Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘noul testament’

De ce au scris Noul Testament?

Posted by Paxlaur pe 21/03/2017

Biblia_cuvantul divinZilnic ar trebui să întâmpinăm răsăritul soarelui rugându-ne împreună cu Azaria: „Doamne, fă cu noi după bunătatea ta şi după mulţimea îndurării tale! Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale, şi dă glorie numelui tău”. Însă, pentru a fi binefăcătorii milostivirii divine, Cristos ne arată calea: iertarea din inimă, o iertare generoasă, mereu reînnoită.

Iertarea este darul cel mai mare al iubirii și al credinței. Cel de la care învățăm iertarea este același de la care așteptăm binecuvântarea în fiecare zi, același Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt în care credem. Pe acest Dumnezeu „bogat în îndurare” ni l-a descoperit Isus Cristos prin întreaga sa viață. Cât de nobil este să înveți despre Dumnezeu cu însuși Dumnezeu, făcut om în Isus Cristos!

În dorința de a ne consolida credința, privim la viața lui Cristos. Cei care au scris Noul Testament – pentru ca noi să credem că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să avem viaţă în numele lui (cf. In 20, 31) – au dat mărturie că Isus nu şi-a trăit viaţa pentru sine însuşi, ci pentru noi. „Pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire” s-a întrupat și a trăit. El a murit „pentru păcatele noastre” (1Cor 15, 3) şi a înviat tot pentru noi, „pentru îndreptăţirea noastră” (Rom 4, 25). Iar acum, același Cristos în care credem, este „mijlocitorul nostru la Tatăl” (1In 2, 1), „fiind pururi viu ca să mijlocească pentru noi” (Evr 7,25). Cu tot ce a trăit şi a suferit pentru noi o dată pentru totdeauna, El rămâne de-a pururi „în faţa lui Dumnezeu pentru noi” (Evr 9,24).

De fiecare dată când ne facem timp să-i ascultăm cuvintele, descoperim în „omul desăvârșit”, Isus Cristos, calea spre o altfel de viață, o viață plină de iubire și iertare, o viață în care nu te vei mai simți niciodată abandonat sau inutil. Zilnic, prin Evanghelie, Cristos își reînnoiește chemarea de a-l urma, de a fi cu adevărat ucenicii săi, altfel spus, invitația de a crede și de a da mărturie în fața oamenilor despre credința noastră. El, prin înjosirea, iubirea și iertarea sa, ne-a oferit un exemplu de imitat: „V-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu” (In 13,15); el ne cheamă zilnic la rugăciune, învățându-ne să spunem (și mai ales să trăim!) rugăciunea Tatăl nostru (cf. Lc 11,1-4). Același Cristos se face modelul nostru, arătându-ne că până și în momentele de sărăcie și de suferință putem găsi fericirea adevărată: „Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri” (Mt 5,11-12; CBC 520).

Să privim la Cristos și să învățăm de la el. Inima noastră să se lase inundată de harul credinței și viața noastră să mărturisească în fiecare clipă că Isus Cristos este Domnul.

 


Iertând dăruiești credinței tale forța de a-l mărturisi pe Cristos.


21 martie 2017 

Marţi din săptămâna a 3-a din Post
Sf. Nicolae de Flüe, pustnic
Dan 3,25.34-43; Ps 24; Mt 18,21-35

LECTURA I
Cu suflet zdrobit şi cu duh umilit, de-am putea fi primiţi.
Citire din cartea profetului Daniel 3,25.34-43
În zilele acelea, Azaria, stând, s-a rugat astfel şi, deschizându-şi gura în mijlocul focului, a spus: 34„Nu ne da până la capăt, de dragul numelui tău, şi nu rupe alianţa ta! 35 Nu îndepărta mila ta de la noi de dragul lui Abraham, cel iubit de tine, de dragul lui Isaac, slujitorul tău, şi al lui Israel, sfântul tău, 36 cărora le-ai vorbit spunând că le vei înmulţi descendenţa ca stelele cerului şi ca nisipul care este de-a lungul ţărmului mării! 37 Căci, Stăpâne, am devenit cei mai mici printre toate popoarele şi suntem umiliţi pe tot pământul astăzi, din cauza păcatelor noastre. 38 Căci în acest moment nu este principe, nici profet şi nici conducător, nici ardere de tot, nici jertfă, nici ofrandă, nici jertfă de tămâie, nici loc unde să aducem roade înaintea ta şi să aflăm îndurare. 39 Ci cu suflet zdrobit şi cu duh umilit de-am putea fi primiţi ca o ardere de tot de berbeci şi de boi şi ca o mie de miei graşi! 40Astfel să fie jertfa noastră înaintea ta astăzi şi să se împlinească înaintea ta, pentru că nu este ruşine pentru cei care-şi pun încrederea în tine. 41 Acum, te urmăm din toată inima, ne temem de tine şi căutăm faţa ta: nu ne fă de ruşine, 42 ci fă cu noi după bunătatea ta şi după mulţimea îndurării tale! 43 Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale, şi dă glorie numelui tău, Doamne!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 24(25),4-5ab.6-7cd.8-9 (R.: 6a)
R.: Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi de milostivirea ta!

4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale
şi învaţă-mă cărările tale!
5ab Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.

6 Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi milostivirea ta,
pentru că ele sunt din veşnicie!
7bc Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.

8 Domnul este bun şi drept,
de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea;
9 îi face pe cei sărmani să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Il 2,12-13
„Întoarceţi-vă la mine din toată inima, spune Domnul, căci eu sunt milostiv şi îndurător”!

EVANGHELIA
Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-35
În acel timp, Petru, apropiindu-se de Isus, i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” 22 Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. 23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. 24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. 25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit să fie vânduţi el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. 26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. 28 Dar ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» 29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!” 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. 31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, i-au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate. 32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?” 34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii, Scriptura | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Recomandare: www.bibliacatolica.ro

Posted by Paxlaur pe 05/01/2012

Un vis pe cale să devină realitate: Biblia în limba română, în traducere catolică după textele originale

Pr. Alois Bulai şi pr. Eduard Patraşcu, sprijiniţi tehnic de dl. Andrei Ifrim, au realizat situlwww.bibliacatolica.ro unde cei interesaţi pot citi on-line Biblia în traducere catolică după textele originale. Pe lângă textele biblice, cititorii pot descoperi articole şi informaţii despre Sfânta Scriptură, precum şi texte care să-i introducă în practica seculară a rugăciunii biblice, cunoscută în tradiţia occidentală cu numele de lectio divina.

Momentan, realizatorii sitului au postat integral textele Noului Testament, traduse de pr. Alois Bulai şi pr. Anton Budău (+1997), iar din Vechiul Testament, cărţile care formează Pentateuhul (traduse de pr. Alois Bulai şi pr. Eduard Pătraşcu) şi cartea Psalmilor (tradusă de pr. Alois Bulai, ajutat de pr. Iosif Răchiteanu), publicate recent la Editura „Sapientia”. În curând vor fi postate cărţile numite istorice, urmând ca într-un viitor nu prea îndepărtat să fie postate cărţile profetice şi cărţile sapienţiale în traducerea pr. Alois Bulai şi pr. Eduard Patraşcu.

Acest eveniment este concretizarea unui vis şi a unei aspiraţii mai vechi a credincioşilor romano-catolici din România de a avea textele sacre ale Bibliei în limba română, într-o proprie traducere, după textele originale (ebraică şi greacă), şi într-un limbaj actual, accesibil tuturor vorbitorilor de astăzi ai limbii române. Prima cărămidă la acest proiect a fost pus înainte de 1989, când Mons. Petru Gherghel, pe atunci ordinariul Diecezei de Iaşi, i-a trimis pe pr. Anton Budău şi pr. Alois Bulai, în 1986, să se specializeze în ştiinţe biblice la Institutul Biblic Pontifical din Roma (Italia). Reveniţi în ţară, aceştia s-au pus pe muncă şi, în scurt timp, au realizat traducerea textelor din Noul Testamentdupă originalul grec. Noul Testament în limba română, însoţit de introduceri, note şi comentarii a fost publicat la Editura „Sapientia” a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi, în anul 2002.

Moartea prematură a pr. Anton Budău, în anul 1997, a pus la grea încercare desfăşurarea proiectului de traducere a Vechiului Testament. Totuşi, pr. Alois Bulai a găsit în pr. Iosif Răchiteanu un colaborator care, pe parcursul mai multor ani, l-a sprijinit în munca de revizuire a textelor biblice din cărţile liturgice ale Lecţionarelor, Ritualurilor şi Liturgiei Orelor, ajungând chiar să publice carteaPsalmilor, la Editura Sapientia, în anul 2005.

În acest timp, PS Petru Gherghel a trimis la specializare la Roma, la acelaşi Institut, alţi tineri preoţi doritori să ducă mai departe acest proiect. Astfel, comisia biblică a Diecezei de Iaşi a putut să continue munca de traducere a Vechiului Testament după textele ebraice. Actualmente formată din pr. Alois Bulai şi pr. Eduard Patraşcu, dar beneficiind şi de sprijinul altor colaboratori, comisia a terminat de tradus cărţile Pentateuhului şi Cărţile Istorice, care vor apărea curând la Editura „Sapientia”. Se lucrează intens acum la cărţile profeţilor şi, se speră, într-un an, să vină rândulCărţilor Sapienţiale. Astfel, tot Vechiul Testament va fi publicat în 7 volume (1: Pentateuhul; 2-3: Cărţile istorice; 4-5: Cărţile profetice; 6-7: Cărţile Sapienţiale). La final, toate aceste volume vor fi unite şi publicate într-un singur volum, alături de cărţile Noului Testament.

Aşadar, cu ajutorul Domnului, cititorii pot spera să ţină cât de curând în mâini o ediţie a Sfintei Scripturi, care, sigur, fără a voi să intre în competiţie cu alte traduceri ale Bibliei în limba română, să se bucure de apreciere pentru faptul că este o traducere actuală, într-un limbaj accesibil, făcută cu competenţă după textele originale, ţinând cont de ultimele studii critice şi exegetice şi oferind un bogat aparat critic, compus din introduceri la fiecare carte, note explicative şi referinţe biblice.

Pr. dr. Ştefan Lupu

sursa: http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Scriptura | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Amăgirea este mai periculoasă decât persecuţia!

Posted by Paxlaur pe 15/11/2010

Văd mulţi tineri în biserică şi mă bucur că am prilejul să fac o comparaţie, oarecum nostalgică. Tinerii, dar nu numai ei, merg la concerte. Să luăm, de exemplu, un concert susţinut de formaţia Holograf. Se dă tonul şi Dan Bitman cântă „Vreau o minune!…”. La un moment dat se întâmplă că îndreaptă microfonul spre public şi – bucurie mare! -, toţi cei prezenţi ştiu continuarea: „vreau o minune-n viaţa mea…”(pe unii dintre dumneavoastră vă văd deja zâmbind şi fredonând). Presupun că e prilej de inefabilă bucurie pentru artist să se simtă cunoscut. Dar să spunem că cu Holograf e uşor: au versuri poetice, sunt în limba română, îi auzim mai peste tot: radio, tv, net etc.

Luăm alt termen pentru comparaţie. Zilele trecute (11 noiembrie), a fost un concert în cea mai mare sală de spectacole din România, Sala Palatului din Bucureşti: 4000 de oameni au venit să asculte muzica fado a cântăreţei Mariza, cea mai cunoscută artistă de muzică populară portugheză (microbiştii şi-o pot aminti pe Mariza şi de la CM de fotbal din 2002, când a intonat imnul naţional al Portugaliei, în meciul cu ţara gazdă Coreea de Sud, când Portugalia a luat bătaie, în mod surprinzător, cu 1-0). Această mare artistă, prin prezenţa ei a fascinat lumea. Şi e uimitor să vezi cum peste tot pe unde a ajuns muzica ei era cunoscută: începea să bată din palme un ritm şi miile de oameni continuau; intona un refren şi se găseau sute care să cunoască continuarea. În astfel de momente se citea pe chipul ei mulţumirea: se simţea întipărită în inima oamenilor!

Şi e plăcut să-i ştii muzica şi să poţi fredona versuri de genul: sunt nostalgica după ceea ce am fost cândva, după iubirea pe care am iubit-o cel mai mult şi cant despre o ţară fără graniţe, cânt marea, pământul, destinul…destinul meu! (Din cântecul Meu fado meu) sau „merg de-a lungul drumului, mă împiedic în confuzie, părăsesc aleea şi întreg oraşul îmi întinde o mână. Urmez un drum, merg si oamenii trec pe lângă mine îngrămădiţi, vorbind. Cu răul în faţă, pescăruşii zburând în orizont. Doar iubirea ta îmi este realitate. Doar iubirea ta! (Din cântecul Montras). Şi altele şi altele melodioase şi poetice!

Celălalt termen al comparaţiei este Evanghelia! Arta şi Evanghelia faţă în faţă: prima foarte cunoscută, cântată, ritmată etc., cea din urmă din ce în ce mai uitată, deşi e mult, mult mai ritmată. Cel puţin aşa pare, că este uitată, neglijată.

Şi recunosc că sunt invidios. Mi-ar plăcea să fie la fel şi cu Evanghelia, să se întâmple şi în biserică aşa cum se întâmplă la marile concerte: să începi un verset şi lumea să-l continue. Să fie  ca pe stadion: se începe imnul unei echipe şi tot stadionul frenetic fredonează… Se strigă Gheorghe şi toată lumea continuă Hagi. Toţi ştiu continuarea acolo. De ce nu ar fi şi aici?! Încercăm?

Eu spun „Fericiţi cei cu inima curată…”, apoi îndrept microfonul spre dumneavoastră şi spuneţi continuarea: pentru că… „ei îl vor vedea pe Dumnezeu” sau „Fericiţi făcătorii de pace”… pentru că… „ei vor fi numiţi fii lui Dumnezeu”. Sau un verset din Evanghelia de acum 5 minute: „Rămâneţi statornici şi”… „veţi dobândi viaţa veşnică”.

Nu prea merge, nu? Păcat că evanghelia nu face parte din repertoriul nostru!

Şi durerea asta nu e totul. Mai e ceva. După concerte lumea merge spre casă fredonând şi discutând despre cum a fost! Ştiţi, nu? Ne-am surprins cu toţii fredonând. Şi merită să fredonezi „Vreau o minune” sau de la Mariza „Meu fado meu” sau alte cântece. Sau bărbaţii după meciuri: ce discuţii aprinse încing despre jucători, goluri, arbitraj etc!

Însă când se iese din biserică, după ce se termină Sfânta Liturghie, dacă stai la poartă şi asculţi, poţi să afli o serie de noutăţi, se vorbeşte despre orice, mai puţin despre Evanghelie: oamenii nu pleacă de aici ca de la concert fredonând Evanghelia! Nu-i Cristos pe buzele noastre sau în inima noastră! Decât prin excepţie, prea rar! Prea trist!

De ce nu „fredonăm” Evanghelia? Ce au artiştii şi Evanghelia nu are?! Îi lipseşte ceva lui Dumnezeu?! Unde e problema?

Unii spun că e vina noastră: a Bisericii, a evanghelizatorilor, a preoţilor că nu ştiu  să-şi „vândă” marfa. Poate ar fi trebuit să facem mai multe cursuri de oratorie şi actorie, am fi fost mai convingători. Poate. Deşi îmi amintesc de cuvântul apostolului Paul adresat corintenilor: „fraţilor, când am venit la voi, am venit să vă vestesc misterul lui Dumnezeu, nu prin măiestria cuvântului sau prin înţelepciune. Într-adevăr, n-am voit să ştiu nimic altceva decât pe Isus Cristos, şi pe acesta răstignit. Eu însumi am venit la voi în slăbiciune, cu frică şi cuprins de nelinişte, iar cuvântul meu şi predica mea n-au constat în discursuri convingătoare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii, astfel încât credinţa voastră să fie [bazată] nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu (1Cor 2,1-5)”. Aşadar se pare că forţa Evangheliei nu stă în cuvântul nostru, ci în Dumnezeu. Cu siguranţă şi noi, preoţii, am putea face mai mult, dar nu am putea face totul.

Problema nu e la artişti sau la preoţi. Ei sunt artişti, artişti măreţi şi-şi fac bine treaba: fascinează! Şi sunt şi preoţi care fascinează: cu toate acestea există biserici goale, case fără Dumnezeu, inimi pustiite de cel rău.

Aşadar, nu ceilalţi sunt problema sau soluţia, ci noi: să ne hotărâm să cunoaştem cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia şi astfel să-i deschidem drumul spre inima noastră. Iubiţi credincioşi, numai ceea ce ajunge la inimă se fredonează, rămâne. Restul trece! Să lăsăm cuvântul să pătrundă, să ne pătrundă! Să fim fascinaţi, pasionaţi.

Există o frază în Evanghelia de azi care mi-a atras atenţia: întipăriţi-vă bine în inimă. În inimă, spune Domnul. Există traduceri care au pus în loc de inimă minte, dar am fost curios şi m-am uitat în versiunile din greacă şi latină şi apare inimă: kardiais şi respectiv cordibus.(Lc 21,14).

Da, acolo trebuie să ne întipărim cuvântul Domnului ca să nu-l uităm şi să-l fredonăm. Dacă Evanghelia rămâne la suprafaţă se pierde.

„Întipăriţi-vă bine în inimă”, spune Domnul! Ce anume să lăsăm să pătrundă în inima noastră?

Duminica trecută, pornind de la martiriul celor şapte fraţi, martiriu descris de Cartea Macabeilor, am meditat despre persecuţiile moderne. Şi astăzi am putea să medităm acelaşi adevăr: „vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni…veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu”. Cuvinte care se adeveresc şi astăzi în cazul multor creştini care îndură persecuţii şi chiar martiriul. Cu toate acestea, astăzi, vă invit să ne oprim la un alt pericol, asupra căruia Isus ne atrage atenţia în aceeaşi Evanghelie: „fiţi atenţi să nu fiţi duşi în eroare”, amăgiţi. Amăgirea este mai periculoasă decât persecuţia!

Ne amintim de prima amăgire descrisă de Sfânta Scriptură: Diavolul i-a înşelat pe protopărinţii noştri, Adam şi Eva şi răul pricinuit de această amăgire a fost şi este imens. Zilnic întâlnim oameni care ne amăgesc – sau  cel puţin încearcă să ne amăgească – sau poate tot zilnic, din păcate suntem oameni care amăgim.

Trei amăgiri asupra cărora ne atrage atenţia cuvântul lui Dumnezeu din această duminică. Prima este din evanghelie: „mulţi vor veni purtând numele meu şi spunând: „Eu sunt” sau „Timpul este aproape!”. Nu vă luaţi după ei”. Cât de departe poate rătăci omul de adevăr aplecând urechea la zvonuri sau învăţături false. Şi asta nu doar în domeniul credinţei. Viaţa şi timpurile pe care le trăim ne cer să fim vigilenţi. „Fiţi atenţi!”. Toţi! Şi în timp ce veghem ca să nu fim înşelaţi, să fim prudenţi ca nu cumva să devenim noi amăgitorii altora.

Apoi, în lectura a II-a, luată din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni, ni se aminteşte de o altă ispită sau amăgire: lenea. „Unii trăiesc în trândăvie, umblă încolo şi încoace, fără să facă nimic. În Domnul Isus Cristos acestora le poruncim şi le punem în vedere: să muncească în linişte şi să mănânce pâinea agonisită de ei!”. În această lume cuprinsă de crize – în toate sectoarele sociale – fiecare este chemat să iasă din confortul propriu şi să lupte, să muncească pentru binele tuturor. Să nu uităm ce ne spune apostolul: „cine nu vrea să muncească, nici să nu mănânce”! Este cineva care nu vrea să mănânce sau care poate trăi fără hrană?

Şi nu în ultimul rând, din prima lectură se poate deduce o teribilă amăgire: descurajarea! Dacă nu citim bine fragmentul din Cartea profetului Malahia, putem să ne înspăimântăm de „ziua venirii Domnului care va arde ca un cuptor”, zi în care unii vor fi mistuiţi ca paiele şi nu va rămâne din ei nici rădăcină, nici ramură, nici nimic. Înfricoşător. Însă să fim atenţi: nu va fi aşa pentru toţi, ci doar „pentru cei trufaşi şi pentru cei care săvârşesc fărădelegea”.

Când am început Sfânta Liturghie de astăzi am fost introduşi de aceste cuvinte: „Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire; strigaţi către mine şi eu vă voi asculta” spune Domnul (Ier 29,11-12). Domnul vine cu gânduri de pace, vine şi aduce „vindecarea pe aripile lui”. Nu doar că nu trebuie să ne lăsăm amăgiţi de descurajare, ci trebuie să ne întărim în convingerea că Domnul este cel care ne veghează mereu. Chiar şi în aceste timpuri dificile, uneori disperante, Domnul rămâne cel care guvernează timpul şi istoria, binele şi răul. Nu un Dumnezeu inventat de mine sau de Biserică, ci un Dumnezeu real, acelaşi care ne-a creat, ne-a răscumpărat şi ne-a sfinţit. Mereu acelaşi care strigă spre om, spre inima omului: întipăriţi-vă bine în inimă: eu vă port de grijă, „nici un fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde”!

Nicio amăgire nu e mai puternică decât grija pe care ne-o poartă Dumnezeu, dacă ne lăsăm protejaţi de el, dacă-l lăsăm să pătrundă viaţa şi inimile noastre.

Iubiţi credincioşi, e bine că există arta şi artiştii. E splendid că inima noastră se învăluie de frumos ascultându-i sau admirându-le operele. Îmi plac oamenii care fredonează, oamenii care critică operele de artă sau comentează meciurile. Dar şi mai mult îmi plac oamenii care reuşesc să fredoneze cuvântul lui Dumnezeu zi de zi prin viaţa lor. Să ascultăm muzică, să fredonăm, să comentăm meciuri şi să fim pasionaţi de artă. Dar să lăsăm să intre la inimă şi Cuvântul!

Dacă ne plac artiştii să nu uităm că artistul cel mai mare rămâne Dumnezeu: nimeni nu a creat opere mai măreţe decât el: lumea, omul, îngerii etc.! Trebuie doar să vrem să-l cunoaştem, să vrem să ne apropiem de el şi operele sale, şi de restul se ocupă el: pătrunde în inimile noastre!

Să plecăm de la această Liturghie fredonând un verset, un gând, o idee legată de Dumnezeu. Fredonaţi Evanghelia!!!

 

CUVÂNTUL DOMNULUI

LECTURA I
Va răsări pentru voi Soarele dreptăţii.

Citire din cartea profetului Malahia 4,1-2a
1 Iată, vine ziua Domnului, care va arde ca un cuptor. Toţi cei trufaşi şi toţi cei care săvârşesc fărădelegea, vor fi ca paiele. Ziua care vine îi va mistui, spune Domnul universului, şi nu va rămâne din ei nici rădăcină, nici ramură, 2a dar pentru voi, care vă temeţi de numele meu, va răsări Soarele dreptăţii; el va aduce vindecarea pe aripile lui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 97,5-6.7-9a.9bc (R.: cf. 9)
R.: Domnul va veni să judece toate popoarele cu dreptate.
5 Cântaţi Domnului din harpă,
să răsune harpa împreună cu toate instrumentele.
6 Sunând din trompetă şi din corn,
strigaţi de bucurie în faţa Domnului, regele nostru. R.

7 Să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea,
lumea şi toţi cei ce locuiesc într-însa.
8 Toate râurile să bată din palme
şi munţii să tresalte de bucurie în faţa Domnului
9a căci el vine să judece pământul. R.

9bc El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele fără părtinire. R.

LECTURA A II-A
Cine nu vrea să muncească să nu mănânce.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 3,7-12
Fraţilor, 7 voi ştiţi bine ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi exemplul. 8 Noi n-am trăit printre voi în trândăvie şi pâinea, pe care am mâncat-o, n-am aşteptat-o pe gratis de la nimeni. Dimpotrivă, am lucrat ostenindu-ne din greu, zi şi noapte, ca să nu fim povară niciunuia dintre voi. 9 Desigur, nu că nu am fi avut acest drept, însă am vrut să fim pentru voi un exemplu de urmat. 10 Şi când eram la voi v-am dat această normă: cine nu vrea să muncească, nici să nu mănânce. 11 Am auzit că unii dintre voi trăiesc în trândăvie, umblă încolo şi încoace, fără să facă nimic. 12 În Domnul Isus Cristos acestora le poruncim şi le punem în vedere: să muncească în linişte şi să mănânce pâinea agonisită de ei!

Cuvântul Domnului

ALELUIA Lc 21,28
(Aleluia) Ridicaţi-vă privirea spre ceruri,
căci se apropie mântuirea voastră. (Aleluia)

EVANGHELIA
Rămâneţi statornici şi veţi dobândi viaţa.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,5-19
În acel timp, 5 unii vorbeau despre templu, că este împodobit cu pietre frumoase şi daruri. 6 Isus le-a zis: „Vor veni zile în care din tot ce vedeţi nu va rămâne piatră peste piatră; totul va fi distrus!” 7 Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, când se va întâmpla aceasta şi după care semn se va putea cunoaşte că este pe cale să se împlinească?” 8 Isus le-a răspuns: „Fiţi atenţi să nu fiţi duşi în eroare; căci mulţi vor veni purtând numele meu şi spunând: «Eu sunt», sau «Timpul este aproape!». Nu vă luaţi după ei. 9 Când veţi auzi vorbindu-se despre războaie şi răscoale, nu vă înspăimântaţi; căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, dar nu va fi încă sfârşitul”. 10 Isus a adăugat: „Un popor se va ridica împotriva altui popor şi o împărăţie împotriva alteia. 11 Vor fi mari cutremure de pământ, pe alocuri epidemii şi foamete; vor avea loc fapte înfricoşătoare şi semne mari în cer. 12 Dar mai înainte de acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, vă vor duce în faţa tribunalelor sinagogii, vă vor arunca în închisoare, vă vor duce în faţa regilor şi guvernatorilor pentru numele meu. 13 Aceasta va fi pentru voi prilej de a da mărturie. 14 Întipăriţi-vă bine în inimă, că nu trebuie să vă îngrijiţi de apărarea voastră; 15 eu însumi vă voi inspira acele cuvinte şi acea înţelepciune, cărora potrivnicii voştri nu vor putea să le ţină piept şi nici să le contrazică. 16 Vă vor trăda chiar părinţii, fraţii, familia, rudele şi prietenii voştri şi-i vor da la moarte pe unii dintre voi. 17 Veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu. 18 Dar nici un fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. 19 Rămâneţi statornici şi veţi dobândi viaţa”.

Cuvântul Domnului

Predică în duminica a XXXIII-a din Timpul de peste an, 14 noiembrie 2010
(Catedrala Sfânta Fecioară Maria, Regină – Iaşi, ora 18:00)

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: