Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘omul’

În ultima zi… Dumnezeu a plâns!

Posted by Paxlaur pe 31/07/2017

plans lacrimi tristete durere„Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table” (Ex 32,16). Ca și lumea în care trăim, ca și sfinții pe care-i cinstim, ca tot ceea ce a fost creat de Domnul și era „foarte bun”: toate erau lucrarea lui Dumnezeu (Gen 1,31). Însă omul, „înclinat la rău” își creează idoli (cf. Ex 32,22). Dumnezeu făcuse lumina, însă omul a preferat întunericul. Dumnezeu ne-a vrut sfinți, însă omul fuge de desăvrșire. Dumnezeu, bunul Tată, ne vrea fericiți și liberi, ajutați de legi drepte și înțelepte, însă omul caută bucurii efemere, libertăți false, realități care nu produc decât suferință și lacrimi.

În revista mexicană Iglesias a fost publicată această reflecție despre „opera anti-creativă a omului”:

La sfârşit omul a distrus pământul. Pământul fusese frumos. Apoi, deasupra lui a plutit duhul omului şi a distrus toate lucrurile.

  1. Şi omul a spus: „Să fie întuneric”. Şi i s-a părut omului că întunericul era lucru bun, şi a numit întunericul „siguranţă”; şi s-a împărţit pe sine în rase, religii şi clase. Nu a existat nici seară nici dimineaţă în ziua a şaptea înainte de sfârşitul lumii.
  2. Şi omul a spus: „Să fie un guvern puternic”, pentru a stăpâni peste noi în întunericul nostru… Să fie armate pentru a se ucide ordonat şi eficient în întunericul nostru; să persecutăm şi să distrugem, aici şi până la capătul pământului pe cei care ne spun adevărul, pentru că noi iubim întunericul nostru. Nu a existat nici seară nici dimineaţă în ziua a şasea înainte de sfârşitul lumii.
  3. Şi omul a spus: „Să fie rachete şi bombe” pentru a ucide mai bine şi mai repede. Şi au fost cuptoare şi camere de gazare pentru a eficientiza munca. Şi era ziua a cincea înainte de sfârşitul lumii.
  4. Şi omul a spus: „Să fie drogurile” şi alte căi de fugă, pentru că un uşor şi constant deranj – realitatea – ne supără în comoditatea noastră. Şi era ziua a patra înainte de sfârşitul lumii.
  5. Şi omul a spus: „Să fie certuri între naţiuni”, ca să ştim cine este duşmanul nostru. Şi era ziua a treia înainte de sfârşitul lumii.
  6. Şi, ca ultim lucru, omul a spus: „Să-l facem pe Dumnezeu după chipul şi asemănarea noastră”, şi să nu existe un alt Dumnezeu care să intre în competiţie cu noi. Să spunem că Dumnezeu gândeşte ca noi, să credem că urăşte aşa cum urâm noi şi că ucide aşa cum ucidem noi. Şi era ziua a doua înainte de sfârşitul lumii.
  7. În ultima zi a fost un mare tunet pe faţa pământului; focul arse frumoasa planetă, şi a fost tăcere. Şi Domnul Dumnezeu a văzut tot ceea ce făcuse omul şi, în tăcerea care învăluia acele resturi fumegânde,… Dumnezeu a plâns (nr. 46, din 1987, traducere de pr. Damian Pătraşcu).

 


Pentru a ne salva din acest întuneric,
Dumnezeu continuă să creeze și astăzi
inimi care nu umblă cu jumătăți de măsură.
Aceștia sunt oameni care, plini de Duh Sfânt,
fac „totul spre mai marea slavă a lui Dumnezeu”.


31 iulie 2017 

Luni din săptămâna a 17-a de peste an
Sf. Ignaţiu de Loyola, pr. **
Ex 32,15-24.30-34; Ps 105; Mt 13,31-35

LECTURA I
Acest popor a săvârşit un mare păcat; şi-a făcut un dumnezeu din aur.
Citire din cartea Exodului 32,15-24.30-34
În zilele acelea, Moise s-a întors şi a coborât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe ambele părţi, pe o parte şi pe alta. 16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table. 17 Iosue a auzit glasul poporului care striga şi i-a zis lui Moise: „Este un strigăt de bătălie în tabără”. 18 Moise a zis: „Nu este sunet de cântec de victorie, nici sunet de cântec de înfrângere, ci eu aud un sunet de cântare”. 19 Când s-a apropiat de tabără, Moise a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de poalele muntelui. 20 A luat viţelul pe care-l făcuseră şi l-a ars în foc; l-a măcinat până când a devenit praf; a presărat praful pe apă şi a dat-o fiilor lui Israel s-o bea. 21 Moise i-a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta că ai adus asupra lui un păcat atât de mare?” 22 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu ştii că poporul acesta este înclinat la rău. 23 Ei mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci lui Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat!» 24 Eu le-am zis: «Cine are aur să-l scoată!” Iar ei mi l-au dat; l-am aruncat în foc şi a ieşit viţelul acesta”. 30 A doua zi, Moise a zis poporului: „Aţi făcut un păcat mare. Acum mă voi urca la Domnul: poate că voi dobândi iertare pentru păcatul vostru”. 31 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Vai! Poporul acesta a săvârşit un păcat mare: şi-au făcut un dumnezeu din aur. 32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea ta pe care ai scris-o!” 33 Domnul i-a spus lui Moise: „Pe cel care a păcătuit împotriva mea, pe acela îl voi şterge din cartea mea. 34 Acum, du-te şi condu poporul unde ţi-am spus! Iată, îngerul meu va merge înaintea ta, dar în ziua vizitării mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 105(106),19-20.21-22.23 (R.: 1a)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun!
sau:
Aleluia.

19 Şi au făcut un viţel în Horeb,
s-au prosternat înaintea unui chip turnat
20 şi au schimbat gloria lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R.

21 Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,
care a făcut lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham,
semne minunate la Marea Roşie. R.

23 El hotărâse să-i nimicească,
dacă n-ar fi fost Moise, alesul său,
să iasă la trecătoare înaintea lui
pentru a abate mânia lui, ca să nu-i distrugă. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Iac 1,18
(Aleluia) Tatăl a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Grăuntele de muştar devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,31-35
În acel timp, Isus a mai prezentat mulţimilor o parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în ogorul său. 32 Acesta este mai mic decât toate seminţele, însă crescând, este mai mare decât toate legumele şi devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi locuiesc între ramurile lui”. 33 Le-a spus o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia şi o ascunde în trei măsuri de făină, până când dospeşte totul”. 34 Isus spunea mulţimilor toate acestea în parabole şi nu le spunea nimic fără parabole, 35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la întemeierea lumii”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

„Nu ai voie să te salvezi. E interzis! E lege!”

Posted by Paxlaur pe 21/07/2017

rautate si nefericireAtunci când vom înțelege, aprecia și apăra persoana umană, în mod deosebit pe cei mici, slabi, săraci, flămânzi, vom face lumea noastră mai bună. Însă dacă vom continua să neglijăm omul ocupându-ne doar de lucruri și lucrări, comunitatea noastră nu va cunoaște și nu va înțelege niciodată fericirea care vine din salvarea omului.

Pentru a salva omul, Dumnezeu s-a făcut om. Pentru a-l mântui, s-a lăsat bajocorit, pălmuit, răstignit pe cruce. S-a umilit și s-a lăsat omorât, știind că aceasta este calea prin care omul va fi înălțat din nou la demnitatea de fiu al lui Dumnezeu. Da, omul, cel de lângă tine, cel pe care astăzi îl privești cu dispreț sau invidie, tocmai el este fiul lui Dumnezeu, este persoana pentru care Cristos a murit. Noi înșine, și tu, și eu, suntem fiii lui Dumnezeu și ar trebui să trăim ca adevărați fii. Însă…

Însă trăim mai mult ca farisei, ca acea „specie de om” care a supraviețuit timpului lui Cristos și dă în continuare târcoale vieții aproapelui, căutând mereu motiv de condamnare. Nu au lipsit niciodată oamenii care nu au înțeles cuvintele lui Dumnezeu: „Îndurare vreau, şi nu jertfă” (cf. Mt 12,7). Nu lipsesc oamenii care rămân indiferenți atunci când îi văd pe cei flămânzi, însetați, goi. Sau mai rău, îi condamnă, căutând legi care să le interzică celor suferinzi să se salveze: chiar dacă ești flămând, așa cum erau și discipolii (cf. Mt 12,1), nu ai voie „să rupi spice și să le mănânci”, nu ai voie să te salvezi, nu ai voie! E lege!

Astfel de legi care pun regula mai presus de viață, mai presus de persoana umană, au fost condamnate de Cristos și trebuie să fie respinse și de noi. Pentru Cristos ceea ce contează este omul, suntem noi, sunt cei săraci, flămânzi, suferinzi. Nu legea! Nu templul! Nu zilele, nu timpul care nu ne mai ajunge niciodată, disperați fiind să facem totul pentru noi, uitând de frații noștri, de cei din casa noastră!

Cât de diferiți suntem de Cristos și cât de mult ne regăsim în imaginea fariseilor care condamnă omul. Însă ziua aceasta să fie pentru noi începutul zilelor, începutul unei vieți noi, așa cum a fost pentru poporul lui Israel ieșirea din Egipt (cf. Ex 12,2). Să redescoperim valoarea omului și să ne interesăm de oameni. Să investim în oameni, nu în legi, nu în construcții, nu în proiecte care nu-i satură pe cei flămânzi, care nu-i alină pe cei suferinzi, care nu-i îmbrățișează pe cei singuri. Să „împlinim făgăduințele făcute Domnului” în cea mai frumoasă zi a vieții noastre, în ziua în care ne-am angajat să mergem pe calea care ne duce spre viață, spre viața veșnică! Să învățăm de la Cristos ce înseamnă iubirea omului, el care ne-a iubit până la sfârșit, până la moartea pe cruce (cf. In 13,1; Fil 2,8).


„Ți s-a arătat, omule, ce este bine
și ce îți cere Domnul:
nimic altceva decât să fii drept,
să iubești bunătatea
și să fii umil înaintea Dumnezeului tău” (cf. Mih 6,8).


21 iulie 2017 

Vineri din săptămâna a 15-a de peste an
Sf. Laurenţiu din Brindisi, pr. înv. *
Ex 11,10-12,1-14; Ps 115; Mt 12,1-8

LECTURA I
Veţi înjunghia mielul către seară; voi vedea sângele şi voi trece mai departe.
Citire din cartea Exodului 11,10-12,1-14
În zilele acelea, Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon; Domnul a împietrit inima lui Faraon şi el nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece din ţara lui. 12,1 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului: 2 „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor; ea să fie pentru voi întâia între lunile anului! 3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel: În ziua a zecea a lunii acesteia, fiecare să ia un animal din turmă pentru fiecare casă părintească, un animal din turmă pentru fiecare casă! 4 Iar dacă o familie este prea mică pentru un miel, să-l ia împreună cu vecinul cel mai de aproape de casă, după numărul sufletelor; fiecare să socotiţi câţi sunt de trebuinţă ca să mănânce un miel! 5 Animalul din turmă să vă fie fără cusur, de parte bărbătească, de un an; să-l luaţi fie dintre miei, fie dintre capre! 6 Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi toată adunarea comunităţii lui Israel să-l înjunghie spre seară! 7 Să ia din sânge şi să pună pe amândoi uşorii uşii şi pe pragul de sus al caselor în care îl vor mânca! 8 Să mănânce carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă la foc, cu azime şi cu ierburi amare! 9 Să nu mâncaţi din el nimic crud sau fiert în apă, ci fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele lui! 10 Să nu lăsaţi nimic din el până dimineaţa; dacă va rămâne ceva din el până dimineaţa, să-l ardeţi în foc! 11 Să-l mâncaţi aşa: să aveţi mijlocul încins, sandalele în picioare şi toiagul în mână; să-l mâncaţi în grabă: este Paştele Domnului! 12 Eu voi trece prin ţara Egiptului în noaptea aceea şi voi lovi pe tot întâiul născut din ţara Egiptului, de la om până la animale; voi face judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului; eu sunt Domnul! 13 Sângele vă va fi semn pe casele în care veţi fi voi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi. Nu va fi între voi

nicio rană nimicitoare atunci când voi lovi ţara Egiptului. 14 Această zi să vă fie memorial şi să o celebraţi ca o sărbătoare a Domnului din generaţie în generaţiile voastre: ca hotărâre veşnică să o celebraţi!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),12-13.15-16bc.17-18 (R.: 13)
R.: Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului.
sau:
Aleluia.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea celor credincioşi ai săi.
16bc Eu sunt slujitorul tău, şi fiul slujitoarei tale!
Tu ai desfăcut legăturile mele. R.

17 Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului.
18 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) „Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului este stăpânul sâmbetei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 12,1-8
În acel timp, Isus trecea printre lanuri de grâu într-o sâmbătă. Discipolilor săi le era foame şi au început să rupă spice şi să le mănânce. 2 Dar fariseii, când au văzut, i-au spus: „Iată, discipolii tăi fac ceea ce nu este permis să facă în zi de sâmbătă!” 3 Atunci le-a zis: „Nu aţi citit ce a făcut David când le era foame, lui şi celor care erau cu el: 4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi au mâncat pâinile punerii înainte pe care nu aveau voie să le mănânce nici el, nici cei care erau cu el, decât numai preoţii? 5 Sau nu aţi citit în Lege că în zi de sâmbătă preoţii încalcă sâmbăta în templu şi sunt nevinovaţi? 6 Dar eu vă spun că aici este unul mai mare decât templul! 7 Dacă aţi şti ce înseamnă: «Îndurare vreau, şi nu jertfă», nu i-aţi fi condamnat pe cei nevinovaţi. 8 Căci Fiul Omului este stăpânul sâmbetei”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ce fel de oameni „frecventăm”?

Posted by Paxlaur pe 13/07/2017

Viața este o continuă modelare a relațiilor cu persoanele și lucrurile din jurul nostru. Zilnic ne atașăm sau ne desprindem de oameni și de obiecte. Nu mai putem fi niciodată cei de ieri, pentru că astăzi tocmai am întâlnit un om sau a apărut în viața noastră ceva nou. Persoanele cu care ne înconjurăm și lucrurile pe care le adunăm ne influențează viața.

Să încercăm astăzi să evaluăm modul nostru de a ne raporta la persoane și la lucruri. Însuși Cristos ne cere să facem distincție între persoane și lucruri, între importanța pe care trebuie să o dăm persoanelor și limitele pe care trebuie să le punem lucrurilor care încearcă să ne acapareze viața sau care ar putea să ne îngreuneze relațiile cu oamenii.

Domnul îi trimite și astăzi pe ucenicii săi, cerându-le să se apropie de oameni și să le predice împărăția cerurilor, să vindece bolnavii, să învie morții, să curețe leproșii, să alunge diavolii. Și astăzi le cere, ne cere tuturor să conștientizăm că tot ceea ce avem este un dar, de aceea, așa cum în dar am primit, în dar trebuie să dăm. Trebuie să se vadă în viața noastră gratuitatea slujirii, fără niciun interes material și fără nicio teamă pentru ziua de mâine: nu luați cu voi „lucruri”, nu vă împovărați viața cu lucruri de frica zilei de mâine. De fapt, Domnul deja ne spusese: „Nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Ajunge zilei răutatea ei” (Mt 6,34).

Așa cum trebuie să fim prudenți în atașamentul nostru față de lucruri, la fel Cristos ne cere să fim vigilenți în a ne alege persoanele cu care ne înconjurăm: „Când intraţi într-o cetate sau într-un sat, interesaţi-vă cine este om vrednic şi rămâneţi acolo până când plecaţi” (Mt 10,11). Cristos ne invită să căutăm oamenii vrednici, să ne facem prieteni din rândul oamenilor care primesc și dăruiesc pacea.

Noi ce fel de oameni „frecventăm”? Cine sunt prietenii noștri? Pe cine primim în casa noastră sau în casele cui intrăm? Suntem noi cu adevărat oameni care iubim pacea și căutăm oameni ai păcii, oameni vrednici? Nu cumva căutăm și prietenia celor care refuză pacea și trăiesc ca dușmani ai crucii lui Cristos?

Să nu uităm adevărul acestor cuvinte: „Spune-mi ce prieteni ai ca să-ți spun cine ești”! Totodată să ne amintim îndemnul Apostolului: „Priviți cu atenție la aceia care umblă după modelul pe care îl aveți în noi. Căci, v-am spus de multe ori și vă spun și acum plângând: mulți umblă ca niște dușmani ai crucii lui Cristos. Sfârșitul lor este pieirea, Dumnezeul lor este pântecele, iar gloria lor este în rușinea lor, cugetând numai la cele pământești. Însă patria noastră este în ceruri, de unde îl așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos” (Fil 3,17-20).


Niciun lucru, oricât de valoros ar fi,
nu-ți poate oferi fericirea care vine din prietenia cu Dumnezeu
și cu oamenii vrednici.
Această fericire este izvorul păcii interioare!


13 iulie 2017 

Joi din săptămâna a 14-a de peste an
Ss. Henric, împ. *; Eugen, ep.
Gen 44,18-21.23b-29; 45,1-5; Ps 104; Mt 10,7-15

LECTURA I
Dumnezeu m-a trimis aici înaintea voastră, pentru a vă păstra în viaţă!
Citire din cartea Genezei 44,18-21.23b-29; 45,1-5
În zilele acelea, Iuda s-a apropiat de Iosif şi i-a spus: „Te rog, domnul meu, îngăduie slujitorului tău să vorbească înaintea domnului meu, fără ca mânia ta să se aprindă împotriva slujitorului tău; căci tu eşti ca Faraon! 19 Domnul meu i-a întrebat pe servitorii săi, zicând: «Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?» 20 Noi am răspuns domnului meu: «Noi avem un tată bătrân şi un frate mai mic, care i s-a născut la bătrâneţe. Fratele lui a murit, iar el a rămas singurul copil al mamei sale şi tatăl său îl iubeşte”. 21 Atunci tu ai spus servitorilor tăi: «Faceţi-l să coboare la mine, ca să-l văd cu ochii mei! 23b Dacă fratele vostru mai mic nu va coborî cu voi, nu veţi mai putea vedea faţa mea». 24 Când am urcat la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele domnului meu. 25Când tatăl nostru ne-a zis: «Mergeţi din nou şi cumpăraţi ceva de mâncare», 26 noi i-am zis: «Nu putem coborî; dacă este cu noi fratele nostru mai mic, atunci coborâm. Căci nu putem să mai vedem faţa acelui om, dacă fratele nostru mai mic nu este cu noi». 27 Atunci servitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Voi ştiţi că soţia mea mi-a născut doi fii; 28 unul s-a dus de la mine şi am zis: a fost sfâşiat de vreun animal; până astăzi nu l-am mai văzut. 29 Dacă îl luaţi şi pe acesta din faţa mea şi i se va întâmpla vreo nenorocire, îmi veţi coborî cărunteţea, cu răutate, în locuinţa morţilor”. 45,1Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor de faţă şi a strigat: „Scoateţi-i pe toţi afară dinaintea mea!” Şi nu a mai rămas nimeni cu el; Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi. 2 Şi-a ridicat glasul şi a plâns. L-au auzit egiptenii şi l-a auzit şi casa lui Faraon. 3 Iosif le-a spus fraţilor săi: „Eu sunt Iosif. Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu au fost în stare să-i răspundă, aşa erau de înspăimântaţi de faţa lui. 4 Iosif le-a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine!” Şi ei s-au apropiat. El le-a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-aţi vândut în Egipt. 5 Dar acum nu vă tulburaţi şi nu mai fiţi cu ochii supăraţi pentru că m-aţi vândut aici, căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),16-17.18-19.20-21 (R.: cf. 5a)
R.: Să ne aducem aminte de faptele minunate ale Domnului!
sau:
Aleluia.

16 Domnul a trimis foamete asupra ţării
şi i-a lăsat fără hrană.
17 A trimis înaintea lor un bărbat, pe Iosif,
care a fost vândut ca sclav. R.

18 I-au strâns picioarele în obezi,
i-au pus la gât lanţuri,
19 până când cuvântul lui s-a împlinit,
până când cuvântul Domnului i-a dat dreptate. R.

20 Atunci, regele a trimis să-l lase liber
şi l-a eliberat stăpânitorul popoarelor;
21 l-a pus stăpân peste casa lui
şi stăpânitor peste toată averea lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
În dar aţi primit, în dar să daţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,7-15
În acel timp, Isus le-a spus: „Mergând, predicaţi: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»! 8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi. 9 Nu luaţi nici aur, nici argint, nici ban la brâu, 10 nici desagă pentru drum, nici două tunici, nici încălţăminte şi nici toiag, pentru că cine lucrează are dreptul la hrană! 11 Când intraţi într-o cetate sau într-un sat, interesaţi-vă cine este om vrednic şi rămâneţi acolo până când plecaţi! 12 Intrând în casă, salutaţi! 13 Şi, dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei; însă dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi! 14 Dacă cineva nu vă primeşte şi nu ascultă cuvintele voastre, ieşind din casa şi din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre! 15 Adevăr vă spun: mai uşor va fi în ziua judecăţii pentru Sodoma şi Gomora decât pentru cetatea aceea”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: