Arhivă etichetă pentru ‘petru’

La mine, la tine sau la papa Francisc se gândea Paul când a scris? Sau ce o fi vrut să spună? Și cui? Coincidență?

„Să nu mai fim copii purtaţi de valuri 
şi duşi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii prin înşelăciunea oamenilor, 
prin viclenia lor în a proiecta inducerea în eroare”.

Pentru câțiva ani am trăit într-o casă în care vedeam de cel puțin 5-6 ori pe zi scrise (în diferite locuri) aceste cuvinte: „Ut non circumferamur omni vento doctrinae”. N-ai cum să nu ți le întipărești în minte și mai ales în inimă. Erau peste tot! Și la masă: mâncai și le priveai. Sau, mai bine spus, te priveau, îți vorbeau. Erau șoapte care se strecurau și ne întăreau mai mult decât hrana pentru trup! Ne pregăteau pentru zilele grele. Așa ca astea! Parcă văd și acum stema și „aud” cuvintele din fotografia alăturată acestei postări. Și unde mai pui, că în aceste zile în care toți și-au amintit că avem un Papă care vorbește (ca și cum până ieri nu ar fi spus nimic interesant, important!), în Biserică se proclamă tocmai aceste cuvinte ale apostolului Paul din Scrisoarea către Efeseni, capitolul 4.

Coincidență?!

Cei care astăzi și mâine merg la sfânta Liturghie vor asculta aceste cuvinte pe care e bine să ni le întipărim în minte și în inimă, mai mult decât titlurile senzaționale din presă. Asta dacă iubim cu adevărat Biserica și ne interesează mântuirea sufletului. Ne spune Apostolul:

1 Aşadar, vă îndemn eu, prizonierul în Domnul, să umblaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: 2 cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, 3străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului în legătura păcii.

 4 Este un [singur] trup şi un [singur] Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o [singură] speranţă, aceea a chemării voastre. 5 Este un [singur] Domno [singură] credinţă, un [singur] Botez6 un [singur] Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toate, prin toţi şi în toţi.

7 Fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Cristos. 8 De aceea [Scriptura] spune:

„Ridicându-se în înălţime,

a dus captivă captivitatea,

a dat daruri oamenilor”.

9 Dar ce înseamnă „s-a ridicat”, dacă nu [faptul] că a şi coborât în locurile cele mai de jos ale pământului? 10 Cel care a coborât este acelaşi cu cel care s-a ridicat deasupra tuturor cerurilor ca să împlinească toate.

11 Tot el i-a dat pe unii ca apostoli; pe alţii, ca profeţi; pe alţii, ca evanghelişti; pe alţii, ca păstori şi învăţători 12 pentru desăvârşirea sfinţilor în vederea lucrării slujirii spre edificarea trupului lui Cristos, 13 până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârşit, la măsura staturii plinătăţii lui Cristos, 14 CA SĂ NU MAI FIM COPII PURTAŢI DE VALURI ŞI DUŞI ÎNCOACE ŞI ÎNCOLO DE ORICE VÂNT AL ÎNVĂŢĂTURII PRIN ÎNŞELĂCIUNEA OAMENILOR, PRIN VICLENIA LOR ÎN A PROIECTA INDUCEREA ÎN EROARE

15 Dimpotrivă, fideli adevărului în iubire, să creştem în toate pentru el, care este capul, Cristos, 16 de la care tot trupul se leagă şi se îmbină prin orice încheietură, în funcţie de lucrarea stabilită fiecărui membru în parte, şi se realizează astfel creşterea trupului spre edificarea sa în iubire.

De la „omul vechi” la „omul nou”

17 Aşadar, vă spun aceasta şi dau mărturie în Domnul: să nu mai umblaţi cum umblă păgânii, în deşertăciunea minţii lor, 18 având gândirea întunecată, străini de viaţa lui Dumnezeu din cauza ignoranţei care este în ei, din cauza împietririi inimii lor! 19 Pierzând bunul simţ, ei s-au dedat la libertinaj, practicând cu nesaţ orice fel de necurăţie20 Dar voi nu aşa l-aţi cunoscut pe Cristos. 21Dacă l-aţi ascultat pe el şi aţi fost învăţaţi în el, după adevărul care este în Isus, 22 lăsaţi deoparte purtarea de mai înainte, omul cel vechi supus putrezirii din cauza poftelor amăgitoare! 23 Înnoiţi-vă duhul minţii voastre 24 şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou, cel creat după [asemănarea lui] Dumnezeu în dreptate şi în sfinţenia adevărului!

Reguli pentru viaţa cea nouă

25 De aceea, îndepărtând falsitatea, fiecare să spună fratelui său adevărul pentru că suntem membre unii altora! 26 De vă mâniaţi, să nu păcătuiţi! Să nu apună soarele peste mânia voastră! 27 Nu daţi ocazie diavolului28 cel care fură să nu mai fure, ci mai degrabă să trudească muncind cu mâinile sale, [făcând] ceva bun ca să aibă din ce da celui care are nevoie! 29 Să nu iasă din gura voastră nicio vorbă rea, ci ceva bun, spre edificarea necesară, ca să dea har celor ce ascultă! 30 Nu-l întristaţi pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu cu al cărui sigiliu aţi fost însemnaţi pentru ziua răscumpărării! 31Să fie îndepărtate dintre voi orice amărăciune, furie, mânie, răcnet, blasfemie şi orice răutate! 32Dimpotrivă, fiţi buni unii faţă de alţii, înţelegători, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat în Cristos!

Nu cred că apostolul Paul se gândea la Sfântul Părinte papa Francisc atunci când a scris aceste cuvinte, însă la starea noastră de spirit, la tulburarea noastră, cred că se gândea. Nu suntem nici primii, nici ultimii probați, încercați, amăgiți de tot felul de „doctrine” și interpretări și răstălmăciri. 

Și mai ales nu suntem nici primii care scoatem din context: vedem punctul, dar nu vedem foaia de hârtie; vedem copacul, dar nu vedem pădurea. 

Să nu facem jocul celor care au răstălmăcit mereu învățătura Bisericii, cuvintele Păstorilor și au creat tot acest haos. 

Să ne certăm între noi – în Biserică – înseamnă să aducem bucurie Diavolului și celor care îl slujesc pe el. Nu e cazul! 

Să stăm liniștiți, senini! Oare nu e Dumnezeu cel care conduce lumea și Biserica?! Oare nu mai credem în prezența și inspirația Duhului Sfânt? Oare nu a spus Cristos și continuă să ne spună: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt 16,18). Mulți luptă și vor lupta, dar nu vor birui împotriva Bisericii zidită pe stânca lui Petru!

Sfântul Părinte papa Francisc a fost și este fidel Evangheliei și Magisteriului Bisericii. 

Nu s-a schimbat nimic și rămâne totul așa cum învață Catehismul Bisericii Catolice.

Oare de ce nu amintește nimeni în aceste zile și în discuții, în articole, în comentarii și aceste cuvinte (și multe altele asemănătoare!) spuse/scrise/transmise/semnate de același Sfânt Părinte papa Francisc: „Referitor la proiectele de echivalare a unirilor dintre persoane homosexuale cu căsătoria, «nu există niciun fundament pentru a asemăna sau a stabili analogii, NICI MĂCAR ÎNDEPĂRTATE, între unirile homosexuale și planul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie și familie»”. Și este inacceptabil „ca Bisericile locale să îndure presiuni în această materie și ca organismele internaționale să condiționeze ajutoarele financiare pentru țările sărace de introducerea de legi care să instituie «căsătoria» între persoane de același sex” (Exortația apostolică postsinodală a Papei Francisc, Amoris laetitia, nr. 251. Documentul, pentru cine nu l-a citit, poate fi citit integral aici: https://www.magisteriu.ro/amoris-laetitia-2016/ )”.

De ce nu citează nimeni Catehismul Bisericii Catolice?

Să nu ne lăsăm înșelați de cei care nu iubesc Biserica. Să trăim în pace! Să rămânem în unire cu Cristos, cu Biserica, cu urmașul sfântului Petru, papa Francisc. Să fim convinși de actualitatea cuvintelor lui Cristos: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt 16,18).

Astăzi chiar cred că apostolului Paul ne-a „citit” deja viața când, acum aproape două mii de ani, (ne-)a spus: „Să nu mai fim copii purtaţi de valuri şi duşi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii prin înşelăciunea oamenilor, prin viclenia lor în a proiecta inducerea în eroare” (Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,14). 

Ce bine ar fi să recitim mai des capitolul 4 din scrisoarea către Efeseni! De fapt, toată Biblia. Și la fel de bine ar fi să citim tot ce zice Sfântul Părinte, nu doar interpretările și parafrazările unora plini de interese meschine. Cine a citit sau ascultat cateheza de miercuri? (o puteți citi AICI: Despre ce vorbea cu adevărat Papa ieri, dar „jurnaliștii” au omis: glasul care atrage duioșia lui Dumnezeu și „ateismul” practic) Dar „meditația” de duminică?  (o puteți citi AICI: Contribuţie la edificarea civilizaţiei iubirii).

Nu Papa Francisc, ci Isus a spus: 1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi, 2 deoarece cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura şi vouă! 3 De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu observi bârna din ochiul tău? 4 Sau cum vei spune fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău» şi, iată, bârna este în ochiul tău? 5 Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea bine să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

6 Nu daţi ceea ce este sfânt câinilor şi nu aruncaţi mărgăritarele în faţa porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie! (Mt 7,1-6)

Să nu ne mai lăsăm amăgiți! Sfântul Părinte și învățătura sa nu pot fi reduse la un interviu sau la un film documentar. Cu atât mai puțin Doctrina Bisericii despre familie, despre căsătorie, despre demnitatea fiecărei persoane umane. Nici măcar atunci când vorbim despre un film senzațional de bun! (Bun pentru cine?!)

Iar dacă ne place senzaționalul, extraordinarul, dacă suntem împătimiți să găsim zilnic ceva uimitor, ceva care să ne facă să tresăltăm, atunci să intrăm într-o biserică și să privim tabernacolul, să-l privim pe Isus prezent în sfânta Taină. Acela este un adevărat miracol! Acolo este senzaționalul fiecărei zile, fiecărei clipe: Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat. prezent pe altar, prezent în sfânta Taină, prezent în mijlocul nostru într-o bucățică de pâine. Cristos prezent este senzaționalul de fiecare zi! El este același ieri, astăzi și în veac pentru a ne iubi până la sfârșit și pentru a ne învăța să ne iubim unii pe alții așa cum el ne-a iubit: până la final, până la moarte și încă moartea pe cruce! Aceasta este cu adevărat o știre senzațională, dar despre așa ceva nu se vorbește la televizor, nici în ziare, nici pe facebook. Nici filme nu se mai fac! Dar nu-i bai! Nu-i bai deloc atâta timp cât avem creștini buni, preoți și laici, episcopi și papi, persoane consacrate și copii și tineri sfinți care ne vorbesc prin viața lor despre Dumnezeu și despre adevărurile de credință. Până la urmă, ceea ce contează este să simțim și să credem cu tărie că Dumnezeu este prezent, că Dumnezeu ne vorbește, că Domnul are un cuvânt de spus omului de astăzi, că Dumnezeu este și rămâne în mijlocul nostru în veci de veci. Avem Cuvântul său! Avem Sacramentele! Avem învățătura Bisericii! Să ne liniștim inima! Nu suntem singuri!

Să ne continuăm ziua în pace păstrând și meditând în inima noastră aceste cuvinte: 

„Să nu mai fim copii purtaţi de valuri 
şi duşi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii prin înşelăciunea oamenilor, 
prin viclenia lor în a proiecta inducerea în eroare…

Îndepărtând falsitatea, fiecare să spună fratelui său adevărul pentru că suntem membre unii altora! 26 De vă mâniaţi, să nu păcătuiţi! Să nu apună soarele peste mânia voastră! 27 Nu daţi ocazie diavolului29 Să nu iasă din gura voastră nicio vorbă rea, ci ceva bun, spre edificarea necesară, ca să dea har celor ce ascultă! 30 Nu-l întristaţi pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu cu al cărui sigiliu aţi fost însemnaţi pentru ziua răscumpărării! 31Să fie îndepărtate dintre voi orice amărăciune, furie, mânie, răcnet, blasfemie şi orice răutate! 32Dimpotrivă, fiţi buni unii faţă de alţii, înţelegători, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat în Cristos!

AMIN!

(Scrisoarea către Efeseni poate fi citită în întregime aici: https://bibliacatolica.ro/category/biblia/2-noul-testament/56-scrisoarea-sf-apostol-paul-catre-efeseni/page/4/ Durează mai puțin decât unele articole defăimătoare la adresa celor cu care împărtășim aceeași speranță, credință și dragoste!).

PSALMUL 23 (22)

Domnul este păstorul cel bun

1 Psalm. Al lui Davíd.

Domnul este păstorul meu,

nu voi duce lipsă [de nimic];

2 el mă paşte pe păşuni verzi,

mă conduce la ape de odihnă,

3 îmi înviorează sufletul.

Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.

4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,

nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,

toiagul şi nuiaua ta mă mângâie.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,

îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu e plin de se revarsă.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele

şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Două miracole „pescărești” și o descoperire mai mare decât ambele miracole

Ce pescuire minunată: unii au prins pești, Altul a prins oameni! Isus din Nazaret, fiul tâmplarului, îi ajută pe pescarii profesioniști – pe cei care tocmai s-au trudit toată noaptea și nu au prins nimic! –  să realizeze pescuirea vieții lor, o pescuire pentru care nu erau pregătiți: „au prins aşa o mare mulţime de peşti, încât li se rupeau năvoadele”. Și nu doar că-i ajută să fie buni în ceea ce fac –  să fie cu adevărat pescari! -, ci îi transformă în „pescari de oameni”, așa cum Isus însuși îi pescuiește iar ei lasă totul – au părăsit totul! – și-l urmează!

Însă în acest fragment evanghelic este ceva și mai minunat decât pescuirea, decât chemarea apostolilor. Aici ni se descoperă Isus, Dumnezeu făcut om și prezent printre oameni. Mai mare decât ambele minuni e că Isus Cristos s-a născut și că s-a apropiat de oameni, le-a vorbit cu atâta pasiune, cu atât adevăr despre Împărăția Cerurilor, încât „mulțimea îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu”. Ce miracol: Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi; Cristos vine între noi acum, vine acum acolo unde avem munca noastră, barca noastră, truda noastră, suferința noastră. Vine și ne vorbește. Ce minune mai mare poate exista decât prezența lui Dumnezeu în viața noastră tocmai atunci când suntem osteniți și, mai ales, nevrednici?! Ce mângâiere să auzim cum ne spune și nouă: Nu te teme! Nu te teme!

Să ne smerim în fața prezenței lui Dumnezeu –  El este cel care este, adică cel prezent, mereu prezent! (cfr. Ex 3,14-15)- și să spunem cu apostolul Petru: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!”. Iar Domnul și Dumnezeul nostru ne va ridica, ne va îmbrățișa și ne va dărui cel mai frumos har: de a-l recunoaște ca Domn și Mântuitor și de a-l urma.

Să nu ne temem de alegerea Domnului, de chemarea sa. Să ne amintim că alegerea lui Petru și atribuirea unui rol deosebit în Biserică – ca și alegerea noastră, a tuturor – nu au fost fundamentate pe capacitățile sale deosebite, ci pe iubirea necondiționată a lui Cristos și pe harul lui Dumnezeu. Nu te teme! Dacă simți că Isus te cheamă să lași toate și să-l urmezi; sau dacă simți că îți spune să îndrăznești mai mult în ceea ce faci, în munca ta, în meseria ta; sau dacă îți cere să nu te temi în acest moment de încercare și să ai încredere, fii smerit și ascultă-l: vei vedea miracolul vieții tale și vei înțelege că Dumnezeu este cu tine, Dumnezeu este prezent în viața ta, Dumnezeu te-a ales ca prin tine să arate omenirii roadele minunate ale ascultării și totodată ale milostivirii divine. Dumnezeu este prezent!

3 septembrie 2020 

Joi din săptămâna a 22-a de peste an
Sf. Grigore cel Mare, pp. înv. **
1Cor 3,18-23; Ps 23; Lc 5,1-11

LECTURA I
Toate sunt ale voastre, iar voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 3,18-23
Fraţilor, să nu se înşele nimeni! Dacă cineva dintre voi crede că este înţelept în lumea aceasta, să devină nebun ca să ajungă înţelept, 19 pentru că înţelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu, căci este scris: „El îi va pierde pe cei înţelepţi în şiretenia lor” 20 şi din nou: „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi, el ştie că sunt zadarnice”. 21 Astfel încât nimeni să nu se laude cu oamenii, căci toate sunt ale voastre: 22 fie Paul, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare: toate sunt ale voastre, 23 iar voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 23(24),1-2.3-4ab.5-6 (R.: 1)
R.: Al Domnului este pământul, lumea şi cei care locuiesc în ea.

1 Al Domnului este pământul şi tot ce este pe el,
lumea şi cei care locuiesc în ea.
2 Căci el l-a întemeiat pe mări
şi l-a stabilit peste râuri. R.

3 Cine va urca pe muntele Domnului?
Cine se va ridica în locul său cel sfânt?
4ab Cel care are mâinile nepătate şi inima curată,
cel care nu-şi înalţă sufletul spre lucruri deşarte. R.

5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul
şi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul său.
6 Aceasta este generaţia celor care-l caută pe el,
a celor care caută faţa Dumnezeului lui Iacob. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,19
(Aleluia) Veniţi după mine, spune Domnul, şi vă voi face pescari de oameni! (Aleluia)

EVANGHELIA
Părăsind toate, l-au urmat pe Isus.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,1-11
În acel timp, pe când mulţimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, 2 a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. 3 Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă. 4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: „Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!” 5 Răspunzând, Simon i-a spus: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. 6 Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti, încât li se rupeau năvoadele. 7 Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!” 9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, 10 la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!” 11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus.

Cuvântul Domnului

Redă copilăria unui copil fără copilărie

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€10,00

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

Calea adevăratului discipol

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Textul evanghelic de astăzi (cf. Mt 16,21-27) este legat de cel de duminica trecută (cf. Mt 16,13-20). După ce Petru, şi în numele celorlalţi discipoli, a mărturisit credinţa în Isus ca Mesia şi Fiu al lui Dumnezeu, Isus însuşi începe să le vorbească despre pătimirea sa. De-a lungul drumului spre Ierusalim, explică în mod deschis prietenilor săi ceea ce îl aşteaptă la sfârşit în cetatea sfântă: prevesteşte misterul său de moarte şi de înviere, de umilire şi de glorie. Spune că va trebui „să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor şi a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie” (Mt 16,21). Însă cuvintele sale nu sunt înţelese, pentru că discipolii au o credinţă încă imatură şi prea legată de mentalitatea din lumea aceasta (cf. Rom 12,2). Ei se gândesc la o victorie prea pământească şi pentru aceasta nu înţeleg limbajul crucii.

În faţa perspectivei că Isus poate să eşueze şi să moară pe cruce, acelaşi Petru se răzvrăteşte şi îi spune: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată” (v. 22). Crede în Isus – aşa este Petru – are credinţă, crede în Isus, crede; vrea să-l urmeze, însă nu acceptă ca gloria sa să treacă prin pătimire. Pentru Petru şi pentru ceilalţi discipoli – dar şi pentru noi! – crucea este un lucru incomod, crucea este un „scandal”, în timp ce Isus consideră „scandal” faptul de a fugi de cruce, care ar însemna sustragerea de la voinţa Tatălui, de la misiunea pe care el i-a încredinţat-o pentru mântuirea noastră. Pentru aceasta Isus îi răspunde lui Petru: „Mergi în urma mea, Satană! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor” (v. 23). Cu zece minute mai înainte, Isus l-a lăudat pe Petru, i-a promis să fie temelia Bisericii sale, fundamentul; după zece minute îi spune „Satană”. Cum se poate înţelege asta? Ni se întâmplă nouă tuturor! În momentele de evlavie, de fervoare, de bunăvoinţă, de apropiere faţă de aproapele, îl privim pe Isus şi mergem înainte; însă în momentele în care vine în întâmpinare crucea, fugim. Diavolul, Satana – aşa cum îi spune Isus lui Petru – ne ispiteşte. Îi aparţine duhului rău, îi aparţine diavolului să ne îndepărteze de cruce, de crucea lui Isus.

După aceea, adresându-se tuturor, Isus adaugă: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze!” (v. 24). În acest mod el arată calea adevăratului discipol, indicând două atitudini. Prima este „renunţarea la noi înşine”, care nu înseamnă o schimbare superficială, ci o convertire, o răsturnare de mentalităţi şi de valori. Cealaltă atitudine este aceea de a lua propria cruce. Nu este vorba numai de a suporta cu răbdare greutăţile zilnice, ci de a purta cu credinţă şi responsabilitate acea parte de trudă, şi acea parte de suferinţă pe care le comportă lupta împotriva răului. Viaţa creştinilor este întotdeauna o luptă. Biblia spune că viaţa credinciosului este o bătălie: a lupta împotriva duhului rău, a lupta împotriva Celui Rău.

Astfel angajarea de „a lua crucea” devine participare cu Cristos la mântuirea lumii. Gândindu-ne la asta, să facem în aşa fel încât crucea atârnată de peretele din casă, sau aceea mică pe care o purtăm la gât, să fie semn al dorinţei noastre de a ne uni cu Cristos în slujirea cu iubire a fraţilor, în special a celor mai mici şi fragili. Crucea este semn sfânt al Iubirii lui Dumnezeu şi este semn al jertfei lui Isus, şi nu trebuie redusă la obiect superstiţios sau la obiect de ornament. De fiecare dată când ne îndreptăm privirea spre imaginea lui Cristos răstignit, să ne gândim că el, ca adevărat slujitor al Domnului, a realizat misiunea sa dându-şi viaţa, vărsându-şi sângele pentru iertarea păcatelor. Şi să nu ne lăsăm duşi de cealaltă parte, în ispita Celui Rău. Prin urmare, dacă vrem să fim discipolii săi, suntem chemaţi să-l imităm, dedicându-ne fără rezerve viaţa noastră din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

Fecioara Maria, unită cu Fiul său până la Calvar, să ne ajute să nu rămânem în urmă în faţa încercărilor şi suferinţelor pe care le comportă pentru noi toţi mărturia evangheliei.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Poimâine, 1 septembrie, este Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei. De la această dată, până la 4 octombrie, vom celebra cu fraţii noştri creştini din diferite Biserici şi tradiţii „Jubileul Pământului”, pentru a aminti instituirea, în urmă cu 50 de ani, a Zilei Pământului. Salut diferitele iniţiative promovate în toate părţile lumii şi, printre acestea, concertul care se desfăşoară astăzi în catedrala din Port-Louis, capitala lui Mauritius, unde din păcate a avut loc recent un dezastru ambiental.

Urmăresc cu preocupare tensiunile din zona Mediteranei orientale, ameninţată de diferite focare de instabilitate. Vă rog, fac apel la dialogul constructiv şi la respectarea legalităţii internaţionale pentru a rezolva conflictele care ameninţă pacea popoarelor din regiunea aceea.

Şi vă salut pe voi toţi veniţi aici astăzi la Roma, din Italia şi din diferite ţări. Vă steagurile acolo, şi salut comunitatea religioasă din Timor Est din Italia. Bravo, cu steagurile! Pelerinii din Londrina şi Formosa, din Brazilia; şi tinerii din Grantorto, Dieceza de Vicenza. Bine aţi venit! Văd şi steaguri poloneze, îi salut pe polonezi; steaguri argentiniene, şi pe argentinieni. Bine aţi venit cu toţii!

Urez tuturor o duminică frumoasă! Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Papa Francisc: Angelus (30 august 2020)

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

%d blogeri au apreciat: