Arhivă etichetă pentru ‘misiune’

Să te iubesc aşa cum mă cunoşti

Iată un text pe care l-am scris pentru proiectul  Cum trăiesc eu Învierea lui Cristos?, de pe blogul Deus meus in te confido (Ps 25,2), în urmă cu 10 ani:

„Eu sunt păstorul cel bun; eu cunosc oile mele și oile mele mă cunosc pe mine” (In 10,14).
Mereu m-a îngândurat textul unei scrisori trimise către Virgil Ierunca de Nicolae Steinhardt: „Dumnezeu în care tot spui că nu crezi, crede el în tine”. Dumnezeu crede în mine, iar astăzi putem parafraza: Păstorul cel bun, pe care refuzăm să-l cunoaştem, ne ştie pe nume. Ba mai mult, își dă viața pentru noi, în timp ce prin comportament şi gânduri ne ambiţionăm să-l negăm şi să-l exilăm din existenţa noastră. Puţine sunt textele evanghelice atât de răscolitoare: „Eu cunosc oile mele”. Adică, tu, Doamne, mă cunoşti atât de bine?! Ştii ce gândesc, cum vorbesc şi ce fac?! Nu ne înfiorăm oare la gândul că ne ştie toate lipsurile şi totuşi continuă să ne iubească?! Dacă am conştientiza acest dar divin: cel atotputernic îţi spune pe nume, Creatorul îşi dă viaţa pentru tine! Şi ce vrea în schimb? Doar să-l cunoaştem şi noi. Păstorul cel bun să nu mai fie doar cel despre care am auzit câte ceva, ci să fie Dumnezeul şi prietenul nostru, cel care mi-a spus pe nume prin răsăritul de azi-dimineaţă. Vrea să fie o cunoaştere reciprocă, profundă, izvorâtă din parcurgerea Scripturilor şi frecventarea sacramentelor. Vrea să fie mai iubit decât iubim şi elogiem un salvator de vieţi despre care auzim la ştiri. El e mai mult, e dătătorul vieţii. Îmi place Păstorul cel bun pentru că este insistent şi sigur pe el: nu renunță până nu ajung să-l cunosc. Aventura celui înviat spre noi se va opri doar în ziua când voi striga cu toată ființa mea: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic, nu mă tem de niciun rău, căci tu ești cu mine, tu mă cunoști și mă iubești ca nimeni altul. Amin.


Astăzi, de Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, să-l rugăm pe Domnul să trimită lucrători în secerişul său, să implorăm har de la Bunul Păstor: trimite-ne, Doamne, păstori după inima ta.


PS. În fotografie sunt trei copilași pe care i-am întâlnit în Biserica „Sfântului Augustin” din MISIUNEA PĂRINTELUI ROBERTO VACARU (Detalii AICI). Copiii mi-au spus că doi vor să se facă preoți, iar unul (direct! 🙂 ) episcop. Doamne-ajută! Să ne rugăm pentru ei și pentru toți cei care se dedică pastorației vocaționale. Viitorul Bisericii e pe mâini bune! 🙂


Cei care vor să susțină blogul și proiectele destinate copiilor o pot face:

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO
un-episcop-si-doi-preoti-in-viitor-panama-paxlaur-2022-1

Susține blogul Paxlaur și proiectele destinate copiilor donând

€10.00

Este suficientă rugăciunea sau trebuie să facem mai mult?

„Te-am pus ca lumină a neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului”, spune astăzi Domnul inimii noastre. Așa cum în secolul al IX-lea i-a chemat pe sfinții Ciril și Metodiu, astăzi Cristos ne cheamă pe noi. După apostoli, după Paul și Barnaba, după Ciril și Metodiu, după toți sfinții și sfintele lui Dumnezeu, acum este rândul nostru să ne simțim implicați atunci când auzim cuvântul Domnului: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui”.

Cristos ne cere să-l rugăm pe „Domnul secerișului să trimită lucrători”. Este Dumnezeu cel care trimite, însă noi trebuie să ne rugăm pentru ca în fiecare om chemarea Domnului să nu rămână fără răspuns. Nu suntem noi cei care decidem cine, cum sau unde vestește evanghelia, ci este Domnul. Noi doar ne rugăm ca să fie mulți cei care se lasă fascinați de adevărul evangheliei și merg să ducă mântuirea până la marginile pământului. Ne rugăm să fie mulți și buni, cu inimă generoasă și ascultătoare, disponibili să predice evanghelia celor de la periferiile existenței. 

Dar oare este suficientă rugăciunea noastră sau trebuie să facem mai mult?

În colaborarea noastră pentru vestirea împărăției divine, puterea și harul rugăciunii nu pot fi contestate sau neglijate, însă Cristos ne cere mai mult. Să fim atenți la chemarea lui Cristos din evanghelie: în primul rând, într-adevăr, ne invită la rugăciune, însă imediat adaugă: „Mergeți”! Celor care le cere să se roage le oferă și mandatul de a vesti împărăția lui Dumnezeu. Rugăciunea și misiunea sunt puse împreună și nu pot fi separate: „Mergeți!… În casa în care intrați, spuneți mai întâi: «Pace acestei case!»… Vindecați bolnavii din ea și spuneți-le: «S-a apropiat de voi împărăția lui Dumnezeu!»”.

Să fii astăzi lumina neamurilor și să vestești mântuirea presupune tocmai harul de care s-au bucurat sfinții Ciril și Metodiu: capacitatea de a așeza Evanghelia în ceea ce se află deja semănat în mintea și în inima oamenilor, capacitatea de a crea o armonie între evanghelie și cultura omului contemporan. Este atât de important ca fiecare creștin „să cunoască această cultură, să o purifice, să o păstreze, să o dezvolte pe măsura condițiilor contemporane și, în sfârșit, să o desăvârșească în Cristos, așa încât credința în Cristos și viața Bisericii să nu mai fie străine de societatea în care trăiesc, ci să înceapă să o pătrundă și să o transforme” (Ad Gentes, 21).

Această chemare, care este și rămâne mereu un dar învăluit în misterul iubirii divine, răsună astăzi pentru tine și pentru mine. Noi suntem liberi să-l primim sau să-l respingem. Duhul Sfânt să lumineze libertatea noastră ca să primim darul Domnului și să ducem săracilor vestea cea bună (Lc 4,18).Să ne rugăm și să predicăm evanghelia prin viața noastră! Să vestim împărăția lui Dumnezeu cu ardoare, ca și cum totul ar depinde numai de noi, însă să ne rugăm ca și cum totul ar depinde numai de Dumnezeu.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,1-9
În acel timp, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el 2 şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! 3 Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! 4 Nu luaţi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum! 5 În casa în care intraţi, spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!» 6 Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. 7 Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutaţi din casă în casă! 8 Când intraţi într-o cetate şi vă primesc, mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră, 9 vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!»”

Cuvântul Domnului

Comoditatea credinței față în față cu „Mergeți!”

„Mergeți! Iată, vă trimit! Mergeți acum”!

Deși trimiși, unii nu am plecat niciodată. Sau am plecat (prea) târziu! Nu am avut curajul (adică suficientă speranță, credință și dragoste!) ca să ieșim din comoditatea „spiritualității” noastre și să trăim ca adevărați „trimiși”, „ca niște miei în mijlocul lupilor” (Lc 10,3). Mai mult, să mergem și să trăim fără nimic: „nici pungă, nici desagă, nici încălțăminte” (Lc 10,4). Măcar o zi, o lună, un an în care să trăim ca trimiși. Oare chiar am plecat? Am ieșit vreodată din „siguranța” noastră? Oare am renunțat vreodată cu adevărat la comoditatea credinței noastre? 

Și dacă totuși ne-am lăsat trimiși și am mers, am respectat instrucțiunile? Este incredibil cât de bun este Isus cu noi: ne spune în detaliu ce și cum să facem (Lc 10,1-12). Ne-a oferit manualul necesar pentru folosirea carismelor primite, pentru investirea cu rod a talanților primiți. Ce am făcut cu instrucțiunile primite? Ce, cât și cum am respectat instrucțiunile Domnului?

Și încă ceva: înainte de a pleca, ne-am rugat? Rugăciunea face parte din instrucțiuni: „Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui!” (Lc 10,2). Mai mult, rugăciunea trebuie să preceadă orice „lucrare” a noastră. Oricâte minuni am face nu suntem altceva decât niște simpli slujitori, niște „servitori inutili care am făcut ceea ce eram datori să facem” (Lc 17,10). Nimic nu putem face fără rugăciune!

Cât de puternic și cât de necesar răsună și astăzi acest „Mergeți!” precedat de „Rugați-vă!”

Mergeți!

„Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui!”.

Indiferent dacă am plecat sau (încă!) nu, acest fragment (Lc 10,1-12) este un bun manual pentru cercetarea cugetului. Este foarte bun și pentru preoți și pentru persoane consacrate și pentru laici, pentru toți creștinii. Cercetându-ne conștiința folosind acest „manual de instrucțiuni” putem constata dacă și cât împlinim în viața noastră din ceea ce ne cere Isus. Câte din instrucțiunile sale clare și precise respectăm prin felul nostru de a fi oameni, creștini, persoane consacrate, preoți? 


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,1-12
În acel timp, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el 2 şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! 3 Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în
mijlocul lupilor! 4 Nu luaţi cu voi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum! 5 În casa în care intraţi, spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!» 6 Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. 7
Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutaţi din casă în casă! 8 Când intraţi într-o cetate şi vă primesc, mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră, 9 vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!»
10 Dar dacă intraţi într-o cetate şi nu vă primesc, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi: 11 «Chiar şi praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră. Dar să ştiţi aceasta: împărăţia lui Dumnezeu este aproape!» 12 Vă spun că în ziua aceea va fi mai uşor pentru
Sodoma decât pentru cetatea aceea”.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: