Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘pacat’

Cel mai liber slujitor!

Posted by Paxlaur pe 17/11/2017

libertatea si slujireaCât de puternice sunt rugăciunile pe care Biserica ni le propune în liturgie la acest sfârșit de săptămână. Fie că celebrăm memoria sfintei Elisabeta, fie că celebrăm liturghia zilei din săptămâna a 32-a, inima noastră este chemată să slujească. Astăzi ne rugăm spunând: „Dumnezeule, care i-ai dat sfintei Elisabeta, harul de a-l recunoaşte şi de a-l cinsti pe Cristos în cei săraci, fă-ne, te rugăm, prin mijlocirea ei, să-i slujim cu iubire neobosită pe cei aflaţi în suferinţe şi lipsuri”. Sau: „Dumnezeule atotputernic şi îndurător, înlătură, cu bunătate, tot ce ne stă împotrivă, ca, eliberaţi de orice povară trupească şi sufletească, să te putem sluji cu toată libertatea”.

A fi liberi şi totuşi a sluji… Cum vine aceasta? Pentru noi, de cele mai multe ori, libertatea şi slujirea nu pot sta împreună. Ba chiar pentru aceasta se duc cele mai multe lupte: pentru a fi liberi, pentru a fi stăpâni, pentru a nu sluji. Însă nu aceasta este libertatea pe care ne-a adus-o Cristos şi de care ne bucurăm ori de câte ori refuzăm păcatul. Libertatea nu înseamnă a deveni stăpâni şi a decide binele şi răul, viaţa şi moartea, ci înseamnă a sluji adevărul și iubirea. Libertatea pe care ne-a dăruit-o Cristos, nu ne face stăpânii celor de lângă noi, ci prietenii lor, frații lor.

Trăirea în libertate înseamnă să alegem mereu calea adevărului: trebuie să fim aflaţi printre copiii care umblă în adevăr. Ba mai mult, această libertate ne dă posibilitatea de împlini porunca cea nouă: să ne iubim unii pe alţii, aşa cum Cristos ne-a iubit pe noi. Să ne iubim și să ne pregătim pentru „zilele Fiului Omului”, umblând pe calea adevărului (cf. In 13,34; Lc 17,26).

Aceste lucruri trebuie să le concretizăm în viaţa noastră astăzi. Aşadar, care este adevărul pe care trebuie să-l îmbărţişez în această zi? Sau care este minciuna de care trebuie să mă eliberez? Trebuie să scuturăm orice jug al ipocriziei şi să ne îmbrăcăm în adevăr. Trebuie să învăţăm să iubim.

Toţi avem persoane cu care ne vine greu să trăim în armonie, în bună înţelegere. De multe ori am greşit împotriva fraţilor noştri. Poate şi alţii au greşit împotriva noastră. Însă astăzi noi vrem să trăim libertatea de fii ai lui Dumnezeu şi să facem primul pas spre împăcare, slujire şi iubire. Pe cine ar trebuie să iert? De la cine trebuie să cer astăzi iertare? Împăcându-ne şi iubind primii vom vedea că în liniştea nopţii inima noastră va simţi cea mai mare mângâiere. Iertarea, iubirea și slujirea aduc desfătări de necuprins. Doar prin iubire și slujire ne pregătim pentru „ziua Fiului Omului”, pentru ziua în care vom primi ca moştenire împărăţia Tatălui.


„Dacă cineva are bogățiile lumii
și-l vede pe fratele său, care este în nevoie,
și își închide inima față de el,
cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu?
Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba,
ci cu fapta și adevărul” (1In 3,17-18).


17 noiembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 32-a de peste an
Ss. Elisabeta a Ungariei, călug. **; Florin, pr.
Înţ 13,1-9; Ps 18; Lc 17,26-37

LECTURA I
Dacă au putut să pătrundă tainele universului, cum de nu l-au descoperit pe Domnul lui?
Citire din cartea Înţelepciunii 13,1-9
Toţi oamenii sunt din natură fără rost, cei care nu au cunoaşterea lui Dumnezeu şi care, din cele bune care se văd, nu au putut să-l recunoască pe Cel care Este şi, dând atenţie lucrărilor, nici nu l-au recunoscut pe Artizan. 2 Însă sau focul, sau vântul, sau aerul rapid, sau ciclul stelelor, sau apa violentă, sau strălucirea cerului – dominatori ai lumii – i-au considerat ca dumnezei. 3 Dacă, uimiţi de frumuseţea lor, le-au luat pe acestea ca dumnezei, cu atât mai mult să recunoască faptul că stăpânitorul acestora este mai bun, este izvorul frumuseţii cel care le-a creat. 4 Dacă sunt uimiţi de putere şi energie, să considere de la ele cu cât mai mult este mai puternic cel care le-a creat! 5Căci din măreţia şi frumuseţea celor create, prin analogie, se vede creatorul lor. 6 Totuşi asupra lor reproşul este blând, căci ei, probabil, s-au înşelat căutându-l pe Dumnezeu şi voind să-l găsească. 7 Iar ei, întorcându-se spre lucrările lui, au cercetat şi s-au lăsat convinşi de vederea lor, pentru că cele văzute sunt frumoase. 8 Cu toate acestea, nici ei nu sunt de iertat. 9 Căci dacă au avut puterea să cunoască astfel de lucruri, încât să poată intui taina veacului, cum de nu l-au găsit repede pe stăpânitorul acestora?

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: 2a)
R.: Cerurile dau mărturie despre slava lui Dumnezeu.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 21,28b
(Aleluia) Întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! (Aleluia)

EVANGHELIA
Aşa va fi în zilele Fiului Omului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,26-37
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi în zilele Fiului Omului: 27 ei mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care Noe a intrat în arcă; atunci a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. 28 La fel cum s-a întâmplat în zilele lui Lot: ei mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau; 29 dar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi. 30 Tot la fel va fi în ziua în care Fiul Omului se va arăta. 31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperiş, iar lucrurile îi vor fi în casă, să nu coboare să le ia şi, tot aşa, cine este la câmp să nu se întoarcă înapoi! 32 Amintiţi-vă de femeia lui Lot! 33 Dacă cineva va căuta să-şi salveze viaţa, o va pierde; iar dacă cineva o va pierde, o va păstra. 34 Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat: unul va fi luat, celălalt va fi lăsat; 35două femei vor măcina în acelaşi loc: una va fi luată, cealaltă va fi lăsată. 36 Doi oameni vor fi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat”. 37 Atunci, ei l-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar el le-a spus: „Unde este cadavrul, acolo se vor aduna şi vulturii”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Știm ce cerem atunci când spunem: „Vie împărăția ta”?

Posted by Paxlaur pe 16/11/2017

Adveniat regnum tuum Fiat voluntas tua Sicut in coelo in terraCând ne-am aşezat ultima dată în genunchi şi – fără să ne gândim la problemele ce ne frământă, la lipsurile care ne încearcă, la bolile de care suferim – să spunem doar: „Vie, Doamne, împărăția ta!”? Când am făcut ultima dată această rugăciune din toată inima? Oare nu ne-a spus însuși Cristos: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea – viață, hrană, îmbrăcămite – vi se vor adăuga” (cf. Mt 6,33). Vom avea toate cele necesare dacă mai întâi căutăm și cerem împărăția lui Dumnezeu și înfăptuim toată dreptatea.

Nu sunt puțini cei care în fiecare zi, atunci când se roagă Tatăl nostru, își înalță inima spre Dumnezeu și îl roagă cu înflăcărare: „Vie împărăția ta”. Da, ne rugăm și vrem să vină împărăția Tatălui nostru ceresc. Însă știm noi ce cerem? (cf. Mt 20,20-23). Ce înseamnă pentru noi împărăția Tatălui? Mai mult, astăzi, în sfânta evanghelie, Cristos ne spune: „Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!” (Lc 17,21). Așadar, dacă este deja în noi cum și de ce ne mai rugăm să vină? De fapt, este împărăția lui Dumnezeu în noi, acea împărăție a dreptății și a păcii?

Atunci când vorbim de împărățiile acestei lumi lucrurile sunt mai simple. Fiecare știm, de exemplu, unde se termină România și începe Ungaria sau Ucraina, sau unde se termină localitatea noastră și începe următoarea. Mai mult decât atât, împărățiile acestei lumi nu merg dintr-o parte în alta, nu vin ele la noi, ci noi mergem la ele. De exemplu, atunci când vrei să cunoști și să faci parte din Japonia, nu vine Japonia la tine, ci mergi tu în Japonia. Atunci de ce noi ne rugăm ca împărăția lui Dumnezeu să vină la noi. Oare nu ar trebui să mergem noi spre ea, să îndreptăm întreaga noastră viață spre ea?

Ca să înțelegem mai bine rugăciunea noastră, trebuie să ne amintim cuvintele lui Cristos, Regele Universului: „Împărăția mea nu este din lumea aceasta” (In 18,36). Mintea noastră cu greu poate cuprinde această împărăție. Este imposibil ca cineva să spună „Iat-o aici!” sau: „Iat-o acolo!” sau „Împărăția lui Dumnezeu este așa și așa”. Să nu ne lăsăm înșelați (cf. Lc 17,21)! Doar la împlinirea timpurilor, doar atunci când Cristos va reveni în slavă, vom înțelege misterul acestei împărății și se va face lumină în viața noastră: „Aşa cum fulgerul strălucitor luminează de la un capăt la celălalt al cerului, aşa va fi Fiul Omului în ziua lui” (Lc 17,24).

Singur Cristos luminează întunericul minții noastre. Și chiar dacă acum nu înțelegem cum este împărăția Tatălui, ne rugăm zi de zi: „Vie împărăția ta”! Mai mult, ne străduim să trăim deja aici pe pământ împărăția lui Dumnezeu care este în noi, trăind departe de păcat, trăind cu bucurie în dreptate și pace cu toți oamenii.


„Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru”
pentru că este foarte aproape de noi cuvântul său,
în gura şi în inima noastră
(cf. Rom 10,8; Origene, Despre rugăciune).


16 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 32-a de peste an
Ss. Margareta a Scoţiei, regină *; Gertruda, fc. *
Înţ 7,22-8,1; Ps 118; Lc 17,20-25

LECTURA I
Înţelepciunea este iradierea luminii veşnice, oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu.
Citire din cartea Înţelepciunii 7,22-8,1
În înţelepciune este un duh inteligent, sfânt, unic, pluriform, subtil, abil, clar, nedefinit, pătrunzător, neatins, iubitor de bine şi acut, 23 irezistibil, binefăcător, iubitor de oameni, stabil, sigur, fără griji, atotputernic, atotsupraveghetor, care pătrunde prin toate duhurile inteligente, pure şi subtile. 24Înţelepciunea este mai mobilă decât orice mişcare, se extinde şi pătrunde prin toate datorită purităţii. 25 Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, revărsarea pură a gloriei Celui Atotputernic, şi nimic impur nu pătrunde în ea. 26 Este iradierea luminii veşnice, oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu şi imaginea bunătăţii sale. 27 Deşi este una, pe toate le poate şi, rămânând în ea, pe toate le înnoieşte şi, generaţie după generaţie, se schimbă în sufletele sfinte şi pregăteşte prieteni ai lui Dumnezeu şi profeţi. 28 Dumnezeu nu iubeşte pe nimeni altcineva, decât pe cel care locuieşte împreună cu înţelepciunea. 29 Este mai frumoasă decât soarele şi decât orice aşezare a stelelor; comparată cu lumina, este aflată cea dintâi. 30 Căci această lumină este urmată de noapte, dar răutatea nu va domina înţelepciunea. 8,1 Ea se întinde cu putere de la un capăt la altul şi guvernează toate cu bunătate.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),89.90.91.130.135.175 (R.: 89a)
R.: Cuvântul tău, Doamne, rămâne în vecii vecilor.

89 Cuvântul tău, Doamne, rămâne în veci,
neschimbat în cer. R.

90 Fidelitatea ta dăinuie din generaţie în generaţie;
tu ai întemeiat pământul şi el se menţine. R.

91 După judecăţile tale, totul dăinuie până astăzi,
căci toate te slujesc pe tine. R.

130 Explicarea cuvintelor tale dă lumină
şi pricepere celor nepricepuţi. R.

135 Luminează-ţi faţa pentru slujitorul tău
şi învaţă-mă hotărârile tale! R.

175 Să trăiască sufletul meu şi să te laude,
judecăţile tale îmi vor veni în ajutor! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,5ab
(Aleluia) Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele, spune Domnul. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia)

EVANGHELIA
Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,20-25
În acel timp, întrebat de farisei când vine împărăţia lui Dumnezeu, Isus, răspunzând, le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în mod vizibil. 21 Nici nu poţi spune: «Iat-o aici!” sau: «Iat-o acolo!», căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!” 22 Atunci le-a spus discipolilor: „Vor veni zile în care veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi nu o veţi vedea. 23 Şi vă vor spune: «Iată aici!” sau: «Iată acolo!» Dar nu mergeţi şi nu-i urmaţi! 24 Aşa cum fulgerul strălucitor luminează de la un capăt la celălalt al cerului, aşa va fi Fiul Omului în ziua lui. 25 Însă trebuie mai întâi să sufere multe şi să fie respins de această generaţie”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Indiferența ucide! Iertarea și credința dau viață!

Posted by Paxlaur pe 13/11/2017

indiferenta moarteCuvântul tău, Doamne, este cea mai puternică rugăciune, strigarea noastră de fiecare zi, hrana sufletului nostru, forța prin care ne ridicăm privirea spre cer și te simțim atât de aproape. Când ne rugăm te vedem cum ne privești cu drag: tu ești Tatăl nostru. Către tine, Tată, strigă inima noastră la începutul acestei săptămâni: „Mărește-ne credința” (Lc 17,5)!

Doamne, măreşte-ne credinţa! Noi știm că „este imposibil să nu vină scandalurile”, dar mărește-ne credința astfel încât scandalurile să nu vină prin noi, prin faptele sau cuvintele noastre (cf. Lc 17,1). Ajută-ne să nu fim noi pricină de poticnire pentru frații noștri. Ție îți strigăm cu psalmistul: „Să nu fie făcuți de rușine din pricina mea cei care speră în tine, Doamne Dumnezeul Sabaot! Să nu fie umiliți din cauza mea cei care te caută pe tine, Doamne” (cf. Ps 69,7)”.

Doamne, măreşte-ne credinţa! Dăruiește-ne harul de a-i ajuta pe frații noștri, de a ieși din indiferență în fața răului. Ajută-ne să nu fim surzi în această zi la chemarea ta: „Dacă fratele tău păcătuieşte, mustră-l, iar dacă se converteşte, iartă-l!” (Lc 17,3). Să-l corectăm frățește pe cel care greșește și mai ales, după exemplul tău, să iertăm celor care ne greșesc. Mărește-ne credința pentru a crede în iertarea ta și la rândul nostru să iertăm.

Doamne, măreşte-ne credinţa! Ajută-ne să ieșim din indiferența cu care privim la răul din noi. Ajută-ne să fim atenți cu noi înșine! Ferește-ne de ispita de a vedea paiul din ochiul fratelui nostru, fără a observa mai întâi bârna din ochiul nostru, răutatea din inima noastră, greșelile noastre (cf. Mt 7,3).

Doamne, măreşte-ne credinţa! Ajută-ne ca în această săptămână să corectăm nu atât prin cuvintele noastre, cât mai ales prin faptele noastre. Exemplul vieții nostre să invite oamenii la convertire. Să fim primii care facem această lume mai bună, începând cu casa noastră, cu comunitatea noastră, ba chiar cu inima noastră, căci din inimă iese tot răul din lume: gândurile rele, crimele, adulterele, desfrânările, furturile, mărturiile false, blasfemiile (cf. Mt 15,19).

Doamne, măreşte-ne credinţa! Prin harul tău să iubim dreptatea și să judecăm mereu cu dreptate. Să gândim cu bunătate despre oameni și despre tine, Doamne, și să te căutăm „în simplitatea inimii”! Ajută-ne să înțelegem că tu te lași „găsit de cei care nu te pun la încercare” și te arăți slujitorilor tăi care cred în tine (cf. Înț 1,2).

Doamne, mărește-ne credința ca să alungăm din viața noastră gândurile perverse care ne îndepărtează de Dumnezeu, de înțelepciune și de oameni: „înţelepciunea nu pătrunde în sufletul care face răul şi nici nu locuieşte în trupul dedat păcatului” (cf. Înț 1,4-6). Doamne, măreşte-ne credinţa, purifică-ne sufletul și trupul, inima și mintea. Măreşte-ne, Doamne, credinţa și nu ne lăsa pradă păcatului și descurajării.


Indiferența ucide!
Iertarea și credința dau viață!


13 noiembrie 2017 

Luni din săptămâna a 32-a de peste an
Sf. Augustina (Livia), călug.
Înţ 1,1-7; Ps 138; Lc 17,1-6

LECTURA I
Înţelepciunea este un duh iubitor de oameni. Duhul Domnului umple lumea.
Citire din cartea Înţelepciunii 1,1-7
Iubiţi dreptatea, voi, cei care judecaţi pământul, gândiţi cu bunătate despre Domnul şi căutaţi-l în simplitatea inimii! 2 Căci el se lasă găsit de cei care nu-l pun la încercare şi se dezvăluie celor care cred în el. 3 Gândurile perverse îndepărtează de Dumnezeu, dar puterea pusă la probă îi convinge pe cei nepricepuţi. 4 Căci înţelepciunea nu pătrunde în sufletul care face răul şi nici nu locuieşte în trupul dedat păcatului. 5 Duhul cel sfânt al disciplinei fuge de înşelăciune, stă departe de gândurile neînţelepte şi este îndepărtat când vine nedreptatea. 6 Înţelepciunea este un duh iubitor de oameni, care nu-l lasă nepedepsit pe cel care spune blasfemie cu buzele lui, căci Dumnezeu este martorul gândurilor sale, supraveghetorul adevărat al inimii şi cel care-i ascultă limba. 7 Duhul Domnului umple lumea, ţine toate împreună şi cunoaşte orice sunet.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 138(139),1-3.4-6.7-8.9-10 (R.: 24b)
R.: Condu-mă, Doamne, pe calea veşniciei!

1 Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti;
2 ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe intenţiile mele;
3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.

4 Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă,
tu, Doamne, îl cunoşti în întregime.
5 Tu mă învălui din faţă şi din spate
şi mâna ta stă întinsă asupra mea.
6 Minunată este pentru mine cunoaşterea ta,
prea înaltă ca să o pot înţelege. R.

7 Unde aş putea merge departe de duhul tău
şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale?
8 Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo;
dacă m-aş coborî în locuinţa morţilor, tu eşti de faţă. R.

9 Dacă aş lua aripile aurorei
şi m-aş opri dincolo de mare,
10 şi acolo mâna ta m-ar conduce
şi dreapta ta m-ar ţine. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,15d.16a
(Aleluia) Străluciţi ca nişte luminători în lume; ţineţi cu tărie cuvântul vieţii! (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă de şapte ori se întoarce la tine, spunând: „Îmi pare rău!”, tu să-l ierţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,1-6
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Este imposibil să nu vină scandalurile, dar vai celui prin care vine! 2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega o piatră de moară de gât şi ar fi aruncat în mare, decât să scandalizeze chiar şi numai pe unul dintre aceştia mici. 3 Fiţi atenţi cu voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte, mustră-l, iar dacă se converteşte, iartă-l! 4 Dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine, spunând: «Îmi pare rău!», tu să-l ierţi!” 5 Apostolii i-au spus Domnului: „Măreşte-ne credinţa!” 6 Iar Domnul a spus: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: «Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare!” şi v-ar asculta”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Despre „mama şi capul tuturor bisericilor” și despre noi și biserica noastră

Posted by Paxlaur pe 09/11/2017

În anul 312 împăratul Constantin s-a convertit la creştinism şi a donat papei Melchiade (311-314) palatul Lateran, împreună cu împrejurimile acestui palat. Până atunci acest loc era reşedinţă imperială. Către anul 320 pe acest loc s-a ridicat o biserică, Biserica din Lateran, prima ca dată şi ca demnitate faţă de toate bisericile din Occident. Aceasta a fost consacrată de papa Silvestru la 9 noiembrie 324, cu numele de Bazilica Sfântului Mântuitor. Aceasta a fost prima biserică aleasă să fie consacrată în mod public. Pentru aceasta în bazilică se pot citi și acum aceste cuvinte (care sunt mereu pe buzele celor care vorbesc despre ea): „Omnium ecclesiarum Urbis et Orbis mater et caput – Mama şi capul tuturor bisericilor din oraşul Roma şi din lumea întreagă”. Când vorbim despre consacrarea publică a acestei bazilici suntem la începutul libertăţii religioase oferite creştinilor (edictul din 313) şi la ani distanţă de recunoaşterea oficială a creştinismului ca religie a Imperiului Roman (380). A fost într-adevăr o noutate şi un mare dar al Cerului.

Au fost vremuri când era un mare dar să ai o biserică, un loc de rugăciune. Să nu uităm că în multe locuri şi astăzi este o minune să găseşti o biserică, în special una deschisă în care poţi intra fără teamă, fără persecuţii. Însă dacă în comunităţile noastre avem o biserică, cum ne raportăm la ea? Cât de des intrăm pentru a face o vizită în faţa Sfântului Mântuitor? Ce facem pentru a înfrumuseţa biserica noastră? Şi mai ales: simţim noi că este într-adevăr biserica noastră? De prea multe ori ne plângem de lipsurile pe care le întâlnim în locaşurile de cult, însă de prea puţine ori suntem noi cei care facem mai mult pentru „casa Domnului”. Ziua aceasta ne invită să ne amintim de bisericile noastre, de locul de har unde am primit botezul, prima sfântă împărtăşanie, dezlegarea sacramentală și alte sacramente. Să intrăm cu drag şi cu evlavie în biserica din comunitatea noastră. Să preţuim casa Domnului şi să ne simţim datori de a o îngriji.

Dacă iubim cu adevărat Biserica Universală și biserica parohiei noastre, atunci să nu uităm și să trăim cuvintele sfântului Cezar din Arles: „Vrei să găsești o bazilică strălucitoare? Nu-ți păta sufletul cu murdăriile păcatului. Dacă vrei ca bazilica să fie plină de lumină, amintește-ți că și Dumnezeu vrea ca în sufletul tău să nu fie întuneric. Fă mai degrabă în așa fel încât, așa cum spune Domnul, în ea să strălucească lumina faptelor bune, ca să fie preamărit cel care stă în ceruri. După cum tu intri în biserică, tot așa Dumnezeu vrea să intre în sufletul tău”.


Să nu uităm că suntem „templul lui Dumnezeu
şi că Duhul Sfânt locuieşte în noi.
Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu,
şi Dumnezeu îl va distruge pe el (cf. 1Cor 3,16-17).
Așadar, să avem grijă de biserică și de trupul nostru,
templele lui Dumnezeu.


9 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 31-a de peste an
SFINŢIREA BAZILICII DIN LATERAN
Ez 47,1-2.8-9.12 (1Cor 3,9c-11.16-17); Ps 45; In 2,13-22

LECTURA I
De sub pragul templului curgea o apă spre răsărit.
Citire din cartea profetului Ezechiel 47,1-2.8-9.12
În zilele acelea, în timpul unei viziuni, trimisul Domnului m-a făcut să mă întorc la intrarea templului şi, iată, o apă ieşea de sub pragul casei, dinspre răsărit, pentru că faţa templului era spre răsărit. Apa cobora de sub partea dreaptă a templului, dinspre sud de altar. 2 M-a făcut să ies pe drumul porţii de nord şi m-a făcut să înconjur pe drumul de dinafară, lângă poarta de dinafară, care dădea spre răsărit. Şi, iată, apa curgea din partea dreaptă! 8 Şi mi-a zis: „Apele acestea care ies spre regiunea din răsărit coboară în Arabah şi ajung în mare. Ieşite spre mare, vindecă apele. 9 Orice fiinţă care mişună, toate cele la care ajung apele râurilor vor trăi: vor fi foarte mulţi peşti, căci au ajuns acolo apele acestea şi au vindecat: toate la care va ajunge râul vor trăi. 12 Lângă râu, pe malurile lui, de o parte şi de alta, vor creşte tot felul de pomi pentru hrană. Frunza lor nu se va veşteji şi rodul lor nu se va termina; vor da rod în fiecare lună, pentru că apele lui ies din sanctuar: rodul lui va fi pentru hrană şi frunzele lui, pentru vindecare”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 45(46),2-3.5-6.8-9 (R.: 5)
R.: Un râu înveseleşte cetatea lui Dumnezeu.

2 Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu şi putere,
ajutor uşor de găsit în timp de strâmtorare.
3 De aceea, nu ne temem,
chiar dacă s-ar zgudui pământul
şi ar cădea munţii în mijlocul mării. R.

5 Un râu cu braţele sale
înveseleşte cetatea lui Dumnezeu,
locuinţa sfântă a Celui Preaînalt.
6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină;
Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaţă. R.

8 Domnul Sabaot este cu noi,
Dumnezeul lui Iacob este refugiu pentru noi.
9 Veniţi şi vedeţi lucrările minunate ale Domnului,
faptele uimitoare pe care le-a făcut pe pământ! R.

LECTURA A II-A
Voi sunteţi zidirea lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 3,9c-11.16-17
Fraţilor, voi sunteţi zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, ca un arhitect înţelept, eu am pus temelia, iar un altul construieşte deasupra; dar fiecare să aibă grijă cum construieşte! 11 Căci nimeni nu poate să pună o altă temelie în afară de cea existentă, care este Isus Cristos. 16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îl va distruge pe el. Căci templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi,
este sfânt.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cr 7,16
(Aleluia) „Am ales şi am consacrat locul acesta, spune Domnul, pentru ca să fie numele meu în el pentru totdeauna”. (Aleluia)

EVANGHELIA
El vorbea despre templul trupului său.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 2,13-22
Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. Şi a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo. 15 Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, 16 iar celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!” 17 Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: „Zelul pentru casa ta mă mistuie”. 18 Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis: „Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?” 19 Isus le-a răspuns: „Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!” 20 Aşadar, i-au zis iudeii: „Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu în trei zile îl vei ridica?” 21 Însă el vorbea despre templul trupului său. 22 Deci, când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Să nu fie umiliți din cauza mea cei care te caută…

Posted by Paxlaur pe 19/10/2017

Postul mare_convertireaLa un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi și a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

– Părinte, sunt un om destul de rău. Aș vrea să mă schimb, dar nu pot. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuși eu sper că după ce voi mai crește, voi putea să mă schimb, nu-i așa?

– Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine! Și l-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, și i-a spus:

– Vezi acest puiet?

– Da, părinte!

– Smulge-l!

Tânărul a scos brăduțul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduț ceva mai înalt, aproape cât un om.

– Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit băiatul cu pomul acela, dar, cu ceva efort, a reușit până la urmă să-l scoată. Arătându-i apoi un brad ceva mai mare, călugărul i-a spus:

– Smulge-l acum pe acela.

– Dar e destul de mare, nu pot singur.

– Du-te și mai cheamă pe cineva. Întorcându-se cu încă doi prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multă greutate, au reușit, în sfârșit, să-l scoată.

– Acum scoate-ți bradul cel falnic de acolo, le spuse călugărul.

– Părinte, dar acela e un copac mare și bătrân, cu rădăcini adânc înfipte în pământ. Nu am putea niciodată să-l smulgem, chiar de-am fi și 100 de oameni.

– Acum înțelegi, fiule? Și apucăturile rele din suflet sunt la fel! Orice păcat pare la început inofensiv și fără mare importantă, dar, cu timpul, prinde rădăcini în ființa omului, crește și pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mic, îl poți scoate și singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar ferește-te să lași răul să ți se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ți-l scoată. Nu amâna niciodată să-ti faci curățenie în viață! Mai târziu va fi mult mai greu. Și apoi, degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră dacă în noi rămân rădăcinile. Acestea vor crește din nou” (sfântul Grigore cel Mare).

Fericiți sunt cei care au luat cheia cunoașterii și-i învață și pe alții drumul spre desăvârșire, spre mântuire. Însă vai nouă dacă nu-i ajutăm pe ceilalți să ajungă la mântuire! Vai celor care devin piedică de potricnire pentru cei care vor să se mântuiască. Să implorăm harul ca niciodată să nu fie făcuți de rușine din cauza noastră cei speră în Domnul. Să strigăm cu psalmistul: „Să nu fie făcuți de rușine din pricina mea cei care speră în tine, Doamne Dumnezeul Sabaot! Să nu fie umiliți din cauza mea cei care te caută, Dumnezeul lui Israel” (cf. Ps 69,7). În acest „timp al îngăduinței lui Dumnezeu” să lucrăm cu teamă și cutremur la mântuirea noastră și la mântuirea fraților noștri (cf. Rom 3,26; Fil 2,12).


„Toţi cei care speră în tine nu vor fi făcuţi de ruşine.
Vor fi făcuţi de ruşine cei care te trădează pentru lucruri de nimic” (Ps 24,3).


19 octombrie 2017 

Joi din săptămâna a 28-a de peste an
Ss. Paul al Crucii, pr. *; Ioan de Brébeuf, pr. şi îns., m. *; Ioel, profet
Rom 3,21-30a; Ps 129; Lc 11,47-54

LECTURA I
Omul este justificat prin credinţă, fără faptele Legii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 3,21-30
Fraţilor, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, 22acea dreptate a lui Dumnezeu care vine prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi acei care cred, căci nu este deosebire. 23 De fapt, toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu, 24 dar sunt justificaţi în mod gratuit de harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus. 25 Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire, pentru ca, prin credinţa în sângele său, să-şi arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut, 26 în timpul îngăduinţei lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, aşa încât să fie drept şi să-l justifice pe cel care crede în Isus. 27 Unde este, aşadar, motivul de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin legea credinţei. 28 Căci noi credem că omul este justificat prin credinţă, fără faptele Legii. 29 Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu şi al păgânilor? Ba da, şi al păgânilor, 30 pentru că unul este Dumnezeul care justifică pe cel circumcis din credinţă şi pe cel necircumcis prin credinţă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.5-6a (R.: 7)
R.: La Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.

1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.

3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
4 La tine însă este iertare
şi ne temem de tine. R.

5 Eu nădăjduiesc în Domnul;
sufletul meu speră în cuvântul său.
6a Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,6
(Aleluia) Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. (Aleluia)

EVANGHELIA
Se va cere cont de la această generaţie, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,47-54
În acel timp, Isus le-a spus: „Vai vouă, pentru că ridicaţi monumente profeţilor pe care i-au ucis părinţii voştri. 48 Astfel, sunteţi martori şi consimţiţi la faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele. 49 Tocmai de aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a spus: «Le voi trimite profeţi şi apostoli, dar vor fi ucişi şi persecutaţi de ei, 50 ca să se ceară cont acestei generaţii de sângele tuturor profeţilor vărsat de la întemeierea lumii, 51 de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi sanctuar”. Da, vă spun, se va cere cont de la această generaţie. 52Vai vouă, învăţaţi ai Legii, care aţi luat cheia cunoaşterii! Voi nu aţi intrat, iar pe cei care voiau să intre i-aţi împiedicat!” 53 După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să i se împotrivească cu înverşunare şi să-l constrângă să vorbească despre multe lucruri, 54 întinzându-i curse ca să prindă ceva din gura lui.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: