Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘prieteni’

Assisi (în imagini)

Posted by Paxlaur pe 12/10/2017

Există locuri în care parcă e mai ușor să fii sfânt și să te rogi cu înflăcărare pentru toți cei din inima ta!
Assisi sigur este un astfel de loc, mai ales atunci când mergi pentru „Exerciții spirituale”.

Iată:

Anunțuri

Posted in Calatorii si pelerinaje, Francisc din Assisi, Imagini si fotografii, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

„Vreau să cumpăr o oră cu tine”…

Posted by Paxlaur pe 12/10/2017

iubirea-de-baniUn om a venit de la muncă târziu, obosit şi nervos, găsindu-şi băiatul de cinci ani aşteptând la uşă.

– Tati, pot să te întreb ceva?

– Da sigur, despre ce e vorba? a răspuns omul.

– Tati, câţi bani câştigi pe oră?

– Asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri, spuse omul nervos.

– Doar vreau să ştiu…Te rog, tati, spune-mi, cât câştigi pe oră?

– Dacă trebuie neapărat să ştii, câştig 100 de lei pe oră.

– Ah, a răspuns micuţul, cu capul plecat. Ce trist! 100 de lei? Așa mult? Ai putea sa imi imprumuti 50 de lei? Te rog, tati! Te rog!

Tatăl s-a înfuriat și a început să țipe la copilul său:

– Dacă singurul motiv pentru care m-ai intrebat cât câștig este ca să îmi ceri nişte bani să îţi cumperi o jucărie prostească, atunci du-te direct în camera ta la culcare. Gândeşte-te de ce eşti aşa egoist! Nu lucrez din greu în fiecare zi doar pentru a-ți face mofturile copilărești!

Micuţul a mers în linişte, aproape plângând, în camera şi a închis uşa .

Omul s-a enervat cumplit pentru întrebarea și cererea băiatului. Cum a putut să pună aşa întrebări doar pentru a cere nişte bani, după o zi de muncă atât de grea?!

Și a început să mănânce! După o oră, omul s-a calmat şi a început să gândească: „Totuși, poate am greșit că am țipat la el. Poate era ceva de care chiar avea nevoie. Și apoi mi-a cerut doar 50 de lei. Și cred că e prima dată când îmi cere…”. Cuprins de remușcări, omul a mers la uşa băiatului:

– Dormi? a întrebat…

– Nu, tati, sunt treaz, a răspuns baiatul.

– M-am gândit că poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă şi m-am descărcat pe tine. Uite aici ai 50 de lei! Iartă-mă!

Micuţul a sărit, zâmbind. Și-a îmbrățișat tatăl, strigând din toată inima: „Mulţumesc, mulțumesc tati!”. Apoi a scos dintr-un sertar o mulțime de monede pe care a început să le numere.

Când a văzut că băiețelul avea deja alți bani, tatăl s-a enervat din nou.

– De ce vrei mai mulţi bani dacă deja ai? i-a spus tatăl. Chiar nu-ți dai seama că muncesc din greu pentru banii ăștia? De ce mi-ai cerut dacă deja aveai?

– Pentru că nu am avut destui, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, acum am 100 de lei. Pot să cumpăr o oră cu tine? Te rooog! Vreau să cumpăr o oră cu tine și să vii mai repede acasă mâine. Vreau sa mănânc cu tine la cină.

Tatăl a izbucnit în lacrimi. Şi-a luat băiatul în braţe şi l-a implorat să îl ierte.

De multe ori între noi și Dumnezeu este tocmai invers: el este Tatăl care vrea să „cumpere” timpul nostru, care ne cere să stăm mai mult cu el. Când noi cerem, Dumnezeu ne dăruiește, însă când cere Dumnezeu, noi cum răspundem? Dar când ne cer prietenii? Cât și cum dăruim din ceea ce suntem?


„Vă veţi întoarce
şi veţi vedea deosebirea dintre cel drept şi cel răzvrătit,
dintre cel care-l slujeşte pe Dumnezeu şi cel care nu-l slujeşte”,
dintre cel care dăruiește și cel care nu dăruiește (cf. Mal 3,18).


12 octombrie 2017 

Joi din săptămâna a 27-a de peste an
Ss. Serafim, călug.; Felix al IV-lea, pp.
Mal 3,13-20a; Ps 1; Lc 11,5-13

LECTURA I
Iată, vine ziua Domnului, care va arde ca un cuptor!
Citire din cartea profetului Malahia 3,13-20a
V-aţi întărit cuvintele împotriva mea, spune Domnul, iar voi ziceţi: „Ce am vorbit împotriva ta?” Voi ziceţi: „Degeaba îl slujim pe Dumnezeu! Ce câştig că păzim ceea ce este de păzit al său şi că umblăm jelind înaintea Domnului Sabaot? 15 Acum, noi îi socotim fericiţi pe cei mândri; ba chiar se consolidează cei care săvârşesc răzvrătire; mai mult, îl încearcă pe Dumnezeu şi totuşi scapă”. 16Atunci, cei care se tem de Domnul vor vorbi unul cu altul. Domnul a fost atent, a auzit şi a fost scrisă o carte de memorial înaintea lui pentru cei care se tem de Domnul şi se gândesc la numele lui. 17 Ei vor fi ai mei, spune Domnul Sabaot, în ziua în care îi voi face proprietatea mea. Voi avea milă de ei aşa cum un om are milă de fiul său care îl slujeşte. 18 Vă veţi întoarce şi veţi vedea deosebirea dintre cel drept şi cel răzvrătit, dintre cel care-l slujeşte pe Dumnezeu şi cel care nu-l slujeşte. 19 Căci, iată, vine ziua care va arde ca un cuptor şi toţi cei mândri şi cei care săvârşesc nelegiuire vor fi ca pleava. Îi va arde ziua care vine, zice Domnul Sabaot, încât nu va rămâne din ei nici rădăcină, nici ramură. 20a Dar pentru voi, cei care vă temeţi de numele meu, va străluci soarele dreptăţii, iar vindecarea va veni pe aripile sale.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: Ps 39(40),5a)
R.: Fericit este bărbatul care şi-a pus încrederea în Domnul.

1 Fericit omul care nu umblă după sfatul celor nelegiuiţi,
nu zăboveşte pe calea păcătoşilor
şi nu se aşază în adunarea celor care batjocoresc,
2 dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului
şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

3 El este ca pomul sădit pe malul apei,
care dă rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veştejesc
şi tot ceea ce face are succes. R.

4 Nu tot aşa este cu cei nelegiuiţi, nu tot aşa;
ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,
iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Fap 16,14b
(Aleluia) Deschide, Doamne, inimile noastre, ca să pătrundă în ele cuvântul Fiului tău! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cereţi şi vi se va da!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,5-13
În acel timp, Isus a spus discipolilor săi: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopţii şi-i spune: «Prietene, împrumută-mi trei pâini, 6 pentru că un prieten al meu a sosit la mine dintr-o călătorie şi nu am ce să-i pun înainte!», 7 dacă celălalt dinăuntru, răspunzând, îi zice: «Nu mă deranja; uşa este deja închisă şi copiii sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau», 8vă spun, chiar dacă nu se va scula să-i dea pentru că îi este prieten, pentru insistenţa lui se va scula şi-i va da ceea ce-i trebuie. 9 De aceea, şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! 10 Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; iar celui care bate i se va deschide. 11 Care tată dintre voi, dacă fiul îi cere un peşte, îi va da, în loc de peşte, un şarpe 12 sau, dacă îi cere un ou, îi va da un scorpion? 13 Aşadar, dacă voi, cei care sunteţi aici, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ce fel de oameni „frecventăm”?

Posted by Paxlaur pe 13/07/2017

Viața este o continuă modelare a relațiilor cu persoanele și lucrurile din jurul nostru. Zilnic ne atașăm sau ne desprindem de oameni și de obiecte. Nu mai putem fi niciodată cei de ieri, pentru că astăzi tocmai am întâlnit un om sau a apărut în viața noastră ceva nou. Persoanele cu care ne înconjurăm și lucrurile pe care le adunăm ne influențează viața.

Să încercăm astăzi să evaluăm modul nostru de a ne raporta la persoane și la lucruri. Însuși Cristos ne cere să facem distincție între persoane și lucruri, între importanța pe care trebuie să o dăm persoanelor și limitele pe care trebuie să le punem lucrurilor care încearcă să ne acapareze viața sau care ar putea să ne îngreuneze relațiile cu oamenii.

Domnul îi trimite și astăzi pe ucenicii săi, cerându-le să se apropie de oameni și să le predice împărăția cerurilor, să vindece bolnavii, să învie morții, să curețe leproșii, să alunge diavolii. Și astăzi le cere, ne cere tuturor să conștientizăm că tot ceea ce avem este un dar, de aceea, așa cum în dar am primit, în dar trebuie să dăm. Trebuie să se vadă în viața noastră gratuitatea slujirii, fără niciun interes material și fără nicio teamă pentru ziua de mâine: nu luați cu voi „lucruri”, nu vă împovărați viața cu lucruri de frica zilei de mâine. De fapt, Domnul deja ne spusese: „Nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Ajunge zilei răutatea ei” (Mt 6,34).

Așa cum trebuie să fim prudenți în atașamentul nostru față de lucruri, la fel Cristos ne cere să fim vigilenți în a ne alege persoanele cu care ne înconjurăm: „Când intraţi într-o cetate sau într-un sat, interesaţi-vă cine este om vrednic şi rămâneţi acolo până când plecaţi” (Mt 10,11). Cristos ne invită să căutăm oamenii vrednici, să ne facem prieteni din rândul oamenilor care primesc și dăruiesc pacea.

Noi ce fel de oameni „frecventăm”? Cine sunt prietenii noștri? Pe cine primim în casa noastră sau în casele cui intrăm? Suntem noi cu adevărat oameni care iubim pacea și căutăm oameni ai păcii, oameni vrednici? Nu cumva căutăm și prietenia celor care refuză pacea și trăiesc ca dușmani ai crucii lui Cristos?

Să nu uităm adevărul acestor cuvinte: „Spune-mi ce prieteni ai ca să-ți spun cine ești”! Totodată să ne amintim îndemnul Apostolului: „Priviți cu atenție la aceia care umblă după modelul pe care îl aveți în noi. Căci, v-am spus de multe ori și vă spun și acum plângând: mulți umblă ca niște dușmani ai crucii lui Cristos. Sfârșitul lor este pieirea, Dumnezeul lor este pântecele, iar gloria lor este în rușinea lor, cugetând numai la cele pământești. Însă patria noastră este în ceruri, de unde îl așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos” (Fil 3,17-20).


Niciun lucru, oricât de valoros ar fi,
nu-ți poate oferi fericirea care vine din prietenia cu Dumnezeu
și cu oamenii vrednici.
Această fericire este izvorul păcii interioare!


13 iulie 2017 

Joi din săptămâna a 14-a de peste an
Ss. Henric, împ. *; Eugen, ep.
Gen 44,18-21.23b-29; 45,1-5; Ps 104; Mt 10,7-15

LECTURA I
Dumnezeu m-a trimis aici înaintea voastră, pentru a vă păstra în viaţă!
Citire din cartea Genezei 44,18-21.23b-29; 45,1-5
În zilele acelea, Iuda s-a apropiat de Iosif şi i-a spus: „Te rog, domnul meu, îngăduie slujitorului tău să vorbească înaintea domnului meu, fără ca mânia ta să se aprindă împotriva slujitorului tău; căci tu eşti ca Faraon! 19 Domnul meu i-a întrebat pe servitorii săi, zicând: «Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?» 20 Noi am răspuns domnului meu: «Noi avem un tată bătrân şi un frate mai mic, care i s-a născut la bătrâneţe. Fratele lui a murit, iar el a rămas singurul copil al mamei sale şi tatăl său îl iubeşte”. 21 Atunci tu ai spus servitorilor tăi: «Faceţi-l să coboare la mine, ca să-l văd cu ochii mei! 23b Dacă fratele vostru mai mic nu va coborî cu voi, nu veţi mai putea vedea faţa mea». 24 Când am urcat la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele domnului meu. 25Când tatăl nostru ne-a zis: «Mergeţi din nou şi cumpăraţi ceva de mâncare», 26 noi i-am zis: «Nu putem coborî; dacă este cu noi fratele nostru mai mic, atunci coborâm. Căci nu putem să mai vedem faţa acelui om, dacă fratele nostru mai mic nu este cu noi». 27 Atunci servitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Voi ştiţi că soţia mea mi-a născut doi fii; 28 unul s-a dus de la mine şi am zis: a fost sfâşiat de vreun animal; până astăzi nu l-am mai văzut. 29 Dacă îl luaţi şi pe acesta din faţa mea şi i se va întâmpla vreo nenorocire, îmi veţi coborî cărunteţea, cu răutate, în locuinţa morţilor”. 45,1Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor de faţă şi a strigat: „Scoateţi-i pe toţi afară dinaintea mea!” Şi nu a mai rămas nimeni cu el; Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi. 2 Şi-a ridicat glasul şi a plâns. L-au auzit egiptenii şi l-a auzit şi casa lui Faraon. 3 Iosif le-a spus fraţilor săi: „Eu sunt Iosif. Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu au fost în stare să-i răspundă, aşa erau de înspăimântaţi de faţa lui. 4 Iosif le-a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine!” Şi ei s-au apropiat. El le-a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-aţi vândut în Egipt. 5 Dar acum nu vă tulburaţi şi nu mai fiţi cu ochii supăraţi pentru că m-aţi vândut aici, căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),16-17.18-19.20-21 (R.: cf. 5a)
R.: Să ne aducem aminte de faptele minunate ale Domnului!
sau:
Aleluia.

16 Domnul a trimis foamete asupra ţării
şi i-a lăsat fără hrană.
17 A trimis înaintea lor un bărbat, pe Iosif,
care a fost vândut ca sclav. R.

18 I-au strâns picioarele în obezi,
i-au pus la gât lanţuri,
19 până când cuvântul lui s-a împlinit,
până când cuvântul Domnului i-a dat dreptate. R.

20 Atunci, regele a trimis să-l lase liber
şi l-a eliberat stăpânitorul popoarelor;
21 l-a pus stăpân peste casa lui
şi stăpânitor peste toată averea lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
În dar aţi primit, în dar să daţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,7-15
În acel timp, Isus le-a spus: „Mergând, predicaţi: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»! 8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi. 9 Nu luaţi nici aur, nici argint, nici ban la brâu, 10 nici desagă pentru drum, nici două tunici, nici încălţăminte şi nici toiag, pentru că cine lucrează are dreptul la hrană! 11 Când intraţi într-o cetate sau într-un sat, interesaţi-vă cine este om vrednic şi rămâneţi acolo până când plecaţi! 12 Intrând în casă, salutaţi! 13 Şi, dacă acea casă este vrednică, pacea voastră să vină asupra ei; însă dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi! 14 Dacă cineva nu vă primeşte şi nu ascultă cuvintele voastre, ieşind din casa şi din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre! 15 Adevăr vă spun: mai uşor va fi în ziua judecăţii pentru Sodoma şi Gomora decât pentru cetatea aceea”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Prietenia este cea mai iubită „fiică” a sufletului

Posted by Paxlaur pe 06/07/2017

imbratisare_prietenieDeșertul este realitatea care descrie cel mai bine viața lipsită de prieteni. Prietenia este cea mai iubită „fiică” a sufletului, iar inima celui care nu a zămăslit această „odraslă” este asemenea pustiului. Singurătatea și izolarea ne fac neroditori, oameni lipsiți de gustul plăcut al vieții.

Pentru noi ce este prietenia? Cine este cel mai bun prieten al nostru? Dacă ar fi să alegem un sinonim pentru prietenie, care ni s-ar potrivi? În afară de numele prietenului nostru cel mai bun, cum am descrie prietenia într-un cuvânt? Fericire? Iubire? Iertare? Încredere? Veșnice? Fidelitate? Fiecare prietenie are sinonimul ei, culoarea ei, farmecul ei.

Atunci când vorbim despre prietenia dintre Dumnezeu și oameni, nu lipsesc cei care cred că în această relație totul se reduce la iertarea lui Dumnezeu: cel veșnic fidel iartă nestatornicia zilnică a omului. „Dumnezeu iartă pentru că aceasta este meseria lui”, repetă unii și astăzi. Însă ce fel de prietenie este aceasta în care unul este continuu izvor de iertare, în timp ce celălalt este doar un șir neîntrerupt de infidelități? Oare putem să-l numim prieten pe Dumenzeu dacă avem nevoie de el doar pentru a ne ierta și vindeca? Oare chiar suntem prieteni dacă ne amintim de Dumnezeu doar când avem nevoie de ajutor?

Nu putem reduce prietenia noastră cu Dumnezeu la această imagine: Crisstos ne întâlnește, ne purifică sufletul iertându-ne păcatele, apoi ne vindecă trupul eliberându-ne de boli și toată lumea e uimită și mulțumită de lucrarea măreață a Domnului (cf. Mt 9,1-8). Și totul se termină aici?! Sau și mai rău: noi o luăm de la capăt cu păcatul și cu suferința, iar el cu iertarea și cu vindecarea?! Nu! Făcând aceasta nu doar că desconsiderăm iubirea și prietenia lui, dar uităm și cuvântul lui Cristos: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!” (In 5,14; cf. In 8,11).

Puține cărți ne pot oferi învățături despre prietenie așa cum o face Sfânta Scriptură. În acest „manual al prieteniei” dintre Dumnezeu și oameni și dintre om și om, citim: „Dacă e să-ți dobândești un prieten, dobândește-l prin încercare și nu te încrede repede în el!” (Sir 7,7).

Noi înșine suntem zilnic puși la încercare, asemenea lui Abraham. Dacă nu am trecut testul fidelității, al statorniciei, al încercării, nu suntem încă prieteni cu Dumnezeu. Putem fi oricând căutători de prietenie și de prieteni, doritori de iertare, însă adevărații prieteni ai lui Dumenzeu au trecut deja cu bine „testul lui Abraham”, omul speranței, omul plin de încredere în Dumnezeu, prietenul său. El știe și dă mărturie că Dumnezeu are întotdeauna grijă de jertfa sa (cf. Gen 22,8). Întotdeauna, pentru că Dumnezeu nu dezamăgește niciodată!


Prietenia adevărată are culoarea cerului
în cea mai frumoasă zi de primavară:
nu-ți poți dezlipi ochii de pe cerul albastru
care îți umple inima de speranță!


6 iulie 2017 

Joi din săptămâna a 13-a de peste an
Sf. Maria Goretti, fc. m. *
Gen 22,1-19; Ps 114; Mt 9,1-8

LECTURA I
Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Citire din cartea Genezei 22,1-19
În zilele acelea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abraham şi i-a zis: „Abraham!” El a răspuns: „Iată-mă!” 2 I-a zis: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubeşti, pe Isaac, şi du-te în ţinutul Moria şi adu-mi-l acolo ca ardere de tot pe un munte pe care ţi-l voi arăta eu!” 3 Abraham s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a legat măgarul şi a luat cu el doi slujitori şi pe Isaac, fiul său. A tăiat lemnele pentru arderea de tot, s-a ridicat şi a plecat spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. 4 A treia zi, Abraham şi-a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. 5 Le-a zis Abraham slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul, iar eu şi tânărul ne ducem până acolo; ne vom prosterna şi după aceea ne vom întoarce la voi!” 6 Abraham a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; a luat în mâna sa focul şi cuţitul şi au plecat amândoi împreună. 7 Isaac i-a spus lui Abraham, tatăl său: „Tată!”, iar el a răspuns: „Iată-mă, fiul meu!” Şi a spus: „Iată focul şi lemnele! Dar unde este animalul pentru jertfă?” 8 Abraham a zis: „Dumnezeu va avea grijă el de mielul pentru arderea de tot, fiul meu!” Au mers amândoi, împreună, 9 şi au ajuns la locul pe care li-l spusese Dumnezeu. Abraham a zidit acolo altarul şi a aşezat lemnele; l-a legat pe Isaac, fiul său şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10 Abraham şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său. 11 Atunci îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Abraham, Abraham!” El a spus: „Iată-mă!” 12 Şi i-a zis: „Să nu-ţi ridica mâna asupra tânărului şi să nu-i faci niciun rău, căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu şi nu l-ai cruţat pe unicul tău fiu pentru mine!” 13 Abraham şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, un berbec era în spatele lui, prins cu coarnele într-un tufiş! Abraham s-a dus, a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. 14 Abraham a numit locul acela: „Dumnezeu va vedea”; de acea se zice şi astăzi: „pe munte Domnul se arată”. 15 Îngerul Domnului l-a chemat din cer a doua oară pe Abraham 16 şi i-a zis: „Mă jur pe mine însumi – oracolul Domnului – pentru că ai făcut lucrul acesta şi nu l-ai cruţat pe unicul tău fiu, 17 te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi descendenţa, ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi descendenţa ta va stăpâni cetăţile duşmanilor săi. 18 Prin descendenţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu”. 19 Abraham s-a întors la servitorii săi, s-au ridicat şi au plecat împreună la Beer-Şeba. Şi a locuit Abraham la Beer-Şeba.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),1-2.3ac-4.5-6.8-9 (R.: 9)
R.: Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii.
sau:
Aleluia.

1 Îl iubesc pe Domnul,
pentru că ascultă glasul rugăciunii mele.
2 El îşi pleacă urechea spre mine,
în ziua în care l-am chemat. R.

3ac Mă împresurau lanţurile morţii
mă chinuiau tristeţea şi suferinţa.
4 Am invocat numele Domnului:
„Doamne, salvează-mi sufletul!” R.

5 Domnul este milostiv şi drept,
Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
6 Domnul îi ocroteşte pe cei nepricepuţi:
am fost lipsit de putere, şi el m-a mântuit. R.

8 El mi-a salvat sufletul de la moarte,
a ferit ochii mei de lacrimi,
picioarele mele de poticnire.
9 Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 5,19
(Aleluia) Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, şi punând în noi cuvântul reconcilierii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Îl preamăreau pe Dumnezeu, care dă oamenilor o astfel de putere.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,1-8
În acel timp, urcându-se în barcă, Isus a trecut dincolo şi a ajuns în cetatea sa. 2 Şi iată că au adus la el un paralizat care zăcea pe o targă! Iar Isus, văzând credinţa lor, i-a spus paralizatului: „Curaj, fiule! Păcatele îţi sunt iertate”. 3 Atunci unii dintre cărturari spuneau între ei: „Acesta spune blasfemii”. 4 Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiţi rău în inimile voastre? 5 Ce este mai uşor să spun: «Păcatele îţi sunt iertate” sau să spun: «Ridică-te şi umblă!»? 6 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ”, i-a spus paralizatului: „Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!” 7 Atunci, paralizatul, ridicându-se, s-a dus acasă. 8 Văzând aceasta, mulţimile au fost cuprinse de teamă şi îl glorificau pe Dumnezeu, care dă oamenilor o astfel de putere.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Privindu-vă viața, ce regretaţi cel mai mult?

Posted by Paxlaur pe 01/05/2017

Man hiding under laptop„În sudoarea frunții tale vei mânca pâine până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat” (Gen 3,19) sunt cuvinte pe care le simțim împlinite în viața noastră și pe care puțini au curajul să le contesteze. De fapt, „Muncă, muncă și iar muncă!” a devenit refrenul zilelor noastre, chiar și a zilelor de sărbătoare. Însă pentru ce muncim? Doar pentru pâine? Oare nu simțim mustrarea din cuvintele lui Isus: „Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului” (In 6,27)?!

Cuvintele Domnului ne poartă cu gândul spre alte fragmente din Sfânta Scriptură. De exemplu, ne putem aminti cuvântul prin care Isus ne îndeamnă la încredere în Providența divină: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga” (Mt 6,33). Sau cuvintele Vechiului Testament: „În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă şi vă culcaţi târziu, mâncându-vă pâinea în oboseală, pe când Domnul o dă preaiubiţilor săi în timpul somnului” (Ps 127,2).

Cineva a făcut un sondaj, întrebând mai mulți oameni care ştiau că vor muri curând: „Acum, în pragul morţii, privindu-vă viața, ce regretaţi cel mai mult?”… Iar unul dintre cele mai dese regrete menţionate a fost tocmai munca: „Am muncit prea mult neglijându-mi familia, prietenii, sufletul”. Sau: „Îmi doresc să nu fi dat atât de mare importanţă serviciului”. Munca, realizările, funcţionarismul, de fapt, activismul ne privează de frumuseţea de a trăi, ne răpeşte viaţa. Și, vai, ne poate răpi eternitatea, ni-l poate fura pe Dumnezeu.

Este adevărat, nu uităm îndemnul Apostolului Paul: „Dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce” (2Tes 3,10) sau învățătura Conciliul al II-lea din Vatican: „Bărbații și femeile care, câștigându-și existența pentru ei și pentru familia lor, își exercită astfel activitatea încât să aducă un serviciu corespunzător societății, pot considera pe bună dreptate că prin munca lor ei continuă lucrarea Creatorului, sunt de folos fraților lor și contribuie personal la realizarea planului lui Dumnezeu în istorie” (Gaudium et spes, nr. 34). Însă în tot ceea ce facem trebuie să fim echilibrați, inclusiv în felul nostru de a munci! Unii ajung să muncească până uită de ei înșiși, de sufletul lor, de cei dragi, de familie. Devin robii unei activități pe care ar fi trebuie să o controleze și să o stăpânească.

Să privim astăzi la sfântul Iosif, pe drept numit „Muncitorul”, și să cerem harul să fim și noi muncitori, dar nu doar pentru pâine, ci pentru „hrana care rămâne spre viaţa veşnică”. Cu aceasta să ne hrănim sufletul și pe cei din casa și inima noastră.


Trebuie să muncim, să fim harnici,
dar să nu lăsăm munca, activismul, carierismul să ne înrobească!
Viaţa este mai mult decât muncă:
viața înseamnă familie, prieteni, suflet… este veşnicie ce trebuie „câştigată”!


1 mai 2017 

Luni din săptămâna a 3-a a Paştelui
Ss. Iosif Muncitorul *; Ieremia, profet
Fap 6,8-15; Ps 118; In 6,22-29

LECTURA I
Nu puteau ţine piept înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea.
Citire din Faptele Apostolilor 6,8-15
În zilele acelea, Ştefan, plin de har şi de putere, săvârşea minuni şi semne mari în popor. 9 Dar s-au ridicat unii din sinagoga numită a liberţilor, a cirenenilor, a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi Asia, ca să discute cu Ştefan, 10 însă nu puteau să se opună înţelepciunii şi duhului cu care vorbea. 11 Atunci i-au pus pe nişte bărbaţi să spună: „L-am auzit pe acesta rostind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu”. 12 Au instigat poporul, pe bătrâni şi pe cărturari, s-au năpustit asupra lui, l-au prins şi l-au dus în faţa Sinedriului. 13 Apoi au pus nişte martori falşi care spuneau: „Omul acesta nu încetează de a rosti cuvinte împotriva acestui loc sfânt şi împotriva Legii. 14 Într-adevăr, l-am auzit spunând: «Acest Isus, Nazarineanul, va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a transmis Moise»”. 15 Atunci, toţi cei care şedeau în Sinedriu l-au privit fix şi au văzut faţa lui ca faţa unui înger.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),23-24.26-27.29-30 (R.: 1b)
R.: Fericiţi sunt cei care umblă în legea Domnului.
sau:
Aleluia.

23 Chiar dacă cei puternici se pun împotriva mea,
totuşi slujitorul tău meditează la hotărârile tale.
24 Mărturiile tale sunt desfătarea mea,
îndreptările tale sunt sfătuitorii mei. R.

26 Eu îţi fac cunoscute cărările mele şi tu îmi răspunzi:
învaţă-mă hotărârile tale!
27 Fă-mă să înţeleg calea orânduirilor tale
şi voi cugeta la faptele tale minunate! R.

29 Ţine departe de mine calea minciunii
şi dăruieşte-mi legea ta!
30 Am ales calea fidelităţii,
mi-am propus să urmez judecăţile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
(Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Lucraţi, nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,22-29
După ce Isus săturase cinci mii de oameni şi discipolii săi îl văzuseră mergând pe mare, mulţimea care stătea pe ţărmul celălalt al mării a văzut că nu era acolo decât o barcă mică şi că Isus nu plecase în barcă cu discipolii săi, ci numai discipolii plecaseră. 23 Alte bărci din Tiberiada au venit aproape de locul unde mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase Domnul. 24 Aşadar, când a văzut mulţimea că nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo, s-au urcat şi ei în bărci şi au venit la Cafarnaum căutându-l pe Isus. 25 Găsindu-l pe ţărmul celălalt al mării, i-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?” 26 Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. 27 Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său”. 28 Atunci i-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?” 29 Isus a răspuns şi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în cel pe care l-a trimis el!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul Iosif | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: