Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘moarte’

Scrisoarea unui preot înainte să moară

Posted by Paxlaur pe 24/01/2018

preot moarte fericire martiriuA ales viața unui ”preot desculț” și cu o profundă simplitate a încercat să fie fidel vocației sale. Încă din tinerețe a avut mari probleme cu inima și rinichii ceea ce  l-a obligat să facă dializă pentru mulți ani. A trăit fiecare moment fără să-l piardă, până când a murit la Madrid în 11 iunie 1991. Vrem să vă împărtășim ultimul articol pe care l-a scris înainte să plece la Domnul, o scrisoare către Dumnezeu, un text prețios demn să fie cunoscut.

„Mulțumesc. Cu acest cuvânt aș putea să conchid scrisoarea mea, Dumnezeu, sau „iubirea mea”.  Fiindcă  tot ceea ce vreau să zic e acest lucru: mulțumesc, mulțumesc. Dacă aș analiza cei 55 de ani ai mei, ce aș putea să găsesc în afară de iubirea Ta fără sfârșit? Nu există nicio parte din istoria mea în care milostivirea Ta să nu fi fost peste mine. Nu a fost niciun moment în care să nu experimentez prezența Ta iubitoare și paternă alinâdu-mi sufletul.

Ieri am primit o scrisoare de la o prietenă ce a aflat recent de problemele de sănătate pe care le am și, care mi-a scris supărată: „O mare supărare stăpânește toată ființa mea, mă răzvrătesc mai mult contra lui Dumnezeu care permite oamenilor ca tine să sufere”. Sărăcuța de ea! Afecțiunea sa pentru mine nu o lasă să vadă adevărul. Deoarece – pe lângă faptul că eu nu sunt mai important ca nici o altă persoană – viața mea dă mărturie pentru două lucruri: în cei 55 de ani am suferit nu puțin din partea oamenilor. Din partea lor am primit suferințe și ofense, singurătate și neînțelegere. Dar, de la Tine am primit o imensitate de gesturi de iubire.

Mi-ai dat, înainte de toate, posibilitatea să exist. Această minune de a fi om. Bucuria de a respira frumusețea lumii. Darul să mă simt bine în familia umană. Conștientizare că, după tot, dacă ar trebui să fac bilanțul rănilor primite acestea ar fi mult mai puține în comparație cu marea iubire pe care aceiași oameni au pus pe cealaltă parte a balanței vieții mele. Dar în numele cui aș putea pretinde să fiu martir al condiției umane dacă știu că, în final, am avut mai multă înțelegere și susținere decât dificultăți?

Și apoi, Tu ai însoțit darul existenței cu cel al credinței. Încă din copilărie am simțit prezența sa în fiecare moment. Pentru mine, imaginea era aceea a unui Dumnezeu simplu. Nu am fost niciodată speriat de numele Tău. Am plantat în inima mea sentimentul minunat de a ști că am iubit, că m-am simțit iubit, și de a fi experimentat prezența Ta permanentă. Am trăit între oameni care și-au blestemat ziua în care s-au născut, care au strigat că nu au cerut ei să se nască. Nici eu nu am cerut, deoarece înainte nu eram. Dar apoi am cunoscut ceea ce era viața mea, am strigat către Tine cerându-Ți viața, și e chiar aceasta ceea ce mi-ai dat.

Cred că a fost decisiv că m-am născut în familia pe care Tu ai ales-o pentru mine. Astăzi nu aș avea tot ceea ce am primit, dacă nu aș fi avut părinții și frații pe care i-am avut. Au fost toți mărturii vii a prezenței iubirii Tale. De la ei am învățat – foarte ușor – cine ești Tu. De atunci am început să Te iubesc și, deci să iubesc pe toți și tot. Ar fi fost absurd să nu Te iubesc. Ar fi fost dificil să trăiesc în amărăciune. Fericirea, credința și încrederea în viață au fost, pentru mine, ca o gustare delicioasă pregătită de mama la prânz. Ceva ce exista sută la sută. Și dacă nu era, ar fi fost pentru faptul că în ziua respectivă unele produse erau prea scumpe, nu pentru că ar fi fost mai puțină iubire. Apoi am învățat că durerea făcea parte din joc. Nu era un blestem, ci ceva în legătură directă cu cât dă viața; ceva ce, în orice caz, nu ar fi putut să ia bucuria întregului.

Mulțumesc pentru toate acestea – mă simt un pic încurcat să o zic – durerea nu îmi face rău, nici amărăciunea nu mă necăjește. Nu pentru că eu aș fi curajos, ci fiindcă am învățat de copil să mă concentrez pe aspectele pozitive ale vieții. Modul meu de abordare m-a împins să mă aștept la cei mai rău și astfel, când sosește, pentru mine e doar ușor gri. Un alt prieten mi-a scris în aceste zile spunându-mi că eu aș putea suporta dializa ”îmbătându-mă cu Dumnezeu”. Acest lucru mi se pare un pic prea mult și melodramatic. Fiindcă, din mai multe motive în Tine mă simt mereu protejat de o armură contra suferinței. Sau, poate adevărata durere încă nu a venit.

Uneori mă gândesc că am avut „prea mult noroc”. Sfinții ți-au oferit lucruri mari. Eu nu am avut niciodată nimic important de oferit. Mă tem că, atunci când voi muri, voi avea aceeași impresie pe care a avut-o mama mea în acel moment: să mor cu mâinile goale deoarece nu mi-ai dat niciodată ceva cu adevărat dificil ca să pot să-ți ofer. Nici măcar singurătatea. Iartă-mă, dar ce pot să fac dacă nu m-ai abandonat niciodată? Din când în când mă cutremur la gândul că voi muri fără să fi stat cu tine în Grădina Măslinilor, fără să am și eu agonia mea din Ghetsimani. Dar ești Tu Cel care – nu se știe de ce – nu m-ai luat cu tine în Duminica de Florii. Câteodată – în visurile mele de eroism – mi-ar fi plăcut să am măcar o criză puternică de credință pentru a-mi demonstra mie și Ție că o am. Se spune că adevărata credință este pusă la proba focului. Iar eu nu am întâlnit nimic în afara de mâinile Tale care mă protejau și mă dezmierdau.

Și nu se pune problema, cu siguranță, că aș fi fost mai bun decât alții. Păcatul a pus rădăcini în mine și Tu și eu știm cât de profunde. Dar adevărul e că nici în acele momente dificile nu am simțit pe deplin flacăra neagră a răului, fiindcă Tu ai adus multă lumină în mine. În mizerie am rămas al Tău.

Mi-ar plăcea să mă laud că am suferit persecuții și dificultăți. Dar tu ști că am fost înconjurat mai mult de persoane minunate decât de trădători și că am primit, pentru fiecare neînțelegere, zece zâmbete. Am fost fericit căci răul nu mi-a cauzat niciodată daune și, mai mult, nu mi-a lăsat nicio tristețe în lăuntrul meu. Chiar și cu cei care nu s-au comportat bine am reușit să fiu prietenul cel mai bun, uneori misterios.

Mi-ai dăruit darul minunat al vocației mele. Să fim perfecți e imposibil, Tu știi acest lucru. Dar e ceva minunat, asta o știu. Astăzi nu am, clar, entuziasmul îndrăgostirii din primele zile. Dar, din fericire să celebrez Liturghia nu a devenit ceva banal, iar când mă spovedesc  tremur de fiecare dată. Cunosc chiar și bucuria supremă pentru a ajuta oamenii – mereu mai mult decât aș putea singur – și de a anunța numele Tău. Știi că și acum plâng la citirea parabolei Fiului Risipitor? Totuși, mulțumită Ție, nu reușesc să vorbesc de Patimile Tale și de moartea Ta fără să mă emoționez…

Pentru că, natural, darul Tău cel mai mare a fost Fiul Tău Isus. Dacă aș fi fost cel mai nefericit dintre oameni și, dacă nefericirea ar fi fost prezentă în fiecare aspect al vieții mele, știu că ar fi fost suficient să amintesc numele lui Isus pentru a trece peste orice moment dificil. Faptul că Tu ai fost unul dintre noi îmi dă curaj în fața oricărui faliment uman.  Cum am putea să fim triști știind că picioarele Tale au călcat pe această planetă? Putem să dorim ceva mai multă iubire decât aceea pe care ne-o dă simpla gândire a privirii Mariei?

Am fost fericit, cu siguranță. Cum aș putea să nu fiu? Și eu am fost fericit aici, fără să aștept gloria din Cer. Știi că nu îmi e frică de moarte, dar nici nu mă grăbesc prea tare ca să vină. Voi fi acolo în brațele Tale mai mult decât sunt acum? Deoarece aceasta este surpriza, Cerul îl avem deja din momentul în care Te putem iubi. Are dreptate prietenul meu Cabodevilla, noi murim fără să știm care e cel mai mare dar al Tău: dacă e faptul că Tu ne iubești sau că Tu ne permiți să Te iubim.

Din această cauză îmi pare rău pentru cei care nu prețuiesc viața lor. Dar da, facem ceva ce este infinit mai mare decât natura noastră: să Te iubim, să colaborăm cu Tine în construirea marelui edificiu al iubirii!

Îmi este dificil să zic că aici îți dăruim glorie. Ar fi prea mult! Mă mulțumesc să cred că odihnindu-mi capul în mâinile Tale  îți dă posibilitatea să mă iubești.  Îmi vine să râd la ideea că am merge în cer ca și o recompensă. Recompensă pentru ce? Ne amăgim singuri, Tu ne dăruiești cerul și noi pretindem că l-am meritat. Iubirea, și lucrul acesta îl știi foarte bine, e singura sa proprie recompensă. Și fericirea nu este consegvența și nici fructul iubirii. Iubirea este, deja singură, fericire. Să știm că ești Tatăl este deja paradis. Normal că nu vreau mai mult, fiindcă te doresc doar pe Tine. Să Te iubesc deja este un dar. Nu ai putea să-mi dai mai mult.

Pentru toate acestea, Dumnezeul meu, am vrut să vorbesc despre Tine și cu Tine în această pagină finală din al meu ”Rațiuni pentru a iubi”, Tu ești ultimul și unicul meu motiv de iubire. Nu sunt altele. Cum aș avea speranță fără Tine? Pe ce s-ar baza bucuria mea, dacă nu ai fi Tu? Tu ești Cel care dai forță și sens la toate. Știu bine că ceea ce trebuie să fac eu ca și om e să repet și să repet numele Tău. Și să mă retrag”.

De Luisa Restrepo

Traducere:AMR

 Articol preluat de pe www.e-comunio.ro

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Preotie | Etichetat: , , , , , , , , , | 1 Comment »

A murit părintele Serafim. Să ne rugăm pentru el…

Posted by Paxlaur pe 04/12/2017

serafim romilaA trecut la Domnul pr. Serafim Romila

Pr. Serafim Romila, spiritual şi profesor la Seminarul din Bacău, a trecut la cele veşnice, luni, 4 decembrie 2017, în jurul orei 15.00, în Spitalul „Parhon” din Iaşi. Avea 52 de ani.

S-a născut la 9 aprilie 1965 la Huşi, într-o familie cu cinci copii. A absolvit Liceul „Cuza Vodă” din Huşi în anul 1983 şi Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaşi în anul 1991. A fost sfinţit preot la 24 iunie 1991 la Iaşi de ep. Petru Gherghel. A activat ca vicar parohial la Horleşti (1 august 1991 – 1 august 1992), Gherăeşti (1 august 1992 – 1 august 1996), Oneşti (1 august 1996 – 29 martie 1998), paroh la Satu Nou, Bacău (29 martie 1998 – 31 august 2014), director spiritual la Seminarul din Bacău (1 septembrie 2014 – 4 decembrie 2017). La Satu Nou, în anul 2002 a început construirea noii biserici pe care a dus-o aproape de final, biserica fiind inaugurată la 29 septembrie 2014. A făcut parte din Consiliul Prezbiteral în perioada 2005-2010, a ţinut exerciţii spirituale pentru candidaţii la diaconat (1-7 decembrie 2016) şi pentru tineri cu diferite ocazii.

Joi, 23 noiembrie, simţindu-se rău, s-a internat la Spitalul „Parhon” din Iaşi. În urma unor complicaţii la inimă a decedat în după-amiaza zilei de 4 decembrie.

Vom reveni cu informaţii legate de locul şi data înmormântării.

Să se odihnească în pace!

* * *

Duminică, 19 iunie 2016, părintele Serafim Romila a celebrat în comunitatea sa natală (Huşi „Corni”) o Liturghie de mulţumire pentru cei 25 de ani de preoţie. În cuvântul de mulţumire de la finalul celebrării, a mulţumit lui Dumnezeu pentru darul de a fi preot: „M-a făcut o săgeată preaiubită şi m-a pus în tolba sa”, cum spune psalmistul, şi a rostit câteva definiri ale preotului. Preotul poate înţelege nevoile tuturor, dar nu poate stăpâni nevoia sa de Dumnezeu; are dorinţa de a deveni sfânt, dar în el doar Cristos trebuie să strălucească; este răpit la Dumnezeu în adoraţie, dar nu poate explica toate trăirile sale; trăieşte pe înălţimile tăcerii, dar locuieşte în zgomotul păcatelor; este un vas de lut… fragil şi plăpând, dar conţine o flacără dumnezeiască (Huşi-Corni: Sărbătoare în Parohia „Naşterea Sfintei Fecioare Maria” – părintele Romila Serafim la 25 de ani de preoție).

Pr. Cornel Cadar

http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Preotie | Etichetat: , , , , , , , | 3 Comments »

Aveţi grijă de voi înşivă

Posted by Paxlaur pe 02/12/2017

dragosteaMulte dintre întâlnirile noastre cu cei dragi se termină tocmai cu aceste cuvinte rostite de Isus: „Aveţi grijă de voi înşivă”. Un îndemn venit atât de bine acum, la sfârșit de an liturgic, în pragul Adventului, în drumul nostru de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. Cât de bine ar fi să ne scriem astăzi pe ușa casei, pe birou, în orice loc aceste cuvinte încât să le vedem cât mai des: „Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii… Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă, ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!” (cf. Lc 21,34.36). Ba mai mult, ce bine ar fi să ne scriem aceste cuvinte în inimă și să nu le îndepărtăm de acolo niciodată. Ce bine ar fi să trăim în fiecare zi în cumpătare, în stare de veghe și de rugăciune, măcar în acest timp al Adventului, măcar acum când prin toată viața noastră suntem chemați să ne pregătim pentru Nașterea Domnului.

De fapt, noi știm că viața noastră are un scop mult mai mare decât pregătirea unor sărbători. Scopul vieții noastre este mântuirea, este viața veșnică alături de Cristos. Toți trebuie să trăim astfel încât, călăuziți de Duhul Sfânt să depășim toate dificultățile și încercările vieții și să ajungem să stăm drepți în fața „Celui Preaînalt”, să ajungem în acel loc în care „Nu va mai fi noapte și nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina, iar ei vor domni în vecii vecilor” (Ap 22,5). Cum ne imaginăm ziua întâlnirii cu Tatăl ceresc? Sperăm noi acea zi? Ne rugăm pentru acea zi, ziua mântuirii noastre? Ce facem concret pentru mântuirea noastră? Avem noi grijă de sufletul nostru, așa cum ne invită Cristos?

Drumul nostru spre locul plin de lumină se pregătește să treacă și prin timpul Adventului. Milostivirea Domnului ne-a îngăduit și anul acesta să fim împreună și să ne pregătim pentru Nașterea Domnului. Întrucât astăzi este sâmbătă, o zi dedicată sfintei Fecioare Maria, să încredițăm acest parcurs Maicii Sfinte. Să ne purificăm sufletul printr-o spovadă bună la început de drum și apoi să pornim împreună cu Preacurata spre marea zi de sărbătoare: Crăciunul. Să ne lăsăm călăuziți de Sfânta Fecioară și de cuvântul Domnului spre sărbătoarea Nașterii Domnului și zi după zi să descoperim împreună și să aprofundăm chipul celui pe care-l așteptăm. În timpul Adventului să încercăm în fiecare zi să întipărim în inima noastră acest adevăr: „Cristos se naște pentru mine”! Eu ce fac pentru Cristos?

Prin mijlocirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu să avem un Advent binecuvântat!


Ai grijă de tine, căci Domnul însuși vine să te întâlnească.
Pregătește-ți sufletul,
unge-ți inima cu balsamul virtuților
și fă din viața ta o singură cântare:
„Vino, Doamne Isuse!”.


2 decembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 34-a de peste an
Ss. Bibiana, m.; Silveriu, pp. m.; Habacuc, profet
Dan 7,15-27; Ps Dan 3,82-87; Lc 21,34-36

LECTURA I
Domnia şi stăpânirea vor fi date poporului sfinţilor Celui Preaînalt.
Citire din cartea profetului Daniel 7,15-27
Mie, Daniel, mi s-a tulburat duhul în trupul meu şi vedeniile din capul meu m-au răscolit. 16 M-am apropiat de unul dintre cei care stăteau şi l-am întrebat despre adevărul tuturor acestor lucruri. El mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscută interpretarea lucrurilor. 17 „Aceste fiare mari, care sunt patru, înseamnă patru regi care se vor ridica din pământ. 18 Sfinţii Celui Preaînalt vor primi domnia şi vor stăpâni regatul pentru totdeauna şi până în vecii vecilor”. 19 Atunci am vrut să cunosc adevărul despre fiara a patra, care era diferită de toate celelalte şi era foarte înspăimântătoare: avea dinţii de fier şi unghiile de bronz, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea; 20 ca şi despre cele zece coarne care erau pe capul ei şi despre celălalt corn care a ieşit şi înaintea căruia au căzut trei coarne; despre cornul acesta care avea ochi pe el şi o gură care vorbea mult şi a cărui înfăţişare era mai mare decât a celorlalte coarne. 21 Priveam şi cornul acesta a făcut război cu sfinţii şi a fost mai puternic decât ei; 22 toate până când va veni Bătrânul şi se va aşeza la judecată pentru cei sfinţi ai Celui Preaînalt. Va veni timpul când sfinţii vor lua în stăpânire domnia. 23 Aşa mi-a vorbit: „A patra fiară înseamnă o a patra domnie care va fi pe pământ. Va fi diferită de toate domniile, va devora tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi. 24 Iar cele zece coarne înseamnă că din această domnie se vor ridica zece regi, şi după ei se va ridica un altul, care va fi diferit de cei dinaintea lui şi va supune trei regi. 25 El va rosti cuvinte împotriva Celui Preaînalt şi-i va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt. Va căuta să schimbe timpurile şi legea. Ei vor fi daţi în mâna lui până la un timp, timpuri şi jumătate de timp. 26 Apoi se va aşeza la judecată şi i se va lua stăpânirea, pentru a fi distrus şi nimicit până la sfârşit. 27 Domnia, stăpânirea şi măreţia domniilor de sub toate cerurile vor fi date poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Domnia lui este o domnie veşnică şi toate stăpânirile îi vor sluji şi-l vor asculta”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Dan 3,82.83.84.85.86.87 (R.: 59b)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul şi preamăriţi-l în veci!

82 Binecuvântaţi-l, fii ai oamenilor, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

83 Binecuvântaţi-l, Israel, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

84 Binecuvântaţi-l, preoţi ai Domnului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

85 Binecuvântaţi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

86 Binecuvântaţi-l, duhuri şi suflete ale drepţilor, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

87 Binecuvântaţi-l, sfinţi şi umili cu inima, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 21,36ac
(Aleluia) Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă, ca să staţi în picioare în faţa Fiului Omului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să puteţi să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,34-36
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, 35 ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. 36 Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă, ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

E bine de știut

Posted by Paxlaur pe 15/11/2017

 

Posted in E bine de ştiut, Muzica, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Mi-au atras atenția…

Posted by Paxlaur pe 03/11/2017

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Muzica, Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi, Recomandari | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: