Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘moartea’

Este sau nu Dumnezeu responsabil de răul din lume?

Posted by Paxlaur pe 14/11/2017

Diavolul în Evul MediuNu puţini sunt cei care-l socotesc pe Dumnezeu responsabil de răul din lume. Lor sfântul Vasile cel Mare le spune: „Nu este un gând inspirat din dreapta credinţă să spui că răul este făcut de Dumnezeu, pentru că nimic din cele contrarii nu vine de la contrariul său; nici viaţa nu naşte moarte, nici întunericul nu este început al luminii, nici boala nu aduce sănătate; în transformările stărilor sufleteşti schimbările se fac de la contrarii la contrarii; dar la naşteri, cel născut nu se naşte din cineva care are o natură potrivnică lui, ci din cei de aceeaşi natură” (Omilii la hexaemeron, 46).

Aşadar, răul nu-l poate avea ca izvor al prezenţei sale pe Dumnezeu care este binele absolut. Însă întrebarea rămâne și ne macină: „Dacă răul nu este nici nenăscut, nici făcut de Dumnezeu, de unde-şi are existenţa, căci e clar că răul există”. Același sfânt ne învață că „răul nu are o existenţă vie şi însufleţită, ci este o stare sufletească potrivnică virtuţii, din pricină că cei care nu sunt cu luare-aminte asupra vieţii lor se depărtează de bine” (Omilii la hexaemeron, 46).

Aceste cuvinte au la bază mărturia Sfintei Scripturi, care ne învaţă că nu se cuvine să căutăm originea răului în Dumnezeu care a făcut toate foarte bune, le-a creat foarte frumoase (cf. Gen 1,31). Același cuvânt divin ne învață astăzi: „Dumnezeu l-a creat pe om pentru nestricăciune şi l-a făcut chip al eternităţii proprii. Prin invidia Diavolului a intrat moartea în lume şi o încearcă cei care sunt de partea lui” (Înţ 2,23-24). Aşadar, Diavolul l-a invidiat pe om pentru poziţia sa privilegiată în cadrul creaţiei şi l-a atras în păcat (cf. Gen 3,1-8), iar acest prim păcat i-a adus omului moartea spirituală, apoi moartea fizică şi, împreună cu ele, mulţimea relelor ce încă dăinuie pe pământ.

Deşi ne convingem că răul n-are cum să izvorască din bine, cu atât mai puţin din Dumnezeu, binele suprem, rămânem conştienţi că problema răului nu se poate înţelege decât în raport cu binele, cu modul de participare sau neparticipare la bine. După învăţătura sfântului Paul şi a Bisericii, „misterul fărădelegii” (2Tes 2,7) devine mai clar, se limpezeşte numai atunci când este raportat la „misterul pietăţii” (1Tim 3,16), apărând ca o necesitate să privim problema originii răului şi a persistenţei lui în lume cu ochii credinţei îndreptaţi mereu spre cel care este unicul biruitor al răului, Isus Cristos (cf. Lc 11,21-22; In 16,11).

Urmând învăţătura Bisericii, trebuie să evităm nu doar să-i atribuim lui Dumnezeu cauza prezenţei răului în lume, ci şi să considerăm că răul ar putea fi o existenţă în sine, o forţă capabilă să concureze cu Dumnezeu. Răul nu are nicio existenţă eternă şi nu este nici egalul lui Dumnezeu (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 309, 385).


Răul nu este o substanţă, ci este absenţa binelui.
Răul, ca şi Diavolul, îşi are cauza în depărtarea de bine.


14 noiembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 32-a de peste an
Sf. Ştefan-Teodor, ep. m.; Fer. Serapion, călug. m.
Înţ 2,23-3,9; Ps 33; Lc 17,7-10

LECTURA I
În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire, dar ei sunt în pace.
Citire din cartea Înţelepciunii 2,23-3,9
Dumnezeu l-a creat pe om pentru nestricăciune şi l-a făcut chip al eternităţii proprii. 24 Prin invidia diavolului a intrat moartea în lume şi o încearcă cei care sunt de partea lui. 3,1 Sufletele celor drepţi sunt în mâna lui Dumnezeu şi niciun chin nu se va atinge de ele. 2 În ochii celor nepricepuţi, păreau că mor şi ieşirea lor era considerată o nenorocire, 3 plecarea de la noi, distrugere, dar ei sunt în pace. 4 Şi dacă în văzul oamenilor sunt pedepsiţi, speranţa lor este plină de nemurire. 5Fiind disciplinaţi cu puţine suferinţe, li s-au făcut multe binefaceri; căci Dumnezeu i-a încercat şi i-a găsit vrednici de el. 6 Ca pe aur în foc i-a probat şi i-a primit ca pe o jertfă de ardere de tot. 7 În timpul vizitării lor, vor străluci şi vor alerga ca scânteile printre paie. 8 Vor judeca neamuri, vor stăpâni popoare şi Domnul lor va domni peste ei în veci. 9 Cei care s-au încrezut în el vor înţelege adevărul şi cei care cred în iubire vor rămâne cu el, căci harul şi îndurarea sunt pentru aleşii lui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.16-17.18-19 (R.: 2a)
R.: Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme.

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

16 Ochii Domnului sunt peste cei drepţi
şi urechea lui ia aminte la strigătele lor!
17 Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ. R.

18 Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din strâmtorarea lor.
19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi-i mântuieşte pe cei cu duhul mâhnit. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23bc
(Aleluia) Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,7-10
În acel timp, Isus a spus: „Cine dintre voi, având un servitor la arat sau la păstorit, când acesta se întoarce de la câmp îi va spune: «Vino îndată şi aşază-te la masă!” 8 Nu-i va spune mai degrabă: «Pregăteşte-mi ceva pentru cină, încinge-te ca să-mi slujeşti până când voi mânca şi voi bea eu, după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!»? 9 Oare e nevoie să-i mulţumească servitorului că a făcut cele poruncite? 10 Tot aşa şi voi, când faceţi toate cele care vă sunt poruncite, spuneţi: «Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem»”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Nimeni nu se așteaptă ca sfârșitul lumii să fie astăzi… Și totuși, dacă va fi azi?

Posted by Paxlaur pe 31/08/2017

veghe-seceris„Vegheați! Vegheaţi, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru! Vegheați, căci nu știți în ce zi vine sfârșitul acestei vieți și începutul unei vieți noi” (cf. Mt 24,42). De câte ori nu am auzit acest îndemn! Și chiar așa este: nu știm când va veni mortea, sfârșitul nostru sau sfârșitul lumii, începutul vieții veșnice. Nu știm. Și cu toate acestea…

Cu toate acestea nimeni nu se așteaptă ca sfârșitul lumii să fie astăzi. Avem atâtea proiecte făcute nu doar pentru azi, ci și pentru anii viitori. Visăm să demolăm și să construim, să terminăm studii, să ne găsim un loc de muncă, să prindem pensia. Unii visează prietenii mai durabile, alții o familie plină de copii și apoi de nepoți. Chiar avem prea multe planuri ca tocmai acum să vină sfârșitul lumii, ca tocmai azi să vină „stăpânul”.

Și totuși, dacă va fi astăzi? Suntem pregătiți? Altfel spus, noi luăm vreodată în serios cuvântul Domnului care ne spune că va veni „în ziua în care nu ne așteptăm şi la ora pe care nu o știm”? Nu părem convinși de învățătura lui Cristos: „Fiţi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi” (cf. Mt 24,44)!

Acesta este un adevăr de credință: Cristos va reveni! Nu contează când va veni, ci cum îl așteptăm, cum ne va găsi și cum îl vom primi. Ceea ce contează cu adevărat este ceea ce ne amintește apostolul Paul astăzi: „Să fim fără prihană înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru la venirea Domnului nostru Isus împreună cu toţi sfinţii săi” (cf. 1Tes 3,13).

De ce acest mister în jurul revenirii Domnului? Vrea Dumnezeu să trăim speriați, amenințați de un viitor pământesc ce va dispărea brusc din fața ochilor noștri lăsând loc împărăției lui Dumnezeu? Sau poate Domnul ne vrea lipsiți de proiecte, leneși și preocupați doar de nimicuri, ca și cum nu ar avea sens să mai realizezi ceva dacă tot trebuie să vină sfârșitul?! Nicidecum! Dimpotrivă, Domnul ne vrea activi, muncitori, gata să începem o nouă zi plini de elan. Însă în același timp ne vrea pregătiți nu doar pentru a construi această lume, ci și pentru „a construi întâlnirea noastră cu el”.

Întâlnirea cu Domnul, moartea noastră sau sfârșitul lumii nu se pregătește în ultimele cinci minute de viață, ci se pregătește clipă de clipă. Astăzi. Acum. De aceea Cristos ne invită să fim gata, să fim mereu pregătiți, să fie ca un antrenament continuu. Doar astfel ziua aceea nu ne va surprinde ca un hoț, ci dimpotrivă vom fi găsiți printre servitorii pe care Cristos îi numește fericiți pentru că au vegheat.

Să nu ne lăsăm tulburați de venirea lui Cristos în slavă, ci dimpotrivă să sperăm acea zi și să ne pregătim pentru ea. Să-i cerem Domnului să ne dăruiască pacea și ajutorul său pentru a trăi departe de păcat, în harul sfințitor.


Cristos este pacea noastră,
liniștea și garantul nostru pentru acea zi.
Să nu ne temem,
ci să strigăm plini de speranță:
„Vino, Doamne Isuse” (Ap 22,20).


31 august 2017 

Joi din săptămâna a 21-a de peste an
Ss. Raimund Nonnatus, călug.; Nicodim; Iosif din Arimateea
1Tes 3,7-13; Ps 89; Mt 24,42-51

LECTURA I
Să vă facă Domnul să creşteţi şi să prisosiţi în iubire unii faţă de alţii şi faţă de toţi!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 3,7-13
Fraţilor, suntem mângâiaţi prin voi în orice necesitate şi strâmtorare datorită credinţei voastre, 8căci acum mai prindem viaţă, dacă voi staţi neclintiţi în Domnul. 9 De fapt, ce mulţumire i-am putea aduce lui Dumnezeu în privinţa voastră pentru toată bucuria cu care ne bucurăm datorită vouă înaintea Dumnezeului nostru? 10 Noaptea şi ziua îl rugăm cu stăruinţă să vă vedem faţa şi să completăm ceea ce mai lipseşte credinţei voastre. 11 Însuşi Dumnezeu şi Tatăl nostru şi Domnul nostru Isus să îndrepte calea noastră spre voi, 12 iar pe voi să vă facă Domnul să creşteţi şi să prisosiţi în iubire unii faţă de alţii şi faţă de toţi, aşa cum suntem noi faţă de voi, 13 ca să întărească inimile voastre, aşa încât să fiţi fără prihană înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru la venirea Domnului nostru Isus împreună cu toţi sfinţii săi. Amin.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 89(90),3-4.12-13.14 şi 17 (R.: 14)
R.: Satură-ne cu bunătatea ta, Doamne, ca să tresăltăm de bucurie!

3 Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână,
tu ai spus: „Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!”
4 Pentru că, în ochii tăi,
o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă de noapte. R.

12 Învaţă-ne să numărăm zilele noastre,
ca să dobândim înţelepciunea inimii!
13 Întoarce-te, Doamne; până când?
Ai milă de slujitorii tăi! R.

14 Satură-ne dis-de-dimineaţă cu bunătatea ta, ca să tresăltăm de bucurie
şi să ne veselim în toate zilele vieţii noastre!
17 Bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru să fie asupra noastră!
Fă sigură pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, fă sigură lucrarea mâinilor noastre! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 24,42a.44
(Aleluia) Vegheaţi şi fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiţi şi voi gata!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 24,42-51
În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: „Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru! 43 Dar aceasta s-o ştiţi: dacă ar şti stăpânul casei la care strajă vine hoţul, ar veghea şi nu ar lăsa să i se spargă casa. 44 De aceea, fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi! 45 Oare cine este cu adevărat servitorul credincios şi înţelept pe care stăpânul l-a stabilit peste cei din casa lui, ca să le dea hrană la timpul potrivit? 46 Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său, venind, îl va găsi astfel! 47 Adevăr vă spun că îl va pune peste toate bunurile sale. 48 Dar, dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie» 49 şi începe să-i lovească pe cei care sunt servitori împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii, 50stăpânul acelui servitor va veni în ziua în care nu se aşteaptă şi la ora pe care n-o ştie, 51 îl va pedepsi aspru şi îi va face parte cu cei ipocriţi. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Iubirea și moartea

Posted by Paxlaur pe 30/06/2017

dragostea

Dragostea umană conține, în sine, întotdeauna o pretenție la eternitate.
Dragostea este o contestație împotriva morții,
așa cum a spus odată filozoful francez Gabriel Marcel.
Această dragoste se va transforma, în consecință,
din promisiune în realitate împlinită de-abia atunci când
ea va fi învăluită de o dragoste care dăruiește cu adevărat veșnicie.
Marcel era de părere că a-i spune unui om „te iubesc”
înseamnă că refuzi să-i accepți moartea,
că protestezi împotriva morții
(papa Benedict al XVI-lea, Dumnezeu și lumea, Sapientia, Iași 2009, p 214-215).

Posted in Benedict al XVI-lea, Lecturi, Scurt, dar cuprinzător | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Despre o moarte bună…

Posted by Paxlaur pe 05/11/2016

Verano_Roma_cimitir_raposati  Apostolul spune: Lumea este răstignită pentru mine iar eu pentru lume (Gal 6,14). În afară de aceasta, ca să știm că și trăind putem să avem o moarte, însă o moarte bună, ne îndeamnă să purtăm mereu și pretutindeni în trupul nostru moartea lui Isus; căci cine are în el moartea lui Isus va avea în trupul său și viața Domnului Isus (cf. 2Cor 4,10).
Așadar, să lucreze în noi moartea, pentru ca și viața să-și împlinească lucrarea. Să vină o viață bună după moarte, adică o viață bună după victorie, o viață bună la sfârșitul bătăliei. Legea trupului să nu mai fie în stare să se opună legii duhului și să nu mai fie nici o luptă cu trupul muritor, ci în trupul muritor să domnească vic­toria. Eu însumi n-aș ști să spun dacă această moarte nu are putere mai mare decât viața. Desigur, mă simt stimulat de autoritatea Apostolului care spune: În noi lucrează moartea, iar în voi viața(2Cor 4,12). La câte popoare a dus mântuirea moartea unuia singur! De aceea, ne învață că noi, puși în această viață, trebuie să dorim această moarte, pentru ca moartea lui Cristos să strălucească în trupul nostru, acea moarte fericită, prin care omul exterior se descompune, pentru ca omul interior să se reînnoiască din zi în zi (cf. 2Cor 4,16), iar locu­ința noastră pământească să fie distrusă (cf. 2Cor 5,1), și astfel, să ni se deschidă locuința cerească.
Pentru aceasta, imită moartea celui care se sustrage de la complicitatea trupului acestuia și se dezleagă de acele lanțuri despre care vorbește Domnul prin Isaia: Dezleagă lanțurile nedreptății, rupe legăturile jugului, eliberează pe cei asupriți și sfărâmă orice jug (Is 58,6).
De aceea a permis Domnul să intre moartea ca să înceteze păcatul. Dar pentru ca moartea, la rândul ei, să nu însemne sfârșitul naturii, a fost dată învierea din morți. Astfel, prin moarte înceta păcatul, iar prin înviere, natura rămânea pentru totdeauna.
Așadar, această moarte este trecerea obligatorie pentru toți. Este necesar ca viața ta să fie o trecere continuă, să faci o trecere de la stricăciune la nestricăciune, de la mor­talitate la nemurire, de la neliniște la calm. De aceea, să nu-ți displacă numele morții; în schimb, să-ți dea bucurie binefacerile unei morți fericite. În realitate, ce este moar­tea, dacă nu înmormântarea viciilor și învierea virtu­ților? Pentru aceasta, și Balaam a spus: Fie ca eu să am parte de moartea celor drepți (Num 23,10), adică: să fiu înmormântat în așa fel încât să depun viciile și să mă îmbrac cu harul celor drepți, care poartă mereu și pretutindeni în trupul lor și în sufletul lor moartea lui Cristos.

(Din tratatul Despre o moarte bună al sfântului Ambroziu, episcop
Cap. 3, 9; 4, 15: CSEL 32, 710.716-717: să purtăm mereu în noi pătimirea lui Cristos)

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Moartea ne-a fost dată ca remediu…

Posted by Paxlaur pe 02/11/2016

lumina-lui-cristos    Trebuie să recunoaștem că și moartea poate fi un câștig, iar viața, o pedeapsă. De aceea, și sfântul Paul spune: Pentru mine, a trăi este Cristos, iar a muri este un câștig (Fil 1,21). Ce este Cristos, dacă nu moartea trupului și duhul vieții? De aceea, să murim împreună cu el, ca să trăim împreună cu el. Să avem în noi, în fiecare zi, obiș­nuința și dispoziția de a muri așa încât sufletul nostru să învețe să se dezlipească de poftele trupului, și, ca și cum ar plana în înălțimi, departe de a se atinge de plăce­rile josnice ale lumii, care tind mereu să ademenească spiritul, să accepte imaginea morții, ca să nu îndure apoi moartea ca pe o pedeapsă. De fapt, legea trupului repugnă legii spiritului și încredințează sufletul legii păcatului. Dar care va fi remediul? Cine mă va elibera de acest trup al morții? Harul lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru (cf. Rom 7,24 ș.u.).
Avem medicul, să acceptăm medicamentul. Medica­mentul nostru este harul lui Cristos, iar trupul muritor este trupul nostru. Așadar, să ne exilăm din trup pentru a nu fi exilați din Cristos. Chiar dacă suntem în trup, să căutăm să nu urmăm dorințele trupului. Este adevărat, nu trebuie să renegăm drepturile legitime ale naturii, dar trebuie să dăm mereu preferință darurilor harului.
Lumea a fost răscumpărată prin moartea unuia singur. Dacă Cristos nu ar fi voit să moară, putea să o facă. În schimb, el nu a considerat că trebuie să alunge moartea ca și cum ar fi o slăbiciune, nici nu ne-ar fi mântuit mai bine altfel decât prin moarte. De aceea, moartea sa este viața tuturor. Noi purtăm sigiliul morții sale; atunci când ne rugăm, o vestim; oferind jertfa, o proclamăm; moartea sa este victorie, moartea sa este sacrament, moar­tea sa este solemnitatea anuală a lumii.
Ce să mai spunem despre moartea sa, în timp ce putem demonstra cu exemplul divin că numai moartea a dobân­dit nemurirea și că moartea însăși s-a răscumpărat pe sine? Deci moartea, cauză de mântuire universală, nu este de plâns. Moartea pe care Fiul lui Dumnezeu nu a disprețuit-o și n-a alungat-o, nu este de evitat.
Cu siguranță, moartea nu făcea parte din natură, însă a devenit parte a ei după aceea. De fapt, Dumnezeu nu a instituit moartea de la început, ci a dat-o ca remediu. Din cauza condamnării primului păcat, a început condiția demnă de compătimit a neamului omenesc în truda continuă, în dureri și adversități. Dar trebuia să se pună capăt acestor rele, pentru ca moartea să restituie ceea ce pierduse viața, altfel, fără har, nemurirea ar fi fost mai mult o povară decât un avantaj.
Sufletul nostru va trebui să iasă din îngustimile acestei vieți, să se elibereze de poverile trupului și să se îndrepte spre adunările veșnice. A ajunge acolo este pentru sfinți. Acolo vom cânta lui Dumnezeu acea laudă pe care, așa cum spune lectura profetică, o cântă interpreții cerești de harpă: Mari și minunate sunt lucrările tale, Doamne, Dumnezeule atotputernic, drepte și adevărate sunt căile tale, Rege al națiunilor. Cine nu se va teme, Doamne, și nu va preamări numele tău? Căci numai tu ești sfânt. Toate națiunile vor veni și se vor prosterna înaintea ta (Ap 15,3-4).
Sufletul va trebui să iasă și pentru a contempla nunta ta, Isuse, în care, în cântarea de bucurie a tuturor, mireasa este însoțită de pe pământ la cer, nemaifiind supusă lumii, ci unită cu spiritul: La tine va veni tot omul (Ps 64[65],3).
Sfântul David a suspinat, mai mult decât oricare altul, dorind să contemple și să vadă ziua aceasta. El a spus: Un lucru cer de la Domnul și pe acesta îl caut: să locu­iesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele, ca să privesc frumusețea Domnului (Ps 26[27],4).

(Din cartea Despre moartea fratelui Satir a sfântului Ambroziu, episcop,
Cartea 2, 40.41.46.47.132.133: CSEL 73, 270-274.323-324
Să murim împreună cu Cristos, ca să trăim împreună cu el)

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: