Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘predica’

Ce cuvânt i-ai adresa celui care zice: „Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”?

Posted by Paxlaur pe 15/12/2017

rugaciune credinta necredintaDacă ar fi să folosești un singur cuvânt pentru a descrie relația ta cu Isus Cristos, ce cuvânt ai folosi? Prietenie? Indiferență? Iubire? Tristețe? Fericire? Credință? Minune? Biserică? Adevăr? Mântuire? Alege un cuvânt. Găsește un cuvânt, unul singur. Dacă ar trebui să spui celui care nu crede în Cristos, un singur cuvânt despre Dumnezeu, ce cuvânt i-ai spune? Dar celui care zice: „Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”, ce cuvânt i-ai adresa? Alege un singur cuvânt!

Vedem că astăzi însuși Cristos caută să găsească termeni pentru a descrie, pentru a compara „această generație”, adică pe tine și pe mine. De prea multe ori, tocmai pe noi, creștinii, Cristos ne găsește indiferenți în fața mesajului său: nici nu dansăm când ne cântă din fluier, nici nu bocim când ne cântă de jale (cf. Mt 11,16-17). Părem apatici, lipsiți de energia necesară pentru a ne bucura sau pentru a plânge. Dezinteresați de Cristos, am rămas iubitori de un „Crăciun fără Dumnezeu”. În loc să-l așteptăm pe Cristos, așteptăm cadourile Crăciunului. Oare poate exista ceva mai important decât să-l primești și să-l oferi pe Cristos?

Cum te simți astăzi, în timp ce Cristos vine să te întâlnească? Dumnezeu vine la tine: ești neliniștit? Nerăbdător? Cum vezi viața ta în fața celui mai mare mister: Dumnezeu făcut om pentru mântuirea ta? Ce simți? Cât crezi? Ce poți spune celui de lângă tine care trăiește în indiferență?

Să fim sinceri. Să nu ne amăgim! Între noi și despre noi putem să folosim cuvinte frumoase. Putem chiar să și mimăm creștinismul, credința: mâini împreunate, îngenunchieri pioase, activități „religioase”… Putem fi oricine astăzi și mâine și anul viitor, dar nu și în veșnicie, nu în fața lui Dumnezeu. Așadar ce cuvânt alegi pentru a descrie relația ta cu Cristos? Oare Cristos ar alege același cuvânt? Cum ar descrie el inima ta, relația ta cu el? Oare cum ne vede Cristos astăzi? Ce spune despre noi? Să nu uităm că „Domnul cunoaşte calea celor drepţi, cunoaște cărările pe care umblăm, iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire” (Ps 1,6). Să nu uităm cu câtă gingășie ne invită Domnul pe calea cea dreaptă: „Eu, Domnul, te învăţ spre binele tău, te călăuzesc să mergi pe cale. O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele! Pacea ta ar fi fost ca un râu şi dreptatea ta, ca valurile mării” (Is 48,17-18).

Să veghem și să muncim la convertirea noastră ca să nu ne găsească indiferenți, apatici, cu ochii lipiți de un ecran, cu inima bătând doar într-o lume virtuală, plasați în rețele și relații în care pierdem timpul, viața, sufletul. Să nu uităm: ceea ce se opune iubirii nu este atât ura, cât mai ales indiferența, apatia.

Cuvântul pe care l-ai ales astăzi trebuie să fie șoptit de inimă și confirmat de viață, de fapte și, mai ales, confirmat de Cristos.


Domnul este aproape,
atât de aproape încât îți aude fiecare bătaie a inimii.


15 decembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Sf. Virginia, văduvă
Is 48,17-19; Ps 1; Mt 11,16-19

LECTURA I
O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Citire din cartea profetului Isaia 48,17-19
Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te învăţ spre binele tău, care te călăuzesc să mergi pe cale. 18 O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele! Pacea ta ar fi fost ca un râu şi dreptatea ta, ca valurile mării. 19 Descendenţa ta va fi ca nisipul şi cei născuţi din tine, ca firele de nisip. Numele lor nu va fi şters şi nici nimicit dinaintea mea”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: cf. In 8,12)
R.: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.

1 Fericit omul care nu umblă după sfatul celor nelegiuiţi,
nu zăboveşte pe calea păcătoşilor
şi nu se aşază în adunarea celor care batjocoresc,
2 dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului
şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

3 El este ca pomul sădit pe malul apei,
care dă rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veştejesc
şi are succes în tot ceea ce face. R.

4 Nu tot aşa este cu cei nelegiuiţi, nu tot aşa;
ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,
iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Domnul vine, ieşiţi-i în întâmpinare, el este principele păcii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,16-19
În acel timp, Isus a început să vorbească mulţimii: „Cu cine voi compara această generaţie? Este asemenea copiilor care stau în pieţe şi strigă către alţii, zicând: 17 «V-am cântat din fluier şi n-aţi dansat, v-am cântat de jale, şi n-aţi bocit». 18 Căci a venit Ioan, care nu mănâncă şi nu bea, iar ei spun: «Are diavol». 19 A venit Fiul Omului, care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor de vin, prieten cu vameşii şi păcătoşii!”. Dar înţelepciunii i s-a dat dreptate după faptele ei”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

La mulți ani celor care poartă numele sfântului Andrei. „L-am găsit pe Mesia”.

Posted by Paxlaur pe 30/11/2017

Martiriul sfantului AndreiNe apropiem cu pași repezi de timpul Adventului. În drumul nostru spre acest timp de har, avem astăzi o sărbătoare îndrăgită de poporul român: sărbătoarea sfântului Andrei. Evanghelistul Ioan ne relatează primele cuvinte pe care le-a rostit Andrei după întâlnirea cu Domnul: „Andrei l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: L-am găsit pe Mesia! – care, tradus, înseamnă Cristos – și l-a adus la Isus (cf. In 1,41-42).

Andrei este sfântul care ne conduce și pe noi la Mesia. Ba mai mult, el este sfântul care ne invită să-i conducem pe oamenii la Mesia, la Cristos. Atunci când citim Sfânta Scriptură și primim sfânta Împărtășanie să ne lăsăm sufletul inundat de fericire și să strigăm celor de lângă noi: „L-am găsit pe Mesia”.

După cum glasul sfântului Andrei și al apostolilor a străbătut tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii (cf. Rom 10,18), la fel și glasul nostru trebuie să inunde fiecare inimă cu această veste bună: „L-am găsit pe Mesia”. Da, trebuie să fim convinși că l-am găsit pe Mesia, pe Cristos, în sacramente, în cuvântul Scripturii și în oameni. L-am găsit și vrem să-l oferim celor care suspină după el, celor care așteaptă mântuirea și ajutorul său.

Privind la relatarea pe care ne-o oferă sfântul Matei înțelegem că însuși Cristos este cel care l-a găsit pe Andrei și pe fratele lui, Petru. Da, nu atât noi suntem cei care-l căutăm și găsim pe Cristos, ci el este cel care are inițiativa căutării și chemării noastre: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” (cf. Mt 4,18-20). Cât de splendidă (dar și înfricoșătoare!) este imaginea lui Dumnezeu care umblă și astăzi pe malul mărilor, pe ulițele satelor, printre străzile orașelor căutând apostoli, căutând oameni, căutându-te pe tine și pe mine. Unde și cum ne găsește? Suntem gata ca, asemenea lui Andrei, să părăsim toate și să-l urmăm (cf. Mt 4,20)?

Am fost găsiți și chemați iar acum trebuie să-i ajutăm pe frații noștri să se lase găsiți. Să nu se ascundă de Cristos. Să nu se teamă: Cristos nu ia nimic, ci ne oferă totul. Cristos ne vrea fericiți. Cristos ne vrea mântuiți. Cristos ne vrea nemuritori în casa Tatălui. Cristos a venit să ne elibereze de cel mai mare dușman al nostru: moartea! Da, prin Cristos suntem eliberați de moarte, suntem eliberați de păcat și de consecințele lui. Să ne lăsăm eliberați, vindecați, înviați și să facem ca în lumea întreagă, după exemplul apostolilor, să răsune vestea mântuirii: „L-am aflat pe Mesia, l-am aflat pe Cristos”!

O, Marie, Regina apostolilor, ajută-ne să ne lăsăm găsiți de Cristos și să mergem cu evlavie pe urmele sale. Învață-ne și pe noi ca, asemenea sfântului Andrei, descoperindu-l pe Mesia, să-i purtăm pe toți oameni spre el.


Sunt mulți care suferă
pentru că încă nu l-au găsit pe Cristos
ori nu s-au lăsat găsiți de el.
Așadar, fă-ți timp pentru un suflet pe care să-l conduci la Mesia.


30 noiembrie 2017 

Joi din săptămâna a 34-a de peste an
SF. ANDREI, ap.
Rom 10,9-18; Ps 18; Mt 4,18-22

LECTURA I
Credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 10,9-18
Fraţilor, dacă îl mărturiseşti cu gura ta pe Domnul Isus şi crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit, 10 căci cu inima se crede pentru a obţine justificarea, iar cu gura se dă mărturie pentru a obţine mântuirea. 11 De fapt, Scriptura spune: „Oricine crede în el nu va fi făcut de ruşine”. 12 Într-adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci el este Domnul tuturor, darnic faţă de toţi cei care îl invocă. 13 Într-adevăr, „oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit”. 14 Aşadar, cum îl vor invoca dacă nu au crezut? Şi cum să creadă dacă nu au auzit? Dar cum să audă fără predicator? 15 Însă cum să predice dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc veşti bune!” 16 Dar nu toţi au ascultat de evanghelie. De fapt, Isaia spune: „Doamne, cine a crezut vestirii noastre?” 17 Deci credinţa vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos. 18 Dar eu zic: poate că nu au auzit? Ba, dimpotrivă: „Glasul lor a străbătut tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: cf. 5)
R.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,19b
(Aleluia) „Veniţi după mine, spune Domnul, şi vă voi face pescari de oameni!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,18-22
În acel timp, umblând de-a lungul Mării Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, cel numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari, 19 şi le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni!” 20 Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. 21 Plecând de acolo, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-şi năvoadele şi i-a chemat. 22 Iar ei, părăsind îndată barca şi pe tatăl lor, l-au urmat.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , | 2 Comments »

Toţi suntem misionari, nu este numai o treabă de preoţi

Posted by Paxlaur pe 22/10/2017

Misionarism_Adho-inseamna-nascuta-duminica-457x610Misiunea? Nu este numai „o treabă de preoţi”. Toţi, laicii în prima linie, sunt chemaţi astăzi, într-o lume globalizată dar fragmentată, să răspândească unicul mesaj de adevăr conţinut în Evanghelie. O îndatorire care „aparţine tuturor”, şi copiilor care trebuie educaţi la „misionaritate” încă din copilărie. Este o invitaţie de a lărgi orizonturile aceea a cardinalului Fernando Filoni, prefect al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor, pentru a împlini mandatul lui Cristos dat discipolilor săi: „Aşadar, mergeţi, botezaţi, învăţaţi”.

Prezentând în Vatican a 91-a Zi Mondială a Misiunii care se celebrează duminică 22 octombrie, cardinalul comentează datele difuzate astăzi de agenţia Fides care atestă cum s-a schimbat numărul catolicilor în lume: aproape un miliard şi 300 de milioane, 17,7% din populaţia mondială. Şi reafirmă că „misiunea aparţine tuturor”: „Este vorba de a ne însuşi misionaritatea, altminteri misiunea rămâne scop în sine”.

Însă atenţie să nu fie diminuată numai la o activitate practică: „Trebuie să existe în fond o spiritualitate care mişcă, altminteri se face numai sociologie”, avertizează Filoni. Şi arată jurnaliştilor în Sala de Presă a Sfântului Scaun un material video în care viaţa unui grup de misionari din Africa este însoţită cu rugăciunea unei comunităţi de surori de claustrare. Acţiunea şi rugăciunea merg în acelaşi pas, subliniază cardinalul: „Dacă lipseşte spiritualitatea riscăm să facem, e adevărat, o activitate socială bună, importantă” dar fără „un suflet”, pentru că „sufletul se hrăneşte din rugăciune”.

„Care este fundamentul misiunii?” întreabă Filoni, făcând referinţă la întrebarea obişnuită a papei Francisc. „Răspunsul este evident, clar: este Isus care spune «Eu sunt calea, adevărul, viaţa». Acesta este fundamentul misiunii: a-l duce pe Isus drept cale, adevăr şi viaţă. Dacă nu s-ar face asta, atunci am putea să fim într-o fază de ideologie, de o anumită învăţătură, dar nu de un mecanism voit de Isus, care este acela al mântuirii, al sfinţirii, al harului şi al binelui pentru om”, afirmă prefectul.

Vorbind despre obstacolele legislative puse activităţii misionare în unele naţiuni, Filoni a repropus figurile primilor laici creştini coreeni, a chinezului Xu Guangqi, „mandarinul lui Dumnezeu”, şi a japonezului Takayama Ucon, „samuraiul lui Dumnezeu”, ca exemple de laici care au mărturisit credinţa în Cristos şi în contexte dificile, înconjuraţi de rezistenţe şi opoziţii cu caracter politic şi cultural. După aceea Filoni a indicat în sfântul Paul primul mare misionar şi în sfântul Francisc Xaveriu, iezuitul care a dus Evanghelia în contact cu marile culturi orientale, patronul misiunilor moderne, fără a o uita pe călugăriţa franceză Pauline Marie Jaricot, fondatoarea Operei Propaganda Fide, declarată venerabilă. Pentru ea auspiciul ca să poată fi ridicată în curând la cinstea altarelor în aşa fel încât să fie celebrată ca martoră a grijii misionare exprimate de laici.

La rândul său, monseniorul Protase Rugambwa, preşedinte al Operelor Pontificale Misionare, a pus accentul pe diferenţa dintre prozelitism şi evanghelizare. Primul „constă în «a lua» pe cineva, în sensul de a cumpăra pe cineva, a arăta o faţă dar cu intenţia de a cuceri pe cineva”. Evanghelizarea este contrariul: înseamnă a da o „mărturie care atrage”. „Religia trebuie «să atragă» prin modul de a face şi de a trăi al credinciosului”.

Şi asta trebuie s-o facă oricine, a remarcat părintele Tadeusz Novach, secretar general pro tempore al Operei Pontificale Misionare. Pentru că „Evanghelia este pentru toţi. Misiunea Bisericii nu este o îndatorire numai pentru preoţi sau călugări. Ci noi toţi creştinii, prin Botez şi cu credinţă, suntem chemaţi să proclamăm Evanghelia cu viaţa noastră, pentru a-i face pe ceilalţi să-l întâlnească pe Cristos viu”.

Cu privire la aportul laicilor adus lumii misionare, statisticile recente, difuzate de Fides, vorbesc despre o diminuare globală cu 16.723 de unităţi, deosebit de sensibilă în America (-13.506), urmată de Europa (-2.837) şi Asia (-1.117). Creşterile se înregistrează în Africa (+679) şi în Oceania (+58). În total misionarii laici în lume sunt 351.797. Botezaţii, confirmă cifrele luate din Anuarul Statistic al Bisericii Catolice (date referitoare la anul 2015), sunt în schimb 12 milioane şi jumătate mai mulţi faţă de anul precedent (2014).

În dosar sunt prezente şi câteva numere despre operele realizate de Biserica catolică în cele cinci continente care gestionează 216.548 institute şcolare frecventate de peste 60 de milioane de elevi. Aproape 5 milioane şi jumătate sunt tinerii însoţiţi de institute catolice în timpul studiilor la şcolile superioare şi la universităţi, în timp ce se număr 118 mii de institute sociale şi caritative catolice (spitale, leprozerii, orfelinate, case pentru bătrâni) răspândite în fiecare ţară din lume.

Operele Pontificale Misionare (Propagarea Credinţei, Sfântul Petru Apostol, Copilăria Misionară, Uniunea Misionară) – se citeşte în sfârşit în raport – în sprijinirea Bisericilor locale (construirea de capele şi seminarii, instruire, activităţi pastorale şi de formare), au virat în 2016 ajutoare în valoare de circa 134 milioane de dolari americani.

(de Salvatore Cernuzio
după Vatican Insider, 20 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Misionarism | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Care e cetatea din jurul tău?

Posted by Paxlaur pe 10/10/2017

Tarifa 2 2_cetateaNu este o noutate pentru nimeni faptul că avem nevoie de convertire. Simțim în suflet nevoia zilnică de convertire: avem atâtea lucruri pe care am putea să le facem mai bine, avem atâtea (mici) defecte de îndreptat. Fiecare, atunci când se analizează în lumina cuvântului divin – lumina care ne arată cum suntem cu adevărat! –, știe de ce și în ce mod trebuie să lucreze la convertirea zilnică.

Importanța cuvântului divin strălucește în sfânta Evanghelie: Maria nu se satură să asculte cuvântul divin, nu poate sta departe de Cuvântul făcut trup. În timp ce Marta se zbate între activitățile acestei lumi, activități necesare și bune, Maria „stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui” (Lc 10,39). Atenție: nu trebuie să disprețuim ceea ce făcea Marta. Dimpotrivă, trebuie să muncim ca Marta, dar să ne facem timp și pentru a asculta asemenea Mariei. Ora et labora, roagă-te și muncește. Să învățăm să împletim în viața noastră rugăciunea și munca. Cine nu reușește devine sclavul muncii. O sclavie din care ne va elibera doar moartea, dacă nu vom acționa noi înaintea ei prin meditație.

Cu mult timp înainte de a se fi născut Marta și Maria, exista o cetate în care se trăia în sclavia păcatului: Ninive, o cetate imensă, „cât trei zile de mers”. În acest loc, a apărut un om, un trimis al Domului, care a transmis esențialul: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus” (Iona 3,5). Au auzit cuvântul, l-au ascultat și s-au convertit, au făcut pocăință. S-au întors de la calea lor cea rea și s-au salvat.

Convertirea are nevoie de două lucruri care trebuie să se găsească mereu împreună: de cineva care să o predice prin fapte și cuvinte esențiale, și de o inimă care să o asculte, un suflet care să fie dispus să primească cuvântul și să facă pocăință. Cât de triste sunt situațiile acelor inimi care sunt disponibile să se convertească, inimi aflate în căutarea adevărului, dar care nu găsesc predicatori, inimi ce nu-și găsesc izvorul care să le potolească setea. După cum tristă este și situația acelor predicatori care vorbesc în pustiu, acei predicatori care nu au în fața lor inimi în care cuvântul să prindă viață.

Astăzi suntem invitați să fim ca Maria și Iona. Pe de o parte să ascultăm cuvântul, adică asemenea Mariei să ne așezăm la picioarele Mântuitorului, ascultând cuvântul, meditând cuvântul divin și convertindu-ne. Iar pe de altă parte, să ne ridicăm asemenea lui Iona și să predicăm acest cuvânt care ne salvează de orice formă de sclavie. În jurul nostru trăiesc „cetăți” întregi ca Ninive care așteaptă cuvântul, care au nevoie de un cuvânt ca să se convertească. Noi nu trebuie să căutăm cetăți uriașe unde să predicăm, ci suflete imense care sunt însetate de adevăr.


Nu există convertire fără predică,
fără proclamarea și ascultarea cuvântul lui Dumnezeu,
după cum nu este autentică predica celor care nu se convertesc.


10 octombrie 2017 

Marţi din săptămâna a 27-a de peste an
Sf. Daniel Comboni, ep.
Iona 3,1-10; Ps 129; Lc 10,38-42

LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea şi Dumnezeu s-a îndurat.
Citire din cartea profetului Iona 3,1-10
Cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară. „Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!” 3 Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive, după cuvântul Domnului. Ninive era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers. 4 Iona intrat în cetate; mergând o zi întreagă, striga şi zicea: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus”. 5 Şi au crezut oamenii din Ninive în Dumnezeu: au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei. 6 Cuvântul a ajuns la regele din Ninive. S-a ridicat de pe tronul său, şi-a îndepărtat mantia de la el, s-a acoperit cu sac şi s-a aşezat pe cenuşă. 7 A făcut să se strige şi să se zică în Ninive un decret al regelui şi al mai-marilor lui: „Niciun om şi niciun animal din cireadă şi din turmă să nu guste nimic, să nu pască şi să nu bea apă! 8 Să se acopere oamenii şi animalele cu sac şi să-l invoce pe Dumnezeu cu putere, să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi de la violenţa lui! 9 Cine ştie dacă Dumnezeu nu se va întoarce şi se va îndura? Poate se va întoarce de la mânia lui aprinsă şi nu vom pieri”. 10 Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea, şi a regretat răul pe care spusese că li-l va face şi nu l-a mai făcut.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.7-8 (R.: 3)
R.: Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?

1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.

3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
4 La tine însă este iertare
şi ne temem de tine. R.

7 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire!
8 El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 11,28b
(Aleluia) Fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Marta l-a primit în casa ei. Maria a ales partea cea bună.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,38-42
În acel timp, Isus a intrat într-un sat. O femeie cu numele de Marta l-a primit în casa ei. 39 Aceasta avea o soră numită Maria, care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. 40 Însă Marta era ocupată cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!” 41 Domnul, răspunzând, i-a zis: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijorezi şi te frămânţi, 42 însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Este un mare har să fii mulțumit cu ceea ce ai…

Posted by Paxlaur pe 22/09/2017

Voi valoraţi mai mult decât toate vrăbiile din lume!

Voi valoraţi mai mult decât toate vrăbiile din lume!

Cei care îl slujesc pe Domnul sunt chemați să-l slujească cu ceea ce au, asemenea femeilor despre care ne vorbește evanghelia zilei (cf. Lc 8,3). Pentru aceasta din inima noastră trebuie să dispară orice neliniște atunci când ne simțim mici și în lipsuri: Cristos vrea să fie slujit și iubit tocmai prin lipsurile și umilința noastră, tocmai prin ceea ce avem și suntem. Am reușit acest lucru în săptămâna pe care ne pregătim să o încheiem? Cât de fericit și liniștit trebuie să fie sufletul care nu uită niciodată că „n-am adus nimic în lume şi nimic nu putem lua din ea. Dacă avem de mâncare şi de îmbrăcat, să ne mulţumim cu acestea!” (1Tim 6,7-8).

Este un mare har să fii mulțumit cu ceea ce ai. Vai acelor suflete care se lasă călăuzite de pofta de bani (cf. Evr 13,5). Vai nouă atunci când nu ne întipărim în inimă că „rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani, iar cei care s-au dedat la ea au rătăcit de la credinţă şi şi-au provocat multe chinuri” (1Tim 6,10).

Adevărata predică vine din felul nostru de a iubi sărăcia: omul lui Dumnezeu fuge de iubirea de bani (cf. 1Tim 6,11) și trăiește în simplitate, în sărăcie, mereu cât mai asemănător cu Isus, care deși era bogat, s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăţi cu sărăcia sa (cf. 2Cor 8,9). Așa au făcut oamenii care au luptat ca să cucerească viaţa cea veşnică și să dea o bună mărturie înaintea oamenilor (cf. 1Tim 6,12). Așa a trăit și a predicat, de exemplu, sfântul Francisc din Assisi. Acesta a invitat un tânăr novice să meargă cu el prin localitatea vecină mănăstirii și acolo să predice împreună. Au pornit dis de dimineață, au străbătut ulițele satului, au salutat localnicii, s-au bucurat de umbra pomilor și au ascultat ciripitul păsărilor. I-au ajutat pe cei care aveau nevoie de sprijin pentru a-și căra poverile. Au străbătut fiecare parte a localității zâmbind tuturor, salutându-i pe toți plini de amabilitate și oferind tuturor ajutorul lor. După un timp au început să parcurgă drumul înapoi spre mănăstire. După ce au străbătut o parte din drum, tânărul nu s-a mai putut abține și l-a întrebat pe maestrul său:

– Părintele meu, am crezut ca mergem in sat ca sa predicam. De ce nu ne-am oprit să predicăm?

– „Am predicat”, a venit replica binevoitoare a sfântului. „Nu ai văzut? În tot acest timp noi nu ne-am plimbat, ci am predicat. Dragă tinere, predica adevărată nu are nevoie de cuvinte, ci de fapte. Faptele sunt cele mai grăitoare și binefăcătoare mesaje pe care le putem transmite omenirii din partea lui Dumnezeu. Prezența și comportamentul nostru trebuie să le amintească oamenilor de cel pe care îl reprezentăm aici pe pământ, de cel care este Domnul și Dumnezeul nostru. Prin faptele noastre noi ne-am ținut predica. Nu uita: nu are rost să mergi nicăieri să predici, dacă nu predici în timp de mergi”.


„Evlavia este un mare câştig când se mulţumeşte cu ceea ce are” (1Tim 6,6).


22 septembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 24-a de peste an
Ss. Mauriţiu, ofiţer, şi îns. m.; Silvan, pustnic
1Tim 6,2c-12; Ps 48; Lc 8,1-3

LECTURA I
Tu, om al lui Dumnezeu, urmăreşte dreptatea!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 6,2c-12
Preaiubitule, învaţă-i aceste lucruri şi îndeamnă-i astfel! 3 Dacă cineva învaţă alte lucruri şi nu urmează cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos şi învăţătura conformă evlaviei, 4acela este arogant şi nu înţelege nimic, ba încă are boala cercetărilor şi a certurilor zadarnice din care vin: invidia, cearta, blasfemiile, bănuielile rele, 5 disputele interminabile între oameni cu mintea bolnavă şi lipsiţi de adevăr, care cred că evlavia este o sursă de câştig. 6 Într-adevăr, evlavia este un mare câştig când se mulţumeşte cu ceea ce are. 7 Căci n-am adus nimic în lume şi nimic nu putem lua din ea. 8 Dacă avem de mâncare şi de îmbrăcat, să ne mulţumim cu acestea! 9Dar cei care vor să adune bogăţii cad în ispită, în laţ, în multe pofte necugetate şi dăunătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină şi pierzare. 10 De fapt, rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani, iar cei care s-au dedat la ea au rătăcit de la credinţă şi şi-au provocat multe chinuri. 11 Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de acestea! Urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, iubirea, statornicia, blândeţea! 12 Luptă lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa cea veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat o bună mărturie înaintea multor martori!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 48(49),6-7.8-10.17-18.19-20 (R.: Mt 5,3)
R.: Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor!

6 De ce să mă tem în zilele cele rele,
când nelegiuirea potrivnicilor mei mă înconjoară?
7 Ei îşi pun încrederea în averea lor
şi cu mulţimea bogăţiilor lor se laudă. R.

8 Niciun om nu se va putea răscumpăra pe sine
şi niciun om nu va putea să-i dea lui Dumnezeu
preţul răscumpărării sale;
9 căci preţul sufletului lor este atât de mare,
încât niciodată nu va fi cu putinţă
10 să rămână cineva în viaţă fără de sfârşit
şi să nu vadă niciodată groapa. R.

17 Nu te teme când cineva se îmbogăţeşte
şi când creşte faima casei sale,
18 pentru că nu ia nimic cu el când moare
şi faima lui nu coboară după el. R.

19 Chiar dacă în viaţa lui sufletul său se considera binecuvântat:
„Te vor lăuda pentru că ai agonisit binele!”
20 Va merge până la generaţia părinţilor săi,
care nu vor mai vedea niciodată lumina. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai revelat celor mici misterele împărăţiei! (Aleluia)

EVANGHELIA
Femeile îi însoţeau şi-i slujeau cu ceea ce aveau.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,1-3
În acel timp, Isus trecea prin cetăţi şi sate, predicând şi ducând vestea cea bună a împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el; 2 de asemenea, unele dintre femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care scosese şapte diavoli, 3 şi Ioana, soţia lui Cuza, administrator al lui Irod, Suzana şi multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: