Arhivă etichetă pentru ‘providenta’

Dumnezeu sau nimic

Noi nu avem de ales între Dumnezeu și bogății, 
ci între Dumnezeu și nimic, 
pentru că Dumnezeu e totul. 
El nu poate fi o opțiune, 
pentru că el este originea și centrul vieții noastre.

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei”. Iar noi deja am experimentat, poate chiar de mai multe ori, imposibilitatea de a-i sluji lui Dumnezeu și bogățiilor în același timp. Când ne-am pus încrederea în bogății, ne-am pierdut liniștea inimii și am fost cuprinși de teamă în fața viitorului: niciodată nu suntem mulțumiți cu ceea ce avem și vrem mai mult. Și cu toate acestea, continuăm să ne amăgim și să încercăm să slujim mamonei și – din când în când – lui Dumnezeu. Ce ne împinge la o slujire dublă/duplicitară sortită mereu eșecului? De ce ne risipim energiile și ne împrăștiem sufletul în goana după bogății?

Uneori spunem că facem totul pentru a scăpa de „grija zilei de mâine”, pentru că ne temem în fața viitorului. Pe noi nu ne liniștește cuvântul lui Cristos: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga! Deci nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi”.

În fața viitorului nesigur și a lipsurilor se instalează în inima noastră frica: dacă Dumnezeu ne-a uitat? Dacă Dumnezeu nu face nimic pentru noi? Dacă… Și plini de teamă ne simțim singuri și începem să ne agităm și să încercăm imposibilul: să trăim fericiți cu inima împărțită.

Teama de a fi abandonat și uitat ne macină sufletul. Cine nu a trăit măcar o dată dramaticul chin al uitării? Cine nu a început scrisori, mesaje, gânduri pe care nu le-a mai terminat și nu le-a mai expediat (niciodată!) de teama (lipsei) răspunsului? Cine nu s-a trezit măcar o dată noaptea și să strige în rugăciune către Domnul, către acel Dumnezeu a cărui prezență dorea să o simtă odată cu răsăritul soarelui?

Toți avem zile când ne simțim uitați. Oamenii, chiar și cei mai dragi oameni din viața noastră, sunt din ce în ce mai ocupați. Însuși Dumnezeu ne pare ocupat cu alți oameni, când să se mai gândească și la noi? Noi înșine am devenit ocupați și nu mai avem timp pentru alții, devenind sursă de suferință pentru cei pe care îi uităm și îi neglijăm.

Uitarea este o sfâșietoare nedreptate făcută sufletului! Însă atunci când pare atât de apăsătoare singurătatea, suferința, idiferența din jur, atunci când ne simțim abandonați până și de Tatăl ceresc iar viitorul pare atât de negru, încât nu se mai zărește nicio aducere aminte sau vreo rază de speranță, tocmai atunci Domnul ne spune: „Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita”. Curaj! Nu te teme în fața viitorului: el este în mâna Domnului!


Nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,24-34
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei. 25 De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră: ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Priviţi păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi mult mai de preţ decât ele? 27 Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuşi de puţin la durata vieţii sale? 28 Iar pentru îmbrăcăminte de ce vă străduiţi? Observaţi cum cresc crinii de pe câmp: nu trudesc şi nu ţes. 29 Totuşi vă spun că nici Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. 30 Aşadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, oameni cu puţină credinţă? 31 Deci, nu vă îngrijoraţi, spunând: «Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?»! 32 Căci pe toate acestea le caută neamurile păgâne; dar Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. 33 Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga! 34 Deci nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei răutatea ei”.

Cuvântul Domnului

În mâinile cui este viitorul nostru?Dar al lor? 

Una dintre primele întrebări la care suntem solicitați să răspundem de mici este aceasta: „Ce vrei să te faci când ai să fii mare?” Astfel ne amintim că încă din fragedă copilărie suntem îndemnați să ne preocupăm de viitorul nostru. Încă de mici am văzut că „viitorul” este mereu legat de termini ca „neliniște, nesiguranță, teamă”. Însă apoi am crescut, ne-am pregătit pentru primirea sacramentelor și am învățat că Dumnezeu ne este Tată și am prins curaj. Când am citit Evanghelia și am înțeles ce înseamnă „providența” nu ne-am mai speriat în fața viitorului: „nu vă îngrijorați pentru viața voastră: ce veți mânca, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Priviți păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi mult mai de preț decât ele?… Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga. Nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși” (Mt 6,25-26.33-34).

La aceasta ne invită și profetul Ezechiel. Trebuie să redescoperim prezența providenței în viața noastră. Este o chemarea la reînnoirea credinței în iubirea cu care Dumnezeu rânduiește mersul lumii, viitorul nostru. Trebuie să fim convinși că Dumnezeu rânduiește totul spre binele celor care îl iubesc pe el (cf. Rom 8,28). Nu avem motive să ne temem, nici măcar atunci când răul și suferința ne dau târcoale. Biserica ne învață prin sfântul Augustin: „Dumnezeu cel Atotputernic, fiind cu desăvârșire bun, nu ar fi îngăduit vreodată ca un rău oarecare să existe în lucrările sale, dacă nu ar fi destul de puternic și de bun pentru a face ca din răul însuși să izvorască binele”. Să ne amintim istoria lui Iosif din Vechiul Testament: răul plănuit de frații săi când l-au vândut, Dumnezeu l-a întors într-un bine în modul cel mai minunat (cf. Gen 45-50). Să privim viața lui Isus și să vedem cum s-a împlinit profeția Marelui Preot: chiar dacă s-au hotărât să-l omoare, chiar dacă l-au supus pe Domnul nostru la chinul crucii, prin moartea sa el „i-a adunat laolaltă pe toți fii risipiți ai lui Dumnezeu”. Să ne amintim și să cântăm întreaga viața: „Domnul ne păzește așa cum păstorul își păzește turma”.


„Nimic nu se poate întâmpla care să nu fie voit de Dumnezeu. Or, tot ceea ce voiește el, oricât de rău ne-ar părea nouă, este totuși tot ce poate fi mai bun pentru noi” (Sf. Thomas Morus).


Citire din cartea profetului Ezechiel 37,21-28
Aşa zice Domnul Dumnezeu: „Iată, îi voi lua pe fiii lui Israel dintre neamurile unde au mers, îi voi aduna din împrejurimi şi-i voi face să vină în pământul lor. 22 Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; un singur rege va fi rege pentru toţi, nu vor mai fi două neamuri şi nu vor mai fi împărţiţi în două regate. 23 Nu se vor mai întina cu idolii lor, cu zeii lor şi cu toate nelegiuirile lor. Îi voi salva din toate locurile lor unde au păcătuit şi îi voi purifica. Ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor. 24 Slujitorul meu David va fi rege peste ei şi va fi un singur păstor pentru ei toţi. Vor umbla în judecăţile mele, vor păzi hotărârile mele şi le vor împlini. 25 Vor locui în ţara pe care am dat-o slujitorului meu Iacob, în care au locuit părinţii voştri. Şi vor locui în ea ei şi fiii lor şi fiii fiilor lor pentru totdeauna. Iar David, slujitorul meu, va fi căpetenia lor pentru totdeauna. 26 Voi încheia cu ei o alianţă de pace, o alianţă veşnică va fi cu ei. Îi voi stabili şi-i voi înmulţi şi voi pune sanctuarul meu în mijlocul lor pentru totdeauna. 27 Locuinţa mea va fi alături de ei: eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu. 28 Şi vor cunoaşte neamurile că eu sunt Domnul care-l sfinţeşte pe Israel când sanctuarul meu va fi în mijlocul lor pentru totdeauna”.

Cuvântul Domnului


Continuăm să fim alături de cei în suferință (https://paxlaur.com/2022/04/08/un-mesaj-pentru-cei-in-dubii-dar-si-pentru-ceilalti/) cu convingerea că noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile pe care ei le înalță cu lacrimi și uneori cu disperare pentru că au pierdut totul. Totul! Le-a rămas doar Dumnezeu și noi!

Vă mulțumesc celor care ajutați 

prin PayPal (paxlaur@yahoo.com

prin Revolut:

cont în Lei: IBAN: RO12 BREL 0005 5067 6349 0100 (RON), Ion Daria Anca

cont în Euro: IBAN: LT84 3250 0867 5258 7205 (EUR), Ion Daria Anca.

prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

DUMNEZEU VEDE TOT!

ALEGE UN COPIL, ALEGE VIITORUL LUI ȘI AL TĂU

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu; prin Revolut: cont în Lei: IBAN: RO12 BREL 0005 5067 6349 0100 (RON), Ion Daria Anca cont în Euro: IBAN: LT84 3250 0867 5258 7205 (EUR), Ion Daria Anca. sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com.

€10.00

Adevărul este simplu (chiar și în timp de criză): cine nu adună cu el risipește!

„Ceilalți sunt cei mai vinovați
de ceea ce noi nu am reușit să facem”.

Suntem generația care complică lucrurile simple. Căutăm mereu justificări pentru necredința și indiferența noastră. Ne găsim imediat scuze pentru păcatele noastre. Știm mereu pe cine să dăm vina pentru că nu reușim (a se citi: nu vrem!) să facem binele pe care putem să-l facem: statul, sărăcia, pandemia, criza, războiul, familia, ceilalți… Exact: ceilalți sunt cei mai vinovați de ceea ce noi nu am reușit să facem. Chiar am vrea să credem mai mult, să mergem mai des la biserică, să ne simțim mai aproape de Dumnezeu, să fim de partea lui Cristos, dar când?! Avem atâtea lucruri de făcut! Este trist. Este trist tocmai pentru că ratăm esențialul. Și devine și mai trist când ne justificăm asemenea unor copii răsfățați.

Pentru Cristos lucrurile sunt simple, tranșant și dureros de simple: „Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte” (Lc 11,23). Așadar, de partea cui suntem?! Adunăm sau risipim? Să ne amintim un alt cuvânt de-al său care ne poate smulge din mulțimea treburilor în care ne scufundăm ca într-o mlaștină: „Nu vă îngrijorați spunând: Ce vom mânca? Ce vom bea? sau Cu ce ne vom îmbrăca? Căci pe toate acestea le caută neamurile [păgâne]; dar Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea. Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga (Mt 6,31-33). Aceste cuvinte nu sunt o invitație la a abandona munca, școala etc. Dimpotrivă. Sunt o invitație de a trăi astăzi la maxim, de a valorifica astăzi tot ceea ce e mai bun, de a da astăzi tot ce avem mai bun din noi fără să ne temem de ziua de mâine. Cuvintele sale sunt invitația la credință. Altfel spus, sunt cuvinte ce vor să întipărească în inima noastră mult cunoscutul adevăr: „nu te teme de ziua de mâine, Dumnezeu este deja acolo!”

Și astăzi cuvântul Domnului răsună pentru noi. Să nu ne împietrim inimile. Să nu complicăm lucrurile. Iată ce ne cere Domnul și cu câtă simplitate și dragoste ne vorbește: „Ascultaţi glasul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul meu; umblaţi pe căile pe care vi le-am poruncit şi va fi bine pentru voi” (Ier 7,23). Va fi bine pentru noi toți. Alături de el, împreună cu el ne putem face viața frumoasă, ca o câmpie înflorită și înmiresmată în lunile de primăvară. Dumnezeu este cu noi. Și noi trebuie să fim cu el!

O, Marie, Regina lumii, Regina păcii și ajutorul creștinilor, ajută-ne să avem mai multă încredere în Dumnezeu și în puterea sa de a călăuzi această lume spre pace și spre mântuire. Mijlocește-ne harul de a nu ne împietri inimile. Redă-ne încrederea în Dumnezeu și în oameni. Redă-ne pacea și liniștea inimii.


Proiectul Paxlaur pentru copiii din Ucraina – Frații mei mai mici (DETALII AICI despre copiii noștri) – crește în tăcere. Mereu apar noi membri care au nevoie de hrană, îmbrăcămite, casă… și mai ales iubire. Cel mai mult își doresc să nu se simtă singuri, uitați, abandonați. Iubirea și pacea sunt visul lor de zi și de noapte. O, de s-ar termina acest coșmar al lor…

paxlaur-dumnezeu-exista-1

CEI CARE VOR SĂ DĂRUIASCĂ SPERANȚĂ FRAȚILOR NOȘTRI MAI MICI

pot ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com.

€10.00

Să răsune în inima noastră și în lumea întreagă
acest cuvânt al Domnului:
„Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici,
mie mi‑ați făcut” (Mt 25).

Vă mulțumesc din suflet!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,14-23
În acel timp, Isus a scos un diavol şi acesta era mut; îndată ce a ieşit diavolul, mutul a început să vorbească, iar mulţimile se mirau. 15 Însă unii dintre ei spuneau: „Cu Beelzebul, căpetenia diavolilor, îi scoate pe diavoli”. 16 Alţii, ispitindu-l, cereau de la el un semn din ceruri. 17 Dar el, cunoscând gândurile lor, le-a spus: „Orice împărăţie dezbinată în ea însăşi se ruinează şi se prăbuşeşte casă peste casă. 18 Deci, dacă Satana este dezbinat în el însuşi, cum va dura împărăţia lui? Voi ziceţi că eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul. 19 Dar dacă eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi judecătorii voştri. 20 Însă dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21 Când un om puternic, bine înarmat, îşi păzeşte casa, ceea ce are el este în siguranţă; 22 dar dacă vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte prada. 23 Cine nu este cu mine este împotriva mea şi cine nu adună cu mine risipeşte”.

Cuvântul Domnului