Primăvara creștinilor și risipa de energie

Risipim energie căutând vinovați pentru ce (ni) se întâmplă.
Epuizăm resurse lăsându-ne cuprinși de nerăbdare și ură.
Considerăm viața o proprietate manipulabilă,
iar pe celălalt un instrument.
Devenim mânioși când nu-l mai putem controla,
când descoperim că celălalt este diferit,
mai bun sau mai sănătos decât noi.
Mânioși, am vrea să decidem noi moartea și viața,
cine să fie cuprins de boală și cine nu.

Ești doar un om!
Nu te mai lua la trântă cu Diavolul,
ci ține-te de mână cu Dumnezeu!

Suferința care ne inundă simțurile risipește calmul caracteristic lunii florilor, „primăverii” creștinilor, timpului Pascal. În aceste vremuri de grea încercare, cei care credem în Cristos înviat trebuie să fim „o singură inimă și un singur suflet”: să punem totul în comun ca să dăm mărturie cu multă putere despre învierea Domnului (Fap 4,32-33).

Zilele întunecate de suferință ne alungă calmul, ba chiar și bunăvoința. Uneori se risipește și speranța, iar lipsiți de ea devenim șovăielnici în credință și iubire. Ne temem de răul care vine. Ne pierdem calmul și devenim mânioși. Începem să ne luăm la trântă cu răul, în loc să ne ținem și mai strâns de Dumnezeu. Risipim energie căutând vinovați pentru ce (ni) se întâmplă. Epuizăm resurse lăsându-ne cuprinși de nerăbdare și ură. Considerăm viața o proprietate manipulabilă, iar pe celălalt un instrument. Devenim mânioși când nu-l mai putem controla, când descoperim că celălalt este diferit, mai bun sau mai sănătos decât noi. Mânioși, am vrea să decidem noi moartea și viața, cine să fie cuprins de boală și cine nu.

Aceasta în loc să facem liniște și să invocăm prezența Domnului. El poate spune și astăzi „mării virusate”: „Potolește-te!”. Iar peste inima noastră s-ar așeza calmul (Mc 4,39).

Este adevărat: suntem prea mici ca să luptăm singuri răul. Însă, deși mici, avem Duhul înfierii care ne ajută să-i spunem lui Dumnezeu Tată (Rom 8,15). Am primit harul credinței: suntem copii iubiți de Tatăl și ne putem ține de mână cu Domnul care a învins moartea, răul și boală, cu Domnul care dă speranță și viitor. El poate să liniștească Pământul zdruncinat de virus, de neliniște, de ură (Mt 4,23; Ier 29,11).

Când suntem încercați de dubii în privința eficacității ținerii de mână cu Domnul, să recitim cu smerenie minunea orbului vindecat: „I-au adus un orb și l-au rugat să-l atingă. Isus, luându-l de mână, l-a condus în afara satului” și l-a vindecat. Iar orbul vedea toate lucrurile clar. Când Dumnezeu te ia de mână ești salvat: începi să „vezi clar” lumea și omul pe care îl desconsiderai, omul de lângă tine care părea un „copac care umblă”, un obiect (Mc 8,22-25). Să folosim acest timp pentru a cultiva calmul, risipindu-se astfel din noi orice ură, orice mânie, și devenind fiii Dumnezeului încet la mânie și plin de iubire (Ex 34,6).

Cristos e veșnic viu!

Acest articol face parte din seria „De mână cu Dumnezeu”. 
Aici poți citi: 
1. De mână cu Dumnezeu: Idiferența. Implicarea poartă chipul și numele iubirii.

2. De mână cu Dumnezeu: Toți o doresc…

3. Tăcerea oprește bârfa, însă doar adevărul o vindecă…

4. De mână cu Dumnezeu cel veșnic viu

Să ne hrănim viitorul!

Oferă și tu o carte și o pâine unui copil sărac!

€6,00

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

A iubi e primăvară

Bazilica „Santa Maria in Trastevere” - Roma
Bazilica „Santa Maria in Trastevere” – Roma

A cunoaște. A iubi
Înc-o dată, iar și iară
a cunoaște-nseamnă iarnă
a iubi e primăvară.

A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaște. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
A cunoaște – ce înseamnă?
A iubi – de ce ți-e teamă?
printre flori și-n mare iarbă?

Printre flori și-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit,
cu rumoare și ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-odată, iar și iară,
a iubi e primăvară.

de Lucian Blaga (9 mai 1895 – 6 mai 1961),
Primăvară

AICI puteți citi detalii despre Bazilica „Santa Maria in Trastevere” – Roma

E primăvară! Oferă timp de calitate

primavara flori lacrimioareDeși nu s-a modificat unitatea de măsură a timpului, felul în care timpul este perceput și trăit sau consumat s-a schimbat. Nu mai avem timp! Ne zbatem între un regretabil „prea târziu” și un veșnic „mai târziu”, amânând oameni și fapte pentru eternul „mâine” care se transformă imediat în „prea târziu”.

În goana după (propriile) realizări, uităm prea ușor că la sfârșitul vieții cele mai mari regrete sunt legate de folosirea timpului: cui i-am dat timpul nostru! Uităm că deși ne naștem egali, devenim diferiți și prin modul în care „consumăm” timpul. Îmbătrânim nu doar când trec anii, ci când primim timp și nu-l oferim: acumulăm ani, în loc să adunăm viață! Suntem toți expuși riscului de a consuma timp fără să-l trăim. Ispita de „a arde gazul” stă cocoțată pe umerii noștri ademenindu-ne la egoism, indiferență, lene, amânare chiar și în timpul Postului!

Astăzi Isus e părăsit: e singur pe străzi și în spitale, în case de copii și aziluri de bătrâni. Oferă-i timp! Vizitează-l! Cel singur are nevoie de prezența noastră, de timpul nostru!

Isus este părăsit și suferă în femeia care în luna martie nu primește nici flori, nici urări. Domnul e uitat în femeile maltratate, batjocorite, folosite. Oferă timpul tău bun înmiresmat ca florile!

Isus e singur în copiii orfani, abandonați, abuzați. Isus suferă în copiii care nu au spus niciodată „Mamă, te iubesc”, pentru că nu cunosc chipul mamei. Oprește-te! Privește-le gingășia, admiră strălucirea ochilor scăldați de lacrimile singurătății și oferă timp, oferă speranță!

Isus e părăsit în vecinul sărac, în bătrânul căruia nu-i călcăm pragul casei pentru că ne grăbim. Oprește-te și oferă-i timp!

Isus e părăsit chiar și în cei din casa ta, în cei din familia ta. E singur pentru că tu nu ai timp de oferit, pentru că tu ai alte priorități. Oprește-te și oferă timp!

Timpul investit în ceilalți – fără a aștepta răsplată ca păgânii (Lc 6,27-36) – este timp oferit lui Cristos suferind: „Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut” (Mt 25,40).

Pentru a oferi timp avem doar prezentul, acum-ul, cum ne învață papa Francisc: „Voi nu sunteți ziua de mâine, ci sunteți acum-ul lui Dumnezeu” (27.01.2019). Acum-ul îl trăim doar oferind timp îmbibat de iubire, adică timp de calitate.


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: