine ne mişcăm atât de repede uneori – chiar dacă nu ştim de fiecare dată încotro mergem – încât sufletul nu mai poate ţine pasul cu trupul şi rămâne undeva în urmă, neglijat. Să ne încetinim ritmul, altfel vom rata esențialul: viața veșnică, cunoașterea lui Dumnezeu!


Alege cu grijă informațiile care vrei să facă parte din viața ta
și, mai ales, străduiește-te să răspândești „Vestea cea bună”!
Macină grâu, nu neghină!


28 mai 2017 

† DUMINICA a 7-a a Paştelui
Sf. Gherman, ep.
Fap 1,12-14; Ps 26; 1Pt 4,13-16; In 17,1-11a

LECTURA I
Într-un cuget, stăruiau în rugăciune.
Citire din Faptele Apostolilor 1,12-14
După ce Isus s-a înălţat la cer, apostolii s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, care se află aproape de Ierusalim, cât un drum în zi de sâmbătă. 13 Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde obişnuiau să se adune. Erau: Petru şi Ioan, Iacob şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacob, fiul lui Alfeu, şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacob. 14 Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.4.7-8a (R.: 13)
R.: Cred că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii.
sau:
Aleluia.

1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R.

7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem:
îndură-te de mine şi răspunde-mi!
8a Din partea ta îmi spune inima:
„Faţa mea căutaţi-o!” R.

LECTURA A II-A
Dacă sunteţi batjocoriţi în numele lui Cristos, fericiţi sunteţi!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 4,13-16
Preaiubiţilor, întrucât participaţi la suferinţele lui Cristos, bucuraţi-vă, ca să puteţi tresălta de bucurie şi la revelarea gloriei lui! 14 Dacă sunteţi batjocoriţi în numele lui Cristos, fericiţi sunteţi, pentru că Duhul gloriei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi! 15 Dar nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş sau hoţ sau răufăcător sau ca intrigant; 16 în schimb, dacă suferă ca un creştin, să nu se ruşineze, ci să-l glorifice pe Dumnezeu pentru acest nume!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 14,18
(Aleluia) „Nu vă voi lăsa orfani, spune Domnul. Mă duc şi voi veni la voi şi se va bucura inima voastră”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tată, glorifică-l pe Fiul tău!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,1-11a
În acel timp, Isus, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul: glorifică-l pe Fiul tău ca Fiul să te glorifice pe tine, 2 pentru ca, precum i-ai dat putere asupra fiecărui om, să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai dat lui! 3 Iar viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos. 4 Eu te-am glorificat pe pământ împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac. 5 Şi acum, Tată, glorifică-mă la tine însuţi cu gloria pe care am avut-o la tine mai înainte de a fi fost lumea! 6 Am revelat numele tău oamenilor pe care tu mi i-ai dat din lume. Ai tăi erau şi mi i-ai dat, iar ei au ţinut cuvântul tău. 7Acum au cunoscut că tot ce mi-ai dat este de la tine, 8 căci cuvintele pe care mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că am ieşit de la tine şi au crezut că tu m-ai trimis. 9 Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, pentru că sunt ai tăi. 10 Şi toate ale mele sunt ale tale şi ale tale sunt ale mele şi sunt glorificat în ei. 11a Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar eu vin la tine”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: