Sfântul Andrei

Este o zi mare pentru mulţi dintre cei care poartă numele sfântului Andrei. Am început această zi cu sfânta Liturghie celebrată în memoria acestui apostol şi oferind un gând şi o rugăciune pentru toţi sărbătoriţii acestei zile: Andrei, Andreea, Andra etc. Braţele sfântului Andrei, întinse pe crucea martiriului, să vă cuprindă ocrotitor şi să vă apere de orice rău. Fie ca în această zi şi întotdeauna voi, cei care-i purtaţi numele, dar şi noi toţi ceilalţi, să-i simţim prezenţa, mângâierea şi forţa cu care-i atrage pe oameni la Cristos pentru a-i face fericiţi. Să răsune în inima noastră cuvintele bucuriei lui: „L-am găsit pe Mesia” (In 1,41).
Andrei a fost un om fericit şi împlinit: să ne ajute şi pe noi să fim!

Iată câteva omagii aduse acestui mare apostol. În primul rând un imn-rugăciune, folosit de Liturgia orelor la rugăciunea de dimineaţă:

În largul Mării Galileii ai fost cândva pescar de peşti;
Chemat fiind de Domnul însă, acum pescar de oameni eşti.
Aruncă-ţi peste noi năvodul, apostol bun şi sfânt Andrei,
Şi, strânşi din valurile lumii, la tine-n ceruri să ne iei.

De frate l-ai avut pe Petru, chemat şi dânsul de Isus;
La viaţa scurtă, pământească, aceeaşi mamă v-a adus.
Nedespărţiţi aţi fost în viaţă, la moarte aţi rămas tot fraţi,
Căci aţi murit de-aceleaşi chinuri, pe-aceeaşi cruce atârnaţi.

Şi cum în viaţa trecătoare aţi fost mereu tovarăşi buni,
Vă este fruntea-mpodobită de-aceleaşi veşnice cununi.
Ca fii ai crucii dureroase şi ai Bisericii părinţi,
Acum în ceruri vă revine un loc de cinste printre sfinţi.

Andrei, tu când aflat-ai unde îşi are Domnul adăpost,
Pe Petru l-ai condus la dânsul; arătător de drum i-ai fost.
Pe noi cei slabi, în rătăcire, rugămu-ne să nu ne laşi,
De Domnul vrem să fim alături; condu spre el ai noştri paşi.

Cristos în fruntea turmei sale, l-a pus pe bunul frate-al tău
S-o apere de viclenia şi de atacul Celui Rău.
Supunere şi ascultare revarsă-n inimi tuturor,
Ca toţi pe el să-l recunoască de unic şi obştesc păstor.

Ne dă şi nouă din iubirea de care sufletul ţi-e plin
Şi care te-a atras pe urma Învăţătorului divin,
Ca-n ceasu-n care părăsi-vom acest pământ pustiu, mizer,
Pe Domnul Sfânt cu bucurie să-l preamărim cu tine-n cer.
Amin.

Un alt omagiu adus celui sărbătorit astăzi vine din partea părintelui Bisericii, sfântul Ioan Gură de Aur:

L-am găsit pe Mesia
Andrei, după ce a rămas cu Isus şi a învăţat multe, nu a voit să ţină această comoară doar pentru sine, ci a alergat în grabă la fratele său ca să-i împărtăşească ceea ce primise. Consideră cu atenţie ceea ce i-a spus fra­telui său: L-am găsit pe Mesia, care, tradus, înseamnă Cristos (In 1,41). Vezi în ce mod face cunoscut ceea ce învăţase în scurt timp? Pe de o parte, el face cunos­cută autoritatea Învăţătorului care îi convinsese pe uce­nici şi, pe de altă parte, interesul şi entuziasmul pe care aceştia l-au avut încă de la început faţă de învăţătura lui. Cuvântul său provine dintr-un suflet care doreşte cu nerăbdare venirea lui Mesia, care aşteaptă venirea lui din cer, care este cuprins de bucurie când îl vede sosind şi care se grăbeşte să împărtăşească şi altora această veste bună. Faptul că l-a făcut îndată părtaş pe fratele său la ceea ce aflase ne arată cât de mult îl iubea, cât de mult era legat de cei dragi şi cât de sinceră era grija sa de a le întinde o mână în drumul lor spiritual.
    Notează, de asemenea, că şi Petru are încă de la început un suflet docil şi ascultător, căci aleargă fără întârziere. L-a adus la Isus (In 1,42), spune evanghelistul.
Însă nimeni să nu condamne uşurinţa cu care acesta a primit cuvântul fratelui său, fără să-l cerceteze pe îndelete. E posibil ca el să-i fi povestit fratelui mai pe larg şi mai detaliat. Însă evangheliştii relatează pe scurt multe fapte, fiind preocupaţi de concizia lor. Pe de altă parte, nu se spune că Petru a crezut îndată, ci că l-a adus la Isus; i l-a încredinţat ca să fie instruit de el în toate. De fapt, acolo mai era un discipol care lua şi el parte la această instruire.
    Dacă Ioan Botezătorul, atunci când a spus: Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu şi El este cel care botează în Duh (In 1,29.33), l-a lăsat pe Cristos să ofere o învă­ţătură mai clară despre el, cu atât mai mult a trebuit să facă acest lucru Andrei, care nu se considera capabil să le explice pe toate. L-a condus pe fratele său la însuşi izvorul luminii cu atâta grabă şi bucurie, ca să nu aştepte câtuşi de puţin.

Din Omiliile asupra Evangheliei după Ioan
ale sfântului Ioan Crisostomul, episcop
(Omil. 19, 1: PG 59, 120-121)

Domnul să ne binecuvânteze pe toţi prin mijlocirea sfântului Andrei: Dumnezeule atotputernic, ascultă rugăciunea noastră, pe care ţi-o înălţăm în sărbătoarea sfântului apostol Andrei pentru noi înşine şi pentru toţi cei care-i poartă numele; el, care a fost vestitor al evangheliei şi păstor al Bisericii tale, să ne fie puternic mijlocitor în ceruri pentru a primi de la bunătatea ta toate harurile de care avem nevoie şi pentru a putea trăi această zi de sărbătoare spre slava ta şi spre fericirea fraţilor noştri. Aşa te rugăm prin Cristos Domnul nostru. Amin

Despre sfântul Andrei puteţi citi şi aici: viaţa sfântului Andrei.

De dragul colegilor şi al prietenilor Sergiu

Pentru că am mai mulţi colegi şi prieteni care poartă numele sfântului sărbătorit astăzi, sfântul Sergiu, m-am gândit să pun ceva date despre acest martir al Bisericii. Bineînţeles, împreună cu toate urările de bine pentru colegi şi prieteni: să vă bucuraţi mereu de ocrotirea şi mijlocirea patronului vostru ceresc.

Datele sunt preluate de pe www.arcb.ro

Diferitele martirologii amintesc mulţi sfinţi cu acest nume; între ei, cel mai popular este reformatorul vieţii mănăstireşti în Rusia, născut în anul 1314 dintr-o familie nobilă, din regiunea Rostov, familie care, după pierderea averii, a emigrat la Redonez, în regiunea Moscova. Răspândirea numelui Sergiu (Sârghie, Serghie) în Rusia şi în ţările slave (chiar şi în Orient) se datorează devoţiunii faţă de „părintele monahismului” în Rusia, mort la 25 septembrie 1392, dată la care este sărbătorită amintirea lui.

Un alt renumit sfânt care a purtat acest nume este Papa Sergiu I, amintit la 8 septembrie. De loc este din Siria, dar s-a stabilit la Roma, după ce familia lui, fugind din faţa invadatorilor mahomedani, şi-a fixat locuinţa la Palermo. Sfinţit preot în 683, după patru ani, a fost ales papă. Chiar de la început, a trebuit să dea dovadă de o fermitate deosebită în conducerea Bisericii, din cauza apariţiei în Roma a doi antipapi, Teodor şi Pasquale, şi în faţa ameninţării amestecului din partea împăratului Iustinian al II-lea, care îi cerea să subscrie canoanele Conciliului Trulan, dintre care multe erau în mod evident tendenţioase. „Prefer să mor mai degrabă decât să fiu de acord cu o greşeală”, a fost răspunsul Papei. El este cel care a introdus în slujbă, înainte de Sf. Împărtăşanie, cântarea: „Agnus Dei”, „Mielul lui Dumnezeu”. Tot el a stabilit datele sărbătorilor: Buna-Vestire, Adormirea Maicii Domnului, Naşterea Maicii Domnului, Purificaţiunea (2 februarie). Şi atunci, ca şi astăzi, Sf. Împărtăşanie şi cinstirea Maicii Domnului făceau parte dintre problemele esenţiale ale vieţii creştine.

Sfântul Sergiu, pe care îl amintim astăzi, este un martir din Cezareea Capadociei. Aproape ignorat de documentele hagiografice bizantine şi greceşti, a avut o oarecare popularitate în Apus, datorită unei Passio în limba latină, care astfel istoriseşte martiriul lui: „În timpul sărbătorilor anuale în cinstea lui Jupiter, pe vremea împăratului Diocleţian, guvernatorul Armeniei şi al Capadociei, Sapricius, aflându-se la Cezarea, a dat ordin ca toţi creştinii din cetate să fie convocaţi în faţa templului păgân, spre a-i constrânge să-i aducă jertfă zeului Jupiter. În mulţime apare şi Sergiu, un magistrat în vârstă, care părăsise toga pentru a îmbrăţişa rasa de pustnic”.

Apropierea lui a făcut ca toate focurile pregătite pentru sacrificii să se stingă. Imediat, fenomenul a fost atribuit creştinilor, care, prin refuzul lor, au atras mânia zeului. Sergiu iese în faţa tuturor şi arată că motivul neputinţei zeilor păgâni trebuie căutat mult mai sus, în atotputernicia adevăratului şi unicului Dumnezeu, adorat de creştini. Sergiu a fost arestat şi condus în faţa guvernatorului şi, în cadrul unei judecăţi sumare, a fost condamnat să i se taie capul.

Sentinţa a fost executată imediat: era 24 februarie. Trupul martirului a fost luat de creştini şi înmormântat în proprietatea unei doamne credincioase. De aici, rămăşiţele pământeşti au fost transportate în Spania, în localitatea andaluză Ubeda.

(Sursa foto: www.4.bp.blogspot.com)

Oscar, dar sfântul (din 3 februarie), nu premiile (din 27 februarie)!

Nu ai cum să auzi Oscar şi să nu te gândeşti la filme.
Cine va lua premiul Oscar anul acesta, la sfârşit de februarie?! Habar nu am.

Dar iată că eu scriu despre Oscar astăzi, 3 februarie, şi nu mă gândesc la filme, ci la sfântul pe care-l sărbătorim astăzi, chiar dacă e pus un pic în umbră de mult cunoscutul sfânt Blaziu, sărbătorit în aceeaşi zi.

Iată pe scurt viaţa lui, după cum e pe www.arcb.ro:

Sfântul Oscar a trăit în secolul al IX-lea şi este supranumit apostolul Europei de Nord. A fost călugăr benedectin, în vestita mănăstire de la Corbia (în Picardia – Franţa). După convertirea la creştinism a regelui Harald al Danemarcei, în anul 826, Ansgar este chemat să predice Evanghelia în Danemarca şi Scandinavia. A fost primul episcop de Hamburg şi arhiepiscop delegat pentru Scandinavia. Activitatea sa misionară a avut ca rod convertirea la creştinism a regelui Olaf. Sfântul Ansgar (Oscar) a murit la 3 februarie 865, după o viaţă dăruită cu totul vestirii Sfintei Evanghelii. A trăit 64 de ani, între care 34 de ani ca misionar.

Acum citesc dintr-o carte viaţa lui mai pe larg şi am să adaug mâine mai multe lucruri interesante.

Până atunci, sfinte Oscar, roagă-te pentru noi!

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: