Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘prietenie’

Ce semn lăsăm în această lume, în inimile prin care trecem?

Posted by Paxlaur pe 19/12/2017

prietenie inima carismaFiecare timp al istoriei își are oamenii săi carismatici, unii mai minunați decât alții. Mereu au existat și vor exista oameni înzestrați cu diferite daruri: unii seamănă cu Samson, alții cu Ioan Botezătorul; unii aduc pacea prin „forța brațelor”, alții prin forța cuvântului. Există oameni înzestrați cu darul înțelepciunii și al științei, oameni care realizează marile descoperiri, invenții etc. Lumea în care trăim este rodul Providenței și al oamenilor care au dorit să lase un semn, o amintire a trecerii lor prin această viață. Sunt atât de mulți cei cărora trebuie să le mulțumim pentru contribuția lor la dezvoltarea societății. Însă noi ce semn lăsăm în această lume, prin locurile pe unde trecem, în inimile pe care le întâlnim? Ce se va spune despre noi? Dacă suntem indiferenți față de Cristos, cel care a murit pentru a mântui fiecare om, cu siguranță suntem indiferenți față de mulți oameni. Dacă viața noastră e ghidată de refrenul: „Cristos s-a născut și a murit pentru mine, dar mie nu-mi pasă”, ce realizare măreață lăsăm acestei lumi însetată de pace și speranță?

Atât de mulți ne descurajăm înainte de a începe, înainte de a încerca să facem un lucru măreț. Ne plângem că noi nu avem niciun talant, că noi nu putem face nimic deosebit pentru nimeni. Oare chiar așa să fie? Oare nu avem fiecare ceva de oferit celuilalt și lumii? Oare nu a venit Cristos ca să ne învețe cât de prețioși suntem în fața Tatălui și cum se îngrijește el de noi (cf. Mt 6,25-34; 10,31).

Astăzi cântăm cu psalmistul: „Tu, Doamne, ești speranța mea” (cf. Ps 70,5). Astăzi vedem că Domnul aduce speranță în inimile celor deznădăjduiți, „îndepărtează rușinea lor dinaintea oamenilor” (cf. Lc 1,25). De fapt, el însuși este „Speranța care nu dezamăgește niciodată” și ne invită să purtăm și noi în inimile celor din jur speranță. Nu există nici invenție, nici cucerire, nici nimic altceva care să fie mai de folos omenirii decât redarea speranței! Iar acest lucru este misiunea noastră, a creștinilor: să fim purtători de speranță. Să mergem astăzi în întâmpinarea fraților noștri descurajați. Să-i căutăm pe cei care privesc cu teamă spre ziua de mâine, spre cei deznădăjduiți în drumul spre Crăciun și să le redăm speranța, să-l redăm pe Cristos. Împreună cu ei să cântăm din toată inima: „Tu, Doamne, eşti speranţa mea, în tine mi-am pus încrederea din copilărie. Tu, Doamne, ai fost ocrotitorul meu” (cf. Ps 70,5-6). Să fim și noi, asemenea îngerilor din cuvântul Domnului, purători de vești bune, de speranță.

O, Marie, Maica speranței, în mâinile tale încredințăm lumea întreaga, țara și familiile noastre. Redă-ne speranța! Ajută-ne să ne ridicăm privirea spre ceruri și să simțim prezența lui Cristos, Speranța lumii, în mijlocul nostru.


Spune celui căzut, descurajat:
„Curaj! Ridică-te!
Domnul este aproape!
Te cheamă!
Însuși Domnul vine la tine!”
(cf. Mc 10,46-52).


19 decembrie 2017 

19 decembrie
Fer. Urban al V-lea, pp.
Jud 13,2-7.24-25a; Ps 70; Lc 1,5-25

LECTURA I
Naşterea lui Samson este anunţată de un înger.
Citire din cartea Judecătorilor 13,2-7.24-25a
În zilele acelea, era un om în Ţoreea din familia fiilor lui Dan, al cărui nume era Manoah. Soţia lui era sterilă şi nu putea avea copii. 3 Îngerul Domnului i s-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată, tu eşti sterilă şi nu ai copii, dar vei zămisli şi vei naşte un copil. 4 Acum, ai grijă să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic impur! 5 Vei zămisli şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui pentru că acest copil va fi consacrat lui Dumnezeu din sânul mamei sale. El va începe să-l elibereze pe Israel din mâna filistenilor”. 6 Femeia s-a dus şi i-a spus soţului ei: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine; avea înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu, foarte înfricoşătoare. Nu l-am întrebat de unde este şi nici nu mi-a spus care este numele lui. 7 Dar mi-a zis: «Vei zămisli şi vei naşte un fiu; acum, să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic impur, pentru că acest copil va fi consacrat lui Dumnezeu din sânul mamei sale până în ziua morţii lui!»” 24 Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson. Copilul a crescut şi Domnul l-a binecuvântat. 25a Duhul Domnului a început să-l pună în mişcare.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 70(71),3-4a.5-6ac.16-17 (R.: cf. 8)
R.: Lauda ta, Doamne, o voi cânta şi măreţia ta o voi vesti.

3 Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,
spre care mi-ai poruncit să merg mereu ca să mă mântuieşti,
pentru că numai tu eşti tăria mea şi cetatea mea de apărare!
4a Scapă-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege,
din mâinile celui nelegiuit! R.

5 Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
6ac În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,
tu ai fost ocrotitorul meu. R.

16 Voi povesti faptele de vitejie ale Domnului;
Doamne, îmi voi aduce aminte
că doar a ta este dreptatea.
17 Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe,
iar eu fac cunoscute şi acum minunile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) O, mlădiţă din rădăcina lui Iese, care te înalţi ca un steag pentru popoare, în faţa ta vor amuţi regii pământului, pe tine te vor chema popoarele, vino şi ne eliberează, nu mai întârzia! (Aleluia)

EVANGHELIA
Naşterea lui Ioan Botezătorul este anunţată de îngerul Gabriel.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,5-25
Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot al cărui nume era Zaharia, din grupul preoţesc al lui Abía. Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron, al cărei nume era Elisabeta. 6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără greşeală în toate poruncile şi prescrierile Domnului. 7 Însă nu aveau nici un copil, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. 8 Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său, 9 după rânduiala slujirii preoţeşti, a fost ales să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie. 10 Şi toată mulţimea poporului era afară, rugându-se în timp ce se aducea jertfa de tămâie. 11 Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului tămâierii. 12 Văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins teama. 13 Dar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele «Ioan»! 14 Vei avea bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 căci va fi mare înaintea Domnului; şi nu va bea nici vin şi nici altă băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale 16şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17 El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie pentru a întoarce inimile părinţilor către copii şi pe cei rebeli la înţelepciunea drepţilor, pentru a-i pregăti Domnului un popor desăvârşit”. 18 Dar Zaharia i-a spus îngerului: „Prin ce voi cunoaşte aceasta? Eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă”. 19Răspunzând, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi dau această veste bună. 20 Iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor!” 21 Poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira, în timp ce acesta întârzia în templu. 22 Când a ieşit şi nu putea să vorbească, au înţeles că avusese o viziune în templu, iar el le făcea semne. Şi a rămas mut. 23 După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă. 24 După aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi, timp de cinci luni, se ascundea, spunându-şi: 25 „Aşa mi-a făcut Domnul în zilele în care şi-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze ruşinea mea dinaintea oamenilor”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Cel mai liber slujitor!

Posted by Paxlaur pe 17/11/2017

libertatea si slujireaCât de puternice sunt rugăciunile pe care Biserica ni le propune în liturgie la acest sfârșit de săptămână. Fie că celebrăm memoria sfintei Elisabeta, fie că celebrăm liturghia zilei din săptămâna a 32-a, inima noastră este chemată să slujească. Astăzi ne rugăm spunând: „Dumnezeule, care i-ai dat sfintei Elisabeta, harul de a-l recunoaşte şi de a-l cinsti pe Cristos în cei săraci, fă-ne, te rugăm, prin mijlocirea ei, să-i slujim cu iubire neobosită pe cei aflaţi în suferinţe şi lipsuri”. Sau: „Dumnezeule atotputernic şi îndurător, înlătură, cu bunătate, tot ce ne stă împotrivă, ca, eliberaţi de orice povară trupească şi sufletească, să te putem sluji cu toată libertatea”.

A fi liberi şi totuşi a sluji… Cum vine aceasta? Pentru noi, de cele mai multe ori, libertatea şi slujirea nu pot sta împreună. Ba chiar pentru aceasta se duc cele mai multe lupte: pentru a fi liberi, pentru a fi stăpâni, pentru a nu sluji. Însă nu aceasta este libertatea pe care ne-a adus-o Cristos şi de care ne bucurăm ori de câte ori refuzăm păcatul. Libertatea nu înseamnă a deveni stăpâni şi a decide binele şi răul, viaţa şi moartea, ci înseamnă a sluji adevărul și iubirea. Libertatea pe care ne-a dăruit-o Cristos, nu ne face stăpânii celor de lângă noi, ci prietenii lor, frații lor.

Trăirea în libertate înseamnă să alegem mereu calea adevărului: trebuie să fim aflaţi printre copiii care umblă în adevăr. Ba mai mult, această libertate ne dă posibilitatea de împlini porunca cea nouă: să ne iubim unii pe alţii, aşa cum Cristos ne-a iubit pe noi. Să ne iubim și să ne pregătim pentru „zilele Fiului Omului”, umblând pe calea adevărului (cf. In 13,34; Lc 17,26).

Aceste lucruri trebuie să le concretizăm în viaţa noastră astăzi. Aşadar, care este adevărul pe care trebuie să-l îmbărţişez în această zi? Sau care este minciuna de care trebuie să mă eliberez? Trebuie să scuturăm orice jug al ipocriziei şi să ne îmbrăcăm în adevăr. Trebuie să învăţăm să iubim.

Toţi avem persoane cu care ne vine greu să trăim în armonie, în bună înţelegere. De multe ori am greşit împotriva fraţilor noştri. Poate şi alţii au greşit împotriva noastră. Însă astăzi noi vrem să trăim libertatea de fii ai lui Dumnezeu şi să facem primul pas spre împăcare, slujire şi iubire. Pe cine ar trebuie să iert? De la cine trebuie să cer astăzi iertare? Împăcându-ne şi iubind primii vom vedea că în liniştea nopţii inima noastră va simţi cea mai mare mângâiere. Iertarea, iubirea și slujirea aduc desfătări de necuprins. Doar prin iubire și slujire ne pregătim pentru „ziua Fiului Omului”, pentru ziua în care vom primi ca moştenire împărăţia Tatălui.


„Dacă cineva are bogățiile lumii
și-l vede pe fratele său, care este în nevoie,
și își închide inima față de el,
cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu?
Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba,
ci cu fapta și adevărul” (1In 3,17-18).


17 noiembrie 2017 

Vineri din săptămâna a 32-a de peste an
Ss. Elisabeta a Ungariei, călug. **; Florin, pr.
Înţ 13,1-9; Ps 18; Lc 17,26-37

LECTURA I
Dacă au putut să pătrundă tainele universului, cum de nu l-au descoperit pe Domnul lui?
Citire din cartea Înţelepciunii 13,1-9
Toţi oamenii sunt din natură fără rost, cei care nu au cunoaşterea lui Dumnezeu şi care, din cele bune care se văd, nu au putut să-l recunoască pe Cel care Este şi, dând atenţie lucrărilor, nici nu l-au recunoscut pe Artizan. 2 Însă sau focul, sau vântul, sau aerul rapid, sau ciclul stelelor, sau apa violentă, sau strălucirea cerului – dominatori ai lumii – i-au considerat ca dumnezei. 3 Dacă, uimiţi de frumuseţea lor, le-au luat pe acestea ca dumnezei, cu atât mai mult să recunoască faptul că stăpânitorul acestora este mai bun, este izvorul frumuseţii cel care le-a creat. 4 Dacă sunt uimiţi de putere şi energie, să considere de la ele cu cât mai mult este mai puternic cel care le-a creat! 5Căci din măreţia şi frumuseţea celor create, prin analogie, se vede creatorul lor. 6 Totuşi asupra lor reproşul este blând, căci ei, probabil, s-au înşelat căutându-l pe Dumnezeu şi voind să-l găsească. 7 Iar ei, întorcându-se spre lucrările lui, au cercetat şi s-au lăsat convinşi de vederea lor, pentru că cele văzute sunt frumoase. 8 Cu toate acestea, nici ei nu sunt de iertat. 9 Căci dacă au avut puterea să cunoască astfel de lucruri, încât să poată intui taina veacului, cum de nu l-au găsit repede pe stăpânitorul acestora?

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: 2a)
R.: Cerurile dau mărturie despre slava lui Dumnezeu.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 21,28b
(Aleluia) Întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! (Aleluia)

EVANGHELIA
Aşa va fi în zilele Fiului Omului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 17,26-37
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aşa cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi în zilele Fiului Omului: 27 ei mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care Noe a intrat în arcă; atunci a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. 28 La fel cum s-a întâmplat în zilele lui Lot: ei mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau; 29 dar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi. 30 Tot la fel va fi în ziua în care Fiul Omului se va arăta. 31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperiş, iar lucrurile îi vor fi în casă, să nu coboare să le ia şi, tot aşa, cine este la câmp să nu se întoarcă înapoi! 32 Amintiţi-vă de femeia lui Lot! 33 Dacă cineva va căuta să-şi salveze viaţa, o va pierde; iar dacă cineva o va pierde, o va păstra. 34 Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat: unul va fi luat, celălalt va fi lăsat; 35două femei vor măcina în acelaşi loc: una va fi luată, cealaltă va fi lăsată. 36 Doi oameni vor fi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat”. 37 Atunci, ei l-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar el le-a spus: „Unde este cadavrul, acolo se vor aduna şi vulturii”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ipocrizie și prietenie, trup și suflet…

Posted by Paxlaur pe 20/10/2017

trup si sufelt prietenie si ipocrizie„Nu te teme!” sunt cuvinte rostite de însuși Dumnezeu, de îngeri și, în cele din urmă, de oameni. Sunt cuvinte adresate bărbaților și femeilor, celor tineri ca și celor bătrâni, celor sănătoși și celor bolnavi, tuturor. Astăzi evanghelia ne încurajează ca să înțelegem eterna valabilitate a acestor cuvinte rostite de Dumnezeu, de îngeri, de oameni. Cristos ne prezintă trei condiții pentru a simți eficacitatea acestor cuvinte și, mai ales, pentru a putea la rândul nostru să spunem celor din jur: „Nu vă temeți”!

Prima condiție pe care ne-o cere astăzi Domnul este lipsa ipocriziei. Un ipocrit, un fariseu, un om cu o viață dublă trăiește mereu în frică: frica de adevăr, frica de a fi descoperit, frica de a pierde. Inima sa nu își găsește liniștea, ci trăiește într-o continuă teamă. Un ipocrit nu poate crede în Dumnezeu care risipește teamă, pentru că același este și Dumnezeul care va pune în lumină tot ceea ce ipocritul face în întuneric „căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nici secret care nu va fi cunoscut” (Lc 12,2). Pentru a scăpa de teamă trebuie să scapi de ipocrizie, de fățărnicie, de viața dublă.

A doua condiție este legată de prieteniile pe care ni le facem. Am putea parafraza: „Spune-mi cu cine ești prieten, cu ce fel de oameni te înconjori și îți spun cât ești de fricos, cât de înspământată este inima ta”. Prieteniile ne condiționează starea sufletească, liniștea inimii. Cine este cu adevărat prieten cu Cristos nu va simți niciodată teama. Chiar și în cea mai întunecată noapte a sufletului prietenii lui Cristos simt cum aceste cuvinte rostite de Mântuitorul le sunt adresate direct lor: „Vouă, prietenilor mei, vă spun: nu vă temeţi… Vouă chiar şi firele de păr de pe capul vostru, toate vă sunt numărate. Nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii” (Lc 12,4.7). Cel care îl are pe Cristos de prieten nu se teme! Niciodată! Cristos alungă tot întunericul și toată teama și dă sens și speranță chiar și celor mai mari suferințe!

A treia condiție este un adevăr atât de negat în timpurile noastre: omul este trup și suflet, nu doar trup. Cel care trăiește uitând de viața de după moarte, uitând că are un suflet, va trăi mereu în frica de a pierde tot ceea ce are: trupul! Să luăm aminte la cuvintele lui Cristos și să nu ne temem pentru trupul nostru, ci, dacă există ceva pentru care trebuie să ne îngrijorăm, acel ceva este pierderea sufletului nostru: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic! Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în Gheenă; da, vă spun, de acesta să vă temeţi!” (Lc 12, 4-5).


Să primim îndemnul apostolului Petru și să ne liniștim inima:
„Să nu vă fie teamă și să nu vă tulburați;
adorați-l pe Cristos în inimile voastre.
Fiți gata oricând să dați răspuns despre nădejdea voastră” (1Pt 3,14-15).


20 octombrie 2017 

Vineri din săptămâna a 28-a de peste an
Ss. Cornel, centurion; Maria Bertilla, călug.
Rom 4,1-8; Ps 31; Lc 12,1-7

LECTURA I
Abraham a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca justificare.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,1-8
Fraţilor, ce vom spune că a găsit Abraham, protopărintele nostru după trup? 2 Căci dacă Abraham ar fi fost justificat din fapte, ar fi avut motiv de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu. 3 De fapt, ce spune Scriptura? „Abraham a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca justificare”. 4 Dar celui care lucrează, salariul nu i se consideră ca dar, ci ca datorie. 5 Însă celui care nu lucrează, dar crede în cel care-l justifică pe cel nelegiuit, credinţa lui i se consideră ca justificare. 6 La fel, David îl numeşte fericit pe omul căruia Dumnezeu îi dă justificarea fără fapte: 7 „Fericiţi cei cărora le sunt iertate nelegiuirile şi cărora le sunt acoperite păcatele! 8 Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i consideră păcatul!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 31(32),1-2.5.11 (R.: cf. 7)
R.: Tu eşti pentru mine loc de scăpare, tu mă scoţi din strâmtorare.

1 Fericit este omul căruia i s-a iertat fărădelegea,
căruia i s-a acoperit păcatul!
2 Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă greşeala
şi în duhul căruia nu este prefăcătorie! R.

5 Eu ţi-am făcut cunoscut păcatul meu,
nu ţi-am ascuns fărădelegea mea.
Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele”.
Şi tu ai iertat vinovăţia păcatului meu. R.

11 Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul şi veseliţi-vă!
Strigaţi de bucurie, toţi cei curaţi cu inima! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 32(33),22
(Aleluia) Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, după cum şi noi am sperat în tine! (Aleluia)

EVANGHELIA
Chiar şi firele de păr de pe capul vostru, toate sunt numărate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,1-7
În timp ce mulţimea se aduna cu miile, încât se călcau în picioare unii pe alţii, Isus a început să le vorbească mai întâi discipolilor: „Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este ipocrizia, 2 căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nici secret care nu va fi cunoscut! 3 Prin urmare, ceea ce aţi spus în întuneric se va auzi la lumină şi ceea ce aţi zis la ureche în camera de taină va fi proclamat de pe acoperişuri. 4 Vouă, prietenilor mei, vă spun: nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic! 5 Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în Gheenă; da, vă spun, de acesta să vă temeţi! 6 Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi bani? Şi niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7Vouă însă chiar şi firele de păr de pe capul vostru, toate vă sunt numărate. Nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Baza „iubirilor nemuritoare” și a „prieteniilor de aur”

Posted by Paxlaur pe 25/08/2017

prietenia steinhardtExistă inimi pe care viața le unește pentru totdeauna. Așa se nasc și trăiesc, ba chiar supraviețuiesc oricărei încercări, iubirile, prieteniile, familiile, comunitățile etc. La baza „iubirilor nemuritoare” și a „prieteniilor de aur” stau sentimente puternice, așa cum sunt cele exprimate de Rut: „Nu insista să te părăsesc şi să plec de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde te vei odihni tu, mă voi odihni şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Așa să-mi facă Domnul, ba și mai rău: numai moartea mă va despărți de tine!” (Rut 1,16).

Din casa noastră sau din familia noastră sau din comunitatea noastră, cui simțim că am putea să-i spunem aceste cuvinte? Față de cine nutrim asemenea sentimente de prietenie sau de recunoștință sau de iubire? Există în viața noastră o persoană pentru care existența noastră să-i fie atât de prețioasă încât să ne spună aceste cuvinte? În drumul nostru spre Dumnezeu și spre veșnicie, toți avem nevoie de inimi care să ne însoțească. Însuși Cristos ne amintește astăzi că nu putem despărți iubirea față de Dumnezeu de iubirea față de oameni. Nu putem spune: „Eu îl iubesc pe Dumnezeu și aceasta mi-e de ajuns”! Să ne amintim învățătura apostolului Ioan: „Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu” și-l urăște pe fratele său, este un mincinos; pentru că cine nu-l iubește pe fratele său pe care îl vede nu poate să-l iubească pe Dumnezeu pe care nu-l vede. Avem această poruncă de la el: cine-l iubește pe Dumnezeu să-l iubească și pe fratele său” (1In 4,20-21; cf. Mt 5,23-24 ).

Se observă cu ușurință răceala dintre oameni, lipsa de încredere și iubire care se instalează în jurul omului: nu mai avem încredere unii în alții. Nu mai există încredere în cei care ne conduc politic, economic, spiritual. Ba mai mult, demonul dezbinării și al neîncrederii s-a instalat chiar și în familiile noastre. Chiar și cele mai puternice relații de iubire și prietenie sunt zdruncinate de fuga după gloria acestei lumi, de pofta de avere etc. În toată această rătăcire, noi, creștinii, suntem chemați să rămânem (sau să devenim, dacă nu suntem!) locuri de încredere, oameni de încredere, suflete de caracter.

În mod deosebit familia, comunitatea, trebuie să fie loc de încredere. Viața de familie devine strălucitoare atunci când există încredere între soți, între părinți și copii, între frați. Cât de frumoase și trainice sunt familiile – și orice fel de comunitate! – care cultivă această valoare a încrederii. Cât de puternice sunt legăturile dintre membri unei familii în care încrederea a fost mereu o virtute cultivată și respectată. În timpurile în care societatea dezbină, familia trebuie să adune, să unească.


Izvorul fericirii este Dumnezeu,
iubirea lui și încrederea pe care oamenii o au în noi.


25 august 2017 

Vineri din săptămâna a 20-a de peste an
Ss. Ludovic, rege *; Iosif de Calasanz, pr. *
Rut 1,1.3-6.14b-16.22; Ps 145; Mt 22,34-40

LECTURA I
Noemi împreună cu Rut moabita s-au întors la Betleem.
Citire din cartea lui Rut 1,1.3-6.14b-16.22
În zilele acelea, când conduceau judecătorii, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat să locuiască în câmpiile Moabului împreună cu soţia şi cei doi fii ai săi. 3 Elimelec, soţul lui Noemi, a murit şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei. 4 Ei şi-au luat soţii dintre fetele din Moab. Una se numea Orpa şi cealaltă Rut; şi au locuit acolo cam zece ani. 5 Au murit şi cei doi, Mahlon şi Chilion, şi Noemi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără soţ. 6 S-au ridicat ea şi nurorile sale şi s-au întors din câmpiile Moabului, pentru că au auzit în câmpiile Moabului că Domnul şi-a vizitat poporul şi i-a dat pâine. 14b Orpa a sărutat-o pe soacra ei, iar Rut a rămas cu ea. 15 Noemi a zis către Rut: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnata ta!” 16Rut a răspuns: „Nu insista să te părăsesc şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde

te vei odihni tu, mă voi odihni şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. 22 Noemi şi Rut din Moab, nora sa, s-au întors împreună din câmpiile Moabului. Ele au venit la Betleem când se începea seceratul orzului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 145(146),5-6.7.8-9a.9bc-10 (R.: 2a)
R.: Îl voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea.
sau:
Aleluia.

5 Fericit este acela care îl are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob;
care-şi pune speranţa în Domnul Dumnezeul său!
6 El a făcut cerul şi pământul,
marea şi toate câte se află în ele.
El păstrează fidelitatea în veci. R.

7 El face judecată pentru cei asupriţi,
el dă pâine celor flămânzi.
Domnul îi eliberează pe cei închişi. R.

8 Domnul deschide ochii celor orbi,
Domnul îi ridică pe cei împovăraţi,
Domnul îi iubeşte pe cei drepţi,
9a Domnul are grijă de cei sărmani. R.

9bc Sprijină pe văduvă şi pe orfan,
dar nimiceşte calea celor nelegiuiţi.
10 Domnul Dumnezeul tău, Sionule,
stăpâneşte în veci, din generaţie în generaţie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 24(25),4b.5a
(Aleluia) Învaţă-mă, Doamne, cărările tale, călăuzeşte-mă în adevărul tău! (Aleluia)

EVANGHELIA
Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 22,34-40
În acel timp, auzind fariseii că Isus le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, 35 iar unul dintre ei, învăţat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat: 36 „Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?” 37 El i-a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău! 38 Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. 39 Iar a doua este asemenea acesteia: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” 40 În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

V-am numit pe voi prietenii mei…

Posted by Paxlaur pe 02/08/2017

Prietenul meuÎn mijlocul săptămânii, în timp ce bisericile răsună de cântarea Aleluia, Cristos se adresează inimii noastre: „V-am numit pe voi prieteni pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute” (cf. In 15,15). Cristos ne numește astăzi prietenii săi și, dorind să ajungem la adevărata fericire, ne face cunoscut binele cel mai de preț la care putem ajunge: împărăția cerurilor, acea comoară, acea perlă de mare valoare pentru care merită să renunți la tot, să vinzi totul, doar ca să o poți avea (cf. Mt 13,44-46).

Prin aceste parabole Cristos reia invitația sa de a ne schimba viața, de a ne converti, de a „vinde tot”, de a reunța la tot ceea ce ne-ar putea împiedica să intrăm în posesia împărăției lui Dumnezeu. Mesajul Domnului este atât de clar: împărăția cerurilor este un bun atât de mare, o perlă atât de prețioasă încât cine înțelege cu adevărat despre ce este vorba, merge în grabă și, plin de bucurie, face totul pentru a avea acea perlă.

Nu trebuie să neglijăm acest aspect evidențiat de Cristos: omul care a descoperit împărăția cerurilor este „plin de bucurie” chiar și atunci când trebuie să renunțe la tot, chiar și atunci când merge și vinde tot ce are. Suntem plini de bucurie pentru că știm că din această „afacere” ieșim câștigători. Alegând împărăția lui Dumenzeu nu jucăm la loto: poate câștigăm, poate nu! Nicidecum! Cine alege împărăția cerurilor câștigă! Cine alege să stea cu Cristos, să cumpere „mărgăritarul” oferit de Cristos, alege să facă „afacerea” vieții sale, cea mai mare investiție pentru sufletul său: va câștiga viața veșnică.

Faptul că împărăția cerurilor este „un mărgăritar de mare valoare” ne ajută să conștientizăm un element esențial: adevărul este unul singur și indivizibil. Așadar fie facem totul pentru a avea acest mărgăritar, trăind cu bucurie, fie nu-l avem. Nu e loc de „firimituri de adevăr”, de bucățele de mărgăritar, de frânturi de Evanghelie: vindem totul și avem totul! Cealaltă variantă este pierzătoare.

Astăzi fiind „Porțiuncula”, ziua în care putem obține indulgența plenară, încercăm să-l întâlnim pe Domnul în bisericile noastre. Astăzi suntem chemați cu insistență să-l vizităm pe Domnul în casa în care a ales să locuiască. Întâlnindu-l și mai ales primindu-l în sfânta Euharistie să-i cerem harul de a conștientiza importanța împărăției lui Dumnezeu și a faptului că noi suntem chemați să facem parte din această împărăție. Numai înțelegând aceasta, convertirea noastră va fi una perfectă: vom vinde totul, vom renunța la totul pentru a ne bucura de cel mai de preț mărgăritar. Renunțarea totală, convertirea perfectă este calea pentru a ajunge și noi la ziua în care vom vorbi „față către față” cu Dumnezeu, ziua în care vom avea chipul strălucitor, asemenea lui Moise (cf. Ex 34,29)


Ce mai trebuie să vinzi
pentru a cumpăra mărgăritarul de mare valoare?
La ce nu ai renunțat încă?


2 august 2017 

Miercuri din săptămâna a 17-a de peste an
Ss. Eusebiu de Vercelli, ep. *; Petru Iulian Eymard, pr. * (Porţiuncula)
Ex 34,29-35; Ps 98; Mt 13,44-46

LECTURA I
Fiii lui Israel, văzând faţa strălucitoare a lui Moise, nu îndrăzneau să se apropie de el.
Citire din cartea Exodului 34,29-35
Moise a coborât de pe muntele Sinai – şi cele două table ale mărturiei erau în mâna lui când cobora de pe munte -, iar Moise nu ştia că faţa lui strălucea pentru că vorbise cu Dumnezeu. 30Aaron şi toţi fiii lui Israel s-au uitat la Moise şi iată că faţa lui strălucea; şi se temeau să se apropie de el. 31 Moise i-a chemat; Aaron şi toţi conducătorii adunării s-au întors la el şi el le-a vorbit. 32După aceea, toţi fiii lui Israel s-au apropiat şi el le-a poruncit tot ce-i spusese Domnul pe muntele Sinai. 33 Când a încetat să le vorbească, şi-a pus un văl pe faţă. 34 Când intra Moise înaintea Domnului ca să-i vorbească, îşi scotea vălul până când ieşea; iar când ieşea, le spunea fiilor lui Israel ce i se poruncise. 35 Fiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise şi vedeau că faţa lui Moise strălucea; iar Moise îşi punea din nou vălul pe faţă până când intra să vorbească cu Domnul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 98(99),5.6.7.9 (R.: 9c)
R.: Domnul Dumnezeul nostru este sfânt, închinaţi-vă în faţa lui!

5 Preaînălţaţi-l pe Domnul Dumnezeul nostru,
prosternaţi-vă la picioarele scaunului său de domnie,
căci el este sfânt! R.

6 Moise şi Aaron, dintre preoţii lui,
şi Samuel, dintre cei care invocau numele Domnului,
îl chemau pe Domnul şi el le răspundea. R.

7 El le-a vorbit din coloana de nor,
iar ei au păzit mărturiile lui
şi hotărârea pe care el le-a dat-o. R.

9 Preaînălţaţi-l pe Domnul Dumnezeul nostru
şi adoraţi-l pe muntele lui cel sfânt,
căci Domnul Dumnezeul nostru este sfânt! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,15b
(Aleluia) „V-am numit pe voi prieteni pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-46
În acel timp, Isus a spus: „Împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. 45 La fel, împărăţia cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase. 46Când găseşte un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are şi îl cumpără”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: