Am ajuns la final. Mulțumesc pentru că ați susținut proiectul „O carte și o pâine pentru un copil” (VIDEO)

Astăzi încheiem proiectul „O carte și o pâine pentru un copil” (https://paxlaur.com/2020/05/14/ofer-o-carte-si-o-paine-unui-copil-ofera-si-tu/). Bunătatea voastră a făcut să fie o experiență minunată. Abia aștept să vă împărtășesc lucrările minunate pe care inima voastră plină de bunătate și generozitate le-a realizat.

A fost una dintre cele mai frumoase aniversări trăite până acum!
Vă mulțumesc.
Din toată inima.
Sunteți făpturi minunate!
Domnul să vă binecuvânteze cu mulți și buni ani!

Suntem în ajun de „Ziua copilului”. Merităm toți urarea aceasta și fericirea din inima acestor copii minunați pe care i-ați ajutat.

La mulți ani în special copiilor și copilăriei din inima noastră!

Și nu, nu e finalul. E abia începutul…

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!

Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

Mulțumesc pentru speranța primită!

Vă mulțumesc pentru gândul vostru bun, pentru urările, rugăciunile și generozitatea voastră.
Prin felul în care ați răspuns la proiectul „O carte și o pâine pentru un copil” – PROIECT care CONTINUĂ până pe 31 mai 2020 (detalii AICI)- pot spune că am avut cea mai frumoasă zi de naștere.

Am simțit alături de mine oameni, suflete mari,
oameni săraci și bogați, tineri și vârstnici, preoți, persoane consacrate și laici, mici și mari,
oameni care știu să dăruiască speranță necondiționat,
oameni care nu doar că au încredere în viitor și în Providență,
ci se implică pentru un viitor mai bun.  

Și nu mă refer doar la cei care au oferit din bunurile lor,
ci și la cei care au oferit din timpul lor și au făcut ceva,
chiar și o simplă distribuire pe Facebook sau Whatsapp,
sau au trimis un SMS sau o încurajare.
Cinste lor, cinste vouă tuturor!

Dumnezeu, iubitorul de oameni, să vă binecuvânteze cu toate harurile de care știe că aveți nevoie și să ne păstreze uniți în rugăciune și în facerea de bine!

Să fiți plini de har și imuni la orice fel de rău sufletesc sau trupesc.

Cu inima plină de fericire și recunoștință,
Pr. Laurențiu Dăncuță

Un cuvânt dur pentru cei care trădează…

felice torelli tradatorulSimon Petru ne invită în această zi să ne reînnoim credința și să ne (re)angajăm inima pe drumul fidelități în urmarea lui Cristos: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu” (In 6,68-69). Unde am putea merge? Cum altfel i-am putea mulțumi Domnului dacă nu tocmai rămânând fideli „voturilor făcute Domnului de faţă cu tot poporul său? Ce altceva i-am putea da în schimb Domnului pentru tot binele pe care ni l-a făcut” (cf. Ps 116,12.14)?

Cuvintele lui Isus – și mai ales viața sa! – au generat mereu neînțelegere și refuz, abandonare și trădare. A fost și este neînțeles de oamenii care nu caută pâinea vieții care să le potolească „foamea inimii, dorul sufletului după veșnicie”, ci vor doar pâinea care să-i sature astăzi. Acești oameni nu sunt interesați de mâine, de suflet, de mântuire (cf. In 6,26-27). Cristos a fost și este neînțeles și respins de cei care nu cred că poate exista un Dumnezeu și cu atât mai puțin cred că Dumnezeu s-a făcut om, s-a întrupat, s-a jertfit pentru noi și acum ni se oferă ca hrană. Ei nu cred și mulți nici măcar nu încearcă să înțeleagă, să pătrundă în misterul acestei iubiri!

Dar cel mai trist este atunci când vedem că Domnul Isus este neînțeles și respins tocmai de cei pe care el i-a ales, de discipolii săi care murmură și astăzi spunând: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?” (In 6,60). Și nu doar că murmură, dar mulți se retrag și nu mai merg alături de el, ba chiar îl trădează (cf. In 6,66). Să fim atenți la cuvântul dur pe care Isus îl adresează celor pe care i-a ales, la cuvântul pe care ni-l adresează nouă: „Oare nu v-am ales eu pe voi? Dar unul dintre voi este un diavol” (cf. In 6,70).

Cât de înfricoșătoare sunt aceste cuvinte: „Unul dintre voi este un diavol”! Să ne trezim și să reînnoim credința noastră, iubirea noastră față de Domnul. Să nu murmurăm împotriva lui Cristos. Să ne ridicăm și să ne amintim lucrările minunate pe care le-a făcut în viața noastră. Da, este adevărat: am avut momente în care nu am înțeles, în care am fost umiliți, căzuți. Am suferit. Ne-am simțit singuri. Abandonați! Amăgiți! Însă acum, astăzi, ne hrănește cu trupul său, ne mângâie prin cuvintele sale. Să nu uităm binele pe care Domnul ni l-a făcut: „Recunoaște în inima ta că, așa cum un om îl educă pe fiul său, așa te educă pe tine Domnul Dumnezeul tău! Păzește poruncile lui! Fii fidel, statornic!… Începând de astăzi însuși Domnul te va hrăni cu pâinea vieții și te va călăuzi spre o țară bună, unde nu vei mai duce lipsă de nimic… Ai grijă să nu-l uiți pe Domnul Dumnezeul tău” (cf. Dt 8,1-16).


Cristos și cuvintele sale nu se schimbă:
sunt aceleași ieri, astăzi și în veci (Evr 13,8).
Să nu ne temem de „sânge și carne”, imaginea sacrificiului.
Să nu fugim de cruce!
Să nu refuzăm crucea prin care am fost răscumpărați.


6 mai 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 3-a a Paştelui
Ss. Benedicta, fc.; Petru Nolasco, călug.
Fap 9,31-42; Ps 115; In 6,60-69

LECTURA I
Biserica creştea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt.
Citire din Faptele Apostolilor 9,31-42
În zilele acelea, Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria; se consolida şi umbla în frica de Domnul şi creştea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt. 32 Trecând pe la toate comunităţile, Petru a coborât şi la sfinţii care locuiesc în Lida. 33 Acolo a găsit un om cu numele de Eneas, care zăcea la pat de opt ani, fiind paralizat. 34 Petru i-a zis: „Eneas, Isus Cristos te vindecă. Ridică-te şi strânge-ţi singur patul!” Şi acesta îndată s- a ridicat. 35 Şi toţi cei care locuiau în Lida şi Saron l-au văzut şi s-au întors la Domnul. 36 Era la Iope o credincioasă cu numele de Tabita, care, tradus, înseamnă „Gazelă”. Aceasta era plină de fapte bune şi de pomenile pe care le făcea. 37 Tocmai în acele zile, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au spălat-o, au pus-o în camera de sus. 38 Întrucât Lida era aproape de Iope, discipolii au auzit că Petru se găsea acolo şi au trimis doi bărbaţi la el ca să-l cheme: „Vino fără întârziere până la noi!” 39 Petru, ridicându-se, a plecat cu ei. Când a ajuns, l-au dus în camera de sus şi toate văduvele s-au adunat în jurul lui, plângând şi arătându-i tunicile şi hainele pe care le făcea Tabita pe când era cu ele. 40 Petru, după ce i-a trimis pe toţi afară, a îngenuncheat, s-a rugat şi, întorcându-se spre trup, a spus: „Tabita, ridică-te!” Ea a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, s-a aşezat, 41 iar el, dându-i mâna, a ridicat-o. Chemându-i pe sfinţi şi pe văduve, le-a prezentat-o vie. 42 Faptul a devenit cunoscut în toată localitatea Iope şi mulţi au crezut în Domnul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),12-13.14-15.16-17 (R.: 12)
R.: Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
sau:
Aleluia.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

14 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său.
15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea credincioşilor săi. R..

16 Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău,
eu, slujitorul tău şi fiul slujitoarei tale!
Tu ai desfăcut legăturile mele.
17 Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 6,63b.68c
(Aleluia) Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice. (Aleluia)

EVANGHELIA
Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,60-69
În acel timp, mulţi dintre discipolii lui Isus au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?” 61 Dar Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: „Vă scandalizează acest lucru? 62 Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul Omului urcându-se acolo unde a fost mai înainte? 63 Duhul este acela care dă viaţa, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred”. De fapt, Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este acela care îl va trăda. 65 Şi le-a zis: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi este dat de la Tatăl”. 66 După aceasta, mulţi dintre discipolii lui au plecat şi nu mai mergeau după el. 67 Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?” 68 Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, 69 iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: