Biserica străbate aceeași cale cu omenirea întreagă și împărtășește soarta pământească a lumii…

Biserica femeie rugaciune lumanareBiserica,
în același timp „adunare vizibilă și comunitate spirituală”,
străbate aceeași cale cu omenirea întreagă
și împărtășește soarta pământească a lumii;
ea constituie, am putea spune, fermentul sau sufletul societății omenești
chemate să se reînnoiască în Cristos
și să se transforme în familia lui Dumnezeu.

Ce-i drept,
această întrepătrundere între cetatea pământească și cetatea cerească
nu poate fi percepută decât prin credință;
mai mult,
ea rămâne misterul istoriei omenești care,
până la deplina revelare a slavei fiilor lui Dumnezeu,
va fi tulburată de păcat.

Dar Biserica,
urmărindu-și propriul scop mântuitor,
nu numai că împărtășește omului viața divină,
ci și revarsă, într-un fel, asupra lumii întregi lumina acestei vieți,
mai ales vindecând și înălțând demnitatea persoanei umane,
întărind coeziunea socială
și dând activității zilnice a oamenilor un sens și o semnificație mai profundă.
Astfel, prin fiecare membru și prin întreaga sa comunitate,
Biserica este convinsă că poate contribui mult
la umanizarea familiei umane și a istoriei ei.

(Din Constituția pastorală privind Biserica în lumea contemporană:
Gaudium et spes, nr. 40)

AICI poți citi textul integral

Reclame

Nu cumva să vă lăsaţi descurajaţi şi obosiţi

fecioara Maria si Isus

„Să îndepărtăm orice povară şi păcatul care ne împresoară,
să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte,
cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei,
care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea
şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu!
Gândiţi-vă, deci, la cel care a îndurat o împotrivire atât de mare din partea păcătoşilor,
ca nu cumva să vă lăsaţi descurajaţi şi obosiţi în sufletele voastre!”
(Scrisoarea către Evrei 12,1-3)

A XI-a poruncă

Ascultă, privește și taci!…

cand-e-tacereAscultă, privește și taci!…
Ascultă, să-nveți să vorbești,
Privește, să-nveți să clădești.
Și taci, să-nțelegi ce să faci…
Ascultă, privește şi taci!

Când simți că păcatul te paște
Și glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ți lacăt la gură
Și-mploră doar sfintele moaște –
Când simți că păcatul te paște!…

Când simți că dușmanul te-nvinge,
Smulgându-ți din suflet credința,
Așteaptă-ți tăcut biruința
Și candela minții nu-ți stinge –
Când simți că dușmanul te-nvinge!

Când brațele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrânești,
Rămâi tot cel care ești –
Aceeași piatră de moară –
Când brațele-ncep să te doară!…

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, privește și taci!…
Din brațe fă-ți aripi de fier
Și zboară cu ele spre cer!…

Ion Minulescu
(6 ianuarie 1881 – 11 aprilie 1944)

http://webcultura.ro/a-xi-a-porunca/

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: