Arhivă etichetă pentru ‘pace’

Cu gândul la înălțare(a Domnului)

„Priviți mai des stelele.
Când aveți o povară pe suflet,
uitați-vă la stele sau la albastrul cerului.
Când vă simțiți triști,
când oamenii vă jignesc…
vorbiți… cu cerul.
Atunci sufletul vostru își va găsi liniștea”. 
Acolo e Cristos…

(cfr. N. Valentini – L. Žák [ed.], Pavel A. Florenskij. Non dimenticatemiLe lettere dal gulag del grande matematico, filosofo e sacerdote russo, Milano 2000, p. 418).


Dacă vrei să te alături Proiectului Paxlaur: TREI PORȚII DE COPILĂRIE: pâine, cărți și jucării, o poți face:

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO

TREI PORȚII DE COPILĂRIE: pâine, cărți și jucării

Împreună redăm copiilor copilăria furată de sărăcie, de război, de indiferență, de lipsa educației…

€9.00


AICI puteți citi și despre „Când sunt importanți copiii?” și când și cum și de ce trebuie să-i ajutăm: https://paxlaur.com/2022/05/11/pentru-cand-sunt-importanti-copiii/

Citiți și Cadoul de ziua mea: trei porții de copilărie https://paxlaur.com/2022/05/16/cadoul-de-ziua-mea-trei-portii-de-copilarie/

AICI puteți citi DE CE (1) toate astea… https://paxlaur.com/2022/05/24/de-ce-1/

Provocările celui înviat sunt cel puțin două

Cel care se îndură de tine, Domnul cel veșnic viu, spune: „
Și de s-ar muta munții din loc și s-ar clătina dealurile, 
iubirea mea nu se va îndepărta de tine 
și legământul meu de pace nu se va clătina” (cf. Is 54,10).

Astăzi ne putem întreba: ce anume a dus nou în viaţa noastră învierea lui Cristos? S-a schimbat ceva? Cei care ne privesc văd în noi efectele învierii lui Cristos? Conştientizăm noi provocările pe care ni le aduce Cristos cel înviat: să credem şi să dăm mărturie?

Cât priveşte credinţa, fiecare ştie în inima sa cât şi cum crede în înviere. Uneori spunem cu uşurinţă: „Eu cred în inima mea! Eu sunt convins în sufletul meu că Isus a înviat. Nu trebuie să arăt tuturor. Mie îmi ajunge să cred, fără să se vadă în exterior”. De aceea, mulţi nici nu vin la biserică sau la sacramente: spun că au credinţa doar în inima lor şi acolo, acasă, ascunşi în camera lor, îşi păstrează această credinţă. Pare foarte simplu şi comod.

Însă noi mai ştim ceva: „Credinţa fără fapte este moartă” (Iac 2,17). Cum am văzut și la apostolul Toma, ceea ce nu se vede este îndoielnic sau chiar inexistent. De aceea, cât priveşte mărturia despre cel înviat, aceasta nu mai poate fi ascunsă, păstrată doar în inima noastră: mărturia ori se vede, ori nu există. Nu putem spune: „Eu dau mărturie în inima mea”. Mărturia trebuie să fie și exterioară! Se vede în viaţa mea că Isus Cristos a înviat? Cred şi trăiesc acest adevăr? De fapt, lucrurile sunt mai simple: în trăirea de zi cu zi (acasă, la şcoală, în familie, în comunitate, la serviciu, la cumpărături, în suferinţă) învierea lui Cristos are vreun efect asupra deciziilor, gândurilor, cuvintelor mele?

Provocările celui înviat, așadar, sunt cel puțin două: să credem şi să dăm mărturie. Cuvântul Domnului din această zi ne indică şi două realităţi pe care trebuie să le mărturisim, două daruri ale celui înviat: pacea şi milostivirea. În sfânta evanghelie Cristos le spune ucenicilor de trei ori: „Pacea să fie cu voi!”. Cei care trăiesc cu speranţa în cel înviat sunt purtători de pace. Cel care s-a întâlnit cu Isus cel viu răspândeşte pacea. În înviere nu are ce să caute ceea ce nu corespunde păcii adevărate cu noi înşine, cu ceilalţi şi cu Dumnezeu. Iar psalmistul ne invită, tot de trei ori, să cântăm: „Veşnică este îndurarea Domnului”. Tu ești un om al păcii? Ești milostiv ca Tatăl?

Ambele, pacea şi îndurarea, sunt aspiraţii ale inimii omului. Toţi avem nevoie de ele şi le implorăm în rugăciunile noastre, le dorim în viaţa şi în familiile noastre. Le dorim mai ales în mult încercata țară Ucraina și în alte locuri unde sunt războaie și masacre. Pace și îndurare!!! Pace!

Ziua aceasta – Duminica Divinei Îndurări – le pune împreună și ne invită să le cerem cu insitență în rugăciune. Să ne amintim cuvintele pe care Isus i le-a spus sfintei Faustina Kowalska: „Neamul omenesc nu va afla pacea atâta timp cât nu se va întoarce spre izvorul milostivirii mele”.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute”. 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!” 27Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” 28 Toma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” 30Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.

Cuvântul Domnului




Nu de descurajăm, ci dimpotrivă, continuăm să fim alături de cei în suferință cu convingerea că noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile pe care ei le înalță cu lacrimi și uneori cu disperare pentru că au pierdut totul. Totul! Le-am rămas doar noi și Dumnezeu! Uniți în rugăciune și în facerea de bine pentru pace!

Vă mulțumesc celor care ajutați:

  • prin Revolut:

cont în Lei: IBAN: RO12 BREL 0005 5067 6349 0100 (RON), Ion Daria Anca

cont în Euro: IBAN: LT84 3250 0867 5258 7205 (EUR), Ion Daria Anca.

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

DUMNEZEU VEDE TOT!

INVESTEȘTE ÎN VIITORUL TĂU: DĂRUIEȘTE UNUI COPIL!

Fii alături de cei care speră și așteaptă ajutorul nostru!

€10.00

(VIDEO) Viziune 3D: de la „Denazificare” la Dezumanizare și la Decreștinare. Sau doar D de la Diavol?  

Eram ceva mai mic atunci când a apărut „Omul recent”. Am încercat totuși să citesc, nu că aș fi înțeles prea multe pe-atunci din „critica modernității”, dar era la modă. Clar, am citit cu DEX-ul în mână. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, am început să citesc „Omul recent” și am terminat citind DEX-ul. Era un text/limbaj greoi (pentru mine!): părea totul între fizic și metafizic, întocmai ca autorul. Însă mi-a rămas întipărită întrebarea din subtitlul cărții: „Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?”… O întrebare atât de actuală pentru toți. Și azi o rostesc cu gândul la cei care promovează (sau promovau!) fantoma „denazificării”… Chiar dacă ar câștigă această absurdă „vânătoare” de naziști/nazism, oare au calculat vreodată care sunt cu adevărat pierderile? Oare măcar acum își dau seama de pierderile pe care le provoacă josnicul câștig al unui petec de pământ, fie el plin de bogății și „siguranță”? Ce pierderi enorme pentru umanitate… Poate cineva le va strecura gândul: „Ce se pierde atunci când ceva se câștigă? Ce vom pierde dacă vom câștiga? Ce vom pierde dacă vom continua?”…

În lumina celui Înviat trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Știm bine că „scopul nu scuză mijloacele”. Despre mijloacele folosite în acest context nici nu are rost să mai vorbim: simțim doar scârbă și lipsa oricărei umanități. Totul e diabolic! Însă scopul merită atenția noastră. Pentru că scopul denazificării s-a dovedit fals. Adevăratul scop încă stă pitit, dar e intuibil. Toți vorbesc despre el, în diferite forme, și toți știu cât este de utopic! Dar dincolo de cuvintele ascunse în definirea scopului, ceva este vizibil: ceea ce era „denazificare” s-a dovedit repede a fi „dezumanizare”: copii morți sau orfani, văduvi și văduve, părinți rămași fără copii, milioane de refugiați, peste zece milioane care și-au părăsit louințele (sau ce a mai rămas din ele!), foamete, faliment, dezastru. Dezumanizare completă. Și asta între popoare care nu cu mult timp în urmă, defilând sub steagul roșu, păreau frați, pentru că, vorba aia, aveau aceeași „mamă” și același „tată” (știți voi cine!)… că era cam la fel și pe la noi până prin ’89.

Dar această trecere de la „Denazificare” la „Dezumanizare” nu este punctul central în lumina învierii lui Cristos. Nu pentru asta am început să scriu. Ci altceva m-a „șocat” zilele trecute urmărind unele știri despre o anumită „operațiune specială”. Bine, așa se scrie „o p e r a ț i u n e   s p e c i al ă”, dar în limba noastră și în limba tuturor iubitorilor de pace se citește război, invazie, crimă, moarte, dezumanizare și … decreștinare. Da, decreștinare!

În lumina învierii acesta fost primul gând atunci când am văzut cum în mijlocul unei oraș creștin, cu nume cât se poate de marian, în mijlocul Săptămânii Sfinte, un grup de soldați/mercenari/măcelari armați cât de poate de nepașnic, strigă, în fața unei clădiri în flăcări ca iadul de îngrozitoare: „Allahu Akbar” (https://youtu.be/YvYhT978r8s). Mă explic, pentru că nu vreau să profanez cu nimic acest strigăt, mai ales în acest timp sacru pentru toți. Trebuie să fie clară diferența dintre rugăciunea care se face cu aceste cuvinte într-o moschee sau într-o inimă smerită, pașnică, religioasă, și strigătul care de zeci de ori a îngrozit Europa și lumea întreagă. Cred că e clară pentru toți diferența dintre a striga cu mâinile „împreunate” și a striga cu mâinile însângerate sau înarmate… 

Așadar, care este scopul acestui masacru? Ce se va pierde atunci când ceva sau cineva își imaginează că va câștiga? Până la urmă ce D este acolo: Denazificare? Dezumanizare? Decreștinare? Sau poate doar un Diavol, adică un D de la un Diavol. Totul e posibil…

Lumina lui Cristos cel veșnic viu să ne ajute să iubim pacea, în toate formele ei. Însă până va (re)veni pacea, același Cristos ne dă harul și porunca să spunem lucrurilor pe nume: „Cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu! Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la cel rău, este de la Diavol” (cfr. Mt5,37)… Sau de la diavoli, că la câți umblă slobozi prin lume, par legiune. 

Terror Daemonum ora pro nobis”!

Zile de har tuturor! Cristos a înviat și cu el vom învia și noi, vom învia toți: cei care au făcut binele spre viața veșnică, iar cei care săvârșesc nelegiuire spre învierea judecăţii, adică spre Iad și moarte veșnică, spre plânset și scrâșnirea dinților (cfr. In 5,29; Mt 13,41-43).





Dincolo de toate acestea, nu de descurajăm. Ci dimpotrivă, continuăm să fim alături de cei în suferință cu convingerea că noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile pe care ei le înalță cu lacrimi și uneori cu disperare pentru că au pierdut totul. Totul! Le-am rămas doar noi și Dumnezeu! Uniți în rugăciune și în facerea de bine pentru pace!

Vă mulțumesc celor care ajutați:

  • prin Revolut:

cont în Lei: IBAN: RO12 BREL 0005 5067 6349 0100 (RON), Ion Daria Anca

cont în Euro: IBAN: LT84 3250 0867 5258 7205 (EUR), Ion Daria Anca.

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

DUMNEZEU VEDE TOT!

INVESTEȘTE ÎN VIITORUL TĂU: DĂRUIEȘTE UNUI COPIL!

Fii alături de cei care speră și așteaptă ajutorul nostru!

€10.00

%d blogeri au apreciat: