Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘omul’

Tu crezi în iubire sau preferi „refrenul autosuficienței”?

Posted by Paxlaur pe 05/11/2017

ego egoism autosuficienta mandrieCândva lucrurile păreau clare și toată lumea repeta: „Să nu faci ce face popa, ci să faci ce spune popa” (cf. Mt 23,3-4). Acum însă cine mai ascultă ce spune „popa”, preotul? Cine mai ascultă ce spun maeștrii? Cine mai ascultă ce spune Dumnezeu?

Acum inimile ne sunt cuprinse de „refrenul autosuficienței”: „Știu eu ce-i cel mai bine pentru mine! N-am nevoie de sfaturile altora!”. Și astfel refuzăm învățăturile părinților, preoților, profesorilor, chiar și învățăturile lui Dumnezeu.

De fapt, nu învățătura lor o respingem, ci dragostea lor. Învățătura lor nu este decât ecoul iubirii pe care ne-o poartă. Însă noi nu avem încredere că suntem iubiți, că există persoane care ne iubesc și care chiar ne vor binele. Cât de tristă și singură este inima care nu mai crede în iubire!

Dumnezeu nu era obosit de tăcere când a început să-i vorbească omului. Liniștea se împăca bine cu divinitatea, însă Domnul a rupt tăcerea, Cuvântul s-a făcut trup și ni s-a arătat (cf. In 1,14), tocmai pentru că ne iubește și vrea să ne arate calea pentru a crește în înțelepciune, statură și har (cf. Lc 2,52)! Cuvântul s-a făcut trup pentru a ne arată că unul singur este învățătorul nostru, unul singur este Tatăl nostru, iar noi toți suntem frați (cf. Mt 23,8-9)

Cine ne împiedică să acceptăm ajutorul, sfatul, învățătura părinților sau a profesorilor sau a Bisericii? Cine ne împiedică să trăim ca frați? Orgoliul! Suntem atât de mândri, încât preferăm mai degrabă să fim orfani, decât să-l avem pe Dumnezeu ca tată! Suntem atât de mândri încât preferăm mai degrabă să trăim în singurătate, decât să avem frați cu care să ne împărțim viața, bunurile, bucuriile, durerile… Ne-am injectat inima cu autosuficiență și acum preferăm să rătăcim, să umblăm în întuneric, decât să acceptăm înțelepciunea părinților și a Bisericii.

„Oare nu este un singur tată pentru noi toţi? Oare nu un singur Dumnezeu ne-a creat? De ce ne trădăm unul pe celălalt, profanând alianţa părinţilor noştri?” (Mal 2,10)

Dacă vrem să ne salvăm, trebuie să ne înnoim inima: „Aruncaţi de la voi toate răutăţile voastre şi înnoiţi-vă inima și duhul!”(cf. Ez 18,31). Să credem în iubire! Să avem încredere în oamenii care ne vor binele. Să înțelegem că Dumnezeu ne este Tată, iar Cristos este și rămâne singurul maestru spre viața veșnică. Să primim Cuvântul Domnului așa cum este, „nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează cu putere în noi, cei care credem” (1Tes 2,13).

Aceste adevăruri au ecou doar în sufletul îmbrăcat în umilință, în sufletul „copilului” care întinde brațele spre Dumnezeu și-i spune „Tată!”, doar în sufletul celui pentru care Biserica este mamă, izvor de înțelepciune și de sfințenie.


Unul singur este Învățătorul nostru, Cristos,
iar noi toți, absolut toți, suntem frați (cf. Mt 23,8)!


5 noiembrie 2017 

† DUMINICA a 31-a de peste an
Sf. Grigore Lakota, ep. m.
Mal 1,14b-2,1-2.8-10; Ps 130; 1Tes 2,7b-9.13; Mt 23,1-12

LECTURA I
Voi v-aţi îndepărtat de la cale şi mulţi s-au poticnit de lege.
Citire din cartea profetului Malahia 1,14b-2,2b.8-10
Mare rege sunt eu – spune Domnul Sabaot – şi numele meu este înfricoşător printre neamuri. 2,2bVoi trimite împotriva voastră blestemul, şi voi blestema binecuvântările voastre; ba chiar le-am blestemat, pentru că nu este nimeni între voi care să pună la inimă. 8 Dar voi v-aţi îndepărtat de la cale şi mulţi s-au poticnit de lege; aţi distrus alianţa cu Levi – zice Domnul Sabaot. 9 De aceea, şi eu v-am făcut să fiţi nişte dispreţuiţi şi nişte zdrobiţi pentru tot poporul, pentru că nu aţi păzit căile mele şi v-aţi înălţat faţa împotriva legii. 10 Oare nu este un singur tată pentru noi toţi? Oare nu un singur Dumnezeu ne-a creat? De ce ne trădăm unul pe celălalt, profanând alianţa părinţilor noştri?

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 130(131),1.2.3
R.: Păzeşte sufletul meu în pace la tine, Doamne!

1 Doamne, eu nu am o inimă îngâmfată,
nici nu privesc cu trufie;
nu umblu după lucruri prea mari
şi prea înalte pentru mine. R.

2 Sufletul îmi este împăcat şi liniştit,
ca un copil înţărcat la sânul mamei sale.
Da, sufletul meu este în mine
ca un copil înţărcat în braţele mamei sale. R.

3 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
de acum şi până-n veac! R.

LECTURA A II-A
Ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 2,7b-9.13
Fraţilor, ne-am făcut blânzi în mijlocul vostru ca o doică ce îşi dezmiardă copiii. 8 Atât de ataşaţi eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre, pentru că ne deveniserăţi dragi. 9 De fapt, vă aduceţi aminte, fraţilor, de truda şi osteneala noastră: noaptea şi ziua lucram, ca să nu devenim o povară pentru niciunul dintre voi, şi am predicat între voi evanghelia lui Dumnezeu. 13 Şi, de aceea, noi îi mulţumim lui Dumnezeu fără încetare, pentru că, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează cu putere în voi, cei care credeţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 23,9b.10b
(Aleluia) Unul este Tatăl vostru, cel ceresc şi unul este maestrul vostru: Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ei spun şi nu fac.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,1-12
În acel timp, Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi, spunând: „Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise. 3 Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac! 4 Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget. 5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc filacterele şi îşi lungesc ciucurii; 6 le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi, 7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni «rabbi”. 8 Dar voi să nu fiţi numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi! 9 Şi nici «tată” să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! 10 Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! 11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru! 12 Căci oricine se va înălţa va fi umilit şi oricine se va umili va fi înălţat!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ipocrizie și prietenie, trup și suflet…

Posted by Paxlaur pe 20/10/2017

trup si sufelt prietenie si ipocrizie„Nu te teme!” sunt cuvinte rostite de însuși Dumnezeu, de îngeri și, în cele din urmă, de oameni. Sunt cuvinte adresate bărbaților și femeilor, celor tineri ca și celor bătrâni, celor sănătoși și celor bolnavi, tuturor. Astăzi evanghelia ne încurajează ca să înțelegem eterna valabilitate a acestor cuvinte rostite de Dumnezeu, de îngeri, de oameni. Cristos ne prezintă trei condiții pentru a simți eficacitatea acestor cuvinte și, mai ales, pentru a putea la rândul nostru să spunem celor din jur: „Nu vă temeți”!

Prima condiție pe care ne-o cere astăzi Domnul este lipsa ipocriziei. Un ipocrit, un fariseu, un om cu o viață dublă trăiește mereu în frică: frica de adevăr, frica de a fi descoperit, frica de a pierde. Inima sa nu își găsește liniștea, ci trăiește într-o continuă teamă. Un ipocrit nu poate crede în Dumnezeu care risipește teamă, pentru că același este și Dumnezeul care va pune în lumină tot ceea ce ipocritul face în întuneric „căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nici secret care nu va fi cunoscut” (Lc 12,2). Pentru a scăpa de teamă trebuie să scapi de ipocrizie, de fățărnicie, de viața dublă.

A doua condiție este legată de prieteniile pe care ni le facem. Am putea parafraza: „Spune-mi cu cine ești prieten, cu ce fel de oameni te înconjori și îți spun cât ești de fricos, cât de înspământată este inima ta”. Prieteniile ne condiționează starea sufletească, liniștea inimii. Cine este cu adevărat prieten cu Cristos nu va simți niciodată teama. Chiar și în cea mai întunecată noapte a sufletului prietenii lui Cristos simt cum aceste cuvinte rostite de Mântuitorul le sunt adresate direct lor: „Vouă, prietenilor mei, vă spun: nu vă temeţi… Vouă chiar şi firele de păr de pe capul vostru, toate vă sunt numărate. Nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii” (Lc 12,4.7). Cel care îl are pe Cristos de prieten nu se teme! Niciodată! Cristos alungă tot întunericul și toată teama și dă sens și speranță chiar și celor mai mari suferințe!

A treia condiție este un adevăr atât de negat în timpurile noastre: omul este trup și suflet, nu doar trup. Cel care trăiește uitând de viața de după moarte, uitând că are un suflet, va trăi mereu în frica de a pierde tot ceea ce are: trupul! Să luăm aminte la cuvintele lui Cristos și să nu ne temem pentru trupul nostru, ci, dacă există ceva pentru care trebuie să ne îngrijorăm, acel ceva este pierderea sufletului nostru: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic! Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în Gheenă; da, vă spun, de acesta să vă temeţi!” (Lc 12, 4-5).


Să primim îndemnul apostolului Petru și să ne liniștim inima:
„Să nu vă fie teamă și să nu vă tulburați;
adorați-l pe Cristos în inimile voastre.
Fiți gata oricând să dați răspuns despre nădejdea voastră” (1Pt 3,14-15).


20 octombrie 2017 

Vineri din săptămâna a 28-a de peste an
Ss. Cornel, centurion; Maria Bertilla, călug.
Rom 4,1-8; Ps 31; Lc 12,1-7

LECTURA I
Abraham a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca justificare.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,1-8
Fraţilor, ce vom spune că a găsit Abraham, protopărintele nostru după trup? 2 Căci dacă Abraham ar fi fost justificat din fapte, ar fi avut motiv de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu. 3 De fapt, ce spune Scriptura? „Abraham a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca justificare”. 4 Dar celui care lucrează, salariul nu i se consideră ca dar, ci ca datorie. 5 Însă celui care nu lucrează, dar crede în cel care-l justifică pe cel nelegiuit, credinţa lui i se consideră ca justificare. 6 La fel, David îl numeşte fericit pe omul căruia Dumnezeu îi dă justificarea fără fapte: 7 „Fericiţi cei cărora le sunt iertate nelegiuirile şi cărora le sunt acoperite păcatele! 8 Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i consideră păcatul!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 31(32),1-2.5.11 (R.: cf. 7)
R.: Tu eşti pentru mine loc de scăpare, tu mă scoţi din strâmtorare.

1 Fericit este omul căruia i s-a iertat fărădelegea,
căruia i s-a acoperit păcatul!
2 Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă greşeala
şi în duhul căruia nu este prefăcătorie! R.

5 Eu ţi-am făcut cunoscut păcatul meu,
nu ţi-am ascuns fărădelegea mea.
Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele”.
Şi tu ai iertat vinovăţia păcatului meu. R.

11 Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul şi veseliţi-vă!
Strigaţi de bucurie, toţi cei curaţi cu inima! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 32(33),22
(Aleluia) Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, după cum şi noi am sperat în tine! (Aleluia)

EVANGHELIA
Chiar şi firele de păr de pe capul vostru, toate sunt numărate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,1-7
În timp ce mulţimea se aduna cu miile, încât se călcau în picioare unii pe alţii, Isus a început să le vorbească mai întâi discipolilor: „Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este ipocrizia, 2 căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nici secret care nu va fi cunoscut! 3 Prin urmare, ceea ce aţi spus în întuneric se va auzi la lumină şi ceea ce aţi zis la ureche în camera de taină va fi proclamat de pe acoperişuri. 4 Vouă, prietenilor mei, vă spun: nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic! 5 Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în Gheenă; da, vă spun, de acesta să vă temeţi! 6 Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi bani? Şi niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7Vouă însă chiar şi firele de păr de pe capul vostru, toate vă sunt numărate. Nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Ție chiar îți pasă? Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației

Posted by Paxlaur pe 01/09/2017

creatiaLa începutul acestei luni de toamă, printre zecile de munci și planuri, răsună cuvântul lui Cristos și chemarea Bisericii: „Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă, ca să staţi în picioare în faţa Fiului Omului” (cf. Lc 21,36)! Veghere și rugăciune!

Fiecare știe și are modul său de a percepe și de a trăi rugăciunea. Ne rugăm acasă și la Biserică, ne rugăm singuri și cu cei din comunitatea noastră, ne rugăm și cerem mijlocirea sfinților și ocrotirea îngerilor. Însă cum veghem? Ce anume facem pentru ca, prin veghe și rugăciune, să ne pregătim pentru ziua când vom sta în picioare în fața Fiului Omnului?

Cristos ne invită să veghem cu înțelepciune, asemenea fecioarelor din sfânta Evanghelie. Nu este suficient că am fost chemați la mântuire, la banchetul mirelui, ci trebuie să și veghem cu înțelepciune prin fapte pline de iubire, fapte care să ne țină mereu treji. De fapt, înțelepciunea de a veghea se vede prin modul în care punem în practică cuvântul pe care îl primim de la Domnul. Adevărați înțelepți, cei care vor intra la ospățul de nuntă al mirelui, vor fi cei care ascultă și pun în practică cuvântul lui Isus. Toți ceilalți vor fi nevoiți să bată în zadar la porțile cerului, căci vor auzi cele mai triste cuvinte pe care le poate simți o inimă însetată de iubire, de viață, de Dumnezeu: „Adevăr îți spun, nu te cunosc” (cf. Mt 25,12).

Cei care veghează cu înțelepciune pentru a se bucura de împărăția cerurilor, știu cum trebuie să umble pe acest pământ, cum trebuie să pășească prin viața fraților lor, astfel încât să fie plăcuți lui Dumnezeu. Iar apostolul Paul ne amintește astăzi: „Aceasta este voinţa lui Dumnezeu: sfinţirea voastră. Să vă feriţi de desfrânare! Fiecare să ştie să-şi stăpânească propriul trup în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftei ca păgânii, care nu-l cunosc pe Dumnezeu” (cf. 1Tes 4,1-6). Dumnezeu, cel care ne-a chemat la sfințenie, la viață fericită, vrea să îndepărtăm din viața noastră orice formă de necurăție: în gânduri, în cuvinte și în fapte. Atenție: „Cine dispreţuieşte acestea nu-l dispreţuieşte pe un om, ci pe Dumnezeu” (1Tes 4,8).

Și nu în ultimul rând, așa cum trebuie să avem grijă și să veghem asupra trupului nostru, la fel trebuie să avem grijă de întreaga creație. Suntem în Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației, iar papa Francisc ne-a spus că toți avem vocația de „păzitori ai creației”: „Dumnezeu ne-a dăruit pământul pentru a-l cultiva și a-l păzi (cf. Gen 2,15) cu respect și echilibru. A-l cultiva „prea mult” – adică exploatându-l în manieră mioapă și egoistă – și a-l cultiva puțin este păcat” (1 septembrie 2016). Să alungăm din viața noastră orice formă de neglijență față de creație, „casa noastră comună”.


„Voi, care-l iubiţi pe Domnul, urâţi răul” (Ps 96,10).
Răul, în orice formă ni s-ar prezenta,
trebuie să trezească în noi repulsie, scârbă!


1 septembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 21-a de peste an
Ss. Egidiu, abate; Iosua
1Tes 4,1-8; Ps 96; Mt 25,1-13

LECTURA I
Aceasta este voinţa lui Dumnezeu: sfinţirea voastră.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 4,1-8
Fraţilor, vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul Isus ca, aşa cum aţi primit de la noi cum trebuie să umblaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, aşa să umblaţi, ca să prisosiţi tot mai mult! 2 Căci voi ştiţi ce învăţături v-am dat în numele Domnului Isus. 3 De fapt, aceasta este voinţa lui Dumnezeu: sfinţirea voastră. Să vă feriţi de desfrânare! 4 Fiecare să ştie să-şi stăpânească propriul trup în sfinţenie şi cinste, 5 nu în patima poftei ca păgânii, care nu-l cunosc pe Dumnezeu. 6 Nimeni să nu-l asuprească sau să-l înşele în această privinţă pe fratele său, pentru că Domnul răzbună toate acestea, după cum v-am spus şi v-am dat mărturie mai înainte. 7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie. 8 De aceea, cine dispreţuieşte acestea nu-l dispreţuieşte pe un om, ci pe Dumnezeu, care vi-l dă pe Duhul său Sfânt.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 96(97),1 şi 2b.5-6.10.11-12 (R.: 12a)
R.: Bucuraţi-vă, voi, drepţilor, în Domnul Dumnezeul nostru!

1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
toate insulele să tresalte de veselie!
2b Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului său. R.

5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
6 Cerurile fac cunoscută dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd gloria. R.

10 Voi, care-l iubiţi pe Domnul, urâţi răul!
El păzeşte sufletele credincioşilor săi,
îi va elibera din mâna nelegiuiţilor. R.

11 Pentru cel drept a răsărit lumina
şi pentru cei cu inima dreaptă, bucuria.
12 Bucuraţi-vă, voi, drepţilor, în Domnul
şi lăudaţi memoria sfinţeniei sale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 21,36ac
(Aleluia) Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă, ca să staţi în picioare în faţa Fiului Omului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,1-13
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: „Atunci împărăţia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înţelepte. 3 Cele nechibzuite şi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, 4 însă cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor. 5 Întrucât mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 Iar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!» 7 Atunci s-au ridicat toate acele fecioare şi şi-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci candelele noastre se sting!» 9 Dar cele înţelepte au răspuns zicând: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Mergeţi mai bine la cei care vând şi cumpăraţi-vă!” 10 Dar, plecând ele să cumpere, a venit mirele. Cele care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă şi uşa s-a închis. 11 Mai târziu au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!» 12Dar el, răspunzând, le-a zis: «Adevăr vă spun, nu vă cunosc». 13 Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Rugaciune | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Omul poate fi „binecuvântare” sau „povară apăsătoare”. Tu ce ești?

Posted by Paxlaur pe 26/08/2017

Bunatatea omuluiSfinte, dar și înfricoșătoare, sunt puterile și responsabilitățile pe care Dumnezeu le-a pus în mâinile oamenilor. Omul poate să devină binecuvântare pentru cei din jurul său, așa cum vedem că a fost Rut pentru Noemi sau Booz pentru Rut (cf. Rut 2,8-11). Însă tot omul, această preaschimbătoare și fragilă ființă, poate deveni „povară apăsătoare și greu de purtat”, atunci când este asemenea fariseilor și cărturarilor (cf. Mt 23,1-4). Ce anume ne poate ajuta să fim binecuvântare pentru cei din jurul nostru?

Rădăcina omului bun, a omului care este cu adevărat o binecuvântare pentru aproapele, este frica de Domnul. Nu, nu spaima, nu acea „teamă puternică și violentă provocată de o emoție, de ceva neprevăzut și primejdios”. Nu, nu groaza de Domnul, ci acea teamă, acel dar al darul Duhului Sfânt care provoacă în inima noastră neliniște la gândul că-l vom pierde sau că nu-l vom întâlni pe „iubitul inimii noastre”, pe Domnul. Da, această stare de neliniște, frica de Domnul, trebuie să devină pentru noi un imbold pentru a sluji aproapelui și a-l iubi ca pe noi înșine.

Știind acestea ne simțim motivați să strigăm din toată inima: „Binecuvântat este omul care se teme de Domnul” (cf. Ps 127,4). Da, binecuvântat este pentru că el niciodată nu va deveni povară pentru cei din jurul său. Faptele sale sunt îmbrăcate în umilință și nu acceptă să i se spună „maestru” sau „învățător”, pentru că știe că unul singur este învățătorul tuturor: Cristos. Omul care se teme de Domnul îl are pe Dumnezeu drept Tată și știe că toți cei din jurul său sunt frații lui, sunt destinatarii iubirii divine. Omul care se teme de Domnul este călăuzit de însuși cuvântul lui Cristos: „Tot ce vreți ca oamenii să facă pentru voi, faceți și voi pentru ei” (Mt 7,12). Omul care se teme de Domnul nu poruncește, ci slujește!

Cei care trăiesc pentru a fi o binecuvântare pentru cei din viața lor, nu doar că nu aleg „locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi”, ci aleg să facă doar ceea ce îi ajută cu adevărat în creșterea lor umană și spirituală. Ei se regăsesc cu siguranță printre cei care au înțeles că „mai bună este o zi în casa Domnului, decât o mie în altă parte” și de aceea frecventează această „casă”, stau în rugăciune în această casă a Domnului, care este Biserica (cf. Ps 83,10-11).

Nu este întâmplător că la sfârșitul lunii august suntem chemați să începem sfânta Liturghie meditând tocmai aceste cuvinte. Ni se termină vacanța, concediul, iar Biserica ne invită să ne întrebăm în conștiință: cât din timpul nostru l-am folosit pentru a sta în preajma Domnului, în casa Domnului, și să învățăm cum să fim pentru cei din jurul nostru o binecuvântare?


Iată ce îți cere Domnul:
să te temi de el,
să umbli pe toate căile lui,
să-l iubești și să-l slujești din toată inima ta și din tot sufletul tău,
să-i păzești poruncile și hotărârile lui (cf. Dt 10,12-13).


26 august 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 20-a de peste an
Ss. Ioana, fc.; Melchisedec, rege
Rut 2,1-3.8-11;4,13-17; Ps 127; Mt 23,1-12

LECTURA I
Domnul nu te-a lipsit astăzi de un răscumpărător. El este tatăl lui Iese, tatăl lui David
Citire din cartea lui Rut 2,1-3.8-11; 4,13-17
În zilele acelea, Noemi avea o rudă după soţ. Acesta era un om puternic şi bogat din familia lui Elimelec. Numele lui era Booz. 2 Rut din Moab a zis către Noemi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice în urma aceluia în ai cărui ochi voi afla har!” Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea!” 3 Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice în urma secerătorilor. Din întâmplare, a ajuns într-o parte din ogorul lui Booz, care era din familia lui Elimelec. 8 Booz a zis către Rut: „Ascultă, fiică: să nu te duci să culegi spice într-un alt ogor; ba chiar să nu te îndepărtezi de aici, ci rămâi împreună cu slujitoarele mele! 9 Ochii tăi să fie pe ogorul pe care se seceră şi mergi în urma lor. Am poruncit slujitorilor mei să nu se atingă de tine. Când îţi va fi sete, mergi la vase şi bea din ce vor scoate slujitorii!” 10 Atunci ea s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat. Şi a zis: „Pentru ce am aflat eu har în ochii tăi şi m-ai acceptat pe mine, care sunt o străină?” 11 Booz i-a răspuns: „Mi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacra ta după moartea soţului tău, cum i-ai părăsit pe tatăl tău, pe mama ta şi ţara în care te-ai născut şi ai venit la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte. 4,13 Booz a luat-o pe Rut, care i-a fost soţie. El a intrat la ea şi Domnul a făcut-o să zămislească şi ea a născut un fiu. 14 Femeile i-au zis lui Noemi: „Binecuvântat să fie Domnul care nu te-a lipsit astăzi de un răscumpărător! Numele lui să fie vestit în Israel! 15 El va fi pentru tine bucuria vieţii şi va fi sprijinul bătrâneţilor tale; căci l-a născut nora ta care te iubeşte şi care este mai bună pentru tine decât şapte fii”. 16 Noemi a luat copilul, l-a luat la piept şi i-a fost doică. 17 Vecinele i-au pus nume, căci ziceau: „Un fiu i s-a născut lui Noemi!”, şi i-au pus numele Obed. El este tatăl lui Iese, tatăl lui David.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 127(128),1-2.3.4-5 (R.: 4)
R.: Iată, aşa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul!

1 Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul
şi umblă pe căile sale!
2 Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale;
vei fi fericit şi toate îţi vor merge bine. R.

3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale;
copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului
împrejurul mesei tale. R.

4 Iată, aşa va fi binecuvântat omul
care se teme de Domnul!
5 Să te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 23,9b.10b
(Aleluia) Unul este Tatăl vostru, cel ceresc, şi unul este maestrul vostru: Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ei spun şi nu fac.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,1-12
În acel timp, Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi, spunând: „Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise. 3 Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac! 4 Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget. 5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc filacterele şi îşi lungesc ciucurii; 6 le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi, 7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni «rabbi”. 8 Dar voi să nu fiţi numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi! 9 Şi nici «tată” să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! 10 Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! 11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru! 12 Căci oricine se va înălţa va fi umilit şi oricine se va umili va fi înălţat!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

În ultima zi… Dumnezeu a plâns!

Posted by Paxlaur pe 31/07/2017

plans lacrimi tristete durere„Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table” (Ex 32,16). Ca și lumea în care trăim, ca și sfinții pe care-i cinstim, ca tot ceea ce a fost creat de Domnul și era „foarte bun”: toate erau lucrarea lui Dumnezeu (Gen 1,31). Însă omul, „înclinat la rău” își creează idoli (cf. Ex 32,22). Dumnezeu făcuse lumina, însă omul a preferat întunericul. Dumnezeu ne-a vrut sfinți, însă omul fuge de desăvrșire. Dumnezeu, bunul Tată, ne vrea fericiți și liberi, ajutați de legi drepte și înțelepte, însă omul caută bucurii efemere, libertăți false, realități care nu produc decât suferință și lacrimi.

În revista mexicană Iglesias a fost publicată această reflecție despre „opera anti-creativă a omului”:

La sfârşit omul a distrus pământul. Pământul fusese frumos. Apoi, deasupra lui a plutit duhul omului şi a distrus toate lucrurile.

  1. Şi omul a spus: „Să fie întuneric”. Şi i s-a părut omului că întunericul era lucru bun, şi a numit întunericul „siguranţă”; şi s-a împărţit pe sine în rase, religii şi clase. Nu a existat nici seară nici dimineaţă în ziua a şaptea înainte de sfârşitul lumii.
  2. Şi omul a spus: „Să fie un guvern puternic”, pentru a stăpâni peste noi în întunericul nostru… Să fie armate pentru a se ucide ordonat şi eficient în întunericul nostru; să persecutăm şi să distrugem, aici şi până la capătul pământului pe cei care ne spun adevărul, pentru că noi iubim întunericul nostru. Nu a existat nici seară nici dimineaţă în ziua a şasea înainte de sfârşitul lumii.
  3. Şi omul a spus: „Să fie rachete şi bombe” pentru a ucide mai bine şi mai repede. Şi au fost cuptoare şi camere de gazare pentru a eficientiza munca. Şi era ziua a cincea înainte de sfârşitul lumii.
  4. Şi omul a spus: „Să fie drogurile” şi alte căi de fugă, pentru că un uşor şi constant deranj – realitatea – ne supără în comoditatea noastră. Şi era ziua a patra înainte de sfârşitul lumii.
  5. Şi omul a spus: „Să fie certuri între naţiuni”, ca să ştim cine este duşmanul nostru. Şi era ziua a treia înainte de sfârşitul lumii.
  6. Şi, ca ultim lucru, omul a spus: „Să-l facem pe Dumnezeu după chipul şi asemănarea noastră”, şi să nu existe un alt Dumnezeu care să intre în competiţie cu noi. Să spunem că Dumnezeu gândeşte ca noi, să credem că urăşte aşa cum urâm noi şi că ucide aşa cum ucidem noi. Şi era ziua a doua înainte de sfârşitul lumii.
  7. În ultima zi a fost un mare tunet pe faţa pământului; focul arse frumoasa planetă, şi a fost tăcere. Şi Domnul Dumnezeu a văzut tot ceea ce făcuse omul şi, în tăcerea care învăluia acele resturi fumegânde,… Dumnezeu a plâns (nr. 46, din 1987, traducere de pr. Damian Pătraşcu).

 


Pentru a ne salva din acest întuneric,
Dumnezeu continuă să creeze și astăzi
inimi care nu umblă cu jumătăți de măsură.
Aceștia sunt oameni care, plini de Duh Sfânt,
fac „totul spre mai marea slavă a lui Dumnezeu”.


31 iulie 2017 

Luni din săptămâna a 17-a de peste an
Sf. Ignaţiu de Loyola, pr. **
Ex 32,15-24.30-34; Ps 105; Mt 13,31-35

LECTURA I
Acest popor a săvârşit un mare păcat; şi-a făcut un dumnezeu din aur.
Citire din cartea Exodului 32,15-24.30-34
În zilele acelea, Moise s-a întors şi a coborât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe ambele părţi, pe o parte şi pe alta. 16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table. 17 Iosue a auzit glasul poporului care striga şi i-a zis lui Moise: „Este un strigăt de bătălie în tabără”. 18 Moise a zis: „Nu este sunet de cântec de victorie, nici sunet de cântec de înfrângere, ci eu aud un sunet de cântare”. 19 Când s-a apropiat de tabără, Moise a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de poalele muntelui. 20 A luat viţelul pe care-l făcuseră şi l-a ars în foc; l-a măcinat până când a devenit praf; a presărat praful pe apă şi a dat-o fiilor lui Israel s-o bea. 21 Moise i-a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta că ai adus asupra lui un păcat atât de mare?” 22 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu ştii că poporul acesta este înclinat la rău. 23 Ei mi-au zis: «Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci lui Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat!» 24 Eu le-am zis: «Cine are aur să-l scoată!” Iar ei mi l-au dat; l-am aruncat în foc şi a ieşit viţelul acesta”. 30 A doua zi, Moise a zis poporului: „Aţi făcut un păcat mare. Acum mă voi urca la Domnul: poate că voi dobândi iertare pentru păcatul vostru”. 31 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Vai! Poporul acesta a săvârşit un păcat mare: şi-au făcut un dumnezeu din aur. 32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea ta pe care ai scris-o!” 33 Domnul i-a spus lui Moise: „Pe cel care a păcătuit împotriva mea, pe acela îl voi şterge din cartea mea. 34 Acum, du-te şi condu poporul unde ţi-am spus! Iată, îngerul meu va merge înaintea ta, dar în ziua vizitării mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 105(106),19-20.21-22.23 (R.: 1a)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun!
sau:
Aleluia.

19 Şi au făcut un viţel în Horeb,
s-au prosternat înaintea unui chip turnat
20 şi au schimbat gloria lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R.

21 Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,
care a făcut lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham,
semne minunate la Marea Roşie. R.

23 El hotărâse să-i nimicească,
dacă n-ar fi fost Moise, alesul său,
să iasă la trecătoare înaintea lui
pentru a abate mânia lui, ca să nu-i distrugă. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Iac 1,18
(Aleluia) Tatăl a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Grăuntele de muştar devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,31-35
În acel timp, Isus a mai prezentat mulţimilor o parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în ogorul său. 32 Acesta este mai mic decât toate seminţele, însă crescând, este mai mare decât toate legumele şi devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi locuiesc între ramurile lui”. 33 Le-a spus o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia şi o ascunde în trei măsuri de făină, până când dospeşte totul”. 34 Isus spunea mulţimilor toate acestea în parabole şi nu le spunea nimic fără parabole, 35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la întemeierea lumii”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: