Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘omul’

O femeie cu adevărat fericită

Posted by Paxlaur pe 31/05/2017

Toata frumoasa esti MarieCu adevărat este „fericită cea care a crezut!” (cf. Lc 1,45). Această fericire, care vine din credință, se manifestă ca o forță la picioarele Crucii. Maria este fericită și a rămas neclintită în credința ei pentru că „știa cine este Dumnezeu”. Putem spune, ținând cont de prefigurările Mariei din Vechiul Testament, că Neprihănita Fecioară i se adresa Domnului în rugăciune asemenea Iuditei: „Doamne, forța ta nu stă în mulțime, nici puterea ta în cei ce sunt puternici. Căci tu ești Dumnezeul celor umili, ești ajutorul celor mici, apărătorul celor slabi, ocrotitorul celor părăsiți și mântuitorul celor fără de speranță! Da, Dumnezeul părintelui meu și Dumnezeul moștenirii lui Israel, stăpânul cerului și al pământului, ascultă rugăciunea mea!” (cf. Iud 9,11-12).

Sau poate rugăciunea ei era luată din cuvintele Esterei: „Eu am auzit, din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că pe toți cei care își găsesc plăcerea în tine îi eliberezi, Doamne, până la sfârșit… Eliberează-ne din mâna dușmanilor noștri; întoarce plânsul nostru în veselie și durerea noastră în bucurie… Vino, Doamne, arată-te!” (cf. Est 5,17).

Așadar, pentru Maria Dumnezeu era cel atotputernic, cel vrednic de toată încrederea, cel căruia i se ruga și-i cerea să i se arate, să o ajute, să o sprijine. Pentru noi cine este Dumnezeu? Câtă credință avem în el, în atotputernicia lui, în Providență?

Totodată privim plini de uimire și admirație la relația Preacuratei cu oamenii. Cine sunt oamenii pentru Maria? Cum ne privește Maria? Amintindu-ne de graba cu care a plecat spre verișoara sa Elisabeta pentru a o sluji (cf. Lc 1,39), putem spune că ea ne privește mereu cu dorința de a ne sluji, dispusă să urce munți și să străbată văi pentru a ne ajuta și pentru a ni-l purta pe Mântuitorul. Maria nu este doar „slujitoarea Domnului”, ci și slujitoarea omului, mereu gată să ajute, să ne slujească.

Mai mult, ea ne este sfătuitoare, Maica bunului sfat și mijlocitoarea noastră. Să ne amintim cum a intervenit în favoarea oamenilor, salvându-le sărbătoarea amenințată să fie distrusă de lipsa vinului (cf. In 2,1-11). În acest fragment găsim testamentul ei lăsat omenirii, lăsat nouă: „Faceți tot ce vă va spune!” (In 2,5). Conciliul al doilea din Vatican învață plin de curaj spunând că la nunta din Cana Galileii, îndemnată de compătimire, Maria „a determinat prin mijlocirea sa începutul minunilor lui Isus-Mesia” (LG 58).

Însă mai presus de toate, Maria ne este mamă. La picioarele Crucii, Cristos ne-a oferit ei ca fii și ne-a oferit-o nouă ca mamă pentru totdeauna. Este mama noastră, în toată puterea și profunzimea semnificației acestui cuvânt, acestei realități. Avem o mamă perfectă în Maria, o Mamă care ne iubește și căreia nu putem să-i reproșăm niciodată nimic tocmai pentru că este perfectă, neprihănită, fără nicio pată.


Fericiți sunt cei care ascultă de inspirațiile Duhului Sfânt!


31 mai 2017 

Miercuri din săptămâna a 7-a a Paştelui
VIZITA SF. FC. MARIA; Sf. Petronela, fc. m.
Sof 3,14-18 (Rom 12,9-16b); Ps Is 12,2-3.4bcd.5-6; Lc 1,39-56

LECTURA I
Domnul, regele lui Israel, este în mijlocul tău.
Citire din cartea profetului Sofonia 3,14-18
Bucură-te, fiică a Sionului! Strigă de veselie, Israel! Veseleşte-te şi jubilează din toată inima, fiică a Ierusalimului! 15 Domnul a îndepărtat judecăţile tale, l-a îndepărtat pe duşmanul tău. Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău şi nu te vei mai teme de rău. 16 În ziua aceea, se va zice în Ierusalim: „Nu te teme!”, şi în Sion: „Să nu-ţi slăbească mâinile!” 17 Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează; se va bucura cu veselie pentru tine şi va tăcea în iubirea lui. Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie. 18 Pe cei din tine care sunt mâhniţi că sunt departe de sărbători îi voi aduna şi va fi ridicată ocara de deasupra lor.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

LECTURA I
Luaţi parte la trebuinţele sfinţilor! Practicaţi ospitalitatea!
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 12,9-16b
Fraţilor, iubirea să fie fără ipocrizie, urâţi răul, ataşaţi-vă de bine, 10 iubiţi-vă unii pe alţii cu iubire frăţească, întreceţi-vă în a vă stima unii pe alţii! 11 Neobosiţi în râvnă, înflăcăraţi de Duh, slujiţi Domnului! 12 Plini de bucurie în speranţă, statornici în încercare, stăruiţi în rugăciune! 13 Luaţi parte la trebuinţele sfinţilor! Practicaţi ospitalitatea! 14 Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută: binecuvântaţi şi nu blestemaţi! 15 Bucuraţi-vă cu cei care se bucură şi plângeţi cu cei care plâng! 16b Să aveţi aceleaşi sentimente unii pentru alţii! Nu râvniţi la funcţii înalte, ci lăsaţi-vă atraşi de cele modeste!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Is 12,2-3.4bcd. 5-6(R.: cf. 6)
R.: Mare este Sfântul lui Israel în mijlocul vostru!

2 Iată, Dumnezeu este mântuirea mea,
sunt încrezător şi nu mă voi teme de nimic!
Căci puterea şi cântarea mea este Domnul,
el este mântuirea mea.
3 Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii. R.

4bcd Lăudaţi-l pe Domnul,
invocaţi al său nume,
faceţi cunoscute între popoare faptele sale,
amintiţi că preaînălţat este numele lui! R.

5 Cântaţi Domnului, căci a făcut lucruri minunate!
Să fie cunoscută aceasta pe tot pământul!
6 Strigă şi chiuie, tu, cea care locuieşti în Sion!
Căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel!” R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 1,45
(Aleluia) Fericită eşti, Fecioară Marie, tu, care ai crezut că se vor împlini cele spuse ţie de Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
De unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,39-56
În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt 42 şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! 43 Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? 44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! 45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” 46 Maria a spus: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul 47 şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, 49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt! 50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el. 51 A arătat puterea braţului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor. 52 I-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; 53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa, 55 după cum a promis părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci”. 56 Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.

Cuvântul Domnului

Posted in luna sfintei fecioare Maria, Predici si meditatii, Sfânta Fecioară Maria | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede…

Posted by Paxlaur pe 29/03/2017

Poezie_sa ne grabim_Jan Twardowski_Lumea poeziilor

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.

Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranţa este nesigură,
ne ia sensibilitatea aşa cum fiecare fericire
vine alături de tristeţe şi veselie,
precum două patimi totuşi mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuţeşte sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverenţa seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori
iubim mereu prea puţin şi mereu prea târziu

Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
şi vei fi precum un delfin, blând şi puternic

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
şi cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
şi nu ştim niciodată cum să vorbim despre iubire,
dacă prima este ultima sau dacă ultima este prima.


Această poezie a fost scrisă de Jan Twardowski, poet și preot catolic, născut în Polonia (1 iunie 1915 – 18 ianuarie 2006)


Sursă foto: Facebook Lumea poeziilor 

 

 

Posted in Lecturi, Poezie | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Cristos caută și astăzi un „funcționar” pe care să-l transforme în „om”

Posted by Paxlaur pe 27/03/2017

bucuria de a fi cu DumnezeuCristos caută și astăzi un „funcționar” pe care să-l transforme în „om”. Apostolul Ioan ne vorbește despre un „funcționar regal” care se apropie de Isus. Iar după ce acesta vorbește cu Isus, după ce îi ascultă și îi primește cuvântul, evanghelistul nu-l mai descrie ca pe un „funcționar”, ci vorbește despre un om, un om care pleacă plin de credință: „Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus”. Iar credința în cuvântul lui Cristos nu l-a dezamăgit, ci i-a dat bucuria vieții, i-a redat fiul.

Nu contează cine ești atunci când mergi să te întâlnești cu Cristos și cuvântul său, însă contează cum pleci după ce Cristos ți-a vorbit. De Cristos se pot apropia și bogații și săracii, și păcătoșii și sfinții, și funcționarii regali și cerșetorii, și bolnavi și sănătoși. Cristos ne primește pe toți, ne vorbește tuturor, însă puțini sunt cei care cred cuvântul său și se lasă transformați în făpturi noi.

Să ne însușim credința omului din evanghelie, credința omului care l-a întâlnit pe Cristos. Altfel, vom simți cum răsună în inima noastră reproșul lui Cristos: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi”! Să nu așteptăm să vedem semne și minuni. Să privim la Cristos care ne spune: „Mergi, fiul tău trăieşte”! Cine crede cu adevărat, va vedea și minunile pe care le speră în inima sa.

Timpul Postului Mare ne ridică ochii spre înălțimea crucii de unde ne privește Cristos răstignit. El privește direct în inima noastră, căci așa cum am ascultat în lecturile de ieri „Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul, însă se uită la inimă”. Și ce găsește astăzi Dumnezeu în inima noastră? Credință? Speranță? Întuneric? Îndoială? Milostivire? Disperare? Care este starea sufletului nostru la începutul săptămânii? Care este rugăciunea noastră spusă la picioarele Răstignitului?

Să ne amintim cuvintele Apostolului: „Dumnezeu, care nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toți, cum nu ne va dărui toate împreună cu el?” (Rom 8,32). Meditând aceste cuvinte să credem și să mărturisim cu toată ființa că Isus Cristos a murit pentru noi răstignit pe cruce. Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, ci l-a dat la moarte pentru noi… A fost o suferință reală! Să nu zădărnicim crucea și moartea lui Cristos (cf. 1Cor 1,17)!

Să nu așteptăm alte semne și minuni ca să credem. Să privim la Cristos răstignit! Să contemplăm patima și moartea sa! Pe Calvar nu a fost prefăcătorie, nu a fost o moarte simbolică, nu a fost o înțelegere între Cristos și ucenici: „Lasați că ne vedem peste trei zile… Mergeți liniștiți acasă”! Nu, nimic din toate acestea. Moartea sa a fost reală, dureroasă! Și a fost pentru noi, pentru mine și pentru tine, ca noi să avem viață, ca noi să trăim. Crezi tu aceasta?


În fața suferinței și a morții
oamenii nu se deosebesc prin funcția pe care o au,
ci doar prin credința pe care o mărturisesc.


27 martie 2017 

Luni din săptămâna a 4-a din Post
Sf. Rupert, ep.
Is 65,17-21; Ps 29; In 4,43-54

LECTURA I
Nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici glas de strigare.
Citire din cartea profetului Isaia 65,17-21
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, eu creez ceruri noi şi un pământ nou: nu vor mai fi amintite cele dinainte şi nici nu se vor mai sui la inimă. 18 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă pentru totdeauna pentru ceea ce creez eu, căci, iată, eu fac din Ierusalim veselie şi din poporul lui, o bucurie! 19 Mă voi veseli de Ierusalim şi mă voi bucura de poporul meu şi nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici glas de strigare. 20 Nu va mai fi acolo sugar care să trăiască puţine zile şi nici bătrân care să nu-şi împlinească zilele; tânărul va muri la o sută de ani şi cel care nu va ajunge la o sută de ani va fi blestemat. 21 Vor construi case şi vor locui în ele, vor planta vii şi vor mânca din rodul lor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 29(30),2 şi 4.5-6.11 şi 12a şi 13b (R.: 2a)
R.: Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat.

2 Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat
şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să râdă de mine.
4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinţa morţilor,
tu mi-ai dat viaţă, ca să nu cobor în mormânt. R.

5 Cântaţi Domnului, voi, credincioşii lui,
lăudaţi memoria sfinţeniei sale!
6 Căci mânia lui ţine o clipă,
dar îndurarea lui ţine toată viaţa.
Seara intră în casă plânsul, iar dimineaţa, bucuria. R.

11 Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, fii tu ajutorul meu!
12a Tu ai schimbat geamătul meu în dans,
13b Doamne Dumnezeul meu, în veci te voi lăuda! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Am 5,14
Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi! Astfel, Domnul Dumnezeul Sabaot va fi cu voi.

EVANGHELIA
Mergi, fiul tău trăieşte!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 4,43-54
În acel timp, Isus a plecat din Samaria în Galileea. Isus însuşi dăduse mărturie că niciun profet nu este cinstit în propria lui patrie. 45 Dar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit bine, pentru că văzuseră toate câte făcuse la Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare. 46 A venit deci din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo era un funcţionar regal al cărui fiu era bolnav în Cafarnaum. 47 Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudeea în Galileea, a venit la el şi i-a cerut să coboare şi să-i vindece fiul, căci era pe moarte. 48 Atunci, Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” 49 Funcţionarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!” 50 Isus i-a zis: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus. 51 Şi, iată, coborând, servitorii lui i-au ieşit înainte, spunându-i că fiul lui trăieşte! 52 I-a întrebat deci la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: „Ieri, la ceasul al şaptelea l-a lăsat febra”. 53 Tatăl şi-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus „fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. 54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudeea în Galileea.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: