Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘pacat’

„Simplu: fug!”

Posted by Paxlaur pe 14/06/2017

ispita„Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale, călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă, căci tu ești Dumnezeul mântuirii mele și pe tine te aștept ziua întreagă” (cf. Ps 24,4-5). Astfel ne rugăm în această zi, uniți cu psalmistul și cu întreaga Biserică, pentru că vrem să cunoaștem căile Domnului și să pășim mereu pe calea adevărului astfel încât să ajungem la mântuire. Mai mult decât atât, astăzi ne rugăm și cerem să devenim „slujitori în Duhul Sfânt” ca să-i putem învăța și pe oameni legea desăvârșită de Cristos – porunca iubirii! – și astfel să ne putem bucura de „împărția cerurilor” (cf. 2Cor 3,6; Mt 5,19).

Să ajungem în împărăția cerurilor este cea mai demnă aspirație a omului, a ființei care are un suflet nemuritor. Mântuirea este măreața realizare pe care un om o poate împlini prin Cristos în Duhul Sfânt. Nu există nimic mai nobil pentru o viață atât de scurtă și atât de supusă încercărilor decât să dorești în fiecare clipă împărăția cerurilor, să o speri și să te vezi făcând parte din ea! Mântuirea trebuie să devină visul de împlinit, dorința cea mai arzătoare a inimii noastre.

Pentru aceasta astăzi reînnoim lupta cu păcatul și cu ispitele. Vrem să alungăm din viața noastră ceea ce nu corespunde „noii alianțe”, ceea ce ar putea să ne împiedice mântuirea. Când un sfânt a fost întrebat cum luptă împotriva păcatului și cum scapă de ispite, el a răspuns: „Simplu: fug!”. Cum se concretizează lupta noastră cu ispitele? Dacă știi că un anturaj te duce la păcat, fugi! Dacă știi că ai obiceiuri care te duc la păcat, fugi de ele! Fugi! Îndepărtează-te! Dacă știi că anumite locuri, oameni etc. te duc la păcat, fugi. Fugi, transpiră ca să scapi de ispite și să-ți mântuiești sufletul! Muncește pentru suflet, pentru inimă. Învață să lupți pentru suflet, să cauți bunurile sufletului, să-ți privești sufletul și să te interesezi de el. Tot la fel învață să oferi celui de lângă tine sprijin pentru sufletul său, astfel încât să vă puteți bucura împreună de „împărăția cerurilor”.

„Omul înzestrat numai cu puteri omeneşti nu poate înţelege acestea; pentru el sunt o nebunie şi nu le poate înţelege” (cf. 1Cor 2,14). Însă noi, ajutați de Duhl Sfânt, să încercăm măcar o zi să trăim cu această convingere: mântuirea este cea mai mare realizare la care putem ajunge. Nimic nu este mai prețios decât să ajungem în „împărăția cerurlor”. Câtă fericire ar trebui să inunde inima noastră la gândul că într-o zi îl vom vedea pe Dumnezeu așa cum este (cf. 1In 3,2). Cât de mult ar trebuie să luptăm alături de frații noștri pentru ca într-o zi să ne putem bucura de ceea ce Dumnezeu ne-a pregătit: „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit” (1Cor 2,9).


Să nu treacă nicio zi
fără să privim spre Cristos,
spunându-i din toată inima
pentru noi și pentru toți cei dragi ai noștri:
„Doamne, mântuiește-ne”!


14 iunie 2017 

Miercuri din săptămâna a 10-a de peste an
Ss. Valeriu şi Rufin, m.; Elizeu, profet
2Cor 3,4-11; Ps 98; Mt 5,17-19

LECTURA I
Dumnezeu ne-a făcut vrednici să fim slujitori ai noii alianţe.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 3,4-11
Fraţilor, noi avem o astfel de convingere înaintea lui Dumnezeu prin Cristos. 5 Nu că am fi noi în stare de la noi înşine să gândim ceva, ca şi cum ar veni de la noi, ci competenţa noastră vine de la Dumnezeu, 6 care ne-a făcut în stare să fim slujitori ai Noii Alianţe, nu ai literei, ci ai Duhului, pentru că litera ucide, pe când Duhul dă viaţă. 7 Iar dacă slujirea care duce spre moarte, cu litere săpate în piatră, a fost atât de plină de glorie încât fiii lui Israel nu puteau să se uite la faţa lui Moise din cauza glorie feţei lui, chiar dacă era trecătoare, 8 cu cât mai glorioasă nu va fi slujirea Duhului! 9 Dacă slujirea care duce spre condamnare a fost plină de glorie, cu mult mai mult o va întrece în glorie slujirea care duce spre justificare. 10 Şi nici măcar nu a fost glorios ceea ce era mărit în această privinţă în faţa acestei glorii neobişnuite, 11 căci dacă ceea ce era trecător s-a arătat plin de glorie, cu atât mai mult va fi plin de glorie ceea ce rămâne!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 98(99),5.6.7.8.9 (R.: 9c)
R.: Sfânt eşti Doamne, Dumnezeul nostru!

5 Preaînălţaţi-l pe Domnul Dumnezeul nostru,
prosternaţi-vă la picioarele scaunului său de domnie,
căci Domnul este sfânt! R.

6 Moise şi Aaron, dintre preoţii lui,
şi Samuel, dintre cei care invocau numele Domnului,
îl chemau pe Domnul şi el le răspundea. R.

7 Din coloana de nor el le-a vorbit,
iar ei au păzit mărturiile lui
şi hotărârea pe care el le-a dat-o. R.

8 Doamne Dumnezeul nostru, tu le-ai dat răspuns:
ai fost pentru ei un Dumnezeu care iartă,
dar i-ai pedepsit pentru greşeala lor. R.

9 Preamăriţi-l pe Domnul Dumnezeul nostru
şi adoraţi-l pe muntele lui cel sfânt,
căci Domnul Dumnezeul nostru este sfânt! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 24(25),4a.5a
(Aleluia) Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale, călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii, ci să împlinesc.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,17-19
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. 18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege până ce nu se vor împlini toate. 19 Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Vrem o viață mai bună… (?)

Posted by Paxlaur pe 26/04/2017

rezist_schimbare_protest„Mergeţi, staţi în templu şi vestiţi poporului toate aceste cuvinte de viaţă!” (Fap 5,20). Dar care sunt acele „cuvinte de viață” despre care îngerul le cere ucenicilor și nouă să vorbim? Sunt tocmai cuvintele vieții pe care le avem în Evanghelie: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Căci Dumnezeu a trimis pe Fiul său în lume, nu ca să osândească lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el (In 3,16-17). Fiul lui Dumnezeu a venit nu ca să osândească, nu ca să arate cu degetul, ci ca să mântuiască. Acestea sunt cuvintele vieţii, acesta este adevărul vital care trebuie să prindă rădăcini în inima noastră, acesta este izvorul vieţii: iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni. Fără această iubire nu valorăm nimic. Din această iubire ne vine tot harul şi toată binecuvântarea.

De multe ori însă noi nu ne regăsim în această primă parte a evangheliei. Uităm să contemplăm şi să trăim în acest adevăr al iubirii lui Dumnezeu faţă de noi și, astfel, ne regăsim mai curând în partea a doua a evangheliei: „Când lumina a venit în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci cine săvârşeşte răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se dea în vileag faptele” (In 3,19-20). Deşi avem atâtea motive să fim buni, să iubim lumina, să înfăptuim dreptatea, ne bălăcim în mocirla răului, în întuneric.

Ieşim în stradă şi scandăm cu vehemenţă că vrem o lume mai bună şi o ţară cu mai multă dreptate şi-i punem pe toţi la zid. Dar când vine vorba de noi, de efortul nostru pentru acea lume mai bună, de lupta cu noi înşine pentru a renunţa la rău, la viciu, la propriile defecte, atunci… atunci… lăsăm să se aştearnă liniştea sau spunem: „Dar de ce să fiu eu primul?!”. Decât să ne convertim şi să trăim cuvântul vieţii, să trăim ca fii ai luminii, mai bine spunem: „Merge şi aşa. Ce-o fi o fi!”. Decât să ieşim din întuneric la adevărata lumină mai bine ridicăm umerii şi spunem: „Asta e. Dacă nu se poate, nu se poate. Cum am trăit până acum, vom trăi şi în continuare”. Resemnarea în rău, obişnuinţa de a vieţui cu păcatul, lipsa dorinţei de a lupta pentru adevăr sunt piedicile nu atât pentru o lume mai bună, cât pentru un om mai bun. Toate acestea mă împiedică pe mine să fiu mai bun. Pe mine şi pe tine. Lumea mai bună începe cu noi, cu mine şi cu tine, în ziua când ne hotărâm să trăim ca fii ai luminii: fără compromisuri, fără convieţuiri cu păcatul, fără abandonarea luptei. Nu te mai uita la celălalt, nu te mai compara cu celălalt, nu-l mai acuza pe celălalt: nici măcar Cristos – care cunoaşte totul despre celălalt! – nu a venit să-l osândească, să-l arate cu degetul!


„Ipocritule,
scoate mai întâi bârna din ochiul tău
și atunci vei vedea bine să scoți paiul din ochiul fratelui tău” (Mt 7,5).


26 aprilie 2017 

Miercuri din săptămâna a 2-a a Paştelui
Sf. Anaclet, pp.
Fap 5,17-26; Ps 33; In 3,16-21

LECTURA I
Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare stau în templu şi învaţă poporul!
Citire din Faptele Apostolilor 5,17-26
În zilele acelea, ridicându-se marele preot şi toţi cei care erau cu el, adică gruparea saduceilor, s-au umplut de mânie, 18 au pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în închisoarea publică. 19 Dar un înger al Domnului a deschis porţile închisorii în timpul nopţii şi, scoţându-i, le-a zis: 20 „Mergeţi, staţi în templu şi vestiţi poporului toate aceste cuvinte de viaţă!” 21 Ei au ascultat, au intrat dis-de-dimineaţă în templu şi învăţau. Venind marele preot şi cei care erau cu el, au convocat Sinedriul şi sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la închisoare ca să-i aducă. 22 Dar când au ajuns, servitorii nu i-au găsit în închisoare. Atunci, întorcându-se, le-au făcut cunoscut, zicând: 23„Închisoarea am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând în faţa porţilor, dar, deschizând, n-am găsit pe nimeni înăuntru”. 24 Când au auzit aceste cuvinte, comandantul gărzii templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar fi putut însemna aceasta. 25 Dar a sosit cineva şi le-a dat de veste: „Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare stau în templu şi învaţă poporul!” 26 Atunci, comandantul gărzii, împreună cu servitorii, au plecat şi i-au adus, dar nu cu forţa, pentru că se temeau de popor că i-ar fi putut bate cu pietre.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: cf. 7a)
R.: Când cel sărac strigă, Domnul îl ascultă.
sau:
Aleluia.

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!
7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

8 Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, ca lumea să fie mântuită prin el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,16-21
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. 18 Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu. 19 Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele. 21 Însă oricine face adevărul vine la lumină ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Procese cu final fericit: două femei au fost salvate de la moarte

Posted by Paxlaur pe 03/04/2017

Donna-adulteraCe lume paradoxală: nu crezi în păcat, în răutatea lui, dar aștepți să-l devorezi cu nesaț pe cel păcătos. Păcătuim, dar nu ne acuzăm, însă îi acuzăm pe alții! Suntem indiferenți față de păcatul din noi, însă nu ratăm ocazia de a ne manifesta judecători aspri ai aproapelui. Așa suntem! Așa erau bătrânii din prima lectură. Așa sunt farizeii care aduc la Isus femeia prinsă în adulter. Ce situații tensionante și câtă iubire providențială în a face lumină, în a demonstra că adevărul și iubirea au forța de a reda viața și libertatea.

Câtă liniște ne inundă inima la început de săptămână meditând evenimente cu final fericit: două femei au fost salvate de la moarte, eliberate din mâinile celor obișnuiți să ucidă. A fost salvata Suzana, o femeie foarte frumoasă care se temea de Domnul și care a preferat să fie condamnată, „decât să păcătuiască înaintea Domnului (Dan 13,2.24). Dar a fost salvată și o femeie păcătoasă, căreia nu-i cunoaștem numele tocmai ca să conștientizăm că ea se identifică cu fiecare dintre noi. Privind la milostivirea cu care Cristos a salvat-o, ni se amintește de iubirea cu care suntem slavați zilnic din mâinile „devoratorilor de păcătoși”.

Trebuie să tresăltăm de bucurie în Dumnezeu! El „nu vrea mortea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să fie viu” (Ez 33,11). El descoperă nelegiuirea din inima perversă a celor care „şi-au pierdut minţile şi şi-au plecat ochii, ca să nu mai vadă cerul” (Dan 13,9). El strigă și astăzi celor care strâng pietre pentru a ucide păcătosul, în loc să cultive virtuți cu care să elimine păcatul: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra” (In 8,7).

Cât de prețioasă este viața în ochii Domnului! Să luptăm pentru a o apăra. Să facem mereu distincție între păcat și păcătos. Să condamnăm păcatul, răul, dar să salvăm, plini de milostivire, păcătoșii, sădind în ei, asemenea lui Cristos, dorința de a nu mai păcătui: „Nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti” (In 8,11).

Să invocăm astăzi în rugăciune milostivirea divină ca în lume să se găsească tineri plini de Duh Sfânt, asemenea lui Daniel (cf. Dan 13,45). Omenirea are nevoie de tineri care, privind la Tatăl milostiv, să facă judecată cu dreptate și milostivire. Avem nevoie de tineri care, plini de Duhul Adevărului, să discearnă semnele timpului pentru a judeca cu înțelepciune. Avem nevoie ca Duhul Sfânt, „care împreună cu Tatăl și cu Fiul este adorat și preamărit și a grăit prin profeți”, să vorbească și astăzi prin intermediul tinerilor și să strige tuturor celor care continuă să condamne la moarte prin războaie, avort, foamete, indiferență: „Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-i ucizi” (Dan 13,53). Să nu ucizi și să nu fii indiferent în fața celor care ucid!

 


Dacă tu crezi în Duhul Sfânt,
Domnul și de viață dătătorul,
atunci faptele și cuvintele tale trebuie să apere viața!


3 aprilie 2017 

Luni din săptămâna a 5-a din Post
Ss. Alois Scrosoppi, pr.; Sixt I, pp.
Dan 13,1-9.15-17.19-30.33-62 (Dan 13,41c-62); Ps 22; In 8,1-11

LECTURA I
Iată, mor, deşi nu am făcut nimic.
Citire din cartea profetului Daniel 13,1-9.15-17.19-30.33-62
Daniel_Suzana si batraniiÎn zilele acelea, era un om care locuia în Babilon şi numele lui era Ioachim. El şi-a luat o soţie, al cărei nume era Suzana, fiica lui Hilchia. Ea era foarte frumoasă şi se temea de Domnul. 3 Părinţii ei erau drepţi şi au învăţat-o pe fiica lor după Legea lui Moise. 4 Ioachim era foarte bogat şi avea o grădină în apropierea casei lui. La el se adunau iudeii pentru că el era cel mai onorat dintre toţi. 5Fuseseră stabiliţi doi bătrâni din popor judecători în anul acela despre care Stăpânul spusese: „A ieşit nelegiuirea din Babilon, de la bătrânii judecători despre care se credea că guvernau poporul”. 6 Ei obişnuiau să vină în casa lui Ioachim şi la ei veneau toţi cei care se judecau. 7 Se întâmpla că, atunci când poporul pleca, spre miezul zilei, Suzana ieşea şi se plimba prin grădina soţului ei. 8Cei doi bătrâni o priveau în fiecare zi ieşind şi plimbându-se şi au fost cuprinşi de poftă faţă de ea. 9 Ei şi-au pierdut minţile şi şi-au plecat ochii, ca să nu mai vadă cerul şi nici să nu-şi mai amintească de judecăţile cele drepte. 15 În timp ce ei aşteptau ziua potrivită, Suzana a ieşit ca ieri şi ca alaltăieri, numai cu două slujitoare, şi dorea să facă baie în grădină, căci era cald. 16 Nu era nimeni acolo, în afară de cei doi bătrâni care erau ascunşi şi o urmăreau. 17 Ea le-a zis slujitoarelor: „Aduceţi-mi ulei şi săpun, închideţi porţile grădinii, ca să fac baie!” 19 Când au ieşit slujitoarele, s-au ridicat cei doi bătrâni şi au alergat la ea. 20 Şi au spus: „Porţile grădinii sunt închise şi nimeni nu ne vede, iar noi suntem împătimiţi după tine. Fii de acord cu noi şi împreunează-te cu noi! 21 Dacă nu, vom da mărturie împotriva ta că era cu tine un tânăr şi de aceea le-ai trimis pe slujitoare de la tine”. 22 Suzana a suspinat şi a zis: „Sunt îngrădită din toate părţile: dacă fac aceasta, sunt sortită morţii; dacă nu fac, nu voi scăpa din mâinile voastre. 23 Este mai bine pentru mine să nu fac şi să cad în mâinile voastre, decât să păcătuiesc înaintea Domnului”. 24 Suzana a strigat cu glas puternic, dar au strigat şi cei doi bătrâni împotriva ei. 25 Şi, alergând, unul dintre ei a deschis porţile grădinii. 26 Când au auzit strigătul care venea din grădină, cei din casă s-au grăbit prin poarta lăturalnică să vadă ce i s-a întâmplat. 27 Când bătrânii au spus cuvintele lor, slujitorii s-au ruşinat foarte mult, căci niciodată nu se auzise un astfel de cuvânt despre Suzana. 28 A doua zi, când s-a adunat poporul la soţul ei, Ioachim, au venit cei doi bătrâni, plini de nelegiuire, cu gândul împotriva Suzanei ca să o dea la moarte. 29 Ei au spus înaintea poporului: „Trimiteţi după Suzana, fiica lui Hilchia, care este soţia lui Ioachim!” Şi ei au trimis. 30 Au venit ea, părinţii ei, copiii ei şi toate rudele ei. 33 Plângeau cei care erau lângă ea şi toţi cei care o vedeau. 34 Dar cei doi bătrâni, ridicându-se în mijlocul poporului, au pus mâinile pe capul ei. 35 Iar ea, plângând, a privit spre cer, căci în inima ei era încrezătoare în Domnul. 36 Cei doi bătrâni au spus: „Pe când ne plimbam noi singuri în grădină, a intrat ea cu două slujitoare. Ea a închis porţile grădinii şi le-a trimis pe slujitoare. 37 Şi a venit la ea un tânăr care era ascuns şi s-a culcat cu ea. 38 Noi eram într-un colţ al grădinii. Văzând nelegiuirea, am alergat la ei. 39 Văzându-i împreunaţi, pe acela nu am putut să-l prindem, căci era mai puternic decât noi. Şi, deschizând porţile, a fugit afară. 40 Dar pe ea am prins-o şi am întrebat-o cine era tânărul. 41 Ea însă nu a vrut să ne facă cunoscut şi dăm mărturie pentru acestea”. Adunarea i-a crezut, întrucât erau bătrâni ai poporului şi judecători şi au condamnat-o la moarte. 42 Suzana a strigat cu glas puternic şi a zis: „Dumnezeule veşnic, care cunoşti cele ascunse şi ştii toate mai înainte ca să fi fost, 43 tu ştii că au dat mărturie falsă împotriva mea şi, iată, mor, deşi nu am făcut nimic din ceea ce aceştia au spus cu răutate împotriva mea”. 44 Domnul a ascultat glasul ei. 45 Pe când era dusă ca să fie ucisă, Dumnezeu a făcut să se ridice duhul sfânt al unui tinerel, al cărui nume era Daniel. 46 El a strigat cu glas puternic: „Eu sunt curat de sângele acesteia”. 47 Tot poporul s-a întors spre el şi a zis: „Ce este cuvântul acesta pe care l-ai spus?” 48 Apoi, stând în mijlocul lor, a spus: „Aşa de nebuni sunteţi, fii ai lui Israel? Nu aţi cercetat şi fără ca să ştiţi cu certitudine aţi condamnat o fiică a lui Israel. 49Întoarceţi-vă la judecată! Aceştia au dat mărturie falsă împotriva ei”. 50 Tot poporul s-a întors în grabă. Şi bătrânii i-au spus: „Vino, stai în mijlocul nostru, căci ţie ţi-a dat Dumnezeu ceea ce este propriu bătrânilor!” 51 Daniel le-a spus: „Puneţi-l pe unul departe de celălalt şi eu îi voi cerceta!” 52După ce i-au despărţit pe unul de celălalt, l-a chemat pe unul dintre ei şi i-a zis: „Tu, îmbătrânit în zile rele, acum te-au ajuns păcatele pe care le-ai făcut mai înainte. 53 Făcând judecăţi nedrepte, îi condamnaţi pe cei nevinovaţi şi-i eliberaţi pe cei vinovaţi, deşi Domnul a zis: «Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-i ucizi!» 54 Acum deci dacă într-adevăr ai văzut-o, spune sub ce copac i-ai văzut întreţinându-se unul cu altul?” El a spus: „Sub un salcâm”. 55 Daniel a spus: „Într-adevăr, ai minţit împotriva capului tău. Iată, îngerul lui Dumnezeu a primit poruncă de la Dumnezeu să te despice la mijloc!” 56 Îndepărtându-l pe acesta, a poruncit să fie adus celălalt. Şi i-a zis: „Sămânţă a lui Canaan, şi nu a lui Iuda! Frumuseţea te-a sedus şi pofta ţi-a pervertit inima. 57 Aşa le făceaţi fiicelor lui Israel care, temându-se, se întreţineau cu voi. Dar o fiică a lui Iuda nu a suportat nelegiuirea voastră. 58 Acum deci sub ce copac i-ai prins întreţinându-se unul cu celălalt?” Şi el a spus: „Sub un stejar”. 59 Dar Daniel i-a spus: „Într-adevăr, ai minţit şi tu împotriva capului tău. Îngerul lui Dumnezeu aşteaptă cu sabia să te taie la mijloc, ca să vă nimicească”. 60 Toată adunarea a strigat cu glas puternic şi l-a lăudat pe Dumnezeu, care îi salvează pe cei care îşi pun speranţa în el. 61 S-au ridicat împotriva celor doi bătrâni, pentru că Daniel demonstrase din gura lor că dăduseră mărturie falsă şi au făcut cu ei după modul cum făceau ei rău aproapelui. 62 Au făcut după legea lui Moise şi i-au ucis. Şi a fost salvat sângele nevinovat în ziua aceea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 4a)
R.: Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ez 33,11a
„Nu vreau moartea păcătosului, spune Domnul, ci să se întoarcă de la calea lui şi să fie viu”.

EVANGHELIA
Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,1-11
În acel timp, Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a venit din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi învăţa. 3 Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, 4 i-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. 5 Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?” 6 Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. 7 Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!” 8 Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. 9Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. 10 Isus s-a ridicat şi i-a spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?” 11 Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!”

Cuvântul Domnului

 

Posted in Duhul Sfant, Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: