Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘preot’

Au mai rămas doar zece zile… iar iertarea trebuie să o cerem de la un altul!

Posted by Paxlaur pe 06/04/2017

Sfanta Fecioara Maria si Sfantul PetruToți cei care și-au pus speranța în îndurarea Domnului și participă în această zi la sfânta Liturghie se unesc în rugăciune și cer să fie ocrotiți de Dumnezeu pentru ca, „spălați de întinarea păcatelor”, să poată stărui într-o viață sfântă, să poată trăi în fiedelitate față de alianța încheiată cu Domnul și „să nu vadă moartea în veci” (In 8,51).

Condiția pentru a trăi o viață sfântă spre mântuirea sufletului este tocmai această „spălare de întinarea păcatelor”, purificare pe care o primim mai întâi prin Botez și apoi prin sfânta spovadă.

Se apropie sărbătoarea Paștelui. Ne desprart doar zece zile de învierea Domnului iar unii sunt deja îngroziți la gândul că trebuie să se spovedească. Când ne temem de spovadă, de sacramente înseamnă că nu am înțeles că această taină este izvor de viață, de pace, de bucurie pe pământ și în ceruri: însuși Tatăl face sărbătoare în cer pentru „un singur păcătos care se convertește” (cf. Lc 15,7).

De ce te temi de o spovadă bună? De ce nu te spovedești mai des? Să te spovedești mai des nu înseamnă să păcătuiești mai mult ca să ai ce spovedi, ci înseamnă să te obișnuiești să-l întâlnești pe Domnul și iertarea sa, înseamnă să simți atunci când intri în confesional că acolo e însuși Isus care te aștepta: „Curaj! Eu sunt! Nu te teme… Nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși! Cuaj! Spovedește-te și nu vei vedea moartea în veci!” (cf. Mc 2,17; In 8,52).

Sunt mulți care cred în „iertarea păcatelor”, care cred că într-adevăr sângele lui Cristos a fost vărsat spre „iertarea păcatelor” (cf. Mt 26,28), însă nu acceptă gândul că trebuie să recurgă la medierea unui alt om, la intervenția preotului pentru a se împăca cu Dumnezeu. Mulți ar prefera să se împace direct cu Dumnezeu. Însă nu se pot arunca din Evanghelie și din tezaurul credinței cuvintele lui Isus prin care i-a constituit pe apostoli și pe sucesorii și colaboratorii lor mediatori ai iertării: „Primiţi pe Duhul Sfânt. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In 20,21-23).

Atunci când căutăm iertarea trebuie să o cerem de la un altul. Nimeni nu poate spune: „Eu îmi iert păcatele!” Iertarea se cere mereu de la un altul şi la Spovadă cererea este făcută Tatălui prin mijlocirea Fiului său. Totodată în celebrarea acestui sacrament preotul nu-l reprezintă numai pe Dumnezeu, ci întreaga comunitate, care se recunoaşte în fragilitatea fiecărui membru al său, care ascultă emoţionată căinţa sa, care se reconciliază cu el, care îl încurajează şi îl însoţeşte în drumul de convertire şi de maturizare umană şi creştină. Așadar, nimeni nu este singur atunci când cere și primește iertarea, ci este cu mulțimea fraților și cu însuși Cristos (cf. Papa Francisc, Audiența 19 februarie 2014; 24 de ore pentru Domnul – 2014).


Păcatele fiecăruia sunt şi împotriva fraţilor, împotriva Bisericii.
Pentru aceasta este necesar să se ceară iertare Bisericii, fraţilor,
în persoana preotului (Papa Francisc).


6 aprilie 2017 

Joi din săptămâna a 5-a din Post
Sf. Eutihie, patriarhul Constantinopolului
Gen 17,3-9; Ps 104; In 8,51-59

LECTURA I
Vei fi tatăl unei mulţimi de popoare.
Citire din cartea Genezei 17,3-9
În zilele acelea, Abram a căzut cu faţa la pământ şi Dumnezeu i-a vorbit: 4 „Iată, eu închei alianţa mea cu tine: vei fi tatăl unei mulţimi de popoare. 5 Nu te vei mai numi, de acum încolo, Abram, ci numele tău va fi Abraham, fiindcă te-am pus ca tată al unei mulţimi de popoare. 6 Te voi face rodnic nespus de mult; din tine voi face neamuri şi regi vor ieşi din tine. 7 Voi pune alianţa mea între mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam: o alianţa veşnică. Eu voi fi Dumnezeu pentru tine şi pentru descendenţa ta după tine. 8 Vă voi da ţie şi descendenţei tale după tine o ţară în care să locuieşti ca străin, toată ţara Canaan, ca stăpânire veşnică. Eu voi fi pentru ei Dumnezeu”. 9 Dumnezeu i-a zis lui Abraham: „Tu să păzeşti alianţa mea, tu şi urmaşii tăi după tine, din neam în neam!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),4-5.6-7.8-9 (R.: 8a)
R.: Domnul îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa.

4 Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,
căutaţi întotdeauna faţa lui!
5 Aduceţi-vă aminte de faptele minunate pe care le-a făcut,
de minunile sale şi de judecăţile gurii lui! R.

6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Ps 94(95),8ab
Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului!

EVANGHELIA
Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 8,51-59
În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. 52 Iudeii i-au spus: „Acum ştim că ai diavol. Abraham a murit; profeţii de asemenea, iar tu spui: «Dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”. 53 Oare eşti tu mai mare decât părintele nostru Abraham, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine te crezi?” 54 Isus a răspuns: „Dacă eu mă glorific pe mine, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă glorifică, el, despre care voi spuneţi: «Este Dumnezeul nostru». 55 Dar voi nu l-aţi cunoscut; însă eu îl cunosc şi, dacă aş spune că nu-l cunosc, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Însă îl cunosc şi păstrez cuvântul lui. 56 Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o şi s-a bucurat”. 57 Atunci iudeii i-au spus: „Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Abraham?” 58 Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abraham, eu sunt”. 59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns şi a plecat din templu.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii, Spovada | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Harul tău, Dumnezeule, din păcătoși, ne face drepți și din nenorociți, ne face fericiți…

Posted by Paxlaur pe 26/01/2017

Fericirea Domnului„Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu” sunt darurile apostolului Paul pentru Timotei, dar și pentru fiecare dintre noi. Urmând exemplul său, noi înșine ar trebui să ne salutăm mai des și să ne dorim unii altora „har, îndurare și pace de la Dumnezeu”.

Harul este ajutorul pe care Dumnezeu ni-l dăruiește în mod gratuit pentru a putea răspunde chemării sale. Prin meritele lui Isus Cristos noi primim de la Dumnezeu harul care ne susține și ne stimulează în îndeplinirea obligațiilor noastre. Este încurajatoare rugăciune pe care deseori o înălțăm către Domnul la sfânta Liturghie: „Harul tău, Dumnezeule, din păcătoși, ne face drepți și din nenorociți, ne face fericiți”. Harul Domnului realizează în noi schimbări pe care nu îndrăznim nici măcar să le visăm. Însă nu trebuie să uităm că harul nu distruge natura: harul nu se impune, nu elimină libertatea și alegerile noastre. Noi suntem chemați să colaborăm cu „oferta” lui Dumnezeu, să fim recipiente care se lasă umplute de prezența sa.

Apostolul ne adresează îndemnul de a reînnoi în noi harul revărsat de Dumnezeu în inima noastră prin sacramente: „Îţi amintesc să reînflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin impunerea mâinilor mele! Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci Duhul tăriei, al iubirii şi al chibzuinţei”. Să ne încurajăm unii pe alții ascultând îndemnul sfântului Paul și, ajutați de acest dar al lui Dumezeu, spirijiniți de acest Duh, să dăm mărturie despre Domnul.

Îndurarea este tocmai una dintre căile prin care noi dăm mărturie despre Dumnezeu și arătăm că harul său în noi nu a fost zadarnic. Noi beneficiem în fiecare zi de îndurarea Domnului, de milostivirea sa. Trebuie să învățăm la rândul nostru să fim milostivi cu cei din jur. Să ne amintim cuvintele lui Isus față de cel care nu a fost milostiv cu fratele său: „Servitor rău, ți-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. Nu trebuia să te înduri și tu de cel care este servitor ca și tine așa cum eu m-am îndurat de tine?” (Mt 18,32-33). Atunci când ne apropiem de frații noștri pentru „a ne socoti” cu ei, să ne amintim că măsura cu care măsurăm va fi folosită și pentru noi înșine (cf. Mt 7,2).

Atunci când sufletul nostru devine izvor de îndurare pentru cei din jur și harul este lăsat să lucreze și să modeleze inima, atunci simțim cum pacea inundă viața noastră și mediul în care trăim. Harul și îndurarea devin izvor de pace pentru noi și pentru cei din jurul nostru. De fapt, harul ne ajută să ne trăim credința și viața fără prefăcătorie și să putem spune tuturor: „Pace ție, pace casei tale. Pacea să fie în inima ta”. Izvorul păcii este tocmai credința neprefăcută, credința care refuză compromisul și farizeismul.


„Secerişul este mare,
însă lucrătorii sunt puţini.
Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului
să trimită lucrători în secerişul lui”,
oameni ai păcii,
plini de har și de îndurare.


26 ianuarie 2017 

Joi din săptămâna a 3-a de peste an
Ss. Timotei şi Tit, ep. **
2Tim 1,1-8 (Tit 1,1-5); Ps 95; Lc 10,1-9

LECTURA I
Îmi amintesc de credinţa neprefăcută care este în tine.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 1,1-8
Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu, după promisiunea vieţii care este în Cristos Isus, 2 lui Timotei, copilul meu iubit: har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus Domnul nostru! 3 Aduc mulţumire lui Dumnezeu, căruia îi aduc cult cu o conştiinţă curată, ca şi strămoşii mei, când îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele fără încetare, noaptea şi ziua. 4 Amintindu-mi de lacrimile tale, mă cuprinde dorul de a te vedea, ca să mă umplu de bucurie. 5 Îmi mai amintesc de credinţa neprefăcută care este în tine, care a fost mai întâi în bunica ta, Lois, şi în mama ta, Eunice, şi sunt convins că este şi în tine. 6 Din acest motiv, îţi amintesc să reînflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin impunerea mâinilor mele! 7Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci Duhul tăriei, al iubirii şi al chibzuinţei. 8 Aşadar, nu te ruşina de mărturia Domnului nostru şi nici de mine, care mă aflu în lanţuri pentru el, ci suferă împreună cu mine pentru evanghelie, după puterea lui Dumnezeu!

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

LECTURA I
Tit, adevărat fiu după credinţa comună.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Tit 1,1-5
Paul, slujitor al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Cristos, spre credinţa celor aleşi de Dumnezeu şi spre cunoaşterea adevărului conform evlaviei, 2 în speranţa vieţii veşnice, pe care Dumnezeu, cel care nu minte, a promis-o înainte de începutul veacurilor, 3 dar care, la timpul stabilit, a făcut cunoscut cuvântul său prin predicarea ce mi-a fost încredinţată după porunca lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, 4 către Tit, adevărat fiu după credinţa comună: har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, mântuitorul nostru! 5 Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să duci la îndeplinire ce a mai rămas şi să stabileşti prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),1-2a.2b-3.7-8a.10 (R.: 3)
R.: Vestiţi printre neamuri minunile Domnului!

1 Cântaţi-i Domnului un cântec nou!
Cântaţi-i Domnului, toţi locuitorii pământului!
2a Cântaţi-i Domnului, binecuvântaţi numele lui! R.

2b Vestiţi din zi în zi mântuirea lui!
3 Vestiţi printre neamuri gloria lui,
tuturor popoarelor, minunile sale! R.

7 Daţi-i Domnului voi, familiile popoarelor,
daţi-i Domnului glorie şi putere!
8a Daţi-i Domnului gloria ce i se cuvine numelui său! R.

10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”
El a aşezat pământul pe temelii solide,
ca să nu se clatine;
el va judeca popoarele cu dreptate. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 4,18abc
(Aleluia) Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea. (Aleluia)

EVANGHELIA
Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,1-9
În acel timp, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el 2 şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! 3 Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! 4 Nu luaţi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum! 5 În casa în care intraţi, spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!” 6 Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. 7Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutaţi din casă în casă! 8 Când intraţi într-o cetate şi vă primesc, mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră, 9 vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!»”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ispită și descurajare. Tu!

Posted by Paxlaur pe 16/01/2017

ispita„Luat dintre oameni” și pus în mijlocul oamenilor ca slujitor este imaginea celui care se consacră Domnului. Însă astăzi sunt tot mai puțini cei care se lasă „luați dintre oameni”. Principiul pare a fi: „Să nu alegi ceea ce majoritatea refuză”. De ce să intri într-o lume care e plină de slăbiciuni mediatizate? De ce să alegi o viață din care pare că lipsește tocmai „mirele” și în care fiecare zi pare o zi de post, o zi grea și tristă? Unde este acel Domn care fascina? Oare nu este și astăzi același Cristos în viața celor „luați dintre oameni”?

Isus Cristos este același ieri, astăzi și în veac și el continuă să fascineze și va continua să atragă la sine inimi (cf. Evr 13,8). Cristos, Mirele, este și astăzi în mijlocul nostru. Suntem noi cei care decidem dacă facem sau nu sărbătoare în prezența lui; suntem noi cei care alegem să-l urmăm sau nu. Iar dacă noi nu îndrăznim să-l urmăm pe Cristos în totalitate, atunci cel puțin să-i lăsăm pe alții să o facă. Să nu-i descurajăm! Dimpotrivă, să-i încurajăm! Să susținem vocațiile la viața consacrată. Să nu ne mirăm, plini de dezamăgire, în fața omului care spune: „Eu merg să mă fac preot/călugăr/călugăriță”. Este trist când auzi regrete de genul: „Ah, săracul s-a dus la seminar! Ah, săraca s-a dus la mănăstire. Și era așa deștept/așa capabilă. Și era așa frumos/frumoasă. Cum poate să renunțe la lume?! Vai, săracii, la vârsta lor” etc. Nu e nici un vai, ci ar trebui să fie un „Wow! Respect!”.

Să nu uităm: „Nimeni nu-și ia singur această cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu”. Noi ne împotrivim de atâtea ori chemării lui Dumnezeu descurajând sau ispitind. Noi suntem atât de capabili de a deveni ispita lumii, a gălăgiei, a vieții care uită de cer. Noi suntem responsabili de frica unora de a se dedica în totalitate slujirii lui Dumnezeu.

Și ar mai fi ceva: „Tu ești preot în veac”. Aceste cuvinte nu sunt doar o figură de stil sau un cântec plăcut, dar lipsit de fundament în viața reală. Acesta este adevărul: „El este preot în veac”. Dumnezeu alege pentru totdeauna, așa cum ne învață apostolul: „darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile” (Rom 11,29). Irevocabile! Dumnezeu nu se răzgândește nici măcar atunci când omul insistă, greșește, fuge. În adâncul conștiinței, oriunde ai fugi, va răsuna mereu: „Ești preot în veci. Dumnezeu te-a ales pentru că te iubește cu o iubire veșnică. Dumnezeu nu se răzgândește”.

Să ne rugăm pentru cei aleși, pentru cei fragili. Să înălțăm împreună „strigăte puternice, cu lacrimi, rugăciuni și cereri către acela care are puterea să ne salveze”. Să ne rugăm. Să postim. Dumnezeu singur are puterea să ne salveze de frica consacrării, după cum Dumnezeu singur este acela care „trimite lucrători în secerișul său”.


Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta:

ca cineva să-și dea viața pentru frații săi

(cf. In 15,13).


16 ianuarie 2017 

Luni din săptămâna a 2-a de peste an
Sf. Marcel I, pp.
Evr 5,1-10; Ps 109; Mc 2,18-22

LECTURA I
Deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit.
Citire din Scrisoarea către Evrei 5,1-10
Fraţilor, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pentru oameni în relaţiile cu Dumnezeu, ca să ofere daruri şi sacrificii pentru păcate. 2 El poate avea compătimire pentru cei care sunt în ignoranţă şi în greşeală, întrucât şi el este cuprins de slăbiciune 3 şi din cauza ei, trebuie să ofere sacrificii pentru păcate atât pentru popor, cât şi pentru sine. 4 Nimeni nu-şi ia singur această cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu, la fel ca Aaron. 5 Tot la fel şi Cristos: nu şi-a atribuit de la sine gloria de a deveni mare preot, ci i-a dat-o acela care i-a spus: „Fiul meu eşti tu; eu, astăzi, te-am născut”; 6 după cum se mai spune în alt loc: „Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec”. 7 În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui. 8 Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, 9 iar după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el, 10 fiind numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melchisedec.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 109(110),1.2.3.4 (R.: 4b)
R.: Preot în veci eşti tu, după rânduiala lui Melchisedec.

1 Oracolul Domnului către Domnul meu:
„Şezi la dreapta mea,
până voi pune pe duşmanii tăi scăunel picioarelor tale”. R.

2 Domnul va întinde din Sion, sceptrul puterii tale:
„Domneşte în mijlocul duşmanilor tăi!” R.

3 În ziua puterii tale,
tu domneşti strălucind de sfinţenie;
din sânul aurorei, ca roua, te-am născut. R.

4 Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău:
„Tu eşti preot în veci,
după rânduiala lui Melchisedec”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Evr 4,12ad
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere; el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mirele este cu ei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,18-22
În acel timp, discipolii lui Ioan şi fariseii posteau. Au venit şi i-au spus lui Isus: „De ce discipolii lui Ioan şi discipolii fariseilor postesc, iar discipolii tăi nu postesc?” 19 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaşii să postească atât timp cât mirele este cu ei? Cât timp au mirele cu ei, nu pot să postească. 20 Vor veni însă zile în care mirele va fi luat de la ei şi atunci, în ziua aceea, vor posti. 21 Nimeni nu coase un petic dintr-o stofă nouă, la o haină veche; altfel, peticul nou trage din haina veche şi ruptura devine mai mare. 22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va sparge burdufurile şi se vor pierde şi vinul şi burdufurile. Însă vinul nou se pune în burdufuri noi”.

Cuvântul Domnului

Posted in (spre) Preoţie, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | 6 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: