Arhivă etichetă pentru ‘predica’

Începe din casa ta…

Să privim cu atenție la persoanele din evanghelie: Maria Magdalena, din care Isus a scos şapte diavoli; ucenici care „jeleau şi plângeau” mortea lui Isus, dar nu credeau în învierea lui; alți doi ucenici care mergeau la câmp, dar care fie nu erau buni povestitori, fie nu se bucurau de prea multă credibilitate în rândul comunității pentru că nu au fost crezuți când au povestit despre întâlnirea cu Cristos cel înviat. Și apostolii care, necredincioși și ei, sunt mustrați de Cristos „pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu i-au crezut pe cei care l-au văzut înviat din morţi”.

Ei bine, acestor oameni le apare Cristos și – în pofida slăbiciunii și a necredinței lor – le încredințează nobila misiune: „Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!”. Să privim la ei și la gestul lui Cristos și să înțelegem că la această misiune suntem chemați și noi, așa slabi și necredincioși cum ne dovedim în atât de multe împrejurări.

Cristos insistă ca noi să-i fim martori. Insistă! E adevărat că ne dojenește pentru necredința și împietrirea inimii noastre, dar apoi ne trimite să predicăm evanghelia. Cristos nu renunță la noi! Cristos e fascinant: insistă! Face totul ca noi să credem: ne trimite zeci de mesageri, de semne. Mai mult, ni se descoperă și ni se oferă pe el însuși în cuvântul și pâinea vieții. O, dacă am înțelege că „dreapta Domnului face lucruri minunate în viața noastră. El, Domnul, ne înalță, ne dă viață tocmai ca să putem istorisi faptele sale minunate” (cf. Ps 117,16-17).

„Sus inima”, răsună prin sfânta Liturghie în viața ta: Cristos te vrea martorul său. Nu-l refuza! Nu te ascunde în spatele slăbiciunilor tale. Nu uita că Isus îți repetă cuvintele rostite sfântului Paul: „Îți este suficient harul meu, căci puterea mea se împlinește în slăbiciune”. Așadar, acceptă astăzi misiunea încredințată, spunând: „Mă voi lăuda cu mai multă bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos” (2Cor 12,8-9).

Suntem slabi, fragili, însă harul său ne susține. Mai mult, „dragostea sa ne constrânge” (2Cor 5,14) astfel încât „noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit” (Fap 4,20). Să privim în jurul nostru și să înțelegem că omenirea are nevoie de Cristos, de viață, de înviere. Să ascultăm strigătul fraților noștri însetați de Cristos, să nu fim surzi sau indiferenți la cei care au nevoie de puterea învierii lui Isus. Din zeci de colțuri ale lumii răsună și astăzi: „Vreau să-l cunosc pe Cristos și puterea învierii lui și comuniunea la pătimirile sale” (Fil3,10). Mergi și predică evanghelia la toată făptura, începând din casa ta!


Dumnezeu ne-a ales! 
„El a ales cele nebune ale lumii 
ca să-i facă de rușine pe cei înțelepți; 
a ales cele nesemnificative ale lumii, cele de jos și disprețuite… 
așa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu” (1Cor 1,27-29).


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 16,9-15
După ce a înviat, în dimineaţa primei zile a săptămânii, Isus i-a apărut mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte diavoli. 10 Ea a plecat şi a povestit celor care fuseseră cu el, care acum se jeleau şi plângeau. 11 Dar ei, auzind că trăieşte şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o. 12 După acestea, a apărut altor doi dintre ei sub o altă înfăţişare, în timp ce mergeau la câmp, 13 iar ei s-au întors şi au povestit celorlalţi, însă nu i-au crezut nici pe aceştia. 14 În sfârşit, le-a apărut şi celor unsprezece pe când stăteau la masă şi i-a dojenit pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu i-au crezut pe cei care l-au văzut înviat din morţi. 15 Apoi le-a spus: „Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!”

Cuvântul Domnului

Mulți funcționari, puțini oameni…

Nu contează cine ești
atunci când mergi să te întâlnești cu Cristos și cuvântul său,
însă contează cum pleci
după ce Cristos ți-a vorbit.

Cristos caută și astăzi un „funcționar” pe care să-l transforme în „om”. Apostolul Ioan ne vorbește despre un „funcționar regal” care se apropie de Isus. Iar după ce acesta vorbește cu Isus, după ce îi ascultă și îi primește cuvântul, evanghelistul nu-l mai descrie ca pe un „funcționar”, ci vorbește despre un om, un om care pleacă plin de credință: „Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus”. Iar credința în cuvântul lui Cristos nu l-a dezamăgit, ci i-a dat bucuria vieții, i-a redat fiul.

Nu contează cine ești atunci când mergi să te întâlnești cu Cristos și cuvântul său, însă contează cum pleci după ce Cristos ți-a vorbit. De Cristos se pot apropia și bogații și săracii, și păcătoșii și sfinții, și funcționarii regali și cerșetorii, și bolnavi și sănătoși. Cristos ne primește pe toți, ne vorbește tuturor, însă puțini sunt cei care cred cuvântul său și se lasă transformați în făpturi noi.

Să ne însușim credința omului din evanghelie, credința omului care l-a întâlnit pe CristosAltfel, vom simți cum răsună în inima noastră reproșul lui Cristos: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi”! Să nu așteptăm să vedem semne și minuni. Să privim la Cristos care ne spune: „Mergi, fiul tău trăieşte”! Cine crede cu adevărat, va vedea și minunile pe care le speră în inima sa.

Timpul Postului Mare ne ridică ochii spre înălțimea crucii de unde ne privește Cristos răstignit. El privește direct în inima noastră, căci așa cum am ascultat în lecturile de ieri „Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul, însă se uită la inimă”. Și ce găsește astăzi Dumnezeu în inima noastră? Credință? Speranță? Întuneric? Îndoială? Milostivire? Disperare? Care este starea sufletului nostru la începutul săptămânii? Care este rugăciunea noastră spusă la picioarele Răstignitului?

Să ne amintim cuvintele Apostolului: „Dumnezeu, care nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toți, cum nu ne va dărui toate împreună cu el?” (Rom 8,32). Meditând aceste cuvinte să credem și să mărturisim cu toată ființa că Isus Cristos a murit pentru noi răstignit pe cruce. Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, ci l-a dat la moarte pentru noi… A fost o suferință reală! Să nu zădărnicim crucea și moartea lui Cristos (cf. 1Cor 1,17)!

Să nu așteptăm alte semne și minuni ca să credem. Să privim la Cristos răstignit! Să contemplăm patima și moartea sa! Pe Calvar nu a fost prefăcătorie, nu a fost o moarte simbolică, nu a fost o înțelegere între Cristos și ucenici: „Lasați că ne vedem peste trei zile… Mergeți liniștiți acasă”! Nu, nimic din toate acestea. Moartea sa a fost reală, dureroasă! Și a fost pentru noi, pentru mine și pentru tine, ca noi să avem viață, ca noi să trăim. Crezi tu aceasta?


În fața suferinței și a morții 
oamenii nu se deosebesc prin funcția pe care o au, 
ci doar prin credința pe care o mărturisesc.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 4,43-54
În acel timp, Isus a plecat din Samaria în Galileea. Isus însuşi dăduse mărturie că niciun profet nu este cinstit în propria lui patrie. 45 Dar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit bine, pentru că văzuseră toate câte făcuse la Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare. 46 A venit deci din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo era un funcţionar regal al cărui fiu era bolnav în Cafarnaum. 47 Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudeea în Galileea, a venit la el şi i-a cerut să coboare şi să-i vindece fiul, căci era pe moarte. 48 Atunci, Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” 49 Funcţionarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!” 50 Isus i-a zis: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus. 51 Şi, iată, coborând, servitorii lui i-au ieşit înainte, spunându-i că fiul lui trăieşte! 52 I-a întrebat deci la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: „Ieri, la ceasul al şaptelea l-a lăsat febra”. 53 Tatăl şi-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus „fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. 54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudeea în Galileea.

Cuvântul Domnului



Vă aștept în continuare alături de proiectul Paxlaur pentru copiii din Ucraina: Frații mei mai mici (DETALII AICI despre copiii noștri). Să răsune în inima noastră și în lumea întreagă acest cuvânt al Domnului: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut” (Mt 25).

CEI CARE VOR SĂ DĂRUIASCĂ SPERANȚĂ FRAȚILOR NOȘTRI MAI MICI

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com. Mulțumesc!

€10.00

Vă mulțumesc din suflet!

Vestea cea bună și camioanele

Dacă nu ar exista VESTEA CEA BUNĂ…

Cu ceva timp în urmă mi-a atras atenţia un film scurt care circula pe internet. Un om curăţa porumb într-o găleată, iar în spatele lui zeci de copii slăbiţi de lipsuri aşteptau să primească puţin, două-trei linguri de grăunţe cu care să-şi potolească foamea. Deşi erau flămânzi, chipul lor era senin. Imediat după, în acelaşi film, apare un alt cadru: se vedeau zeci de camioane de la crucea roşie, încărcate cu ajutoare, care străbăteau deşertul şi mergeau spre cei înfometaţi. Aceste ajutoare erau primite mereu cu urale. Apoi apare şi un al treilea cadru: o mulţime de oameni – copii, tineri, bătrâni – cu foamea şi lipsurile întipărite pe trupul lor, stăteau adunaţi în jurul unui preot care proclama din Evanghelie pasajul următor: „Isus a început să citească: Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună, să proclam celor închişi eliberarea, celor orbi vederea, să redau libertatea celor asupriţi, să vestesc un an de îndurare al domnului”… (Lc 4,18).
La sfârşitul filmului, un jurnalist se întreba ironic: „De ce au nevoie într-adevăr aceşti oameni înfometaţi: de camioane cu mâncare care merg spre ei şi-i ajută sau de un preot care să le citească Evanghelia?”…

M-a indignat întrebarea şi voiam să-mi răspund în primul rând mie. Şi m-am uitat din nou la film. Şi am văzut că imensă era bucuria pentru camioanele care soseau; dar neclintiţi şi senini, cu un chip strălucitor stăteau la Evanghelia pe care o ascultau. Mi-am răspuns: dacă nu ar fi cineva să le citească Evanghelia nu ar avea speranţa necesară şi forţa să reziste şi să aştepte acele camioane care vin rar. Dacă nu ar fi Evanghelia ar muri deznădăjduiţi. Plus că deseori Evanghelia este cea care pune în mişcare sute de camioane de la creştini generoşi.

Da, ei cred Evanghelia: cred că cei săraci au în Cristos un sprijin, pe unul de-al lor. Şi astfel rezistă. Ei cred! Dar noi? Ce reprezintă Evanghelia pentru noi şi cât o luăm în serios?… M-a fascinat chipul lor când ascultau… Greu găseşti asemenea strălucire pe chipul unor oameni, tineri sau bătrâni! Dacă nu ar fi fost Evanghelia, ei ar muri deznădăjduiţi, fără speranţă… Dacă nu ar fi fost vestea cea bună, nu ar fi rezistat… Iar astăzi e rândul nostru să fim o veste bună pentru cei săraci.


Poate că nu putem „repara” tot răul făcut copiilor, poate că nu putem tămădui toată suferința lor, poate că nu putem acoperi toată neglijența, dar putem reda zâmbetul și demnitatea multor copii, putem alunga singurătatea din multe inimi, putem preveni multă tristețe și suferință din viața celor mici.

Anul acesta – 2021 – transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și hrană – pentru copiii săraci… Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/


Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur (detalii AICI)
pot afla detalii scriind AICI 
sau la adresa paxlaur@yahoo.com.

Susține proiectele Paxlaur prin:

  • PayPal: paxlaur@yahoo.com;
  • RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu
  • RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

€7.00

Despre acest proiect puteți citi aici:

%d blogeri au apreciat: