Astăzi suntem chemați să stăruim în rugăciune împreună cu întreaga Biserică spunând: „Te rugăm, Doamne, să inspiri faptele noastre şi să ne ajuţi să le împlinim, aşa încât tu să fii începutul şi înfăptuitorul tuturor lucrărilor noastre”. Rugăciunea aceasta ne amintește că faptele noastre (printre care și propunerile specifice Postului Mare!) pot fi pline de valori creștine și cu toate acestea lipsite de Dumnezeu. Altfel spus, putem trăi acest timp de post promovând valorile creștine, însă fără a crede în Cristos, fără a-l cunoaște, fără a face din el „începutul tuturor lucrărilor noastre”.

Ne urmărește și astăzi riscul de a vorbi despre credință și creștinism – ba chiar mai mult, riscul de ne considera creștini plini de credință – fără a-l cunoaște pe Cristos, fără să fi trăit măcar o zi cu Cristos. Iar fără Cristos este dificil să alegem „viața și binele” în fiecare clipă. Domnul ne spune: „Pun astăzi înaintea ta viaţa şi binele, moartea şi răul!… Alege viaţa ca să trăieşti tu şi descendenţa ta, iubindu-l pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând glasul lui şi alipindu-te de el! Căci el este viaţa ta şi lungimea zilelor tale”. El, Cristos, este viața celui care crede. Doar prin Cristos și în Cristos credința devine viața creștinului.

Credința – virtutea pe care ne-am propus să o consolidăm în acest timp al Postului Mare – este legătura dintre Dumnezeu și viața noastră. Credința trebuie să fie „spațiul” unde Cristos și viața noastră se întâlnesc. Și e foarte posibil ca această legătură dintre Dumnezeu și viață, ca această întâlnire dintre Cristos și viața noastră să nu se realizeze tocmai în noi, cei care, deși purtăm numele de creștin, nu ne mărturisim credința prin viață.

În evanghelie însuși Cristos ne arată calea concretă spre o astfel de întâlnire: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine, acela o va salva. Aşadar, ce-i foloseşte omului dacă a câştigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine?”. Ce ne-ar folosi să facem toate faptele bune în acest timp de post, dacă ele nu îl mărturisesc pe Cristos, ci pe noi înșine? La ce ne ajută să purtăm „zeci de cruci”, dacă nu le purtăm pe urmele lui Cristos?

Credința noastră trebuie să ne împingă spre cunoașterea lui Cristos, trebuie să ne determine să spunem împreună cu apostolul Paul: „Consider că toate sunt o pierdere în comparație cu superioritatea cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate și le consider gunoi ca să-l câștig pe Cristos și să mă aflu în el… Pe el vreau să-l cunosc și puterea învierii lui și comuniunea la pătimirile sale” (Fil 3,8-10).

„Viața veșnică aceasta este: 
să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, 
și pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos” (In 17,3).

Citire din cartea Deuteronomului 30,15-20
În zilele acelea, Moise a vorbit poporului: „Iată, pun astăzi înaintea ta viaţa şi binele, moartea şi răul! ¹⁶ Îţi poruncesc astăzi să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, umblând pe căile sale şi păzind poruncile, hotărârile şi judecăţile lui ca să trăieşti, să te înmulţeşti şi să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău în ţara spre care mergi ca să o iei în stăpânire! ¹⁷ Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit şi te vei prosterna înaintea altor dumnezei şi îi vei sluji, ¹⁸ vă mărturisesc astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara spre care, trecând Iordanul, mergeţi ca s-o luaţi în stăpânire. ¹⁹ Aduc ca martori împotriva voastră astăzi cerul şi pământul: am pus înaintea voastră viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi descendenţa ta, ²⁰ iubindu-l pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând glasul lui şi alipindu-te de el! Căci el este viaţa ta şi lungimea zilelor tale, ca să locuieşti pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău l-a jurat lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob că li-l va da”.

Cuvântul Domnului

Susține blogul și proiectele Paxlaur 
DETALII AICI: 
PROIECTELE PAXLAUR.