Să detestăm acțiunea clandestină și întunecoasă și să facem toate la lumina zilei

lumina si intunericTextul propus pentru astăzi la Oficiul Lecturilor m-a purtat cu gândul, printre altele, la titlul unei cărți și la realitatea surprinsă în ea: „Noaptea, ca hoții”!

Realitatea aderării oamenilor la planul întunericului este reliefată şi în Evanghelia după sfântul Ioan: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele” (In 3,19-20).

Stăpânul întunericului nu doar îi ademeneşte pe oameni, ci prin bezna nopţii sale pe care o aruncă asupra pământului el pune piedici activităţilor fiilor luminii, căci „vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze” (In 9,4). Sau dacă sunt dintre cei care lucrează în acest ambient al nopţii, al întunericului, aceia sunt cu siguranţă fiii întunericului care caută, adăpostiţi de beznă, să împlinească planurile malefice ale întunericului şi să distrugă planul luminii.

Obiectivele cuprinse în planul întunericului sunt: să-i îndepărteze pe oameni de lumină, adevăr şi viaţă şi să-i împiedice pe fiii luminii să lucreze. Iar toţi cei care se înscriu în lupta pentru atingerea acestor obiective întunecate sunt fiii întunericului care se află în sclavia nopţii.

Iată și textul de la Oficiul Lecturilor:

Noi îl avem pe Cristos care este pacea și lumina noastră.

El este pacea noastră, cel care a făcut din două un singur popor (Ef 2,14). Gândind că Isus Cristos este pacea, noi vom demonstra că purtăm cu vrednicie numele de creștini dacă prin acea pace care este în noi îl vom exprima pe Cristos cu viața noastră. El a nimicit ura (cf. Ef 2,16), după cum spune Apostolul. Deci nu trebuie deloc să permitem ca ea să reînvie în noi, ci trebuie să arătăm clar că este nimicită total. Să nu o înviem din nou după ce a fost ucisă de Dumnezeu pentru sănătatea noastră, să nu ne mâniem spre ruinarea sufletelor noastre și să nu ne amintim injuriile îndurate, să nu facem greșeala de a o readuce la existență pe cea care, din fericire, a fost nimicită.
De vreme ce îl avem pe Cristos care este pacea, să ucidem dușmănia practicând în viața noastră credința în el. El a distrus în sine însuși zidul care îi diviza pe cei doi oameni, a făcut unul singur, restabilind pacea nu numai cu cei care luptă împotriva noastră din afară, dar și cu cei care provoacă neînțelegeri în noi înșine. Astfel, trupul nu va mai putea avea dorințe contrare duhului și duhul dorințe contrare trupului, ci înțelep­ciunea trupului va fi supusă legii divine. Atunci, recon­stituiți într-un om nou și iubitor al păcii și deveniți din doi un singur om, vom avea pacea în noi înșine.
Pacea este înțelegerea între două ființe potrivnice. Acum, de vreme ce a fost eliminat războiul intern al natu­rii noastre, să cultivăm în noi pacea, și atunci vom deveni noi înșine pace și vom demonstra că acest apelativ al lui Cristos este adevărat și autentic și în noi.
Cristos este lumina adevărată, departe de orice min­ciună. Din aceasta învățăm că și viața noastră trebuie să fie luminată de razele luminii adevărate. Razele soare­lui dreptății sunt înseși virtuțile care strălucesc și ne luminează, ca să respingem faptele întunericului și să umblăm cu onestitate ca în plină zi (cf. Rom 13,13). Să detestăm acțiunea clandestină și întunecoasă și să facem toate la lumina zilei, și astfel, vom deveni și noi lumină și, ca lumină, vom lumina pe ceilalți prin faptele noastre bune.
    Cristos este sfințirea noastră, de aceea, să ne abținem de la faptele și gândurile rele și necurate. Astfel, ne vom arăta cu adevărat părtași de numele său și vom mani­festa puterea sfințeniei nu numai prin cuvinte, ci și prin fapte.

Din tratatul Despre perfecțiunea creștină
al sfântului Grigore de Nyssa, episcop.
(PG 46, 259-262)

Reclame

Hiroshima – 73 de ani!

 

Dacă umanitatea uită istoria sau încetează să se confrunte cu ea, putem comite încă o eroare teribilă. Exact pentru acest lucru trebuie să continuăm să vorbim de Hiroshima”, a spus astăzi Kazumi Matsui, primarul orașului Hiroshima, la 73 de ani de la lansarea primei bombe atomice (Litlle Boy) asupra orașului Hiroshima. Era 6 august 1945, ora 8:15.
Trei zile mai târziu, 9 august 1945, o a doua bombă atomică (Fat Man) era lansată asupra orașului japonez Nagasaki, în jurul orei 11…

Regina păcii, roagă-te pentru noi!

O prăpastie a vieții…

prapastia si saltul credintei

Uneori este o mare prăpastie
între a crede, a fi om al credinței
și a trăi (în și din) dragostea lui Dumnezeu în care crezi.
Fericirea și pacea definesc viața celor care reușesc
să facă saltul peste această prăpastie!

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: