Mulțumesc pentru speranța primită!

Vă mulțumesc pentru gândul vostru bun, pentru urările, rugăciunile și generozitatea voastră.
Prin felul în care ați răspuns la proiectul „O carte și o pâine pentru un copil” – PROIECT care CONTINUĂ până pe 31 mai 2020 (detalii AICI)- pot spune că am avut cea mai frumoasă zi de naștere.

Am simțit alături de mine oameni, suflete mari,
oameni săraci și bogați, tineri și vârstnici, preoți, persoane consacrate și laici, mici și mari,
oameni care știu să dăruiască speranță necondiționat,
oameni care nu doar că au încredere în viitor și în Providență,
ci se implică pentru un viitor mai bun.  

Și nu mă refer doar la cei care au oferit din bunurile lor,
ci și la cei care au oferit din timpul lor și au făcut ceva,
chiar și o simplă distribuire pe Facebook sau Whatsapp,
sau au trimis un SMS sau o încurajare.
Cinste lor, cinste vouă tuturor!

Dumnezeu, iubitorul de oameni, să vă binecuvânteze cu toate harurile de care știe că aveți nevoie și să ne păstreze uniți în rugăciune și în facerea de bine!

Să fiți plini de har și imuni la orice fel de rău sufletesc sau trupesc.

Cu inima plină de fericire și recunoștință,
Pr. Laurențiu Dăncuță

Ofer o carte și o pâine unui copil. Oferă și tu…

14-31 mai 2020

Sunt copii la care școala nu ajunge în acest timp de pandemie. Unii nu au nici curent electric, de unde să aibă televizor, tablete sau internet? Știu deja o parte din reacțiile cititorilor, reacții care încolțesc deseori și în mintea mea: e vina Statului (guvernat haotic timp de 30 de ani în privința educației, și nu numai) și/sau a părinților (bețivi, leneși, iresponsabili etc.). Dar mai știu și că în inimă încolțește imaginea ochilor blânzi ai copiilor care suferă pe nedrept: unde sau care este vina lor pentru că s-au născut în astfel de condiții? Și de ce trebuie să sufere dacă cineva (noi, adică tu și eu) poate face ceva pentru a-i salva pe ei și viitorul lor? Împreună putem rupe acest lanț al sărăciei și al ne-educației pentru a da lor, țării noastre și nouă înșine un viitor mai bun, o verigă de speranță.

Curând este ziua mea. Tot curând va fi și Ziua copilului. Unii copii vor sărbători chiar și în timp de pandemie. Alții, cei săraci, vor continua să sufere… Pentru ei pandemia asta a schimbat doar chipul suferinței, lacrimile și lipsurile amestecându-se în același mod, poate acum un pic mai ritmat.

Vă invit ca la urările și rugăciunile pe care le veți face de ziua mea, să adăugați (după bunăvoința și posibilitățile fiecăruia) o carte și o pâine unui copil sărac. Cine nu poate o pâine întreagă e suficient să ofere o felie de pâine: 1 RON. Împreună vom face un coș de pâine și vom alina suferința celor mici, foamea și lipsurile lor. Vă mulțumesc!

Dacă nu poți dărui, roagă-te pentru acești copii și du mai departe vestea despre acest proiect. Dumnezeu va avea grijă ca tocmai prin tine proiectul să ajungă la inima celui care poate hrăni viitorul prin generozitatea sa.

Dacă puteți dărui mai mult decât o carte și o pâine, vă invit să transformăm proiectul acesta în: O tabletă și o pâine. E un vis îndrăzneț, tocmai pentru că și cei care știu să ofere sunt oameni îndrăzneți.

Ținând cont de bunăvoința arătată de cititori față de alte proiecte Paxlaur, sper să putem oferi împreună copiilor de ziua lor 100 de cărți, 100 de pâini și cinci tablete.

CONCRET
puteți contribui la acest proiect donând un RON sau un Euro, cinci, șase, zece… După posibilități.
Pentru o pâine caldă și o carte bună sunt necesari 25-30 RON
(pentru o tabletă și o pâine…: 600-800 RON).

Vă invit să susțineți acest proiect Paxlaur prin:

  • PayPal (paxlaur@yahoo.com);
  • RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu
  • RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

Pentru donații materiale (cărți și rechizite) și pentru donații prin mandat poștal vă rog să mă contactați pentru detalii la adresa de email: paxlaur@yahoo.com.
Vă mulțumesc din inimă!

PS. Când suntem îngrijorați în fața viitorului, să recitim aceste două fragmente din Sfânta Scriptură:
Evanghelia după Sfântul Marcu 12,41-44;
Cartea Întâi a Regilor 17,8-16.

Vă invit să facem aceasta nu pentru că este la modă să strângem fonduri,
ci pentru ca solidaritatea să devină o modă:
a împărți cu cei săraci este adevăratul stil de a fi.

Data lansării acestui proiect: 14 mai 2020, ziua în care am fost chemați toți, indiferent de religie sau cultură, să ne unim în rugăciune, post și fapte de caritate pentru a depăși pandemia de coronavirus și consecințele ei.
Durata proiectului: 14 – 31 mai 2020.
Beneficiar: viitorul nostru, acel viitor care acum suferă în cei mici și săraci.

Să ne hrănim viitorul!

Oferă și tu o carte și o pâine unui copil sărac!

€6,00

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

Primăvara creștinilor și risipa de energie

Risipim energie căutând vinovați pentru ce (ni) se întâmplă.
Epuizăm resurse lăsându-ne cuprinși de nerăbdare și ură.
Considerăm viața o proprietate manipulabilă,
iar pe celălalt un instrument.
Devenim mânioși când nu-l mai putem controla,
când descoperim că celălalt este diferit,
mai bun sau mai sănătos decât noi.
Mânioși, am vrea să decidem noi moartea și viața,
cine să fie cuprins de boală și cine nu.

Ești doar un om!
Nu te mai lua la trântă cu Diavolul,
ci ține-te de mână cu Dumnezeu!

Suferința care ne inundă simțurile risipește calmul caracteristic lunii florilor, „primăverii” creștinilor, timpului Pascal. În aceste vremuri de grea încercare, cei care credem în Cristos înviat trebuie să fim „o singură inimă și un singur suflet”: să punem totul în comun ca să dăm mărturie cu multă putere despre învierea Domnului (Fap 4,32-33).

Zilele întunecate de suferință ne alungă calmul, ba chiar și bunăvoința. Uneori se risipește și speranța, iar lipsiți de ea devenim șovăielnici în credință și iubire. Ne temem de răul care vine. Ne pierdem calmul și devenim mânioși. Începem să ne luăm la trântă cu răul, în loc să ne ținem și mai strâns de Dumnezeu. Risipim energie căutând vinovați pentru ce (ni) se întâmplă. Epuizăm resurse lăsându-ne cuprinși de nerăbdare și ură. Considerăm viața o proprietate manipulabilă, iar pe celălalt un instrument. Devenim mânioși când nu-l mai putem controla, când descoperim că celălalt este diferit, mai bun sau mai sănătos decât noi. Mânioși, am vrea să decidem noi moartea și viața, cine să fie cuprins de boală și cine nu.

Aceasta în loc să facem liniște și să invocăm prezența Domnului. El poate spune și astăzi „mării virusate”: „Potolește-te!”. Iar peste inima noastră s-ar așeza calmul (Mc 4,39).

Este adevărat: suntem prea mici ca să luptăm singuri răul. Însă, deși mici, avem Duhul înfierii care ne ajută să-i spunem lui Dumnezeu Tată (Rom 8,15). Am primit harul credinței: suntem copii iubiți de Tatăl și ne putem ține de mână cu Domnul care a învins moartea, răul și boală, cu Domnul care dă speranță și viitor. El poate să liniștească Pământul zdruncinat de virus, de neliniște, de ură (Mt 4,23; Ier 29,11).

Când suntem încercați de dubii în privința eficacității ținerii de mână cu Domnul, să recitim cu smerenie minunea orbului vindecat: „I-au adus un orb și l-au rugat să-l atingă. Isus, luându-l de mână, l-a condus în afara satului” și l-a vindecat. Iar orbul vedea toate lucrurile clar. Când Dumnezeu te ia de mână ești salvat: începi să „vezi clar” lumea și omul pe care îl desconsiderai, omul de lângă tine care părea un „copac care umblă”, un obiect (Mc 8,22-25). Să folosim acest timp pentru a cultiva calmul, risipindu-se astfel din noi orice ură, orice mânie, și devenind fiii Dumnezeului încet la mânie și plin de iubire (Ex 34,6).

Cristos e veșnic viu!

Acest articol face parte din seria „De mână cu Dumnezeu”. 
Aici poți citi: 
1. De mână cu Dumnezeu: Idiferența. Implicarea poartă chipul și numele iubirii.

2. De mână cu Dumnezeu: Toți o doresc…

3. Tăcerea oprește bârfa, însă doar adevărul o vindecă…

4. De mână cu Dumnezeu cel veșnic viu

Să ne hrănim viitorul!

Oferă și tu o carte și o pâine unui copil sărac!

€6,00

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: