Arhivă etichetă pentru ‘paine’

Cadoul de ziua mea: trei porții de copilărie

Mă fascinează seriozitatea cu care copiii tratează jucăriile, păpușile, animalele de pluș. Pentru ei sunt reale: au viață, vorbesc, au nevoie de mâncare, de haine. Cu câtă pasiune spală un copil o păpușă și apoi o îmbracă și-i dă de mâncare. Cu câtă grijă pune o jucărie de pluș să doarmă lângă perna sa. Fascinantă dragoste, atenție, gingășie, altruism… Toate astea se întâmplă în timp ce oamenii mari tratează oamenii mici ca pe niște jucării uzate. Prea mulți copii „aruncați”, „uitați”, „flămânzi”…

Să (re)învățăm să dăruim pâine. Da, pâine. Nici un copil flămând nu poate fi fericit. Și sunt mulți copii care adorm și se trezesc flămânzi. Prea mulți. Asta în timp ce bucăți din „pâinea noastră”, în loc să ajungă la ei, ajunge la „gunoi”… Ce bine le-ar prinde firmiturile noastre…

Să dăruim copiilor cărți. Nu, nu filozofie, nu politică, nu teologie, ci cărțile copilăriei: cărți de desenat, cărți de povești, cărți despre îngerași și zâne, cărți despre eroi și zmei, cărți despre binele care învinge mereu răul, cărțile cu care am crescut și noi, cărțile din care ne povesteau bunicii noștri. Și să ne facem timp să le citim din ele, să desenăm cu ei…

Să dăruim copiilor jucării simple, nu doar electronice. Să redescoperim cu ei bucuria de a construi, de a inventa. Lucruri simple, dar pline de fantezie. Ce frumos e să vezi un copil cum îmbracă o păpușă sau un cățeluș de pluș convins că are viață, că-l ajută… E binele în stare pură, e fericirea în toată esența ei, e umanismul de care are nevoie omenirea pentru a învăța să ne ajutăm unii pe alții. Chiar și atunci când pare totul pierdut.

Făceți-vă timp și priviți-vă copiii sau nepoții sau vecini cum se comportă cu păpușile sau cu animalele de pluș sau cu alte jucării: se consideră deja responsabili de binele lor. Câtă grijă, câtă gingășie, câtă fantezie… Dacă și noi ne-am îngriji așa unii de alții….

De ziua copilului și de ziua mea vă aștept să facem împreună mai frumoasă copilăria celor de lângă noi, să limpezim ochii unor copii și să-i facem strălucitori. Vă invit să dăruim copiilor copilărie! Cadourile de ziua mea vreau să le oferiți copiilor. Să oferim împreună copiilor trei porții de copilărie: pâine, cărți și jucării. Să învățăm de la ei cum să ne îngrijim unii de alții.

Mulțumesc!

Dacă vrei să te alături Proiectului Paxlaur: TREI PORȚII DE COPILĂRIE: pâine, cărți și jucării, o poți face:

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO

eu-si-igantio-paxlaur-2022-ncr

TREI PORȚII DE COPILĂRIE: pâine, cărți și jucării

Împreună redăm copiilor copilăria furată de sărăcie, de război, de indiferență, de lipsa educației…

€9.00


AICI puteți citi și despre „Când sunt importanți copiii?” și când și cum și de ce trebuie să-i ajutăm: https://paxlaur.com/2022/05/11/pentru-cand-sunt-importanti-copiii/

Mulțumesc tututor pentru tot! Dumnezeu nu rămâne dator: vă va răsplăti și veți simți felul lui de a face pe cineva fericit!

Să nu ne amăgim: viitorul este al lor!

Nu mi se întâmplă mereu, însă uneori când merg pe stradă și văd bătrâni încovoiați de ani și frig, slăbiți de foame și de soare, cu ochii acoperiți de plânsul uitării și al singurătății, simt că strigă cineva la mine: „Dă-le să mănânce!”. Eu? De unde să iau alimente ca să potolesc foamea miilor de oameni aflați în lipsuri? Și apoi, de multe ori văd că nu pâinea le lipsește, ci o inimă care să-i asculte, o gură care să le vorbească, două mâini care să-i îmbrățișeze. Văd că ei așteaptă să le dai o clipă, nu o bancnotă; să le oferi un surâs, nu un colț de pâine; să știi să te așezi pentru un moment lângă ei, nu să le arunci în fugă din surplusul tău. Asta înseamnă să le potolești inima, nu stomacul; să le ștergi lacrima din ochii lor brăzdați de durere; să-i ții de mână. Chiar așa: noi am luat vreodată un bătrân de mână? Am simțit acea piele care și-a pierdut catifelarea tinereții, însă acum poartă înscrisă istoria vieții și a suferinței? Sunt impresionante urmele, ridurile pe care le lasă timpul și durerea!

Ce putem face noi pentru săraci? În primul rând, să nu-i judecăm. Apoi să-i ascultăm. Apoi să le dăm tot ce putem din ceea ce suntem și avem. Să oferim, chiar și atunci când ne prefacem că nu avem, speriați că nu o să ne ajungă pentru noi sau pentru cei apropiați nouă, speriați de ziua de mâine.

Ce bine că în evanghelie cei care aveau șapte pâini nu le-au ascuns, nu le-au ținut pentru ei. Să ne fie frică de oamenii care adună, de oamenii care nu știu să ofere, de oamenii care risipesc în timp ce alții strâng fiecare bob din lacrimile foamei. Să ne temem de oamenii care se uită în altă parte când ochii înlăcrimați îi cheamă și le cere ajutorul. Să ne cutremurăm cu gândul la ziua judecății când vom da socoteală pentru acea clipă în care am mâncat cu lăcomie și am risipit mâncare fără să ne pese că alții, chiar în același timp, se sting în durerile înfometării. Numai iubirea ne poate salva, însă trebuie să fie o iubire pusă în fapte, vizibilă, manifestată.

Viitorul e al săracilor. Împărăția cerurilor este a celor flămânzi. Fericirea este a celor care au fost și sunt însetați de dreptate. Binecuvântarea este pentru cei care au împărțit cu generozitate. Ce tristă este ziua când oamenii care nu (mai!) știu cum este să fii flămând trăiesc indiferenți și nu le (mai!) pasă de ceilalți care încă mai știu!Dacă suntem creștini, să nu uităm că de lângă Isus nu a plecat nimeni însetat, flămând, gol, bolnav… Dacă ne numim creștini trebuie să fim asemenea lui! Să nu ne amăgim: nu semănăm cu el dacă ne culcăm îmbuibați și indiferenți, în timp ce lângă noi trăiesc oameni, mai ales copii, care adorm flămânzi, goi, suferinzi, ne-iubiți. Încă nu semănăm cu Isus Cristos cel disprețuit și sărac dacă nu am învățat să oferim din puținul pe care-l avem. În mâinile Domnului puținul nostru, sărăcia noastră devine binecuvântare pentru viața celuilalt, ca în evanghelie. Toți avem ceva de oferit, pentru că toți am primit (1Cor 4,7).


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,1-10
În zilele acelea, adunându-se din nou o mulţime mare şi neavând ce să mănânce, Isus i-a chemat pe discipoli şi le-a spus: 2 „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. 3 Dacă îi trimit acasă flămânzi, vor leşina pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe”. 4Discipolii lui i-au răspuns: „Cum ar putea cineva să-i hrănească pe aceştia cu pâine, aici în pustiu?” 5El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” I-au spus: „Şapte”. 6 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor lui ca să le pună înainte. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii. 7 Şi mai aveau câţiva peştişori. Binecuvântându-i, a spus ca şi pe aceştia să-i pună înainte. 8 Au mâncat, s-au săturat şi au adunat, din ceea ce a prisosit, din bucăţi şapte coşuri. 9 Erau cam patru mii. El le-a dat drumul 10 şi îndată, urcându-se cu discipolii săi în barcă, a venit în părţile Dalmanutei.

Cuvântul Domnului




Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)

Pentru un COPIL BOLNAV (proiectul lunii februarie 2022)

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00

Ce formă are „pâinea cea de toate zilele”?

Mare har să știi, să vezi, să simți ce formă are „pâinea cea de toate zilele” în viața celui de lângă tine. Doar așa putem deveni răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile pe care le înalță cel de lângă noi. Tu când spui Tatăl nostru și ajungi la „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” la ce te gândești? Dar cel de lângă tine? Mai ales cel care zice „astăzi” cu teamă de „mâine”? Pentru unii mâine nu există: nici să dea, nici să primească…  Și da, de multe ori e vorba chiar de pâine, de o pâine: ceea ce pentru noi e o doar pâine, pentru alții e „Pâinea”, adică totul.


Dacă vreți să faceți o faptă bună față de un copil, vă invit să participați la proiectele Paxlaur (detalii AICI: ajută un copil):

  • caută un copil sărac din jurul tău și ajută-l să meargă și să ajungă cu bine, entuziasmat, la școală și să se întoarcă liniștit acasă.

sau

Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă (proiectul lunii octombrie 2021)

Dacă vrei să ajuți un copil să ajungă mai repede la școală și acasă, susține Paxlaur și proiectul lunii octombrie 2021 prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) – Dăncuță Laurențiu. Sau în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€10.00


%d blogeri au apreciat: