Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘preotie’

Discipoli permanenţi. Formarea şi discernământul în viaţa preotului

Posted by Paxlaur pe 06/10/2017

preotDeparte de a fi un recipient de idei abstracte, Ratio a fost gândită şi scrisă pentru viaţa reală a preoţilor şi pentru întrebările, dificultăţile, provocările şi speranţele slujirii lor. De aceea, pentru elaborarea documentului, am lucrat în echipă, pornind de la schimbul de experienţe de viaţă sacerdotală; apoi am încercat să primim instanţele şi practicile din Bisericile locale răspândite în lume; şi, în sfârşit, am implicat experţi şi membri ai Congregaţiei mai întâi şi, după aceea, ai altor dicastere din Curia Romană, cu scopul de a fi îmbogăţiţi de diferitele sugestii şi de a ajunge la un text proiectat în mod colegial şi cât mai împărtăşit posibil. Era de acum necesară întocmirea unui nou document despre formarea preoţilor. De fapt, aşa cum se ştie, ultima Ratio fundamentalis este din 1970, deşi ea a fost actualizată, în unele aspecte, în 1985. Schimbările care au avut loc între timp – atât în domeniul eclezial cât şi socio-cultural – împreună cu aprofundările magisteriale şi îndeosebi cu contribuţia lui Pastores dabo vobis, cereau o nouă privire asupra figurii preotului.

Dorinţa care ne-a animat a fost aceea de a oferi un instrument actualizat despre formarea sacerdotală şi, în general, de a pune la dispoziţia preoţilor un profil sacerdotal bine schiţat, capabil să ofere un portret robot al preotului capabil pentru provocările de astăzi ale slujirii şi pentru viziunea de Biserică „în ieşire misionară” la care ne îndeamnă papa Francisc. Am încercat să schiţăm bogăţia, profunzimea şi implicaţiile personale şi pastorale ale spiritualităţii prezbiterale, încercând să se evidenţieze un anumit profil de preot şi de a găsi parcursurile formative potrivite pentru a-l crea.

Care sunt, aşadar, notele care caracterizează noua Ratio, cuvintele-cheie care îi ilustrează conţinuturile şi, în general, viziunea de fond în care a fost redactată? Desigur conferinţele pe care le vom asculta în aceste zile şi schimbul pe care vom reuşi să-l trăim vor ajuta să intrăm în spiritul documentului; din partea mea, aş vrea să amintesc numai, pe scurt, patru puncte fundamentale ale textului: caracteristicile formării – unică, integrală, comunitară şi misionară; ucenicia; configurarea cu Cristos Bun Păstor; discernământul spiritual şi pastoral.

Textul din Ratio, preluând şi reelaborând ceea ce a fost conceput în ultimii ani despre formarea sacerdotală, îndeosebi prin Pastores dabo vobis, propune un parcurs formativ integral; adică formarea preotului trebuie să fie unică, integrală, comunitară şi misionară. Unică, pentru că este vorba de un parcurs singur, unic şi permanent, adică durează toată viaţa şi cuprinde atât faza iniţială cât şi cea permanentă; integrală, pentru că uneşte în sine dimensiunea umană, cea spirituală, cea intelectuală şi cea pastorală; comunitară, pentru că vocaţia se naşte în Biserică şi este în slujba ei, adică este vorba despre o chemare care apare în cadrul comunităţii ecleziale şi este orientată spre slujirea poporului lui Dumnezeu; în sfârşit, misionară, pentru că îi pregăteşte pe candidaţi să participe, ca păstori, la misiunea evanghelizatoare a lui Cristos încredinţată Bisericii. Acest parcurs – aşa cum am spus durează toată viaţa – începe în seminar, o comunitate care trebuie să formeze „discipoli îndrăgostiţi ai Domnului”, ţinând cont de importanţa de a oferi fiecăruia o propunere educativă ţintită şi treptată, precum şi o însoţire spirituală personală. Este vorba despre un drum care începe cu timpul propedeutic, o etapă pe care noua Ratioa considerat că trebuie s-o propună ca indispensabilă şi obligatorie, luând în considerare rezultatele pozitive formate în cursul ultimelor decenii în multe ţări. De fapt, este vorba despre un prim moment fundamental în care alegerea sacerdotală, care cere o solidă maturitate umano-spirituală de bun profil, este analizată într-un drum serios de discernământ spiritual, prin iniţierea la viaţa comunitară, la ritmurile rugăciunii şi ale vieţii spirituale şi la doctrina Bisericii.

O idee de fond care străbate întregul document este cea a uceniciei. Dincolo de diferitele etape ale parcursului, gândite pentru a favoriza pedagogic procesul formativ, ucenicia este nota distinctivă a identităţii prezbiterale, pe care Ratio vrea s-o comunice ca itinerar al unei vieţi întregi. Adică, preotul este un chemat care porneşte la drum pe urmele Învăţătorului, rămânând deschis la Cuvântul său, configurându-se cu inima sa şi făcându-se astfel disponibil să împărtăşească misiunea sa în Biserică şi în lume; departe de a vedea în această alegere o cucerire personală, rod al propriilor eforturi, sau exercitarea unei funcţii administrative şi birocratice, preotul este un discipol permanent pe drum la şcoala Învăţătorului, constituit păstor şi călăuză a poporului numai pentru că, el cel dintâi, parcurge acelaşi drum al Domnului său. Acest drum de ucenicie, orientat spre sacramentul preoţiei, vrea să-l configureze pe candidat cu Cristos Bun Păstor, care împărtăşeşte drumul turmei, o caută în timp ce s-a pierdut, o îngrijeşte cu duioşie când este rănită şi o conduce la păşunile vieţii veşnice. În această direcţie, Ratio afirmă importanţa ca drumul formativ să tindă la configurarea cu Cristos şi, apoi, propune o etapă denumită configuratoare, corespunzătoare în general etapei studiilor teologice. Preoţilor le este cerut talentul şi arta discernământului. Alături de „ucenicie” şi „păstor”, acesta este un alt cuvânt-cheie important din noua Ratio. De fapt, învingând riscul autoreferenţialităţii şi al narcisismului, preotul-păstor este chemat să exercite un discernământ spiritual asupra sieşi şi un discernământ pastoral, pentru a însoţi cu iubire poporul lui Dumnezeu.

(De card. Beniamino Stella

Cardinalul prefect al Congregaţiei pentru Cler a deschis joi, 5 octombrie 2017, la centrul de congrese Mariapoli de la Castel Gandolfo, lucrările întâlnirii internaţionale de „Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis”. Acesta este un fragment din intervenţia sa.

După L’Osservatore Romano, 6 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Anunțuri

Posted in (spre) Preoţie, E bine de ştiut, Preotie | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Aceasta este cea mai frumoasă îndatorire a omului: să se roage și să iubească

Posted by Paxlaur pe 04/08/2017

St. John Mary VianneyPrin toată viața sa, sfântul Ioan Maria Vianney a vrut să câștige suflete pentru cer, pentru Dumnezeu. Celui care i-a arătat pentru prima dată drumul spre parohia din Ars, i-a spus: „Tu mi-ai arătat calea spre Ars, eu îți voi arăta calea spre cer. Te voi ajuta să devii un sfânt. Te voi scufunda în milostivirea lui Dumnezeu și în sfințenia sa”. Sunt cuvinte care sintetizează viața sfântului sărbătorit în această zi, omul care ne amintește că numai „cine se scufundă ca într-un ocean de har în divina îndurare, doar acela va cunoaște bucuria fără de sfârșit a Cerului”.

Ceea ce sfântul Ioan Maria Vianney le spunea credincioșilor săi din Ars ne spune și nouă: „Copilașii mei, aceasta este cea mai frumoasă îndatorire a omului: să se roage și să iubească. Dacă voi vă rugați și iubiți, iată, aceasta este fericirea omului pe pământ. Rugăciunea nu este altceva decât unirea cu Dumnezeu. Atunci când unul are inima curată și unită cu Dumnezeu, este cuprins de o anumită suavitate și dulceață care îmbată, este purificat de o lumină care se răspândește în mod misterios în jurul său. În această unire intimă, Dumnezeu și sufletul sunt ca două bucăți de ceară unite împreună, pe care nimeni nu le poate despărți. Cât este de frumoasă această unire a lui Dumnezeu cu mica sa creatură! Aceasta este o fericire care nu se poate înțelege”.

Și astăzi avem nevoie de oameni care, asemenea sfântului paroh de Ars, să cucerească inimi, să transforme suflete, să fie lucrători plini de zel în secerișul Domnului. Și astăzi avem nevoie de persoane care, pline de blândețe și iubire, să ne atragă atenția atunci când ne îndepărtăm de la calea cea dreaptă și săvârșim fărădelegi (cf. Ez 3,16-21).

Unde putem găsi astfel de oameni? Nu există o adresă valabilă pentru toți, însă știm că noi înșine trebuie să devenim astfel de oameni. Toți suntem chemați să fim sfinți, lucrători în secerișul Domnului, oameni ai rugăciunii și ai iubirii, martori ai lui Cristos și ai Evangheliei sale.

Privind la sfinți, la cei din trecut și din prezent, „să strigăm de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru” (cf. Ps 80,2). Ajutorul său să-l invocăm pentru noi și pentru păstorii Bisericii. Prin mijlocirea sfântului Ioan Maria Vianney, patron și model al preoților, să implorăm haruri pentru păstorii sufletelor noastre. Să ne rugăm pentru preoți: să fie oameni ai rugăciunii și ai iubirii. Să ne rugăm pentru cei încredințați lor: să fie oameni cu inima deschisă la cuvântul Domnului și la sacramente. Este adevărat că preoții sfinți rodesc sfințenie în inimile celor încredințați lor. Dar la fel de adevărat este că sufletele sfinte pot face sfinți preoții din jur. Să mergem împreună, turmă și păstor, spre sfințenie.


„Preoția este iubirea inimii lui Isus…
Un bun păstor, un păstor după inima Domnului,
este cea mai mare comoară
pe care bunul Dumnezeu
o poate oferi unei parohii” (sf. Ioan Maria Vianney).


4 august 2017 

Vineri din săptămâna a 17-a de peste an
Sf. Ioan M. Vianney, pr. **
Lev 23,1.4-11.15-16.27.34b-37; Ps 80; Mt 13,54-58

LECTURA I
Acestea sunt sărbătorile Domnului în care să ţineţi adunările sfinte, să aduceţi jertfă şi să nu lucraţi.
Citire din cartea Leviticului 23,1.4-11.15-16.27.34b-37
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise: „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: «Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care să le vestiţi la timpurile lor hotărâte! 5 În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, seara, este Paştele Domnului. 6 În ziua a cincisprezecea a lunii acesteia este sărbătoarea Azimelor pentru Domnul; timp de şapte zile să mâncaţi azime. 7 În ziua întâi, să aveţi o adunare sfântă: să nu faceţi nicio muncă servilă. 8 Să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc timp de şapte zile! În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nicio muncă servilă!»” 9Domnul i-a zis lui Moise: 10 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: «Când veţi intra în ţara pe care eu v-o dau şi veţi secera holdele ei, să aduceţi la preot un snop, primul rod al secerişului vostru! 11Să legene snopul înaintea Domnului, ca să fiţi plăcuţi; a doua zi după sabat, să-l legene preotul! 15Din ziua a doua după sabat, din ziua în care aţi adus snopul ca dar legănat, să număraţi şapte săptămâni întregi! 16 Până în ziua următoare a săptămânii a şaptea, să număraţi cincizeci de zile; atunci să aduceţi o nouă ofrandă Domnului! 27 În ziua a zecea a acestei luni a şaptea, este Ziua Ispăşirii: să vă smeriţi sufletele şi să aduceţi jertfă prin foc Domnului! 34b În ziua a cincisprezecea a acestei a şaptea luni, este sărbătoarea Corturilor pentru Domnul, timp de şapte zile. 35 În prima zi să fie o adunare sfântă şi să nu faceţi nicio muncă servilă! 36 Timp de şapte zile, să aduceţi Domnului jertfă prin foc. A opta zi, să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului jertfă prin foc; este zi de adunare, de sărbătoare: să nu faceţi nicio muncă servilă! 37 Acestea sunt sărbătorile Domnului în care să vestiţi adunări sfinte, ca să fie aduse Domnului jertfe prin foc, arderi de tot, ofrande, sacrificii şi jertfe de băutură, fiecare la ziua hotărâtă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 80(81),3-4.5-6ab.10-11ab (R.: 2a)
R.: Strigaţi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru!

3 Începeţi cântarea, bateţi tamburina,
sunaţi din harpa cea plăcută şi din alăută!
4 Sunaţi din trâmbiţă la lună nouă şi la lună plină,
în ziua noastră de sărbătoare! R.

5 Aceasta este o hotărâre pentru Israel,
o judecată a Dumnezeului lui Iacob!
6ab El a pus-o drept mărturie în Iosif
când a ieşit din ţara Egiptului. R.

10 Să nu fie în mijlocul tău niciun alt dumnezeu,
să nu te prosterni niciunui dumnezeu străin!
11ab Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,
care te-am făcut să urci din ţara Egiptului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Pt 1,25
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu rămâne pe vecie. Acesta este cuvântul care v-a fost vestit prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu este oare acesta fiul lemnarului? De unde, deci, are el toate acestea?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,54-58
În acel timp, venind în locul lui natal, Isus îi învăţa în sinagoga lor, aşa încât ei se mirau şi spuneau: „De unde are el înţelepciunea aceasta şi aceste puteri? 55 Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numeşte mama lui Maria, iar fraţii lui: Iacob, Iosif, Simon şi Iuda? 56 Şi surorile lui oare nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?” 57 Şi se scandalizau de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui şi-n casa lui”. 58 Şi nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinţei lor.

Cuvântul Domnului

Posted in (spre) Preoţie, Ioan Maria Vianney, Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Ce mare har să poți vizita și ajuta un om!

Posted by Paxlaur pe 02/07/2017

bunatateaCe fel de sentimente se află într-o inimă care are posibilitatea să facă binele, să ajute, să ofere „fie şi numai un pahar cu apă rece” (Mt 10,42), dar nu vrea și rămâne indiferentă în fața celui căzut, sărac, însetat? Dar în inima noastră ce fel de sentimente avem? Cum suntem noi față de cei care trec prin viața noastră? Conștientizăm cât de mare este darul ca cineva „să-ți calce pragul casei”, „pragul” inimii?

Ca să ne dăm seama de acest mare dar (și de obligațiile pe care le avem!) este suficient să ne gândim la cei care sunt singuri, mobilizați la pat sau închiși în case sau în spitale. Să ne gândim la cei cărora rar de tot le sună telefonul și poate niciodată nu le bate nimeni la ușă. Să ne gândim la cei suferinzi și abandonați care așteaptă însetați să treacă prin viața lor „un om sfânt al lui Dumnezeu” (cf. 2Reg 4,9). Iar dacă cunoaștem astfel de oameni însetați, părăsiți, să-i vizităm. Să trecem prin viața lor. Astăzi! Făcându-le acest bine, nu doar că vom fi o rază de speranță pentru ei și pentru viitorul omenirii, ci vom simți cum în inima noastră avem „atitudinea lui Isus Cristos”, suntem cu adevărat ucenicii săi (Fil 2,5).

În fiecare zi Cristos ne cere să răspundem la întrebarea adresată ucenicilor și, prin ei, tuturor oamenilor, inclusiv nouă: „Înțelegeți ce am făcut pentru voi?” (In 13,12)? Dacă înțelegem, atunci trebuie să ne fie atât de clar că avem obligația de a-i vizita pe cei singuri, pe cei în suferință. Ba chiar avem obligația de a-i sluji: „Dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu” (In 13,14-15). Abia atunci se va spune și despre noi: „Iată un om sfânt al lui Dumnezeu” (cf. 2Reg 4,9), abia atunci vom fi „morţi pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu” și pentru aproapele (cf. Rom 6,11).

Să începem astăzi „să umblăm într-o viaţă nouă” (Rom 6,7). Să renunțăm la orice formă de creștinism comod și să mergem în întâmpinarea celor săraci, suferinzi, părăsiți. Să nu ținem la viața noastră, la bunurile noastre, căci pe toate le vom pierde (cf. Mt 10,39). Ieșind în întâmpinarea celor nevoiași să devenim „un neam sfânt”, „vrăjmași ai lăcomiei”, astfel încât „să vestim tuturor oamenilor faptele măreţe ale celui care ne-a chemat din întuneric la minunata sa lumină” (cf. Ex 18,21; 1Pt 2,9). Să ne deschidem inima față de frații noștri. Ba chiar „să ne lărgim inima” (cf. 2Cor 6,11-3), să facem din ea un izvor de bine, de fericire. Să trecem prin viața aproapelui având inima larg deschisă și dorința de a fi asemenea lui Cristos, de a fi oameni sfinți ai lui Dumnezeu.


„Dragostea față de frați să rămână statornică.
Nu uitați ospitalitatea,
căci datorită ei unii i-au găzduit, fără a-și da seama, pe îngeri.
Aduceți-vă aminte de cei închiși,
ca și cum ați fi închiși împreună cu ei” (Evr 13,1-3).


2 iulie 2017 

† DUMINICA a 13-a de peste an
Sf. Bernardin Realino, pr.
2Rg 4,8-11.14-16a; Ps 88; Rom 6,3-4.8-11; Mt 10,37-42

LECTURA I
Acest bărbat este om sfânt al lui Dumnezeu.
Citire din cartea a doua a Regilor 4,8-11.14-16a
Într-o zi, Elizeu trecea prin Şunem. Acolo era o femeie de vază. Ea a insistat ca el să mănânce. Ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. 9 Ea i-a zis soţului ei: „Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu! 10 Să facem o cameră mică sus, pe terasă, şi să punem acolo pentru el un pat, o masă, un scaun şi un sfeşnic ca să stea acolo când va veni la noi! 11 Într-o zi Elizeu a venit la ei, s-a dus în camera de sus şi s-a culcat acolo. 14El i-a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are niciun fiu, iar soţul ei este bătrân!” 15 El a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o şi ea a stat la uşă. 16a Elizeu i-a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.16-17.18-19 (R.: 2a)
R.: Îndurările Domnului în veci le voi cânta.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna”;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta! R.

16 Fericit este poporul care ştie să te aclame,
care umblă în lumina feţei tale, Doamne!
17 Ei se bucură neîncetat de numele tău
şi se mândresc cu dreptatea ta! R.

18 Căci tu eşti frumuseţea şi tăria lor
şi, în bunăvoinţa ta, le înalţi fruntea.
19 Al Domnului este scutul nostru
şi regele nostru, al Sfântului lui Israel! R.

LECTURA A II-A
Am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea lui pentru ca să umblăm într-o viaţă nouă.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 6,3-4.8-11
Fraţilor, nu ştiţi că noi, toţi care am fost botezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui? 4Aşadar, am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea lui pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă. 8 Dar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu el, 9 ştiind că Cristos cel înviat din morţi nu mai moare, moartea nu mai are nicio putere asupra lui. 10 Când a murit, el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, dar acum este viu; el trăieşte pentru Dumnezeu. 11 Tot aşa şi voi, consideraţi că sunteţi morţi pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Pt 2,9
(Aleluia) Voi sunteţi o „descendenţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, poporul luat în stăpânire de Domnul”, ca să vestiţi faptele măreţe ale celui care v-a chemat din întuneric la minunata sa lumină. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine vă primeşte pe voi, pe mine mă primeşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,37-42
În acel timp, Isus le-a spus Celor Doisprezece: „Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; şi cine îşi iubeşte fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. 38 Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează nu este vrednic de mine. 39 Cine ţine la viaţă o va pierde, iar cine îşi pierde viaţa pentru mine o va regăsi. 40 Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis. 41 Cine primeşte un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului, iar cine primeşte un drept pentru că este drept va primi răsplata celui drept. 42 Cine va da de băut fie şi numai un pahar cu apă rece unuia dintre aceştia mici pentru că este discipol, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata”.

Cuvântul Domnului

suferinta_singuratate_rugaciune

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: