Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘putere’

Puterea judecă adevărul

Posted by Paxlaur pe 17/01/2018

37541052 - wooden judges gavel on wooden table, close upDe prea multe ori se întâmplă și astăzi:
oamenii care cunosc și iubesc adevărul
să fie judecați și condamnați
de cei care cunosc și iubesc doar puterea!
Așa a fost judecat și condamnat și Cristos
și mulți alții până în zilele noastre.

Să ne rugăm Domnului
să grăbească ziua în care
„îndurarea și adevărul se vor întâlni,
dreptatea și pacea se vor îmbrățișa;
adevărul va răsări din pământ
și dreptatea va coborî din ceruri” (Ps 85,11-12).

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Adevărata fericire este rezervată celor mici!

Posted by Paxlaur pe 05/12/2017

Bucuria Domnului

Bucuria Domnului este puterea noastră!

Cristos este Domnul fericirii! Este atât de fascinant să-l privești pe Fiul lui Dumnezeu care „tresaltă de bucurie” și ne descoperă „plăcerea Tatălui” și „fericirea discipolilor”, fericirea noastră (cf. Lc 10,21.23). Demnă de contemplat, chiar și printre lacrimi amare lipsite de speranță, este imaginea lui Cristos fericit, a unui Dumnezeu care tresaltă de bucurie. Acesta este Dumnezeul nostru, cel care ne însoțește pe drumul spre casă.

Bucuria, plăcerea, fericirea fac parte din aspirațiile noastre. Însă ce facem pentru a le atinge, pentru a le avea în viața noastră? Spre cine, ce privim? Să nu uităm: fericiți cu adevărat sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc (cf. Lc 11,28).

Dacă vrem să fim fericiți să stăm cu cei fericiți cu adevărat, să ne împărtășim din fericirea lor. De prea multe ori refuzăm să ne apropiem de Dumnezeu și de sfinți pentru că uităm cât sunt de fericiți, neglijăm că pot deveni izvorul fericirii noastre. Uităm că Isus tresaltă de bucurie! Nu dăm importanță Sfintei Născătoare de Dumnezeu și apostolilor care au fost proclamați fericiți și au tresăltat de bucurie (cf. Lc 1,47; 10,23).

Fericirea lor este rezervată celor mici, celor care știu să fie asemenea copiilor. Aceasta pentru că fericirea pruncilor este autentică, plină de încredre, convinși fiind că durează veșnic.

Avem nevoie de fericirea „celor mici” care se lasă mereu însoțiți, învățați, iubiți. Niciun copil nu străbate singur drumul spre casă, ci se lasă purtat de cel în care are încredere. Când rămâne singur se simte pierdut, speriat, trist. Doar alături de cel în care și-a pus încrederea simte liniștea și siguranța, tresaltă de o fericire care pare veșnică.

Dacă smerenia noastră este autentică, nimic nu poate egala fericirea de a crede în Cuvântul făcut trup, fericirea de a fi însoțit de însuși Cristos pe drumul spre casă!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,21-24
În ceasul acela, Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost plăcerea ta. 22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”. 23 Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: „Fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi, 24 căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit”.

Cuvântul Domnului


Isuse, sunt o norocoasă! Cum de nu am înțeles până acum? Cum de nu am realizat că Tu ești cel mai frumos dar pe care îl puteam primi, că Tu ești răspunsul iubirii lui Dumnezeu la lipsa mea de iubire? Eu, o ființă aparent lipsită de sens, din clipa în care te-ai gândit la mine, am devenit cineva, am devenit Eu. Căci numai Tu m-ai  înălțat prin iubirea cu care ai venit pe pământ și cu care mă iubești și astăzi.
Mulțumesc pentru existența mea! Mulțumesc pentru fiecare respirație și pentru fiecare celulă ce îmi aparține, căci toate le am de la tine, din marea ta iubire! Dar poate cel mai mult îți multumesc pentru noi doi, pentru întâlnirea noastră ce a avut loc undeva, cândva în vesnicie și ce va continua să aibă loc în veșnicie!
Ce dar minunat! Ce iubire fără margini, fără interes! Isuse, învață-mă să fiu atentă la prezența ta în viața mea și să nu te las la marginea sufletului meu! Învață-mă să îmi petrec această zi împreună cu tine! Învață-mă să iubesc dezinteresat și etern ca și tine! Amin.
(Lucia Balint)

Te invit cu drag să urmărești zi de zi itinerarul „Drumul spre acasă: o călătorie a sufletului” (detalii AICI), prin care fiecare „este invitat să primească călăuza Cuvântului lui Dumnezeu ce îl va însoţi zi de zi, să-şi găsească un timp de linişte şi de meditaţie, să ia hotărâri concrete pe care să le pună în practică, pentru ca astfel întreaga sa viaţă să se transforme, iar sărbătoarea Naşterii lui Cristos să îl găsească mai plin de strălucire şi de pace”.

Citește meditația zilei AICI!

Posted in Advent, E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Totul în jur are miros de spaimă, de teamă…

Posted by Paxlaur pe 18/11/2017

frica si viataEste atât de multă violență în jurul nostru. Este ca și cum mulți s-au hotărât deodată să ne invadeze și să ne umple de rău pentru a uita ce înseamnă pacea, liniștea, siguranța, dreptatea, încrederea. Zilnic suntem provocați la rău, la ură, la război. Totul are miros de spaimă, de teamă. Ne-am împărțit în două tabere întocmai cum prezintă și evanghelia zilei: într-o parte par să fie toți cei care seamănă cu o văduvă lipsită de ajutor, dar însetată de dreptate. În această parte sunt toți cei nedreptățiți, slabi, singuri. Aici sunt toți cei care ar dori să facă mai mult pentru această lume, dar nu au puterea: nu sunt lăsați de mai marii ei sau de cei răi ai lumii. Și atunci singura armă rămâne strigătul statornic: „Fă-mi dreptate!”. Singura armă a celor mici este statornicia în bine, setea continuă după dreptate care aduce în cele din urmă rezultate bune. Să nu obosim să strigăm după dreptate. Vrem dreptate și pe acest pământ, nu doar în ceruri!

Este adevărat că suntem mici, că suntem slabi, dar nu suntem puțini! Suntem atât de mulți însetați de dreptate, de o lume mai bună. Și putem învinge prin statornicia noastră în lucrurile mici făcute pentru adevăr, pace, dreptate. Suntem ca văduva singură, dar suntem statornici… trebuie să fim statornici, insistenți în a cere dreptatea. Avem nevoie de un strigăt continuu, de o viață care să strige la unison: „Fă-mi dreptate”! Vrem dreptate!

În cealaltă tabără s-au adunat toți cei care „nu se tem de Dumnezeu și nu le este rușine, nu le pasă de oameni”. Mai mult, de cealaltă parte este tabăra celor pe care nu-i interesează nicio valoare: adevărul, dreptatea, frumosul, binele, arta. Nimic! Ei vor un singur lucru: puterea. Ei vor doar să decidă totul în favoarea lor și a prietenilor lor, neținând cont de nimeni și nimic. Sunt cei care-i omoară pe cei nevinovați. Sunt cei care își astupă urechile la strigătul celor suferinzi. Sunt cei care se fac că nu văd răul din jur, răul pe care ei l-au creat într-un mod diabolic. Sunt cei care tratează valorile și arta și credința și virtuțile ca pe gunoaie. Sunt cei care mint. Sunt cei care poartă această lume spre ruină. Sunt cei care își găsesc plăcerea din a-i ridica pe unii împotriva altora. Sunt toți cei pentru care dreptatea nu există.

Noi în ce tabără suntem?

Trebui să facem mereu mici gesturi de dreptate. Să stăruim în bunătate și adevăr. Să ne rugăm. Să iubim arta, valorile, educația, virtuțile. Să stăruim și să muncim pentru o lume mai educată. Stăruința în lucrurile mici a celor mulți poate da rezultate. În cele din urmă vor fi învinși judecătorii acestei lumi cărora nu le pasă de dreptate, de oameni, de adevăr și nici de Dumnezeu.


În tot acest întuneric, să facem lumină în inima noastră
și să răspundem la întrebarea lui Cristos cu viața noastră:
„Când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?” (Lc 18,8).


18 noiembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 32-a de peste an
Sfinţirea Bazilicilor „Sf. Petru” şi „Sf. Paul” *; Fer. Carolina Kozka, fc. m.
Înţ 18,14-16;19,6-9; Ps 104; Lc 18,1-8

LECTURA I
S-a văzut un drum fără piedică în Marea Roşie şi cei pe care i-ai mântuit, ca nişte miei care zburdă.
Citire din cartea Înţelepciunii 18,14-16; 19,6-9
Când tăcerea profundă învăluia toate şi noaptea era la jumătatea cursului ei, 15 cuvântul tău atotputernic, luptător de neoprit, din ceruri, de la tronul tău regesc, a pornit în mijlocul pământului sortit pieirii purtând, ca o spadă ascuţită, decretul tău de neschimbat. 16 Oprindu-se, a umplut toate de moarte; atingea cerul, dar păşea pe pământ. 19,6 Întreaga creaţie era formată, în propria fire, din nou de sus, slujind hotărârilor tale, ca să fie copiii tăi păziţi nevătămaţi. 7 S-au văzut un nor care umbrea tabăra, o retragere a pământului uscat de unde mai înainte era apă, un drum fără piedică din Marea Roşie, o câmpie plină de verdeaţă, dintre valurile puternice, 8 prin care a trecut întregul popor, cei învăluiţi de mâna ta, care au văzut semne minunate. 9 Precum nişte cai care pasc şi ca nişte miei care zburdă, te lăudau pe tine, Doamne, care i-ai mântuit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),2-3.36-37.42-43 (R.: 5a)
R.: Aduceţi-vă aminte de faptele minunate ale Domnului!
sau:
Aleluia.

2 Cântaţi-i, cântaţi psalmi!
Meditaţi la toate minunile sale!
3 Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul! R.

36 A lovit pe toţi întâii-născuţi din ţara lor,
toată primiţia puterii lor.
37 I-a scos pe ei încărcaţi cu argint şi aur
şi nu se afla niciunul care se clătina în triburile lor. R.

42 Pentru că şi-a adus aminte de cuvântul său cel sfânt
dat lui Abraham, slujitorul său.
43 L-a făcut pe poporul său să iasă cu veselie,
pe aleşii săi, în mijlocul strigătelor de bucurie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tes 2,14
(Aleluia) Dumnezeu ne-a chemat prin evanghelie spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu va face dreptate aleşilor săi care strigă către el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja: 2 „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi căruia nu-i era ruşine de oameni. 3 Şi mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului meu!» 4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mi-e ruşine, 5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuşi dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină şi să mă tot bată la cap»”. 6 Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce a spus judecătorul nedrept! 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte? 8 Vă spun că le va face dreptate repede. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Vrem să mergem împreună cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi…

Posted by Paxlaur pe 03/10/2017

pace dumnezeu„Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer şi să-i nimicească?” (Lc 9,54). De câte ori nu ne-am surprins pe noi înșine vorbind cu Dumnezeu și cerând pedepsirea celor răi? De câte ori nu am vrut să-i vedem nimiciți de pe fața pământului pe cei care ne-au făcut și fac răul? Ne rugăm prea puțin pentru convertirea lor și prea mult insistăm pe manifestarea „dreptății divine”, dar o dreptate nu după planurile lui Dumnezeu, ci după inima noastră.

Am uitat că „Dumnezeu își descoperă atotputernicia mai ales prin milă și iertare”. Am uitat că Dumnezeu nu se răzbună. Am uitat că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu (cf. Ez 33,11). Am uitat, mai ales, că noi înșine suntem păcătoși și vrednici de mustrarea Domnului atunci când vrem moartea celui rău, atunci când vedem răul din alții, dar nu și răul din noi înșine, orbirea noastră, „bârna din ochiul nostru” (cf. Mt 7,1-5). Am uitat toate acestea și strigăm plini de ură să cadă foc din cer să-i mistuie pe cei răi. Însă Domnul strigă și azi inimii noastre: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra” (In 8,7).

Înainte de a-i condamna pe alții, să ne amintim că de multe ori am fost tocmai noi înșine cei care nu l-au primit pe Isus. De multe ori am fost noi cei care l-am rugat să plece din viața noastră (cf. Mt 8,34). Ba mai mult, l-am renegat, l-am trădat. Deși eram și suntem printre cei pe care i-a ales și cărora el le-a spus: „Voi sunteți prietenii mei” (cf. In 15,14-16), noi am uitat, am nesocotit iubirea și prietenia sa și l-am vândut, am spus împreună cu cei cuprinși de teamă: „Nu-l cunosc pe omul acesta” (cf. Mc 14,71). Și cu toate acestea, el nu s-a lepădat de noi. El nu ne-a uitat, după cum ne-a promis: „Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita” (Is 49,14-15). Nu ne va uita niciodată!

Dumnezeu își manifestă atotputernicia prin milă și iertare. Puterea sa este iubirea. Puterea sa se manifestă și astăzi în Isus Cristos, în Euharistie, în sacramente, în Biserică. În Isus Cristos vedem și astăzi că Dumnezeu nu-și retrage niciodată iubirea. Dumnezeu nu se contrazice, nu se răzgândește. Domnul nu se răzbună pe cel slab, pe cel păcătos. Domnul nu răspunde la rău cu rău, ci pe unde trece, face doar binele, vindecă orice neputință și suferință (cf. Fap 10,38). Dumnezeu nu este da și nu în același timp, ci este doar da, este doar iubire (cf. 2Cor 1,18-19). Dumnezeu nu se răzbună. El iartă. Te iartă. Mă iartă. Caută și așteaptă căința inimii noastre. Să alergăm la Domnul. Să-l căutăm pe Domnul Sabaot. Să ne apropiem de cei care-l caută pe Domnul și să strigăm: „Vrem să mergem împreună cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi” (Zah 8,23)


Cum răspundem noi celor care ne resping,
celor care ne fac rău?
De ce-l căutăm pe Domnul?


3 octombrie 2017 

Marţi din săptămâna a 26-a de peste an
Ss. Dionisie Areopagitul; Candida, m.; Ff. Constantin Ignaţiu Bogdánffy, ep. m.; Crescenţiu, pr. m.
Zah 8,20-23; Ps 86; Lc 9,51-56

LECTURA I
Vor veni popoare multe şi neamuri puternice să-l caute pe Domnul Sabaot în Ierusalim.
Citire din cartea profetului Zaharia 8,20-23
Aşa spune Domnul Sabaot: „Vor mai veni popoare şi locuitori din multe cetăţi. 21 Vor merge locuitorii uneia către cealaltă şi vor zice: «Să mergem să îmbunăm faţa Domnului şi să-l căutăm pe Domnul Sabaot!” «Vreau să merg şi eu”. 22 Vor veni popoare multe şi neamuri puternice să-l caute pe Domnul Sabaot în Ierusalim şi să îmbuneze faţa Domnului”. 23 Aşa zice Domnul Sabaot: „În zilele acelea, zece oameni dintre toate limbile neamurilor şi se vor prinde de poala hainei unui iudeu, zicând: «Vrem să mergem împreună cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!»”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 86(87),1-3.4-5.6-7 (R.: cf. Zah 8,23)
R.: Dumnezeul păcii este în mijlocul nostru.

1 Întrucât temeliile sale sunt pe munţii cei sfinţi,
2 Domnul iubeşte porţile Sionului
mai mult decât toate locuinţele lui Iacob.
3 Lucruri măreţe s-au spus despre tine,
cetate a lui Dumnezeu! R.

4 Voi aminti de Rahab şi de Babilon printre cei care mă cunosc;
iată, filistenii, Tirul şi Etiopia s-au născut acolo!”
5 Se va spune despre Sion:
„Şi acesta, şi acela s-au născut într-însul
şi însuşi Cel Preaînalt îi întăreşte”. R.

6 Domnul scrie în cartea popoarelor:
„Aceştia s-au născut acolo”.
7 Iar ei dansează şi cântă, zicând:
„Toate izvoarele mele sunt în tine”. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 10,45b
(Aleluia) Fiul Omului a venit ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Isus s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,51-56
Când s-au împlinit zilele înălţării sale, Isus s-a îndreptat cu hotărâre spre a merge la Ierusalim 52 şi a trimis soli înaintea sa. Şi, mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să pregătească pentru el. 53 Însă nu l-au primit, pentru că se îndrepta spre Ierusalim. 54 Văzând aceasta, discipolii Iacob şi Ioan i-au spus: „Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer şi să-i nimicească?” 55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrat. 56 Şi au mers într-un alt sat.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Este mai frumoasă decât soarele

Posted by Paxlaur pe 26/08/2017

Bucuria Domnului

Bucuria Domnului este puterea noastră!

„Dumnezeu nu iubeşte pe nimeni altcineva,
decât pe cel care locuieşte împreună cu înţelepciunea.
Este mai frumoasă decât soarele şi decât orice aşezare a stelelor;
comparată cu lumina, este aflată cea dintâi.
Căci această lumină este urmată de noapte,
dar răutatea nu va domina înţelepciunea”

(Catea Înţelepciunii 7,28-30). 

Posted in E bine de ştiut, Lecturi, Scriptura | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: