Arhivă etichetă pentru ‘preot’

Trei verbe și o Mamă

„Din inimă se naşte binele:
cât de important este a ţine curată inima,
a păzi viaţa interioară,
a practica rugăciunea!
Cât de important este a educa inima la îngrijire
a avea dragi persoanele şi lucrurile.
Totul începe de aici, de la îngrijirea celorlalţi, a lumii, a creaţiei.
Nu ne foloseşte să cunoaştem multe persoane şi multe lucruri
dacă nu ne îngrijim de ele.
Anul acesta, în timp ce sperăm într-o renaştere şi în noi îngrijiri,
să nu neglijăm îngrijirea.
Pentru că, în afară de vaccinul pentru trup,
este nevoie de vaccinul pentru inimă:
şi acest vaccin este îngrijirea.
Va fi un an bun dacă ne vom îngriji de ceilalţi,
aşa cum face Sfânta Fecioară Maria cu noi”.

Omilia Papei Francisc la 1 ianuarie 2021

[Omilia Sfântului Părinte, citită de Eminenţa Sa cardinalul Pietro Parolin]

În lecturile de la liturgia de astăzi ies în evidenţă trei verbe, care se împlinesc în Născătoarea de Dumnezeu: a binecuvânta, a se naşte şi a găsi.

A binecuvânta. În cartea Numerilor, Domnul cere ca slujitorii sacri să binecuvânteze poporul său: „Aşa să-i binecuvântaţi pe fiii lui Israel: «Domnul să te binecuvânteze»” (6,23-24). Nu este o exortaţie pioasă, este o cerere precisă. Şi este important ca şi astăzi preoţii să binecuvânteze poporul lui Dumnezeu, fără încetare; şi ca şi toţi credincioşii să fie purtători de binecuvântare, să binecuvânteze. Domnul ştie că avem nevoie să fim binecuvântaţi: primul lucru pe care l-a făcut după creaţie a fost să cuvânteze bine despre fiecare lucru şi să cuvânteze foarte bine despre noi. Însă acum, cu Fiul lui Dumnezeu, nu primim numai cuvinte de binecuvântare, ci însăşi binecuvântarea: Isus este binecuvântarea Tatălui. În el, spune Sfântul Paul, Tatăl ne binecuvântează „cu toată binecuvântarea” (Ef 1,3). De fiecare dată când deschidem inima lui Isus, binecuvântarea lui Dumnezeu intră în viaţa noastră.

Astăzi îl celebrăm pe Fiul lui Dumnezeu, Binecuvântatul prin natură, care vine la noi prin Mama, binecuvântata prin har. Maria ne aduce astfel binecuvântarea lui Dumnezeu. Acolo unde este ea vine Isus. De aceea avem nevoie s-o primim, ca Sfânta Elisabeta, care a lăsat-o să intre în casa sa şi imediat a recunoscut binecuvântarea şi a spus: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău!” (Lc 1,42). Sunt cuvintele pe care le repetăm în Bucură-te, Marie. Făcând loc Mariei suntem binecuvântaţi, dar învăţăm şi să binecuvântăm. De fapt, Sfânta Fecioară Maria învaţă că binecuvântarea se primeşte pentru a o dărui. Ea, binecuvântata, a fost binecuvântare pentru toţi cei pe care i-a întâlnit: pentru Elisabeta, pentru mirii de la Cana, pentru apostoli în cenacol… Şi noi suntem chemaţi să binecuvântăm, să cuvântăm bine în numele lui Dumnezeu. Lumea este grav poluată de faptul de a cuvânta rău şi de a gândi rău despre alţii, despre societate, despre noi înşine. Însă vorbirea de rău corupe, face să degenereze totul, în timp ce binecuvântarea regenerează, dă forţă pentru a reîncepe în fiecare zi. Să cerem Născătoarei de Dumnezeu harul de a fi pentru ceilalţi purtători bucuroşi ai binecuvântării lui Dumnezeu, aşa cum este ea pentru noi.

A se naşte este al doilea verb. Sfântul Paul subliniază că Fiul lui Dumnezeu s-a „născut din femeie” (Gal 4,4). În puţine cuvinte ne spune un lucru minunat: că Domnul s-a născut ca şi noi. N-a apărut adult, ci prunc; n-a venit în lume singur, ci dintr-o femeie, după nouă luni în sânul Mamei, din care şi-a lăsat ţesută omenitatea. Inima Domnului a început să palpite în Maria, Dumnezeul vieţii a luat oxigenul de la ea. De atunci Maria ne uneşte cu Dumnezeu, pentru că în ea Dumnezeu s-a legat cu trupul nostru şi nu l-a mai lăsat niciodată. Maria – îi plăcea sfântului Francisc să spună – „l-a făcut frate al nostru pe Stăpânul Maiestăţii” (Sfântul Bonaventura, Legenda major, 9,3). Ea nu este numai puntea dintre noi şi Dumnezeu, este mai mult: este drumul pe care Dumnezeu l-a parcurs pentru a ajunge la noi şi este drumul pe care trebuie să-l parcurgem noi pentru a ajunge la el. Prin Maria îl întâlnim pe Dumnezeu aşa cum vrea el: în duioşie, în intimitate, în trup. Da, pentru că Isus nu este o idee abstractă, este concret, întrupat, s-a născut din femeie şi a crescut cu răbdare. Femeile cunosc această concreteţe răbdătoare: noi, bărbaţii, suntem adesea abstracţi şi vrem ceva imediat; femeile sunt concrete şi ştiu să ţeasă cu răbdare firele vieţii. Câte femei, câte mame în acest mod fac să se nască şi să se renască viaţa, dând lumii viitor!

Nu suntem în lume pentru a muri, ci pentru a genera viaţă. Sfânta Născătoare de Dumnezeu ne învaţă că primul pas pentru a da viaţă la ceea ce ne înconjoară este să o iubim în noi. Ea, spune astăzi Evanghelia, „păstra toate în inimă” (cf. Lc 2,19). Şi din inimă se naşte binele: cât de important este a ţine curată inima, a păzi viaţa interioară, a practica rugăciunea! Cât de important este a educa inima la îngrijirea avea dragi persoanele şi lucrurile. Totul începe de aici, de la îngrijirea celorlalţi, a lumii, a creaţiei. Nu ne foloseşte să cunoaştem multe persoane şi multe lucruri dacă nu ne îngrijim de ele. Anul acesta, în timp ce sperăm într-o renaştere şi în noi îngrijiri, să nu neglijăm îngrijirea. Pentru că, în afară de vaccinul pentru trup, este nevoie de vaccinul pentru inimă: şi acest vaccin este îngrijirea. Va fi un an bun dacă ne vom îngriji de ceilalţi, aşa cum face Sfânta Fecioară Maria cu noi.

Şi al treilea verb este a găsi. Evanghelia spune că păstorii „i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul” (v. 16). N-au găsit semne minunate şi spectaculoase, ci o simplă familie. Însă, acolo l-au găsit cu adevărat pe Dumnezeu, care este măreţie în micime, tărie în duioşie. Însă cu au reuşit păstorii să găsească acest semn aşa de puţin strălucitor? Au fost chemaţi de un înger. Nici noi nu l-am fi găsit pe Dumnezeu dacă n-am fi fost chemaţi prin har. Nu puteam să ne imaginăm un asemenea Dumnezeu, care se naşte din femeie şi revoluţionează istoria cu duioşia, însă prin har l-am găsit. Şi am descoperit că iertarea sa face să ne renaştem, că mângâierea sa aprinde speranţa şi prezenţa sa dăruieşte o bucurie de nesuprimat. L-am găsit, dar nu trebuie să-l pierdem din vedere. De fapt, Domnul nu se găseşte o dată pentru totdeauna, ci trebuie găsit în fiecare zi. De aceea Evanghelia îi descrie pe păstori mereu în căutare, în mişcare: „au plecat în grabă, au găsit, au făcut cunoscut, s-au întors glorificându-l şi lăudându-l pe Dumnezeu” (v. 16-17.20). Nu erau pasivi, deoarece pentru a primi harul trebuie să rămânem activi.

Şi noi, ce anume suntem chemaţi să găsim la începutul anului? Ar fi frumos să găsim timp pentru cineva. Timpul este bogăţia pe care o avem cu toţii, dar de care suntem geloşi, pentru că vrem să o folosim numai pentru noi. Trebuie cerut harul de a găsi timp, timp pentru Dumnezeu şi pentru aproapele: pentru cel care este singur, pentru cel care suferă, pentru cel care are nevoie de ascultare şi îngrijire. Dacă vom găsi timp de dăruit, vom fi uimiţi şi fericiţi, ca şi păstorii.

Sfânta Fecioară Maria, care l-a adus pe Dumnezeu în timp, să ne ajute să dăruim timpul nostru. Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ţie îţi consacrăm noul an. Tu, care ştii să păstrezi în inimă, îngrijeşte-te de noi. Binecuvântează timpul nostru şi învaţă-ne să găsim timp pentru Dumnezeu şi pentru alţii. Noi cu bucurie şi încredere te aclamăm: Sfântă Născătoare de Dumnezeu! Şi aşa să fie.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Lumină (academică) pentru cei „deranjați” de Imnul Național și de trecutul (și prezentul?) plin de „preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină”…

Dacă toți ne-am trezi și, ridicându-ne, ne-am apăra cu așa o lumină arzătoare Patria, credința, trecutul, cu siguranță nu ne-am teme de nimic, chiar dacă ar fi să trecem prin valea întunecată a morții… Am citit și recitit acest articol Geneza națională și credința creștină!” scris de domnul Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române și publicat pe basilica.ro. Ce lume ar fi, în ce țară am trăi dacă toți ne-am apăra și iubi așa Patria și Credința?! Dacă toți am căuta adevărul, am sfârși prin a-l găsi și a fi cu adevărat liberi, liberi și fericiți, liberi și mândri – nu trufași, nu aroganți, ci doar mândri, adică copleșiți de un puternic sentiment de demnitate: demnitatea de a fi creștin român.

Iată câteva fragmente care să ne stârnească viața pentru a ne cunoaște istoria și să ne deschidă apetitul pentru textul integral al domnului Ioan-Aurel Pop. Dintr-o bună și reală cunoaștere a trecutului izvorăște iubirea Patriei și a Credinței.

„Noi nu știm cum va fi viitorul, dar trecutul românilor s-a construit în mare parte prin idealul creștin, prin tăria credinței și prin forța Bisericii. Recent, această afirmație a mea, ca istoric, i-a deranjat pe unii „toboșari ai vremurilor noi”, care vor neapărat o lume următoare atee, necreștină, automatizată și robotizată. Aceștia ar prefera să scoatem orice referință religioasă din viețile noastre și chiar să interzicem/ schimbăm Imnul Național, pentru că acesta cuprinde versuri de genul „Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină”. Ca urmare, unii dintre aceștia au pornit polemici fără de principii, pline de umori și de ură, adesea la adăpostul anonimatului, vădind o intoleranță cruntă și o incultură crasă.

Din fericire, nu a fost așa mereu. Nici pe vremea când s-a făcut această țară, liderii nu se purtau cu mănuși, ci se veștejeau reciproc, se pârau, se gratulau în limbaj colorat (domeniu în care suntem campioni și astăzi!). Dar, dincolo de orice orientare politică și chiar grad de cultură, au pus împreună umărul pentru țară, aproape la unison, ca într-o simfonie. Exista parcă atunci un cuvânt de ordine subînțeles: „să nu hulim cele sfinte”, iar între acestea se aflau credința, țara, națiunea…

Astăzi, crezându-ne atoateștiutori, nu mai respectăm principii, valori și nici virtuți. Și, evident, nu mai avem respect nici pentru trecut și nici pentru profesioniștii trecutului. Imnul Național exprimă un mare adevăr: cel puțin până la 1848 și cu precădere în provinciile aflate sub dominație străină (unde trăiau mai mult de jumătate dintre toți românii de atunci), mișcarea de emancipare națională a fost condusă de preoți, de „preoți cu crucea-n frunte”.

Am auzit deunăzi un „analist” imberb decretând că un om inteligent nu poate să fie credincios. Atunci trebuie să acceptăm că o armată de savanți, de la Copernic, Galileo Galilei, Blaise Pascal, Francis Bacon, Johann Kepler și până la Newton, Leibniz, Maxwell, Kelvin sau Pasteur au fost proști, căci lipsa de inteligență înseamnă, în limbaj popular, prostie.

Mai văd că unii dintre criticii credinței și ai Bisericii ar vrea nu numai să facă lumea de azi „progresistă” și să ne cioplească pe toți după chipul și asemănarea lor, dar fac eforturi să schimbe și istoria care nu le convine. Or, aceasta seamănă a dictatură, a intoleranță, a discriminare. Oare pentru asta să fi luptat „aproapele nostru” la 1848, la 1918, la 1989, pentru mutilarea prezentului și pentru modificarea trecutului, în acord cu voința unor grupuri marginale și animate de ură? Oare pentru asta să fi murit în închisorile comuniste atâția intelectuali de-ai noștri creștini ortodocși, greco-catolici și de alte confesiuni?

Nu numai în Evul Mediu ci și în Epoca Modernă, românii au fost conduși de preoți, călugări, de ierarhi vrednici. Mai mult, hotărârea de unire de la Alba Iulia a fost citită de ierarhul greco-catolic Iuliu Hossu, iar un alt ierarh, cel ortodox, Miron Cristea a însuflețit mesele îmbrățișându-și „fratele” și spunând:  „Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români!”.

Asta nu înseamnă că istoria noastră a fost imaculată sau că oamenii Bisericii nu au greșit sau nu greșesc, dar avem elementara obligație morală de respect pentru adevăr și pentru cei care ne-au condus prin vremuri bune și rele, ca să ajungem să trăim cu toții într-o țară a noastră. Nu avem dreptul să ascundem greșelile și nici să lăudăm neîmplinirile, dar suntem „condamnați” la cumpătare și echilibru…

AICI poți citi textul integral semnat de domnul Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române: Geneza națională și credința creștină!

Dumnezeu să binecuvânteze poporul român și pe toți cei care ne trezesc conștiința!

PS. Să ne bucurăm și să învățăm (și prin înțelepciunea și credința laicilor!) cum să ne apărăm și să ne iubim „Cetățile”!

Rugăciune pentru preoți

Ruga mea!
O clipă de-ar fi fost să ție,
aprins-am cu ea o făclie!

Ascultă, Doamne, aceste rugăciuni pe care le înălțăm pentru preoții din lumea întreagă, dar mai ales pentru cei din dieceza noastră și pentru Episcopul nostru, pentru că ei sunt călăuzele și împărțitorii Pâinii vieții pentru noi. 

Ți-l încredințăm, de asemenea, Doamne, în chip deosebit, pe preotul care ne-a botezat și pe cel care ne-a iertat pentru întâia oară păcatele, precum și pe cel care ne-a dat să gustăm pentru prima dată din pâinea cerească. Îți încredințăm, de asemenea, toți preoții la a căror sfântă Liturghie am participat și pe aceia care ne-au iertat păcatele de-a lungul vieții noastre. La fel și pe cei de la care am primit un sfat, o mângâiere, un ajutor spiritual sau material. Pe toți binecuvântează-i și, dacă au lăsat această lume, dăruiește-le odihna veșnică. 

Te rugăm, Doamne, pentru Sfântul Părinte papa Francisc: luminează-l și călăuzește-l în dificila misiune de a conduce Biserica pe drumul pe care tu l-ai arătat. 

Te rugăm, Doamne, pentru episcopul nostru și pentru toți episcopii din lume: dăruiește-le putere să păstorească turma pe care tu le-ai încredințat-o, pentru a-i putea ajuta și mângâia cu harul tău pe toți credincioșii. 

Pe Sfântul nostru Părinte Papa, învăluie-l în harul tău!

Cardinalilor, Nunților și Delegaților Apostolici, trimite-le lumina ta, Doamne.

Arhiepiscopilor, episcopilor, consilierilor și secretarilor de nunțiatură, dăruiește-le harurile tale, Doamne.

Preoților parohi, dăruiește-le putere, Doamne.

Pe preoții vicari, călăuzește-i, Doamne.

Pe preoții misionari, ocrotește-i, Doamne.

Pe preoții predicatori, luminează-i, Doamne.

Pe preoții confesori și îndrumători de suflete, instruiește-i, Doamne.

Pe preoții călugări, condu-i la perfecțiune, Doamne.

Preoților rectori și formatori din Seminar, dăruiește-le știință, Doamne.

Pe preoții studenți, inspiră-i, Doamne.

Pe preoții în pericol, eliberează-i, Doamne. 

Pe preoții în vârstă, binecuvântează-i, Doamne.

Pe preoții bolnavi, ajută-i, Doamne.

Pe preoții neînțeleși, înțelege-i, Doamne.

Pe preoții asaltați de ispite, întărește-i, Doamne.

Pe preoții care sunt în criză sau au probleme afective și spirituale, luminează-i, Doamne.

Pe preoții marginalizați, mângâie-i, Doamne.

Pe preoții care și-au pierdut idealul, reînsuflețește-i, Doamne.

Pentru preoții care se simt singuri, fii tu însoțitor, Doamne.

Pentru preoții care suferă, fii tu mângâiere, Doamne. 

Pentru preoții care încep cu entuziasm ministerul preoțesc, fii tu idealul lor, Doamne. 

Pentru preoții care au pierdut elanul apostolic, fii tu forța lor, Doamne. 

Pe preoții care au uitat că rugăciunea este lucrul cel mai important din viața lor, îndrumă-i, Doamne. 

Pe preoții care se simt obosiți și copleșiți de munca lor pastorală, întărește-i, Doamne. 

Pentru preoții care se simt triști, fii tu bucuria lor, Doamne. 

Pe preoții care au uitat de Maica ta preasfântă, fă-i să simtă bunătatea ei maternă, Doamne. 

Preoților care și-au pus încrederea în lucrurile materiale, amintește-le învățătura ta, Doamne. 

Pe preoții care au abandonat ministerul lor preoțesc, fă-i să simtă iubirea ta milostivă, Doamne.

Pe preoții săraci, ajută-i, Doamne. 

Pe preoții slabi, întărește-i, Doamne. 

Preoților tulburați, dăruiește-le pacea ta, Doamne.

Pe preoții izolați, însoțește-i, Doamne.

Preoților atașați de lucrurile materiale, rupe-le lanțurile, Doamne. 

Preoților răposați, arată-le slava ta, Doamne.

Doamne, privirea ta blândă să urmărească pașii preoților tăi, mai ales ai celor din Dieceza noastră, pentru a le lumina calea pe care trebuie să o străbată; binecuvântează-i, ocrotește-i și mângâie-i cu harul tău.

De căderea în ispite, eliberează-i, Doamne.

De dragostea de bani, eliberează-i, Doamne.

De imprudențele care-i fac să se îndepărteze de fidelitatea pe care ți-o datorează, păzește-i, Doamne.

De avariție, eliberează-i, Doamne.

De suferințele iadului, eliberează-i, Doamne.

Pentru infidelități, iartă-i, Doamne.

Pentru că dau mai multă atenție acțiunii decât rugăciunii, iartă-i, Doamne.

Pentru sfintele Liturghii celebrate în mod nevrednic, iartă-i, Doamne.

Pe cei care au abandonat slujirea lor preoțească, iartă-i, Doamne.

Pe cei care i-au scandalizat pe alții datorită viciilor, iartă-i, Doamne.

Pe cei care o ignoră pe preasfânta Maria ca și Mamă, iartă-i, Doamne.

Isuse, tu ai spus: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini”, te rugăm dă-ne preoți buni și sfinți. 

Pentru ca să nu înceteze să se celebreze sfânta Liturghie, pentru ca să nu ne lipsească niciodată sfânta Euharistie, pentru ca să nu ne lipsească cine să ne ierte păcatele și pentru ca să te putem întâlni în fiecare sacrament, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca să-l îndepărteze pe Diavol, pentru ca să scoată sufletele din Purgator, pentru ca să aducă bucurie în Cer, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca toți copiii să învețe credința mântuitoare, pentru ca tinerii să primească ocrotire și adulții forță, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca păcătoșii să se poată împăca cu Dumnezeu, pentru ca sufletele bune să aibă sfetnici prudenți și cele consacrate lui Dumnezeu directori spirituali zeloși, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca ochii noștri să-l recunoască pe Isus în miniștrii săi, pentru ca urechile noastre să asculte cuvântul dumnezeiesc, pentru ca sufletele noastre să primească mângâiere, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

De întreaga Biserică luptătoare și suferindă, îndură-te, Doamne. 

Regina Apostolilor și Maica Bisericii, roagă-te pentru noi!

PS. Rugăciunea aceasta am primit-o în dar. Îi sunt recunoscător celui ce mi-a oferit-o, după cum și celui care a tradus-o și celui care a compus-o. Dar mai ales vă sunt recunoscător vouă care vă faceți timp – măcar din când în când – să înălțați către Domnul o rugăciune pentru preoți și pentru mine.

Ce minunată este forța rugăciunii: chiar și numai cu o singură invocație din această „litanie”, chiar și cu o clipă de rugăciune spusă din inimă, putem întrerupe asaltul plin de mocirlă ce se abate asupra Bisericii și asupra celor ce cred în Cristos și-l mărturisesc prin viața lor, preoți, persoane și laici. Ca și cum nimic nu ar mai fi bun în Biserică, în Sfântul Părinte, în episcopi și preoți, în persoane consacrate și laici. Ca și cum toți sfinții ar fi în afara Bisericii, iar în Biserică doar păcătoșii… Doar rugăciunea inimii și meditarea cuvântului lui Dumnezeu ne pot deschide ochii pentru a vedea și urma Adevărul despre Biserica și despre cei care fac parte din ea.

Iar dacă știm preoți căzuți și decăzuți și răs-căzuți și pe care cu greu îi suportăm, să nu le îngreunăm povara. Doar Domnul știe lupta din inima lor, suferințele lor din nopțile de agonie, urletele din conștiința lor. Doar Domnul știe viața și sfârșitul lor. Mai liniștite vor fi nopțile noastre și ale lor după o zi de rugăciune decât după o zi de insulte și bârfe.

După ce ne închinăm, putem simți și rosti din toată inima (parafrazând un mare poet și filozof): Ruga mea! O clipă de-ar fi fost să ție, aprins-am cu ea o făclie!

Mulțumesc! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

PS. Înainte să se alarmeze careva reclamând nerespectarea măsurile prevăzute pentru combaterea Pandemiei, țin să precizez că fotografiile care însoțesc această postare sunt din anul 2018. 🙂


Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur
pot afla detalii scriind
AICI
sau la adresa paxlur@yahoo.com.

De asemenea,
puteți utiliza una dintre posibilitățile de mai jos
pentru a fi alături de cei care trăiesc vremuri grele și triste.

Singuri putem face (prea)puțin,
împreună putem oferi mult mai mult.
Încă nu e (prea) târziu!

Dăruind vei dobândi!


Ajută un copil să meargă la școală! Luptă împotriva abandonului școlar! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci.

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

7.00 €

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

%d blogeri au apreciat: