Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘moarte’

Mâini de tâlhar care trag oamenii în jos, spre mizerie şi moarte

Posted by Paxlaur pe 09/10/2017

capita de fan muncaŞtirile pe care le vedem în fiecare zi la televizor sunt pline de oameni care cad în mâinile tâlharilor. Poate corect ar fi să spunem că sunt pline de mâini de tâlhar care trag oamenii în jos, spre mizerie şi moarte. Mâinile de tâlhar care fac astăzi rău sunt regăsite sub diferite chipuri: beţie, hoţie, violuri, înşelăciune, trădare, droguri, minciună etc. E un amalgam macabru. Nu ai cum să nu te uimeşti şi să te întrebi: oare cum e posibil? Oare nu suntem toţi oameni? De ce ne facem rău unii altora? Cum să-ţi lovești prietenul sau colegul, cel cu care ai împărţit bunurile şi bucuriile tale?

Un om a căzut în mâinile tâlharilor, notează evanghelia acestei zile. Dar vine imediat şi vestea bună: un alt om l-a văzut şi i s-a făcut milă de el şi l-a scos din mâinile tâlharilor, din ghearele morţii. Ritmul evangheliei de astăzi este asemănător cu ritmul glumei cu partea bună şi partea rea: Costeluș a început să repare acoperişul casei. Partea bună e că a ajuns în vârful casei. Partea rea e că a început să alunece. Partea bună e că s-a prins de burlanul casei. Partea rea e că burlanul s-a rupt. Partea bună e că sub el era o căpiţă de fân. Partea rea e că în căpiţă era o furcă cu ţepii în sus. Partea bună e că nu a căzut în furcă. Partea rea e că nici pe căpiţă nu a căzut…

Gluma se termină cu „partea rea”, însă Evanghelia se termină cu partea bună. Partea bună e că un om călătorea; partea rea e că a căzut în mâinile tâlharilor; partea bună e că au trecut pe acolo un preot şi un levit; partea rea e că aceştia au fost indiferenţi; partea bună e că a trecut şi un samaritean; partea rea e că nu avea suficient timp şi nici bani să-l îngrijească; partea bună e că a găsit înţelegere la un hangiu; partea rea e că a trebuit să plece; partea bună e ca s-a întors… Important este că l-a salvat pe semenul său, pe cel pe care nici măcar nu-l cunoştea. Evanghelia se încheie cu partea cea mai bună: „Mergi şi fă şi tu la fel”. Salvează! Ieşi din indiferenţă!

Dacă asta este partea cea mai bună a evangheliei, partea cea mai rea, este indiferenţa celor doi. Să vezi un om, un semen de-al tău că moare şi tu să treci liniştit mai departe ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat! Câtă indiferență…

Fereşte-ne, Doamne, în această zi de indiferenţă. Dă-ne curajul să nu întoarcem privirile în altă parte, doar pentru a nu vedea răul. Dă-ne harul să punem pe rănile celor de lângă noi uleiul mângâierilor şi vinul încurajărilor. Dă-ne harul să folosim bunurile noastre – care sunt darul tău – spre alinarea celor suferinzi şi în lipsuri. Dă lumină minţii noastre şi smerenie inimii noastre ca să răsune neîncetat în noi răspunsul tău: „Dacă vrei să dobândeşti viaţa veşnică trebuie să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuţi”!


Să ne iubim unii pe alții
așa cum Domnul ne-a iubit pe noi:
până la sfârșit (cf. In 13,1.34).


9 octombrie 2017 

Luni din săptămâna a 27-a de peste an
Ss. Dionisie, ep. şi îns., m. *; Ioan Leonardi, pr. *; Abraham, patriarh
Iona 1,1-2,1.11; Ps Iona 2,3.4.5.8; Lc 10,25-37

LECTURA I
Iona s-a ridicat ca să fugă departe de faţa Domnului.
Citire din Cartea profetului Iona 1,1-2,1.11
Cuvântul Domnului a fost către Iona, fiul lui Amitai: „Ridică-te şi mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei, căci răutatea lor s-a ridicat înaintea mea!” 3 Iona s-a ridicat ca să fugă la Tarşiş, departe de faţa Domnului. A coborât la Yafo, a găsit o corabie care mergea la Tarşiş, a dat preţul şi a urcat în ea, ca să meargă cu ei la Tarşiş, departe de faţa Domnului. 4 Dar Domnul a stârnit un vânt puternic peste mare şi a fost o vijelie puternică pe mare. Şi corabia era gata să se sfărâme. 5 Marinarii au fost cuprinşi de teamă şi au strigat fiecare către dumnezeul său. Apoi au aruncat bagajele care erau în corabie, ca să se uşureze de ele. Iona a coborât în partea cea mai de jos a navei, s-a culcat şi a adormit. 6 S-a apropiat de el mai-marele marinarilor şi i-a zis: „Pentru ce dormi? Ridică-te şi invocă-l pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu se va gândi la noi şi nu vom pieri”. 7 Şi-au zis unul către altul: „Veniţi să aruncăm sorţii, ca să aflăm din cauza cui este acest rău peste noi!” Au aruncat sorţii şi sorţii au căzut pe Iona. 8 Atunci ei i-au spus: „Fă-ne cunoscut din cauza cui este răul acesta peste noi! Care este ocupaţia ta, de unde vii, care este ţara ta şi din ce popor eşti tu?” 9 El le-a zis: „Sunt evreu şi mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea şi uscatul”. 10 Bărbaţii au fost cuprinşi de o teamă mare şi i-au zis: „Ce ai făcut?” Pentru că bărbaţii ştiau că fugea departe de faţa Domnului, întrucât el le făcuse cunoscut. 11 Ei i-au spus: „Ce să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi?” Căci marea era din ce în ce mai violentă. 12 El le-a zis: „Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare şi marea se va linişti faţă de voi! Ştiu că din cauza mea este această vijelie împotriva voastră”. 13 Oamenii vâsleau ca să ajungă spre uscat, dar nu puteau, pentru că marea devenea din ce în ce mai violentă împotriva lor. 14 Ei au strigat către Domnul şi au zis: „Te rugăm, Doamne, să nu pierim din cauza vieţii acestui om şi nu pune asupra noastră sânge nevinovat! Căci tu, Doamne, faci după cum îţi place”. 15 Apoi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare, iar marea s-a oprit din furia ei. 16 Oamenii au fost cuprinşi de o mare teamă faţă de Domnul: au adus jertfe şi au făcut voturi. 2,1 Domnul a trimis un peşte mare să-l înghită pe Iona şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi. 11 Domnul i-a zis peştelui şi el l-a vărsat pe Iona pe uscat.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Iona 2,3.4.5.8 (R.: 7c)
R.: Doamne, Dumnezeul meu, tu mă scoţi din prăpastia pierzării!

3 L-am chemat pe Domnul din strâmtorarea mea şi mi-a răspuns;
din adâncul locuinţei morţilor am strigat
şi tu mi-ai auzit glasul. R.

4 Tu m-ai aruncat în adânc, în inima mării,
şi un torent m-a învăluit:
toate talazurile şi valurile tale au trecut peste mine. R.

5 Eu ziceam: „Sunt alungat dinaintea ochilor tăi,
nu voi mai putea privi spre templul tău cel sfânt”. R.

8 Când viaţa mea se ofilea în mine,
mi-am adus aminte de Domnul
şi rugăciunea mea a ajuns la tine,
în templul tău cel sfânt. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 13,34ab
(Aleluia) Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine este aproapele meu?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,25-37
În acel timp, iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând: „Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26 El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?” 27 Acesta, răspunzând, a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” 28 El i-a spus: „Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!” 29 Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” 30 Isus a continuat: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe. 32 La fel şi un levit, fiind prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe. 33Dar un samaritean oarecare, ce călătorea, a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. 34Apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă. 35 În ziua următoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Îngrijeşte-te de el şi ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce!” 36 Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?” 37 El a răspuns: „Cel care a avut milă de el”. Atunci Isus i-a spus: „Mergi şi fă şi tu la fel!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Sinuciderea și sensul singurei vieți

Posted by Paxlaur pe 18/09/2017

om ingandurat_trist_dezorientatPrea des rostim sau auzim: „Mai bine nu mă nășteam… Mai bine aș muri”. Și unii nu doar că spun, ci fac planuri și comit acte sinucigașe. Cât de tulburător este să auzi: „Părinte, fiica mea, de doar 19 ani, s-a sinucis”!

Oare de ce ne pierdem gustul de a trăi? Cum să fii tânăr și deja să fie prea greu, prea mult? Să fie boala? Sau sărăcia? Sau singurătatea? Alcoolul? Drogurile? Sau uitarea sufletului și pierderea sensului vieții?

Dacă în fața problemelor pierdem sensul vieții – avem o singură viață care începe aici, pe Pământ, și se desăvârșește în Ceruri! – atunci sinuciderea devine o puternică ispită îmbrăcată în hainele strălucitoare ale soluțiilor. Dacă ne lăsăm viața invadată doar de lucruri – telefon, computer, mașină etc. – și uităm să ne hrănim sufletul cu prieteni, speranță, credință, atunci viața prinde gust greoi de plastic sau de fier, în funcție de ceea ce ne umple inima.

Pierdem sensul vieții atunci când nu mai știm să valorificăm clipele de tăcere și de singurătate. La câtă agitație și viteză este în jurul nostru, zilnic trebuie să avem clipe în care să ne oprim, să ne adunăm sufletul și să-l umplem de speranță. Fugim atât de mult de noi înșine, încât sufletul rămâne mereu în urma noastră, flămând și părăsit. Unde ți-e sufletul acum? Ce ai în el?

Ne uităm atât de rar la sufletul nostru! Ar trebui să-l privim zilnic, să ne fie drag, ca un fluture colorat într-o grădină cu flori. Însă pentru că-l uităm, când ne amintim de el îl găsim pătat, plin doar de probleme și suferință. Iar la ușa lui bate nerăbdătoare sinuciderea, cu recomandarea: „Unica soluție”!

Această capcană atrage sufletele care uită că moartea nu este decât o trecere, iar această trecere, dacă este „grăbită”, în loc să îmbrace sufletul în lumină, dă întunericului din el valoarea veșniciei. Prin sinucidere, ceea ce aici pare insuportabil pentru un an sau zece, devine insuportabil pentru veșnicie, căci viața nu se pierde, ci se transformă, se îmbracă fie în lumină, fie în întuneric.

Să nu disperăm în fața suferinței, ci să alergăm la Domnul. Să nu căutăm singuri soluții la problemele care ne iau cu asalt. Și, mai ales, să nu considerăm „fuga de viață” o rezolvare. Sufletul și sensul vieții dau gust bun zilelor noastre.

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Avortul, „cultura morții” și pacea

Posted by Paxlaur pe 20/08/2017

Gradina Maslinilor_paceLegătura dintre tema avortului şi cea a păcii, propusă încontinuu de ea, arată cât de mult în gândirea Terezei de Calcutta problema vieţii care se naşte era centrală. Pacea nu este o valoare oarecare: este aspiraţia maximă a individului şi a societăţii umane în ansamblul său. Declaraţia universală a drepturilor omului indică fundamentul ei în recunoaşterea demnităţii fiecărei fiinţe umane. Sfânta săracilor a recunoscut această demnitate cu faptele, mergând s-o caute şi manifestând-o acolo unde ea este mai puţin vizibilă, printre cei refuzaţi, cei respinşi, cei marginalizaţi, cei inutili, cei săraci, a căror viaţă lipsită de orice calitate este scoasă din societate şi izolată în periferiile cele mai extreme. Ei bine, Maica Tereza definea pruncul încă nenăscut drept „cel mai sărac dintre săraci”, adică acela care se află în periferia cea mai extremă a periferiilor din lume.

Într-o scrisoare trimisă la Mişcarea Italiană pentru Viaţă în 1992 ea a scris: „Cel care este încă nenăscut este cel mai slab, cel mai mic şi cel mai lipsit din rasa umană şi însăşi viaţa sa depinde de mamă – depinde de mine şi de tine – pentru o viaţă autentică. Dacă pruncul încă nenăscut ar trebui să moară prin voinţa deliberată a mamei, care este aceea care trebuie să ocrotească şi să hrănească acea viaţă, cine mai trebuie ocrotit? Acesta este motivul pentru care eu numesc pruncii încă nenăscuţi cei mai săraci dintre săraci. Dacă o mamă poate să-şi ucidă pe însuşi fiul său în sânul ei, să distrugă carnea din carnea sa, viaţă din viaţa sa şi rod al iubirii sale, de ce suntem surprinşi de violenţa şi de terorismul care se răspândeşte în jurul nostru? Avortul este cel mai mare distrugător al păcii astăzi în lume – cel mai mare distrugător al iubirii”.

Cu doi ani înainte, într-un alt text redactat pentru a răspunde la un interviu, Maica Tereza a explicat şi în alt mod motivul sărăciei extreme a celui zămislit: „Chir şi cei mai săraci dintre săraci care dorm pe străzile din Calcutta şi trăiesc cu gunoaiele nu sunt atât de nevoiaşi ca pruncul nenăscut care este ucis cu avortul. Nimeni nu poate ajunge la cei mai săraci care trăiesc pe străzile din Calcutta, să-i ucidă şi, apoi, să fie plătit şi lăudat de societate pentru că i-a ucis. Legea nu permite să fie ucişi săracii care trăiesc pe străzile din Calcutta. Însă legea «permite» să fie ucise victimele unui holocaust şi cei care le ucid sunt plătiţi pentru asta”.

Sfânta Maica Tereza de Calcutta a repetat de mai multe ori aceste gânduri. Momentele cele mai solemne în care a exprimat legătura dintre dreptul la viaţă al celor care trebuie să se nască şi pace au fost cel al acordării Premiului Nobel pentru pace, la Oslo la 11 decembrie 1979, şi cel al discursului său la Adunarea Generală a ONU la New York la 26 octombrie 1985. Cele două circumstanţe au o semnificaţie simbolică ridicată, pentru că manifestarea de la Oslo a avut loc în anul dedicat celebrării drepturilor copilului şi în Palatul de Sticlă Maica Tereza a vorbit în ziua în care se încheia săptămâna comemorativă a celei de-a 40-a aniversări a naşterii Naţiunilor Unite. Erau prezenţi regi, şefi de stat, diplomaţi, jurnalişti din toată lumea.

În primul eveniment, la Oslo, Maica Tereza a spus: „Eu simt că cel mai mare distrugător al păcii astăzi este avortul, pentru că este un război direct, o ucidere comisă chiar de mamă. Să citim în Scripturi, pentru că Dumnezeu spune asta foarte clar: «Chiar dacă o mamă ar uita de copilul său, eu nu te voi uita. Te-am imprimat pe palma mâinii». Suntem imprimaţi pe palma mâinii sale, aşa de aproape de El încât un prunc nenăscut a fost imprimat în palma mâinii lui Dumnezeu. Şi ceea ce mă uimeşte mai mult este începutul acestei fraze, că şi dacă o mamă ar putea să uite, ceva imposibil, dar chiar dacă ar putea să uite, eu nu te voi uita. Şi astăzi cel mai mare mijloc, cel mai mare distrugător al păcii este avortul”.

În a doua circumstanţă ea a spus: „Trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu care timp de patruzeci de ani a permis Naţiunilor Unite să desfăşoare activitatea lor pentru binele tuturor popoarelor de pe pământ. Toţi suntem fii ai lui Dumnezeu. Nicio diferenţă de culoare, de naţionalitate sau rasă nu trebuie să ne despartă (…). Astăzi trăim sub ameninţarea gravă a războiului nuclear, încercăm să alungând gândul despre SIDA, dar nu împiedicăm să fie ucişi pruncii încă nenăscuţi. Avortul este o ameninţare gravă pentru pace. Când eliminăm un prunc încă nenăscut încercăm să-l eliminăm pe Dumnezeu”.

Nu este vorba de afirmaţii izolate: Maica Tereza le-a repetat în sute de alte ocazii. Ele demonstrează că în gândirea sfintei există o strânsă legătură între pace şi viaţa umană care trebuie să se nască. În contrapoziţie este denunţată legătura strânsă dintre avort şi război, terorism, violenţă. Desigur nu fiecare femeie care întrerupe sarcina pune în pericol pacea, ci, mai degrabă, acceptarea avortului ca drept, progres civil, cucerire de civilizaţie. Pericolul suprem nu este faptul avortului în sine, adesea cauzat de angoasă, de singurătate, de ignoranţa unei femei tinere, faţă de care Maica Tereza a îndreptat mereu o privire de duioşie, ci acceptarea faptului recunoscând în el o valoare pozitivă de eliberare umană, ajungând să fie încurajat şi proclamat un drept. Maica Tereza este severă nu faţă de femei, ci faţă de legislatori şi promotori ai ceea ce Ioan Paul al II-lea numea „cultura morţii”, „complot împotriva vieţii”, „război al celor puternici împotriva celor slabi”.

În mesajul trimis participanţilor la conferinţa mondială de la Cairo în 1994 despre populaţie şi dezvoltare, Maica Tereza a scris: „Dacă acceptăm ca o mamă să-şi poată ucide chiar şi propriul copil, cum putem spune celorlalte persoane să nu-şi ucidă proprii semeni? Vorbesc fiecărui om din toate ţările lumii: viaţa este cel mai mare dar al lui Dumnezeu. Am afirmat adesea şi sunt sigură de asta că distrugătorul cel mai mare al păcii în lume este astăzi avortul”. Şi Congresului Statelor Unite la 3 februarie 1994 a spus: „Fiecare naţiune care acceptă avortul nu învaţă propriul popor să iubească, ci să folosească violenţă pentru a obţine ceea ce vrea”.

(Cel mai sărac dintre săraci
După Maica Tereza
de Carlo Casini
După L’Osservatore Romano, 19 august 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: