Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘pelerinaj’

Assisi (în imagini)

Posted by Paxlaur pe 12/10/2017

Există locuri în care parcă e mai ușor să fii sfânt și să te rogi cu înflăcărare pentru toți cei din inima ta!
Assisi sigur este un astfel de loc, mai ales atunci când mergi pentru „Exerciții spirituale”.

Iată:

Anunțuri

Posted in Calatorii si pelerinaje, Francisc din Assisi, Imagini si fotografii, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Pelerinaj la bazilica Maria-Radna

Posted by Paxlaur pe 08/09/2017

Când eram mic, 8 septembrie era sinonim cu „pelerinaj la bazilica Maria-Radna”, din Dieceza de Timișoara. Fiecare călătorie era o aventură: bunica mă ducea să-mi cunosc și să învăț să-mi iubesc „Mama”. Eram fascinat de lumea adunată acolo. Locul părea destinat miracolelor. Totul era bine și frumos până când începeam să ascult un fragment evanghelic încărcat cu nume pe care nici măcar nu reușeam să le pronunț: „Cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Abraham…” (cf. Mt 1,1-16). Nu înțelegeam rostul numelor, dar mi se părea atât de frumos sfârșitul: „Dumnezeu-cu-noi” (Mt 1,23). Toate acele nume, toată viața lor, toată istoria lor – care, de fapt, este istoria mântuirii noastre – aveau un singur rost: ca Dumnezeu să fie cu noi, să fie în mijlocul nostru, să se facă om asemenea mie.

Din Sfânta Scriptură și învățătura Bisericii, apoi și prin pelerinaje și rugăciuni, în special rugăciunea sfântului Rozariu și Îngerul Domnului, am învățat să o cunoaștem pe sfânta fecioară Maria. Am înțeles că Dumnezeu are un plan de mântuire cu omenirea, iar pentru împlinirea acestui plan avea nevoie de o femeie „plină de har”. Dumnezeu avea nevoie de o mămă pentru a deveni trup, pentru ca omul să-l poată vedea, auzi, atinge pe Emanuel, pe „Dumnezeu-cu-noi”, pe cel care a mântui poporul de păcate. Tot ceea ce Dumnezeu căuta a găsit în Maria, în fecioara din Nazaret pe care a ales-o ca mamă a sa și mama a noastră, maica lui Cristos și maica Bisericii.

Să facem sărbătoare: este ziua de naștere a Mamei noastre. Să alergăm la ea și, așezați la picioarele ei, să reînnoim iubirea și devoțiunile noastre. Să ne apropiem de ea și să-i spunem: „Vorbește-ne, Mamă, despre Isus”. Ea l-a cunoscut cel mai bine. Ea l-a iubit cel mai mult. Ea ne arată frumusețea lui Isus din Nazaret, iubirea sa pentru oameni. Totul! Să ne lăsăm astăzi inima inundată de iubirea pe care Dumnezeu o poartă omenirii și care se manifestă prin această naștere a Preacuratei. Să conștientizăm ce „Mamă” minunată ni se naște astăzi și să-l preamărim pe Dumnezeu pentru fidelitatea și bunătatea sa.

Iată, planurile lui Dumnezeu se îndeplinesc. Toate! El face și astăzi lucruri minunate astfel încât și tu, și eu, și fiecare om să putem spune împreună cu „Doamna înveșmântată în soare”: „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul… căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic și numele lui e sfânt” (cf. Ap 12,1; Lc 1,46.49). Domnul a făcut și face în viața noastră lucruri minunate tocmai prin faptul că ne-a inclus în planul său de mântuire: ne cunoaște, ne-a chemat și ne-a rânduit să fim asemenea chipului Fiului său, Isus, Fiul Mariei (cf. Rom 8,28-29).


Zilnic alergăm „sub ocrotirea ta,
sfântă Născătoare de Dumnezeu,
nu ne dispreţui rugăciunile în nevoile noastre,
ci ne mântuieşte oricând de toate primejdiile,
Fecioară slăvită şi binecuvântată”.


8 septembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 22-a de peste an
NAŞTEREA SF. FC. MARIA; Sf. Toma din Villanova, ep.
Mih 5,1-4a (Rom 8,28-30); Ps 12; Mt 1,1-16.18-23 (Mt 1,18-23);

LECTURA I
Va veni ziua în care aceea care trebuie să nască va naşte.
Citire din cartea profetului Miheia 5,1-4a
Aşa spune Domnul: „Tu, Betleem Efrata, eşti mic ca să fii printre locurile de seamă ale lui Iuda; din tine va ieşi, pentru mine, cel care va fi stăpânitor în Israel: originile lui sunt de demult, din zilele veşniciei. 2 De aceea, îi va lăsa până la timpul când cea care trebuie să nască va naşte şi restul fraţilor săi se vor întoarce la fiii lui Israel. 3 Va sta şi va paşte cu puterea Domnului şi cu mărirea numelui Domnului Dumnezeului său. Vor locui, căci el îi va face să se mărească până la marginile pământului. 4a El va fi pacea”.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

LECTURA I
Pe cei pe care de mai înainte i-a hotărât, i-a şi chemat.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,28-30
Fraţilor, ştim că toate conlucrează spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică al celor care sunt chemaţi după planul lui. 29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului său, aşa încât el să fie primul născut între mulţi fraţi; 30pe cei pe care de mai înainte i-a rânduit, i-a şi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a şi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceştia i-a şi glorificat.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 12(13),6ab.6bc (R.: Is 61,10)
R.: Mă voi bucura în Dumnezeul meu.

6ab Eu am încredere în milostivirea ta.
Inima mea tresaltă de bucurie pentru mântuirea ta. R.

6bc Voi cânta Domnului,
pentru că m-a copleşit cu daruri. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Fericită eşti, Sfântă Fecioară Marie, şi vrednică de toată lauda, căci din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Cristos, Dumnezeul nostru! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,1-16.18-23
Cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Abraham: Abraham i-a dat naştere lui Isaac; Isaac i-a dat naştere lui Iacob; Iacob le-a dat naştere lui Iuda şi fraţilor lui; 3 Iuda le-a dat naştere lui Fares şi lui Zara din Tamar; Fares i-a dat naştere lui Esrom; Esrom i-a dat naştere lui Aram; 4 Aram i-a dat naştere lui Aminadab; Aminadab i-a dat naştere lui Naason; Naason i-a dat naştere lui Salmon; 5 Salmon i-a dat naştere lui Booz din Rahab; Booz i-a dat naştere lui Obed din Rut; Obed i-a dat naştere lui Iese; 6 Iese i-a dat naştere lui David, regele. David i-a dat naştere lui Solomon, din femeia lui Urie; 7 Solomon i-a dat naştere lui Roboam; Roboam i-a dat naştere lui Abía; Abía i-a dat naştere lui Asaf; 8 Asaf i-a dat naştere lui Iosafat; Iosafat i-a dat naştere lui Ioram; Ioram i-a dat naştere lui Ozia; 9 Ozia i-a dat naştere lui Ioatam; Ioatam i-a dat naştere lui Ahaz; Ahaz i-a dat naştere lui Ezechia; 10 Ezechia i-a dat naştere lui Manase; Manase i-a dat naştere lui Amos; Amos i-a dat naştere lui Iosia; 11 Iosia le-a dat naştere lui Iehonia şi fraţilor lui, în timpul deportării în Babilon. 12 După deportarea în Babilon, Iehonia i-a dat naştere lui Salatiel; Salatiel i-a dat naştere lui Zorobabel; 13 Zorobabel i-a dat naştere lui Abiud; Abiud i-a dat naştere lui Eliachim; Eliachim i-a dat naştere lui Azor; 14 Azor i-a dat naştere lui Sadoc; Sadoc i-a dat naştere lui Ahim; Ahim i-a dat naştere lui Eliud; 15 Eliud i-a dat naştere lui Eleazar; Eleazar i-a dat naştere lui Matan; Matan i-a dat naştere lui Iacob; 16 Iacob i-a dat naştere lui Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numeşte Cristos. 18 Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. 20Cugetând el acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! 21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. 22Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul prin profetul care zice: 23 „Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emanuel”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeu-cu-noi”.

Cuvântul Domnului

Posted in Calatorii si pelerinaje, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | 2 Comments »

Să ne unim în rugăciune pentru cei bolnavi

Posted by Paxlaur pe 04/05/2017

Maria Tamaduitoarea bolnavilorNovenă pentru bolnavi: 4-12 mai 2017

Anul acesta celebrăm, la 12 mai, a XXV-a Zi Mondială a Bolnavului la nivel diecezan, cu tema: „Uimire pentru ceea ce face Dumnezeu: «Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic» (Lc 1,49)”.

Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, prin Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară, şi Centrul Diecezan Caritas Iaşi, prin Programul „Servicii de Îngrijire la Domiciliu”, iniţiază, începând cu 4 mai, novena pentru bolnavi. Aceasta precedă pelerinajul bolnavilor şi se va încheia la Cacica, vineri, 12 mai.

Rugăm preoţii, persoanele consacrate şi asociaţiile din Dieceza de Iaşi care oferă servicii sociale şi medicale persoanelor aflate în suferinţă să mediatizeze această novenă tuturor persoanelor care doresc să vină prin rugăciune în sprijinul acestor persoane.

Papa Francisc, în Scrisoarea pentru Ziua Bolnavului, subliniază următoarele: „Această zi constituie o ocazie de atenţie specială faţă de condiţia bolnavilor şi, mai în general, a celor suferinzi; şi în acelaşi timp invită care să se străduiască în favoarea lor, începând de la rude, de la lucrătorii sanitari şi de la voluntari, pentru a aduce mulţumire pentru vocaţia primită de la Domnul de a-i însoţi pe fraţii bolnavi. În afară de asta, această zi reînnoieşte în Biserică vigoarea spirituală pentru a desfăşura tot mai bine acea parte fundamentală a misiunii sale care cuprinde slujirea celor din urmă, a celor bolnavi, a celor suferinzi, a celor excluşi şi a celor marginalizaţi (cf. Ioan Paul al II-lea, Motu proprio Dolentium hominum, 11 februarie 1985, 1). Desigur, momentele de rugăciune, liturgiile euharistice şi Ungerea bolnavilor, împărtăşirea cu bolnavii şi aprofundările bioetice şi teologico-pastorale care se vor ţine la Lourdes în acele zile vor oferi o nouă contribuţie importantă la această slujire”.

Dorim să fim astfel alături de persoanele în suferinţă prin rugăciune şi comuniune spirituală.

Antonina Dogariu

*

Rugăciune de început

Doamne Isuse Cristoase, care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Te rugăm să primeşti smeritele noastre rugăciuni pentru cei încercaţi de boală! Mântuieşte-i, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul lor. Căci noi suntem neputincioşi şi nu îi putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.

Dăruieşte-le lor răbdare şi linişte, alungând de la ei toată frica şi toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheaţi de durere şi să cadă în deznădejde. Şi dacă le este de folos ca ei să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Tu care vieţuieşti şi domneşti împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin.

Ziua I (4 mai 2017)

Dumnezeul nostru, noi credem în Tine şi ne rugăm Ţie, întăreşte-ne credinţa! Te iubim: dar sporeşte-ne dragostea! Ne căim de păcatele noastre: dar fă-ne căinţa să prisosească! Te dorim ca pe cea mai înaltă dorinţă a noastră! Îţi mulţumim ca Binefăcătorului nostru celui veşnic! Te chemăm ca pe puternicul nostru Apărător.Dumnezeul nostru, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, mângâie-ne cu milostivirea şi îndurarea Ta şi apără-ne cu puterea Ta de orice boală şi neputinţă. Prin Cristos Domnul nostru. Amin. Bucură-te, Marie…

Preluat de pe www.ercis.ro

Aici puteți citi rugăciunea pentru

ZIUA Ihttps://paxlaur.com/2017/05/04/sa-ne-unim-in-rugaciune-pentru-cei-bolvani/

ZIUA a II-a: https://paxlaur.com/2017/05/05/rugaciune-pentru-cei-bolnavi/

ZIUA a III-a: https://paxlaur.com/2017/05/06/sa-ne-rugam-pentru-cei-bolnavi-ziua-a-iii-a/

Citiți și articolele de mai jos:

Se apropie Ziua Mondială a Bolnavului

Cine neglijează un bolnav, neglijează prezența lui Cristos în lume!

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Rugaciune, Ziua Mondială a Bolnavului | Etichetat: , , , , , , , | 8 Comments »

Invitaţie la Roma

Posted by Paxlaur pe 12/08/2016

Vatican_Roma_ItaliaLa întrunirea Conferinţei Episcopilor din România, între 9 şi 11 aprilie 2016, care a avut loc la Bucureşti, s-a propus realizarea unui pelerinaj naţional al catolicilor din România cu ocazia Anului Jubiliar al Milostivirii. Acest pelerinaj s-a stabilit pentru perioada 9-11 septembrie 2016 şi sunt invitaţi să participe episcopi, preoţi, persoane consacrate şi cât mai mulţi credincioşi (cel puţin 45 de persoane din fiecare dieceză sau eparhie).

Pelerinajul va include trecerea prin Poarta Sfântă a bazilicii „Sfântul Petru” din Roma, rugăciuni la mormintele apostolilor, întâlnire specială cu Sfântul Părinte papa Francisc, vizitarea catacombelor, a marilor bazilici romane şi a altor obiective din Cetatea Sfântă.

Alte sanctuare în program: Monte Grisa, Padova, Loreto, Cascia, Assisi, Cortona, Monte Berico, Motta di Livenza, Aquileia.

În acest sens, Oficiul pentru Pelerinaje al Diecezei de Iaşi organizează un pelerinaj de 13 zile, pentru a putea fi la Roma în zilele amintite. Pelerinajul va începe luni, 5 septembrie 2016, şi va avea următorul traseu: Iaşi – Budapesta – Padova – Loreto – Roma – Cascia – Assisi – Vicenza, Veneţia – Budapesta – Oradea – Iaşi, Încheindu-se sâmbătă, 17 septembrie 2016. Îmbarcarea în autocar se va face din Bacău, Roman şi Iaşi. Preţul estimativ este de 750 euro (fiind inclusă şi cina pentru fiecare seară).

Sunt invitate persoane din toată Dieceza de Iaşi.

Înscrierile se fac direct la Oficiul pentru Pelerinaje, persoane de contact fiind pr. Iosif Dorcu (tel. 0741/223160) şi dl. Emil Bejan (tel. 0723/531520).

Oficiul pentru Pelerinaje al Diecezei de Iaşi

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Recomandari | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Pentru iubitorii de pelerinaje și sanctuare

Posted by Paxlaur pe 21/01/2016

pelerinul convertitJubileul lucrătorilor din pelerinaje şi al rectorilor de sanctuare (21 ianuarie 2016)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Vă primesc cordial pe voi toţi, lucrători din pelerinajele la sanctuare. A merge pelerini la sanctuare este una dintre exprimările cele mai elocvente ale credinţei poporului lui Dumnezeu şi manifestă evlavia generaţiilor de persoane, care cu simplitate au crezut şi s-au încredinţat mijlocirii Fecioarei Maria şi a sfinţilor. Această religiozitate populară este o formă genuină de evanghelizare, care are nevoie să fie mereu promovată şi valorizată, fără a minimaliza importanţa sa. Este curios: fericitul Paul al VI-lea, în Evangelii nuntiandi, vorbeşte despre religiozitatea populară, dar spune că este mai bine să fie numită „evlavie populară”; şi după aceea, Episcopatul latinoamerican în Documentul de la Aparecida face un pas în plus şi vorbeşte despre „spiritualitate populară”. Toate cele trei concepte sunt valabile, dar împreună. De fapt, în sanctuare, oamenii noştri trăiesc spiritualitatea lor profundă, acea evlavie care de secole a plăsmuit credinţa cu devoţiuni simple, dar foarte semnificative. Să ne gândim la cum devine intensă, în unele dintre aceste locuri, rugăciunea către Cristos Răstignit, sau cea a Rozariului, sau Via Crucis

Ar fi o eroare să considerăm că acela care merge în pelerinaj nu trăieşte o spiritualitate personală ci „de masă”. În realitate, pelerinul poartă cu sine propria istorie, propria credinţă, lumini şi umbre din propria viaţă. Fiecare poartă în inimă o dorinţă specială şi o rugăciune deosebită. Cine intră în sanctuar simte imediat că se află acasă la el, primit, înţeles şi susţinut. Îmi place mult figura biblică a Anei, mama profetului Samuel. Ea, în templul din Şilo, cu inimă umflată de tristeţe îl ruga pe Domnul pentru a avea un copil. În schimb preotul Eli credea că era beată şi voia s-o alunge afară (cf. 1Sam 1,12-14). Ana reprezintă bine atâtea persoane care se pot întâlni în sanctuarele noastre. Ochii îndreptaţi spre Răstignit sau spre imaginea Sfintei Fecioare Maria, o rugăciune făcută cu lacrimi în ochi, plină de încredere. Sanctuarul este realmente un spaţiu privilegiat pentru a-l întâlni pe Domnul şi a atinge cu mâna milostivirea sa. A spovedi într-un sanctuar înseamnă a avea experienţa de a atinge cu mâna milostivirea lui Dumnezeu.

Pentru aceasta, cuvântul-cheie pe care doresc să-l subliniez astăzi împreună cu voi este primire: a-i primi pe pelerini. Cu primirea, ca să spunem aşa, „mizăm totul”. O primire afectuoasă, festivă, cordială şi răbdătoare. Este nevoie şi de răbdare! Evangheliile ni-l prezintă pe Isus mereu primitor faţă de cei care se apropie de El, în special bolnavii, păcătoşii, cei marginalizaţi. Şi ne amintim de acea expresie a sa: „Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis” (Mt 10,40). Isus a vorbit despre primire, dar mai ales a practicat-o. Când ni se spune că păcătoşii – de exemplu Matei, sau Zaheu – îl primeau pe Isus în casa lor şi la masa lor, este pentru că înainte de toate ei s-au simţit primiţi de Isus şi acest lucru le-a schimbat viaţa. Este interesant că Faptele Apostolilor se încheie cu scena sfântului Paul care, aici la Roma, „îi primea pe toţi cei care veneau la el” (Fap 28,30). Casa sa, unde locuia ca prizonier, era locul unde vestea Evanghelia. Primirea este într-adevăr determinantă pentru evanghelizare. Uneori, e suficient pur şi simplu un cuvânt, un zâmbet, pentru a face ca o persoană să se simtă primită şi binevoită.

Pelerinul care ajunge la sanctuar este adesea obosit, înfometat, însetat… Şi de atâtea ori această condiţie fizică oglindeşte şi pe cea interioară. De aceea, această persoană are nevoie să fie primită bine fie pe planul material fie pe cel spiritual. Este important ca pelerinul care trece pragul sanctuarului să se simtă tratat mai mult decât un oaspete, ca unul din familie. Trebuie să se simtă acasă la el, aşteptat, iubit şi privit cu ochi de milostivire. Oricine ar fi, tânăr sau bătrân, bogat sau sărac, bolnav şi chinuit sau turist curios, să poată găsi primirea cuvenită, pentru că în fiecare este o inimă care-l caută pe Dumnezeu, uneori fără să-şi dea seama de asta pe deplin. Să facem în aşa fel încât fiecare pelerin să aibă bucuria de a se simţi în sfârşit înţeles şi iubit. În acest mod, întorcându-se acasă va simţi nostalgie pentru ceea ce a experimentat şi va avea dorinţa de a se întoarce, dar mai ales va voi să continue drumul de credinţă în viaţa sa obişnuită.

O primire cu totul deosebită este aceea pe care o oferă slujitorii iertării lui Dumnezeu. Sanctuarul este casa iertării, unde fiecare se întâlneşte cu gingăşia Tatălui care are milă de toţi, nimeni exclus. Cel care se apropie de confesional face asta pentru că este căit, este căit de propriul păcat. Simte nevoia să se apropie acolo. Percepe clar că Dumnezeu nu-l condamnă, ci îl primeşte şi îl îmbrăţişează, ca tatăl fiului risipitor, pentru a-i reda demnitatea filială (cf. Lc 15,20-24). Preoţii care desfăşoară o slujire în sanctuare trebuie să aibă inima impregnată de milostivire; atitudinea lor trebuie să fie aceea a unui tată.

Iubiţi fraţi şi surori, să trăim cu credinţă şi cu bucurie acest Jubileu: să-l trăim ca un unic mare pelerinaj. Voi, în mod special, să trăiţi slujirea voastră ca o faptă de milostenie trupească şi sufletească. Vă asigur pentru asta de rugăciunea mea, prin mijlocirea Mariei Mama noastră. Şi voi, vă rog, cu rugăciunea voastră, însoţiţi-mă şi pe mine în pelerinajul meu. Mulţumesc.

Franciscus

Jubileul extraordinar al milostivirii

Jubileul lucrătorilor din pelerinaje şi al rectorilor de sanctuare (21 ianuarie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in Jubileul Extraordinar al Milostivirii, Lecturi, Papa Francisc | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: