Arhivă etichetă pentru ‘paxlaur’

Mulțumesc!… Și o melodie!

Într-o Carte mare
Cineva la fel de mare
a scris toate lacrimile pe care le-ați șters
și toate zâmbetele pe care le-ați oferit copiilor.
S-au simțit iubiți și asta nu se uită!

Mulțumesc din inimă tuturor celor care au susținut proiectul Trei porții de copilărie: o pâine, o carte și o jucărie (10.05.2022 – 31.05.2022- Detalii AICI).

A fost și este una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea: zâmbetul copiilor. Domnul să vă țină inima plină de pace pentru binele făcut celor mici, frații săi. Și același Dumnezeu să ne ajute să nu uităm că ziua copilului este în fiecare zi pentru că toți copiii merită să fie fericiți zilnic, merită să se simtă iubiți și ocrotiți zilnic. 

Vă invit să fiți în continuare alături de copiii din jurul vostru și de cei pe care îi susținem prin Proiectele Paxlaur. Și dacă s-a întâmplat ca unii dintre să ratăm copilăria, mai ales fericirea și inocența ei, să muncim ca toți cei mici, frații Domnului, să se bucure de copilărie. Ceea ce ne-a lipsit nouă să le prisosească lor astfel încât să-și păstreze inima inocentă și să fie mereu sfinți și fericiți. Aceasta e singura cale spre o lume plină de pace: fericirea lor de astăzi este pacea noastră de fiecare zi prezentă și viitoare.




Dacă vrei să te alături Proiectelor Paxlaur în favoarea copiilor o poți face oricând:

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO
copiii-si-importanta-prezentului-ziua-mea-2022-1-1

Alături de copiii sprijiniți prin Proiectele Paxlaur: pentru o viață frumoasă.

Viața este atât de frumoasă, dar nu toți se pot bucura de ea. Și asta pentru că nu toți se simt iubiți.

€9.00

Și melodia: Voltaj – De la capat (Vezi AICI)

De ce? (1)

Există fericiri pe care nu le înțelegi
până când nu ajungi să le trăiești!
Și asta e una dintre ele.

Era prin 2011. Veneam spre seară cu mașina (un microbuz) dinspre Pașcani spre Iași. La ieșirea din Pașcani era plin de oameni care așteptau după o zi de muncă o „ocazie” spre casă, spre sat. Dacă tot eram singur într-o mașină mare, am zis să opresc și să … ajut. Am umplut microbuzul cu „navetiști” de prin satele dintre Pașcani și Târgu Frumos. Lângă mine, în față, s-a așezat o doamnă pe la 50-60 de ani… După vreo 10 km au început să coboare, fiecare unde își avea casa sau unde mai avea treabă. Clar, toți încercau – unii insistent, alții mai mult de formă – să plătească simbolic drumul, șoferul, „ocazia”. Dar cum drumul era deja plătit de altcineva (deci nici un merit din partea mea!) l-am refuzat politicos pe primul, i-am zis celui de-al doilea să cumpere bomboane pentru copii, la fel și celui de-al treilea… Când mă pregăteam să spun și celui de-al patrulea că nu e nevoie să-mi plătească și că poate folosi banii pentru copii sau nepoți (mă rog, e mult spus banii, cred că era ceva simbolic, cred, adică poate erau 2-3 lei), doamna de lângă mine a sărit ca arsă: „De ce nu luați bani? Ce urmăriți? Nici la primul, nici la al doilea, nici … Sigur urmăriți ceva… Ce vă iese la toată afacerea asta? Trebuie să ne luați bani ca să fim siguri că nu aveți alte interese”. I-am spus să se liniștească. Sunt preot, nu șofer de microbuz. Nu trăiesc din asta și nu e niciun motiv de neliniște. Și ca să fie și mai liniștită i-am promis că atunci când va veni rândul ei, îi voi lua banii fără nicio problemă, ca să fie sigură că nu urmăresc nimic. Însă ea nici măcar nu a mimat intenția de a-mi da ceva… Era prea convinsă că urmăresc ceva… Altceva!

Suspiciunea, neîncrederea erau și sunt omniprezente. Ne-am pierdut speranța în bunătate, în gratuitate, în har. De ce oare? 

Mi-am amintit de această istorie a „ocaziei” Pașcani-Iași, primind din nou o întrebare asemănătoare, doar că de data aceasta legată de campaniile Paxlaur (Detalii AICI: https://paxlaur.com): „De ce faci asta? Ce-ți iese? Ce urmărești?”.

Ca și atunci, la Pașcani, și acum, pe Paxlaur.com, motivele sunt multe. Dar cel mai puternic e pentru că niciodată nu am simțit atâta fericire ca atunci când am ajutat o persoană necunoscută, dar complet necunoscută. Ați încercat? Merită! E atât de fascinant să ajuți un om pe care nu l-ai întâlnit niciodată și pe care, cel mai probabil, nu-l vei (mai) întâlni niciodată. Un om pe care nu-l cunoști și care nu te cunoaște. Ba mai mult, pe unii îi ajuți fără să-i vezi. Ajuți un om cu care ai un singur punct comun: viața pe acest pământ. Sau poate două puncte comune: viața de acum și viața de apoi. Da, ce fericire să speri că într-o zi te va recunoaște în Paradis. 

Așadar, în primul rând de asta: fericire, speranță și credință. Fericirea de a ajuta un necunoscut, un străin, pe cineva care niciodată nu se va putea revanșa în această viață. Niciodată! Speranța Paradisului și a întâlnirii într-o lume mai bună, într-o lume dreaptă, egală, unde însuși Domnul va șterge orice lacrimă din ochii noștri. Și nu în ultimul rând, credința: cred cu tărie în ceea ce Cristos ne-a spus despre frații săi mai mici și despre viața veșnică.

Continuăm fericiți să pășim împreună străini printre străini ajutându-ne unii pe alții fără să ne vedem chipul, dar cu speranța recunoșterii în Paradis.


Dacă vrei să te alături Proiectului Paxlaur: TREI PORȚII DE COPILĂRIE: pâine, cărți și jucării, o poți face:

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO

TREI PORȚII DE COPILĂRIE: pâine, cărți și jucării

Împreună redăm copiilor copilăria furată de sărăcie, de război, de indiferență, de lipsa educației…

€9.00


AICI puteți citi și despre „Când sunt importanți copiii?” și când și cum și de ce trebuie să-i ajutăm: https://paxlaur.com/2022/05/11/pentru-cand-sunt-importanti-copiii/

Citiți și Cadoul de ziua mea: trei porții de copilărie https://paxlaur.com/2022/05/16/cadoul-de-ziua-mea-trei-portii-de-copilarie/

Te aștept

Cel drept ne deranjează, este un reproș al gândurilor noastre, al păcatelor noastre. Aceasta pentru că cel drept este ucenicul celui despre care stă scris: „Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora și ca semn de contradicție, ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi” (cf. Lc 2,34-35). Noi înșine, dacă ne trăim cu adevărat credința, nu putem trece neobservați, nu putem să nu trezim în cei de lângă noi – creștini sau nu! – măcar o întrebare despre Dumnezeu, despre Isus din Nazaret, despre viața veșnică.

Astăzi vedem atât de bine că mărturisirea curajoasă și perseverentă a adevărului este forța care pune în mișcare inima și mintea, este puterea care generează contradicții și întrebări. Noi mai avem curajul să mărturisim adevărul despre om, despre viață, despre Cristos? Ce forță are mărturisirea noastră de credință? Mișcă inimi?

Mărturia despre Cristos este mărturia despre adevăr. Și după cum pe Cristos „au căutat să-l ucidă” – și știm că într-un final l-au ucis răstignindu-l pe Cruce! –, la fel au căutat și vor căuta să-i ucidă pe martorii lui, pe cei care mărturisesc adevărul. Sentința celor care nu iubesc adevărul răsună și astăzi: „Să-l pândim pe cel drept… Să vedem dacă sunt adevărate cuvintele lui şi să încercăm ce va fi la sfârşitul lui… Să-l testăm prin jignire şi chin, ca să cunoaştem blândeţea lui şi să ne dăm seama de răbdarea lui! Să-l condamnăm la o moarte ruşinoasă”. Însă imediat Domnul ne vine în ajutor și șoptește inimii noastre: „Stai liniștit. În mijlocul încercărilor eu sunt cu tine. Nu te teme de ceea ce gândesc ei. Ei se înşală: răutatea lor i-a orbit. Ei nu cunosc tainele lui Dumnezeu, nu speră la răsplata sfinţeniei şi nici nu stimează recompensa sufletelor neprihănite”.

Mărturisindu-ne credința, sperând coroana neperitoare (cf. 1Cor 9,23-27), nu uităm că suntem și rămânem noi înșine ființe fragile. Pentru aceasta, în momentele când suntem asaltați de cei care preferă întunericul și urăsc adevărul, ne îmbărbătăm ființa însușindu-ne rugăciunea de la începutul sfintei Liturghii: „Dumnezeule, tu ne-ai pregătit ajutoare pe măsura slăbiciunii noastre. Dă-ne, te rugăm, harul să primim cu bucurie răscumpărarea adusă de Cristos şi să o mărturisim prin trăirea noastră”. Avem nevoie de ajutor pentru a-l mărturisi cu bucurie – cu bucurie, nu oricum! – pe Cristos înviat.

Forța și bucuria pentru a mărturisi adevărul ne vin și din credința că Domnul Isus, după ce a trăit, a pătimit, a murit și a înviat, după ce s-a arătat ucenicilor și a vorbit cu ei, s-a înălţat la cer şi șade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, de unde va veni din nou cu mărire să-i judce pe cei vii și pe cei morți (cf. Mc16,19; Mt 25; In 5,22.27). Susținuți de harul său, noi suntem martorii morții și învierii sale până când va veni.


Cel care crede
trăiește zilnic
în așteptarea lui Cristos
Domnul care vine.

Îți mulțumesc și TE AȘTEPT în familia Paxlaur alături de copiii în suferință!

Mulțumesc celor care au ales UN NUME DE COPIL (detalii AICI: ALEGE UN COPILhttps://paxlaur.com/2022/03/29/alege-un-nume-de-copil/). Știți bine, fiecare mulțumesc este o nouă cerere!

ALEGE UN COPIL, ALEGE VIITORUL LUI ȘI AL TĂU

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com.

€10.00


Căutau să-l prindă, dar nu venise încă ceasul lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 7,1-2.10.25-30
În acel timp, Isus umbla prin Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-l ucidă. 2 Era aproape sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor. 10 După ce au plecat fraţii săi la sărbătoare, a urcat şi el, însă nu în văzul lumii, ci pe ascuns. 25 Unii dintre cei din Ierusalim spuneau: „Nu este acesta cel pe care caută să-l ucidă? 26 Iată, vorbeşte în public şi nu-i spun nimic! Oare au recunoscut într-adevăr conducătorii că acesta este Cristos? 27 Dar acesta ştim de unde este; când va veni Cristos, nimeni nu va şti de unde este”. 28 Atunci Isus, în timp ce învăţa în templu, a strigat şi a zis: „Voi mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt; şi totuşi nu am venit de la mine însumi, ci, într-adevăr, este unul care m-a trimis, pe care voi nu-l cunoaşteţi. 29 Eu îl cunosc pentru că vin de la el şi el m-a trimis!” 30 Atunci căutau să-l prindă, dar nimeni nu a pus mâna pe el, pentru că nu venise încă ceasul lui.

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: