De mână cu Dumnezeu cel veșnic viu

Ești doar un om!
Nu te mai lua la trântă cu Diavolul,
ci ține-te de mână cu Dumnezeu!

Cristos a înviat!

Ce virtute ți-ar plăcea să ai peste 5-10 ani? Ce simți acum că ar putea înfrumuseța sufletul tău? Ce virtute ar face viața ta mai armonioasă? Sfântul Anton abate spunea: „Cel care bate fierul, mai întâi se gândește ce va face: seceră, sabie, secure. Așa și noi trebuie să ne gândim ce virtute vrem să dobândim, ca să nu ne ostenim în zadar”.

Prezența lui Cristos cel veșnic viu devine o binecuvântare pentru omenirea încercată de suferință. Avându-l alături putem cere orice și vom primi pentru ca bucuria noastră să fie deplină (In 16,23-24). Ce virtute simțim că ne lipsește? Să nu ne concentrăm doar pe păcatele care ne întunecă viața și sărbătorile, ci să ne inventariem virtuțile: să valorificăm ce avem și să cerem cu smerenie și credință ce ne lipsește.

Acum este timpul potrivit (2Cor 6,2)! Astăzi este în mijlocul nostru Isus din Nazaret, om adevărat și Dumnezeu adevărat. Oare poate fi ceva mai fascinant decât să stai în prezența Celui care învinge moartea? Ce poate fi mai liniștitor decât să te poți ține de mână cu un Dumnezeu iubitor de oameni, cu Domnul care din iubire învinge moartea, păcatul, răul? El va învinge și această boală! Cu el vom ieși biruitori din lupta cu virusul!

Este adevărat că nu toți simt și trăiesc iubirea Celui înviat. Dacă roadele învierii nu ajung la noi înseamnă că nu am îmbrățișat tot adevărul. Lipsa de sinceritate este o piedică în întâlnirea cu Cristos: Adevărul nu poate sta împreună cu ipocrizia. Cel înviat este lumina care alungă întunericul fățărniciei. Cine vrea să-l întâlnească trebuie să fie complet sincer și transparent în trăirea vocației sale.

Într-una din călătoriile apostolice, un copil s-a apropiat de papa Ioan Paul al II-lea și i-a spus: „Te știu! Te știu de la televizor! Ești Papa! Te știu și mă bucur să văd că în realitate ești ca la televizor și la televizor ești ca în realitate… Mereu același!”. În acest timp de har, prezența Celui mort și înviat ne încurajează să îmbrățișăm sinceritatea și să îndepărtăm orice urmă de ipocrizie. Rodul învierii este de a fi mereu același: în fața lui Dumnezeu și a oamenilor, în caz de boală ca și în timp de sănătate, în tristețe și în fericire. Totul este posibil pentru cel care se ține de mână cu Dumnezeu care este același ieri, astăzi și în veac (Evr 13,8).

Cristos a înviat!

Acest articol face parte din seria „De mână cu Dumnezeu”. 
Aici poți citi: 
1. De mână cu Dumnezeu: Idiferența. Implicarea poartă chipul și numele iubirii.

2. De mână cu Dumnezeu: Toți o doresc…

3. Tăcerea oprește bârfa, însă doar adevărul o vindecă…

Să ne hrănim viitorul!

Oferă și tu o carte și o pâine unui copil sărac!

€6,00

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

În lumina învierii strălucește iubirea

cropped-drum-dragoste-viata.jpgSuferințele lui Cristos dau mărturie inimii că „nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13). Acesta este misterul pe care îl contemplăm cu uimire și-l mărturisim cu credință în aceste zile: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3,16). Dumnezeu ne iubește și prin viața, patima, moartea și învierea lui Isus din Nazaret ne-a arătat cât de prețios este sufletul nostru pentru el, cât de prețioasă este întreaga noastră viață: prin crucea și învierea lui Cristos i-a dăruit nemurirea, mântuind-o!

Oricine celebrează în aceste zile iubirea și viața simte că în lumina învierii ele au o nouă strălucire. Cel veșnic viu, Cristos glorificat, aprinde în inima noastră o nouă speranță: iubirea este forța care ne face capabili de orice sacrificiu. Totodată, glorificarea lui Cristos este garanția că sacrificiile făcute din iubire nu se pierd, ci aduc roade bogate în inima fiecărui om (In 12,24-26).

Fericită este ziua în care înțelegem că iubirea este forța care scoate din pământ nu doar splendoarea și parfumul florilor, nu doar bogăția roadelor, ci mai ales este forța care îl smulge pe Cristos morții, îl scoate din mormânt și astfel cimentează în fiecare inimă adevărul: „Tare ca moartea este iubirea… Apele mari nu pot să stingă iubirea, nici râurile s-o spele”, nici mormântul să o înăbușe (Ct 8,6-7). Iubirea poate totul: ea învinge răul și ura, teama și moartea.

Inima înflăcărată de acest adevăr se simte totuși tulburată văzând că în misterul pascal, ca și în iubire, se împletesc durerea și frumusețea, moartea și viața, întunericul și lumina, disperarea și speranța, puterea și slăbiciunea. Este atât de multă splendoare în învierea lui Cristos și în a iubi, însă aceste mistere rămân mereu un amestec de frumusețe și durere, de grâu și neghină (Mt 13,24-30). Și totuși noi rămânem înrădăcinați în convingerea că victoria finală aparține frumuseții și vieții.

Astfel, privind la Cristos înviat, la biruința lui asupra răului, ne simțim motivați să iubim în mod autentic, fără măsură, până la moarte. Victoria lui Cristos asupra răului, a urii și a morții ne încurajează să trăim frumos și să iubim necondiționat.


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Nu te ascunde în spatele slăbiciunilor tale. Începe din casa ta…

putere si slabiciuneSă privim cu atenție la persoanele din evanghelie: Maria Magdalena, din care Isus a scos şapte diavoli; ucenici care „jeleau şi plângeau” mortea lui Isus, dar nu credeau în învierea lui; alți doi ucenici care mergeau la câmp, dar care fie nu erau buni povestitori, fie nu se bucurau de prea multă credibilitate în rândul comunității pentru că nu au fost crezuți când au povestit despre întâlnirea cu Cristos cel înviat. Și apostolii care, necredincioși și ei, sunt mustrați de Cristos „pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu i-au crezut pe cei care l-au văzut înviat din morţi”.

Ei bine, acestor oameni le apare Cristos și – în pofida slăbiciunii și a necredinței lor – le încredințează nobila misiune: „Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!”. Să privim la ei și la gestul lui Cristos și să înțelegem că la această misiune suntem chemați și noi, așa slabi și necredincioși cum ne dovedim în atât de multe împrejurări.

Cristos insistă ca noi să-i fim martori. Insistă! E adevărat că ne dojenește pentru necredința și împietrirea inimii noastre, dar apoi ne trimite să predicăm evanghelia. Cristos nu renunță la noi! Cristos e fascinant: insistă! Face totul ca noi să credem: ne trimite zeci de mesageri, de semne. Mai mult, ni se descoperă și ni se oferă pe el însuși în cuvântul și pâinea vieții. O, dacă am înțelege că „dreapta Domnului face lucruri minunate în viața noastră. El, Domnul, ne înalță, ne dă viață tocmai ca să putem istorisi faptele sale minunate” (cf. Ps 117,16-17).

„Sus inima”, răsună prin sfânta Liturghie în viața ta: Cristos te vrea martorul său. Nu-l refuza! Nu te ascunde în spatele slăbiciunilor tale. Nu uita că Isus îți repetă cuvintele rostite sfântului Paul: „Îți este suficient harul meu, căci puterea mea se împlinește în slăbiciune”. Așadar, acceptă astăzi misiunea încredințată, spunând: „Mă voi lăuda cu mai multă bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos” (2Cor 12,8-9).

Suntem slabi, fragili, însă harul său ne susține. Mai mult, „dragostea sa ne constrânge” (2Cor 5,14) astfel încât „noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit” (Fap 4,20). Să privim în jurul nostru și să înțelegem că omenirea are nevoie de Cristos, de viață, de înviere. Să ascultăm strigătul fraților noștri însetați de Cristos, să nu fim surzi sau indiferenți la cei care au nevoie de puterea învierii lui Isus. Din zeci de colțuri ale lumii răsună și astăzi: „Vreau să-l cunosc pe Cristos și puterea învierii lui și comuniunea la pătimirile sale” (Fil 3,10). Mergi și predică evanghelia la toată făptura, începând din casa ta!


Dumnezeu ne-a ales!
„El a ales cele nebune ale lumii
ca să-i facă de rușine pe cei înțelepți;
a ales cele nesemnificative ale lumii, cele de jos și disprețuite…
așa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu” (1Cor 1,27-29).


 

22 aprilie 2017 

Sâmbătă din octava Paştelui
Ss. Soter şi Caius, pp.; Leonida, m.
Fap 4,13-21; Ps 117; Mc 16,9-15

LECTURA I
Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit.
Citire din Faptele Apostolilor 4,13-21
În zilele acelea, văzând comandanţii, bătrânii şi cărturarii îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără învăţătură şi necunoscători, au rămas uimiţi. Îi recunoşteau că fuseseră cu Isus. 14 Dar privindu-l pe omul vindecat, care stătea în picioare împreună cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă. 15 Atunci, poruncindu-le să iasă afară din Sinedriu, s-au sfătuit între ei, 16spunând: „Ce să facem cu aceşti oameni? Căci le este cunoscut tuturor celor care locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a săvârşit un semn evident şi nu-l putem nega. 17 Dar ca aceasta să nu se răspândească şi mai mult în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta!” 18 Şi, chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească absolut deloc şi să nu mai înveţe în numele lui Isus. 19 Dar Petru şi Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecaţi voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu! 20 Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit”. 21 Dar ei, ameninţându-i din nou, i-au lăsat să plece – negăsind nimic pentru ce să-i pedepsească – din cauza poporului, pentru că toţi îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 117(118),1 şi 14-15.16ab-18.19-21 (R.: 21a)
R.: Te laud, Doamne, pentru că tu m-ai ascultat.
sau:
Aleluia.

1 Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun:
veşnică este îndurarea lui!
14 Domnul este tăria şi lauda mea:
el este mântuirea mea.
15 Strigăte de bucurie şi de biruinţă
se aud în corturile celor drepţi. R.

16ab Dreapta Domnului a făcut lucruri minunate,
dreapta Domnului m-a înălţat.
17 Nu voi muri, ci voi trăi
şi voi istorisi faptele Domnului. R.

18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit,
dar nu m-a lăsat pradă morţii.
19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii,
ca să intru şi să-l laud pe Domnul! R.

20 Aceasta este poarta Domnului:
cei drepţi vor intra prin ea.
21 Te laud pentru că mi-ai răspuns
şi ai fost mântuirea mea. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 117(118),24
(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! (Aleluia)

EVANGHELIA
Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 16,9-15
După ce a înviat, în dimineaţa primei zile a săptămânii, Isus i-a apărut mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte diavoli. 10 Ea a plecat şi a povestit celor care fuseseră cu el, care acum se jeleau şi plângeau. 11 Dar ei, auzind că trăieşte şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o. 12 După acestea, a apărut altor doi dintre ei sub o altă înfăţişare, în timp ce mergeau la câmp, 13 iar ei s-au întors şi au povestit celorlalţi, însă nu i-au crezut nici pe aceştia. 14 În sfârşit, le-a apărut şi celor unsprezece pe când stăteau la masă şi i-a dojenit pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu i-au crezut pe cei care l-au văzut înviat din morţi. 15 Apoi le-a spus: „Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!”

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: