Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘papa Francisc’

Străinul care bate la uşa noastră

Posted by Paxlaur pe 14/01/2018

ziua migrantului si a refugiatului VaticanMesajul Sfântului Părinte Francisc
 pentru a 104-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului
(14 ianuarie 2018)

A primi, a proteja, a promova şi a integra pe migranţi şi pe refugiaţi

Iubiţi fraţi şi surori!

„Când vine un străin în ţara voastră, să nu-l asupriţi! Pe străin să-l consideraţi ca pe un băştinaş dintre voi; să-l iubeşti ca pe tine însuţi, căci străini aţi fost în ţara Egiptului! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Lev 19,34).

În timpul primilor mei ani de pontificat am exprimat în mod repetat preocupare specială faţă de situaţia tristă a atâtor migranţi şi refugiaţi care fug de războaie, de persecuţii, de dezastre naturale şi de sărăcie. Este vorba fără îndoială de un „semn al timpurilor” pe care am încercat să-l citesc, invocând lumina Duhului Sfânt încă de la vizita mea la Lampedusa la 8 iulie 2013. Instituind noul Dicaster pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, am voit ca o secţiune specială, pusă ad tempus sub conducerea mea directă, să exprime grija Bisericii faţă de migranţi, evacuaţi, refugiaţi şi victime ale traficului de persoane.

Fiecare străin care bate la uşa noastră este o ocazie de întâlnire cu Isus Cristos, care se identifică cu străinul primit sau refuzat din orice epocă (cf. Mt 25,35.43). Domnul încredinţează iubirii materne a Bisericii fiecare fiinţă umană constrânsă să-şi părăsească propria patrie în căutarea unui viitor mai bun[1]. Această grijă trebuie să se exprime concret în fiecare etapă a experienţei migratoare: de la plecare la călătorie, de la sosire la întoarcere. Este o mare responsabilitate pe care Biserica vrea s-o împărtăşească cu toţi credincioşii şi bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă, care sunt chemaţi să răspundă la numeroasele provocări puse de migraţiile contemporane cu generozitate, rapiditate, înţelepciune şi clarviziune, fiecare după propriile posibilităţi.

În această privinţă, doresc să reafirm că „răspunsul nostru comun s-ar putea articula în jurul a patru verbe: a primi, a proteja, a promova şi a integra”[2].

Luând în considerare scenariul actual, a primi înseamnă înainte de toate a oferi migranţilor şi refugiaţilor posibilităţi mai ample de intrare sigură şi legală în ţările de destinaţie. În acest sens, este de dorit o angajare concretă pentru ca să fie stabilită şi simplificată acordarea de vize umanitare şi pentru reîntregirea familiei. În acelaşi timp, doresc ca un număr mai mare de ţări să adopte programe de sponsorship privată şi comunitară şi să deschidă coridoare umanitare pentru refugiaţii mai vulnerabili. În afară de asta, ar fi oportun să se prevadă vize temporare speciale pentru persoanele care scapă din conflicte în ţările învecinate. Nu sunt o soluţie potrivită expulzările colective şi arbitrare de migranţi şi refugiaţi, mai ales când ele sunt făcute spre ţări care nu pot garanta respectarea demnităţii şi a drepturilor fundamentale[3]. Subliniez din nou importanţa de a oferi migranţilor şi refugiaţilor o primă aranjare adecvată şi frumoasă. „Programele de primire răspândită, deja demarate în diferite localităţi, par în schimb să uşureze întâlnirea personală, să permită o calitate mai bună a serviciilor şi să ofere garanţii mai mari de succes”[4]. Principiul centralităţii persoanei umane, afirmat cu fermitate de iubitul meu predecesor Benedict al XVI-lea[5], ne obligă să punem mereu siguranţa personală înaintea celei naţionale. Prin urmare, este necesar să se formeze în mod adecvat personalul care se ocupă de controalele de frontieră. Condiţiile migranţilor, ale celor care cer azil şi ale refugiaţilor cer ca să le fie garantate siguranţa personală şi accesul la serviciile de bază. În numele demnităţii fundamentale a fiecărei persoane, trebuie să se străduiască să prefere soluţii alternative la detenţie pentru cei care intră în teritoriul naţional fără a fi autorizaţi[6].

Al doilea verb, a proteja, se declină într-o întreagă serie de acţiuni în apărarea drepturilor şi demnităţii migranţilor şi refugiaţilor, independent de status-ul lor migrator[7]. Această protecţie începe în patrie şi constă în oferirea de informaţii sigure şi certificate înainte de plecare şi în salvgardarea lor de practicile de recrutare ilegală[8]. Ea ar trebui continuată, pe cât posibil, în ţara de imigraţie, asigurând migranţilor o asistenţă consulară adecvată, dreptul de a păstra mereu cu ei documentele de identitate personală, un acces egal la justiţie, posibilitatea de a deschide conturi bancare personale şi garanţia unei minime subzistenţe vitale. Dacă sunt recunoscute şi valorizate în mod oportun, capacităţile şi competenţele migranţilor, ale celor care cer azil şi ale refugiaţilor, reprezintă o adevărat resursă pentru comunităţile care le primesc[9]. Pentru aceasta doresc ca, respectând demnitatea lor, să le fie acordate libertatea de mişcare în ţara de primire, posibilitatea de a munci şi accesul la mijloacele de telecomunicaţie. Pentru cei care decid să se întoarcă în patrie, subliniez oportunitatea de a dezvolta programe de reintegrare de muncă şi socială. Convenţia Internaţională despre Drepturile Copilului oferă o bază juridică universală pentru protejarea minorilor migranţi. Faţă de ei trebuie să se evite orice formă de detenţie în virtutea status-ului lor migrator, în timp ce trebuie asigurat accesul obişnuit la instruirea primară şi secundară. De asemenea, este necesar să se garanteze rămânerea regulamentară la împlinirea vârstei majore şi posibilitatea de a continua studii. Pentru minorii neînsoţiţi sau separaţi de familia lor este important să se prevadă programe de îngrijire temporară sau încredinţare[10]. Respectând dreptul universal la o naţionalitate, aceasta trebuie recunoscută şi certificată în mod oportun tuturor băieţilor şi fetelor în momentul naşterii. Situaţia de apatrid în care uneori se află migranţi şi refugiaţi poate să fie evitată cu uşurinţă printr-o „legislaţie despre cetăţenie conformă cu principiile fundamentale ale dreptului internaţional”[11]. Status-ul migrator n-ar trebui să limiteze accesul la asistenţa sanitară naţională şi la sistemele de pensii, precum şi la transferarea contribuţiilor lor în caz de repatriere.

A promova înseamnă în mod esenţial a se ocupa pentru ca toţi migranţii şi refugiaţii precum şi comunităţile care îi primesc să fie puşi în condiţia de a se realiza ca persoane în toate dimensiunile care compun omenitatea voită de Creator[12]. Între aceste dimensiuni trebuie recunoscută valoarea justă dimensiunii religioase, garantând tuturor străinilor prezenţi în teritoriu libertatea de profesare şi practică religioasă. Mulţi migranţi şi refugiaţi au competenţe care trebuie certificate şi valorizate în mod adecvat. De vreme ce „munca umană prin natura sa este destinată să unească popoarele”[13], încurajez să se facă eforturi pentru ca să fie promovată inserarea socială şi de muncă a migranţilor şi refugiaţilor, garantând tuturor – inclusiv celor care cer azil – posibilitatea de a munci, parcursuri formative lingvistice şi de cetăţenie activă şi o informare adecvată în limbile lor originale. În cazul minorilor migranţi, implicarea lor în activităţi de muncă cere să fie reglementată în aşa fel încât să prevină abuzuri şi ameninţări la adresa creşterii lor normale. În 2006, Benedict al XVI-lea sublinia că în contextul migrator familia este „loc şi resursă a culturii vieţii şi făcător de integrare de valori”[14]. Integritatea sa trebuie promovată mereu, favorizând reîntregirea familială – cu includerea bunicilor, fraţilor şi nepoţilor – fără a o face să depindă vreodată de condiţii economice. Faţă de migranţi, de cei care cer azil şi de refugiaţi în situaţii de neputinţă, trebuie asigurat atenţii şi sprijine mai mari. Deşi consider că trebuie elogiate eforturile făcute până acum de multe ţări în termeni de cooperare internaţională şi asistenţă umanitară, doresc ca în distribuirea acestor ajutoare să se ia în considerare necesităţile (de exemplu asistenţa medicală şi socială şi educaţia) ţărilor în curs de dezvoltare care primesc imense fluxuri de refugiaţi şi migranţi şi, la fel, să se includă printre destinatari comunităţile locale aflate în situaţie de a nu putea evolua material şi de vulnerabilitate[15].

Ultimul verb, a integra, se pune pe planul oportunităţilor de îmbogăţire interculturală generate de prezenţa migranţilor şi refugiaţilor. Integrarea nu este „o asimilare, care induce la suprimarea sau la uitarea propriei identităţi culturale. Contactul cu celălalt duce mai degrabă la descoperirea «secretului» său, la deschiderea faţă de el pentru a primi aspectele sale valabile şi a contribui astfel la o cunoaştere reciprocă mai mare. Este un proces prelungit care tinde să formeze societăţi şi culturi, făcându-le tot mai mult reflexie a darurilor multiforme ale lui Dumnezeu oferite oamenilor”[16]. Acest proces poate să fie accelerat prin oferirea cetăţeniei dezlegată de condiţii economice şi lingvistice şi a parcursurilor de reglementare extraordinară pentru migranţi care pot să justifice o lungă rămânere în ţară. Insist iarăşi asupra necesităţii de a favoriza în orice mod cultura întâlnirii, multiplicând oportunităţile de schimb intercultural, documentând şi răspândind bunele practici de integrare şi dezvoltând programe menite să pregătească pentru procesele integrative comunităţile locale. Simt că trebuie să subliniez cazul special al străinilor constrânşi să părăsească ţara de imigraţie din cauza crizelor umanitare. Aceste persoane cer să le fie asigurată o asistenţă adecvată pentru repatriere şi programe de reintegrare în muncă în patrie.

În conformitate cu tradiţia sa pastorală, Biserica este disponibilă să se angajeze personal pentru a realiza toate iniţiativele propuse mai sus, dar pentru a obţine rezultatele sperate este indispensabilă contribuţia comunităţii politice şi a societăţii civile, fiecare după propriile responsabilităţi.

În timpul Întâlnirii Naţiunilor Unite, celebrată la New York la 19 septembrie 2016, leader mondiali au exprimat clar voinţa lor de a se angaja în favoarea migranţilor şi a refugiaţilor pentru a salva vieţile lor şi a proteja drepturile lor, împărtăşind această responsabilitate la nivel global. În acest scop, statele s-au angajat să întocmească şi să aprobe până la sfârşitul anului 2018 două pacte globale (Global Compacts), unul dedicat refugiaţilor şi unul referitor la refugiaţi.

Iubiţi fraţi şi surori, în lumina acestor procese demarate, lunile următoare reprezintă o oportunitate privilegiată pentru a prezenta şi a susţine acţiunile concrete în care am voit să declin cele patru verbe. Aşadar, vă invit să profităm de orice ocazie pentru a împărtăşi acest mesaj cu toţi actorii politici şi sociali care sunt implicaţi – sau interesaţi să participe – la procesul care va duce la aprobarea celor două pacte globale.

Astăzi, 15 august, celebrăm solemnitatea Ridicării la cer a Mariei Preasfinte. Mama lui Dumnezeu a experimentat asupra sa duritatea exilului (cf. Mt 2,13-15), a însoţit cu iubire drumul Fiului până la Calvar şi acum împărtăşeşte veşnic gloria Lui. Mijlocirii sale materne să încredinţăm speranţele tuturor migranţilor şi refugiaţilor din lume şi dorinţele comunităţilor care îi primesc, pentru ca, în conformitate cu suprema poruncă divină, să învăţăm cu toţii să-l iubim pe celălalt, pe cel străin, ca pe noi înşine.

Din Vatican, 15 august 2017

Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

[1] Cf. Pius al XII-lea, Constituţia apostolică Exsul familia, Tit. I, I.

[2] Discurs adresat participanţilor la Forumul Internaţional „Migraţii şi pace”, 21 februarie 2017.

[3] Cf. Intervenţia observatorului permanent al Sfântului Scaun la a 103-a Sesiune a Consiliului OIM, 26 noiembrie 2013.

[4] Discurs adresat participanţilor la Forumul Internaţional „Migraţii şi pace”.

[5] Cf. Benedict al XVI-lea, Scrisoarea enciclică Caritas in veritate, 47.

[6] Cf. Intervenţia observatorului permanent al Sfântului Scaun la a XX-a Sesiune a Consiliului Drepturilor Umane, 22 iunie 2012.

[7] Cf. Benedict al XVI-lea, Scrisoarea enciclică Caritas in veritate, 62.

[8] Cf. Consiliul Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor, Instrucţiunea Erga migrantes caritas Christi, 6.

[9] Cf. Benedict al XVI-lea, Discurs adresat participanţilor la al VI-lea Congres Mondial pentru Pastoraţia Migranţilor şi Refugiaţilor, 9 noiembrie 2009.

[10] Cf. Idem, Mesaj pentru Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului (2010); Observator permanent al Sfântului Scaun, Intervenţie la a XXVI-a Sesiune Ordinară a Consiliului pentru Drepturile Omului despre drepturile umane ale migranţilor, 13 iunie 2014.

[11] Consiliul Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor şi Consiliul Pontifical Cor Unum, A-l primi pe Cristos în refugiaţi şi în persoanele dezrădăcinate forţat, 2013, 70.

[12] Cf. Paul al VI-lea, Scrisoarea enciclică Populorum progressio, 14.

[13] Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea enciclică Centesimus annus, 27.

[14] Benedict al XVI-lea, Mesaj pentru Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului 2007.

[15] Cf. Consiliul Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor şi Consiliul Pontifical Cor Unum, A-l primi pe Cristos în refugiaţi şi în persoanele dezrădăcinate forţat, 2013, 30-31.

[16] Ioan Paul al II-lea, Mesaj pentru Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului 2005, 24 noiembrie 2004.

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Doamna Sărăcie are chipul tău…

Posted by Paxlaur pe 19/11/2017

rabdare saracie calm bogatie sperantaMesajul Sfântului Părinte papa Francisc pentru prima Zi Mondială a Săracilor – zi insitutuită din voința Sanctității Sale la 13 iunie 2017 – începe amintind învățătura sfântului Ioan: „Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta și adevărul” (1In 3,18).

Începând de astăzi, an de an se va organiza o zi mondială dedicată săracilor, un timp de har în care să ne amintim că sărăcia „ne interpelează în fiecare zi cu miile sale fețe marcate de durere, de marginalizare, de samavolnicie, de violență, de torturi și de închisoare, de război, de privarea de libertate și de demnitate, de ignoranță și de analfabetism, de urgența sanitară și de lipsa locului de muncă, de traficul de persoane și de sclavie, de exil și de mizerie, de migrațiune forțată. Sărăcia are fața de femei, de bărbați și de copii exploatați pentru interese lașe, călcați în picioare de logicile perverse ale puterii și banului. Această listă nemiloasă și niciodată completă suntem constrânși s-o compunem în fața sărăciei rod al nedreptății sociale, al mizeriei morale, al avidității câtorva și al indiferenței generalizate” (nr. 5).

Celebrând această Zi Mondială în duminica ce precede solemnitatea „Domnul nostru Isus Cristos Regele Universului”, papa Francisc ne amintește că, de fapt, „regalitatea lui Cristos reiese în toată semnificația sa tocmai pe Golgota, când Nevinovatul pironit pe cruce, sărac, gol și privat de toate, întrupează și revelează plinătatea iubirii lui Dumnezeu” (nr. 7). Această iubire a lui Dumnezeu față de cei săraci trebuie să se regăsească și în viața noastră, căci fiecare am primit din partea Domnului talanți, haruri. Iar printre acești talanți se numără și dragostea față de cei săraci, suferinzi, abandonați. Stă în puterea noastră să folosim bine acești talanți sau să-i îngropăm, trăind în indiferență. Ce alegem? Cum ne comportăm față de cei săraci? Nu cumva ne socotim pe noi înșine săraci tocmai că ne comparăm cu cei bogați, uitând de cei care sunt mult mai săraci decât noi?

Sfântul Părinte amintește în mesajul său pentru această zi cuvintele sfântului Ioan Gură de Aur: „Dacă vreți să cinstiți trupul lui Cristos, nu-l neglijați când este gol; nu-l cinstiți pe Cristos euharisticul cu veșminte de mătase, în timp ce în afara templului îl neglijați pe acest alt Cristos care este chinuit de frig și de goliciune” (Hom. in Matthaeum, 50, 3: PG 58). „Astăzi suntem chemați să întindem mâna către cei săraci, să-i întâlnim, să-i privim în ochi, să-i îmbrățișăm, pentru a-i face să simtă căldura iubirii care frânge cercul singurătății. Mâna lor întinsă spre noi este și o invitați de a ieși din certitudinile și comoditățile noastre și să recunoaștem valoarea pe care o constituie sărăcia în ea însăși” (nr.3).


„Binecuvântate sunt mâinile
care se deschid ca să-i primească pe cei săraci
și să-i ajute:
sunt mâini care aduc speranță” (papa Franscic).


19 noiembrie 2017 

† DUMINICA a 33-a de peste an
Sf. Abdia, profet
Prov 31,10-13.19-20.30-31; Ps 127; 1Tes 5,1-6; Mt 25,14-30 (Mt 25,14-15.19-21)

LECTURA I
Daţi-i după rodul mâinilor sale!
Citire din cartea Proverbelor 31,10-13.19-20.30-31
Femeia de valoare cine o poate găsi? Ea este mai preţioasă decât coralii din depărtare. Inima soţului ei se încrede în ea şi prada nu-i va lipsi. 12 Ea îi procură binele, şi nu răul, în toate zilele vieţii ei. 13 Ea caută lână şi in şi face lucruri plăcute cu palmele sale. 19 Mâinile ei se întind spre furcă şi palmele sale apucă fusul. 20 Ea îşi desface palma către cel umil şi-şi întinde mâna către cel nevoiaş. 30 Falsă este graţiozitatea şi deşartă e frumuseţea femeii, dar cea care se teme de Domnul, ea trebuie lăudată. 31 Daţi-i după rodul mâinilor sale şi lucrările ei s-o laude la porţi!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 127(128),1-2.3.4-5 (R.: cf. 1a)
R.: Fericit este omul care se teme de Domnul!

1 Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul
şi umblă pe căile sale!
2 Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale;
vei fi fericit şi toate îţi vor merge bine. R.

3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale;
copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului
împrejurul mesei tale. R.

4 Iată, aşa va fi binecuvântat omul
care se teme de Domnul!
5 Să te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca să vezi fericirea Ierusalimului
în toate zilele vieţii tale. R.

LECTURA A II-A
Ziua Domnului să nu vă surprindă ca un hoţ.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 5,1-6
Fraţilor, cât despre timpul şi momentul acela, nu aveţi nevoie ca să vi se scrie, 2 căci voi înşivă ştiţi precis că ziua Domnului vine ca un hoţ în timpul nopţii. 3 Când vor zice unii: „Pace şi linişte!”, atunci, pe neaşteptate, va cădea peste ei devastarea precum durerile naşterii peste cea însărcinată şi nu vor scăpa. 4 Însă voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, încât ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ. 5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. 6 Aşadar, să nu dormim precum ceilalţi, ci să veghem şi să nu ne pierdem cumpătul.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,4a.5b
(Aleluia) Rămâneţi în mine şi eu în voi, spune Domnul. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia)

EVANGHELIA
Peste puţin ai fost credincios: intră în bucuria stăpânului tău!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,14-30
În acel timp, Isus le-a spus această parabolă discipolilor săi: „Un om, voind să plece într-o călătorie, şi-a chemat servitorii şi le-a încredinţat bunurile sale. 15 Şi unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după propria putere. Apoi a plecat. Îndată, 16 cel care primise cinci talanţi s-a dus, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci. 17 La fel cel cu doi talanţi, a câştigat alţi doi. 18 Dar cel care primise unul s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns banii stăpânului său. 19 După mult timp, a venit stăpânul acelor servitori şi le-a cerut cont. 20 Venind cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, spunând: «Stăpâne, cinci talanţi mi-ai dat, iată, alţi cinci talanţi am câştigat!” 21 Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» 22 Venind apoi cel cu doi talanţi, a spus: «Stăpâne, doi talanţi mi-ai dat, iată, alţi doi talanţi am câştigat». 23 Stăpânul i-a zis: «Bine, servitor bun şi credincios! Peste puţin ai fost credincios, te voi stabili peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!» 24 În sfârşit, venind şi cel care primise un talant, a zis: «Stăpâne, ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat, 25 şi, pentru că m-am temut, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!» 26 Dar stăpânul i-a răspuns: «Servitor rău şi leneş! Ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat. 27 Deci trebuia să depui banii mei la bancheri, iar la venirea mea, aş fi retras ce este al meu cu dobândă. 28 Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi! 29Pentru că oricui are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are. 30Iar pe servitorul netrebnic aruncaţi-l afară în întuneric: acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor!»”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, ziua mondiala a saracilor | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

E bine de știut

Posted by Paxlaur pe 15/11/2017

 

Posted in E bine de ştiut, Muzica, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

E bine de știut…

Posted by Paxlaur pe 08/11/2017

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Știți…

Posted by Paxlaur pe 06/11/2017

Posted in E bine de ştiut, Lecturi | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: