Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘rastignit’

Rugăciunea… și „odihnă în Dumnezeu”

Posted by Paxlaur pe 08/06/2017

Doar rugaciunea conteazaEra o vreme când totul începea cu o rugăciune: ziua, munca, studiul, prânzul, chiar și viața de familie, căsătoria. Totul! Astfel, în acele vremuri, frumusețea și pacea sufletească făceau parte din viața noastră. Prin rugăciune am trăit în pace. Prin rugăciune am reușit să dăm lumii și vieții noastre o nouă strălucire. Prin rugăciune Dumnezeu a locuit în mijlocul nostru și nu ne-am simțit orfani sau abandonați, pentru că puteam spune: „Tată… Tatăl nostru”. Prin rugăciune eram frați! Toți!

Câtă frumusețe putem contempla în imaginea celor doi tineri care se roagă. Ce bine ar fi ca acest îndemn să nu lipsească din casele noastre, din comunitățile noastre, din nicio familie: „Scoală, soră, să ne rugăm şi să cerem de la Dumnezeul nostru să arate faţă de noi îndurare şi grijă” (Tob 8,4). S-au ridicat și s-au rugat Domnului să aibă grijă de ei și Dumnezeu atotputernicul le-a ascultat rugăciunea.

Atunci când ne rugăm în sinceritatea inimii împlinim „prima dintre toate poruncile”: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta” (Mc 12,30). Iar rugăciunea devine izvor de forță pentru a împlini, în orice împrejurare, și porunca dragostei față de aproapele: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Mc 12,31). Însuși Cristos ne amintește astăzi în sfânta Evanghelie că nu există nimic mai mare, nimic mai important decât iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Nimic! Însă fără rugăciune este greu să atingem fericirea acestei iubiri.

Apostolul Paul ne-a învațat că trebuie să ne rugăm fără încetare (cf. 1Tes 5,17). Aceasta nu înseamnă că trebuie să stăm îngenunchiați toată ziua, ci că trebuie să avem încontinuu în inima noastră dorința de a vorbi și de a sta cu Dumnezeu. Întotdeauna, în tot ceea ce facem, în orice loc am fi. Trebuie să suspinăm după „odihna în Dumnezeu”, cum numea sfântul Augustin rugăciunea interioară, dorința inimii: „Dacă dorința ta este continuă, continuu este și strigătul tău. Nu vei tăcea, decât dacă încetezi să iubești. Cine sunt cei care au tăcut? Cei despre care se spune: Din cauza înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci (cf. Mt 24,12). Răceala iubirii este inima care tace; iubirea care arde este inima care strigă. Dacă iubirea rămâne mereu, strigă mereu, dorește mereu; dacă strigi mereu, dorești mereu” (Sfântul Augustin, Comentariu asupra psalmilor). În rugăciune să dorim zilnic această „odihnă în Dumnezeu”, adică prezența sa în viața noastră. Să nu ascundem Domnului neliniștile și problemele noastre. Împreună cu psalimstului să-i spunem astăzi Domnului: „Doamne, în fața ta e toată dorința mea și suspinul meu nu este ascuns de tine” (Ps 38,10).


„Rugăciunea noastră cere aceeași iubire
prin care Cristos a binevoit să fie răstignit pentru noi”
(sfântul Fulgențiu de Ruspe, Tratatul împotriva lui Fabian).


8 iunie 2017 

Joi din săptămâna a 9-a de peste an
Sf. Medard, ep.
Tob 6,10-11a;7,1.9-17; 8,4-9a; Ps 127; Mc 12,28b-34

LECTURA I
Dumnezeu v-a condus pe amândoi până la mine.
Citire din cartea lui Tobia 6,10-11; 7,1.9-17; 8,4-9a
În zilele acelea, când a ajuns în Media şi se apropia de Ecbatana, 11 Rafael i-a zis băiatului: „Frate Tobia!” El i-a zis: „Iată-mă!” Rafael i-a zis: „În noaptea aceasta trebuie să poposim la Raguel. Omul este ruda ta şi are o fiică al cărei nume este Sara”. 7,1 Au ajuns la Ecbatana; Tobia i-a zis: „Frate Azaria, du-mă direct la Raguel, fratele nostru!” L-a dus la casa lui Raguel şi l-au găsit şezând la intrarea curţii. L-au salutat ei mai întâi, iar el le-a zis: „Bucuraţi-vă mult, fraţilor! Bine aţi venit sănătoşi!” Şi i-a dus în casă. 9 După ce s-au îmbăiat şi s-au spălat, s-au întins ca să mănânce. Tobia i-a zis lui Rafael: „Frate Azaria, spune-i lui Raguel să mi-o dea pe Sara, sora mea!” 10Raguel a auzit cuvântul şi i-a zis băiatului: „Mănâncă şi bea, simte-te bine în noaptea acesta! Căci nu este un alt om căruia să i se cuvină să o ia pe Sara, fiica mea, în afară de tine, frate, după cum nici eu nu am putere să o dau unui alt om în afară de tine. Căci tu eşti ruda mea cea mai apropiată şi îndată îţi voi arăta adevărul, copile! 11 Am dat-o de soţie la şapte bărbaţi dintre fraţii mei şi toţi au murit în noaptea când au intrat la ea. Acum, mănâncă şi bea, copile, şi Domnul va avea grijă de voi!” 12 Tobia i-a spus: „Nu voi mânca şi nu voi bea până când nu vei fi de acord cu mine”. Raguel a zis: „Voi face să-ţi fie dată după judecata Cărţii lui Moise. Căci din cer a fost hotărât să-ţi fie dată ţie. Ia-o pe sora ta! De acum, tu eşti fratele ei, iar ea este sora ta. Ea îţi este dată de astăzi şi până-n veşnicie. Domnul cerului să fie binevoitor cu voi, copile, în noaptea aceasta şi să arate faţă de voi îndurare şi pace!” 13 Raguel a chemat-o pe Sara, fiica lui, şi ea s-a dus la el. Luându-i mâna, i-a dat-o lui Tobia şi i-a zis: „Ia-o după lege şi după judecata scrisă în Cartea lui Moise! Îţi este dată de soţie. Ia-o şi du-o la tatăl tău sănătos! Dumnezeul cerului să vă dăruiască pace!” 14 A chemat-o pe mama ei şi i-a zis să aducă o carte. A scris în carte contractul de căsătorie şi aşa i-a dat-o de soţie după judecata legii lui Moise. După aceasta, au început să mănânce şi să bea. 15Raguel a chemat-o pe Edna, soţia lui, şi i-a zis: „Soră, pregăteşte cealaltă cameră şi condu-o pe Sara acolo!” 16 Ea a mers şi a pregătit camera după cum i-a spus. A adus-o acolo şi a plâns pentru ea. Apoi şi-a şters lacrimile şi i-a zis: 17 „Ai încredere, fiică! Domnul să-ţi dea bucurie în locul suferinţei! Ai încredere, fiică!” Şi a ieşit. 8,4 Părinţii au ieşit şi au închis uşa camerei. Tobia s-a ridicat de pe pat şi i-a zis: „Scoală, soră, să ne rugăm şi să cerem de la Dumnezeul nostru să arate faţă de noi îndurare şi grijă!” 5 S-a ridicat şi au început să se roage şi să ceară să aibă grijă de ei. Şi a început să zică: „Binecuvântat eşti tu, Dumnezeul părinţilor noştri, şi binecuvântat este numele tău în toate generaţiile viitoare! Să te binecuvânteze cerurile şi toată creaţia ta în toţi vecii! 6 Tu l-ai făcut pe Adam şi i-ai dat-o pe Eva, soţia lui, ca ajutor şi sprijin. Din amândoi s-a născut tot neamul omenesc. Tu ai spus: «Nu este bine ca omul să fie singur. Să-i facem un ajutor pe potriva lui!» 7 Şi acum, nu din desfrânare o iau pe această soră a mea, ci întru adevăr. Binevoieşte să te înduri de mine şi de ea şi să îmbătrânim împreună!” 8 Şi au zis împreună: „Amin! Amin!” 9a Apoi au dormit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 127(128),1-2.3.4-5 (R.: 1)
R.: Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul şi umblă pe căile sale!

1 Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul
şi umblă pe căile sale!
2 Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale;
vei fi fericit şi toate îţi vor merge bine. R.

3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale;
copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului
împrejurul mesei tale. R.

4 Iată, aşa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul!
5 Să te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu este nici o altă poruncă mai mare decât acestea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,28b-34
În acel timp, unul dintre cărturari s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?” 29 Isus i-a răspuns: „Prima este: «Ascultă Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30 Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!” 31 A doua este aceasta: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” Nu este nici o altă poruncă mai mare decât acestea”. 32 Cărturarul i-a zis: „Bine, învăţătorule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el 33 şi a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”. 34 Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: „Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, Rugaciune, Rugăciuni | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Ah, Doamne, ce mi-ar plăcea să te primesc, dar eu…

Posted by Paxlaur pe 14/04/2017

Isus a îmbrăţişat crucea!

Isus a îmbrăţişat crucea!

Este ziua când privim la Cristos răstignit, părăsit. Este ziua când Domnul „stă pe cruce” și strigă: „Mi-e sete”. Îi este sete de inima ta, de iubirea ta, de tine. Te-ai apropiat de Domnul în aceste zile? L-ai primit?

Undeva, la marginea unei localităţi, era răstignit Cristos, pe o cruce veche din lemn putrezit. Oamenii veneau zilnic la marginea acelui oraş şi vorbeau cu Cristos. Îi spuneau necazurile, îi cereau ajutorul. Iar el îi mângâia și-i ajuta. Într-una din zile oamenii şi-au zis: „Ce rost are să străbatem atâta drum din oraş până la periferie. Haideţi mai bine să-l aducem pe Cristos în centru, mai aproape de noi şi să ne fie mai ușor să-l vizităm”. Astfel, a doua zi i-au propus să-l mute în oraș, iar Isus a acceptat. A venit în centrul oraşului și toată ziua a stat înconjurat de oameni. Unii care nu-l vizitaseră cu anii, erau acum acolo, pentru că aveau nevoie de el şi le era la îndemână fără niciun efort.

Apoi a venit seara. Unde să doarmă Cristos? La cine să meargă?… S-au adunat toți ca să vadă unde avea să doarmă. Mare i-a fost surprinderea Domnului când a văzut pe chipul lor refuzul… Atunci, ca să-i scoată din încurcătură, le-a zis: „Staţi liniştiţi. Nu trebuie să vă faceți griji pentru mine. Eu voi dormi în Biserică. Nu vă temeți, mă descurc eu…”. La care parohul a sărit ca ars: „Cum să dormi în biserică?! Acolo e loc de rugăciune, e casa Tatălui, nu e dormitor. Nu se cuvine aşa ceva, Doamne! Categoric că nu te voi lăsa să dormi în biserica mea. Uite, mai bine mergi la primar acasă”. „La mine?” strigă primarul. „Doamne, eu te-aş primi cu drag, dar la noi se fac multe renovări, suntem în campanie electorală, e multă mizerie peste tot. Unde mai pui că eu sunt cam slobod la gură, vorbesc urât, mai spun minciuni. Nu cred că vrei să fii martor la asemenea lucruri… Cred că mai bine mergi la feciorul de Biserică?”. Şi toţi şi-au întors capul spre credinciosul localităţii care imediat a început: „Ah, Doamne, ce mi-ar plăcea să te primesc, dar eu… n-am cameră de oaspeţi. Chiar nu ai loc la mine. Şi apoi mai e şi soţia care m-ar certa dacă aş merge cu tine acasă, aşa, neanunţat… Chiar nu mai vreau certuri în familie. Nu-ţi doreşti să ai de-a face cu soţia mea când e nervoasă. Nu, poate ar fi mai bine să mergi…” şi deja se uita prin mulţime să vadă unde să-l plaseze. Însă interveni un altul spunând: „Ştii, Doamne, eu de multă vreme ți-am pregătit ceva, dar nu am mai apucat să-ţi dau. Am văzut că la marginea oraşului, crucea pe care stai e cam putredă, aproape ruptă. Aşa că de doi ani muncesc la o cruce solidă, trainică, de lemn bun, Doamne. Ce zici, nu vrei să-ţi dau acum crucea asta şi să mergi la locul tău şi să dormi acolo? Nu vrei să te urci din nou pe cruce, dar pe o cruce nouă?”… Şi-a plecat Isus la marginea orașului şi s-a culcat pe Cruce, singur.


Astăzi Cristos e refuzat, e părăsit, e singur…


14 aprilie 2017 

VINEREA SFÂNTĂ (Patima şi moartea Domnului) (post şi ab.)
Ss. Tiburţiu, Valerian şi Maxim, m.; Liduina, fc.; Fer. Isabela, fc. m.
Is 52,13-53,12; Ps 30; Evr 4,14-16;5,7-9; In 18,1-19,42

LECTURA I
El era străpuns pentru păcatele noastre.
Citire din cartea profetului Isaia 52,13-53,12
Iată, slujitorul meu va avea succes; se va înălţa, se va ridica şi va fi foarte sus. După cum mulţi s-au înspăimântat de tine – chipul lui era mai desfigurat decât cel al unui om şi faţa lui, decât a fiilor oamenilor -, 15 tot aşa, multe popoare se vor uimi şi regi îşi vor închide gura înaintea lui, căci vor vedea ceea ce nu li s-a povestit şi vor înţelege ceea ce nu au auzit. 53,1 Cine a crezut în ceea ce ne-a fost anunţat? Şi cine a cunoscut braţul Domnului? 2 S-a înălţat ca o mlădiţă înaintea lui şi ca o rădăcină, dintr-un pământ uscat. Nu avea formă şi nici frumuseţe ca să o privim, nici înfăţişare ca să o dorim. 3 Dispreţuit şi refuzat de oameni, om al durerii, cunoscător al suferinţei, de care îţi ascunzi faţa. Era dispreţuit şi noi nu l-am luat în seamă. 4 Iar el a purtat suferinţele noastre şi durerile noastre le-a luat asupra lui. Noi l-am considerat lovit, bătut de Dumnezeu şi umilit. 5 Dar el era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem vindecaţi. 6 Noi toţi rătăceam ca oile, fiecare avea propriul drum în faţă. Domnul a făcut să cadă asupra lui păcatele noastre, ale tuturor. 7 Chinuit şi umilit, el nu şi-a deschis gura; ca un miel dus la înjunghiere şi ca o oaie mută înaintea celor care o tund, nu şi-a deschis gura. 8 A fost luat cu violenţă şi judecată; cât despre generaţia lui, cine se gândeşte? A fost şters de pe pământul celor vii, pentru nelegiuirea poporului meu a fost lovit. 9Mormântul lui a fost cu cei nelegiuiţi, cu cel bogat a fost în moartea lui, deşi nu făcuse nicio violenţă şi nu fusese înşelăciune în gura lui. 10 Domnului i-a plăcut să-l zdrobească prin suferinţă; când sufletul şi-l va pune ca jertfă pentru vinovăţie, va vedea o descendenţă care-şi va lungi zilele şi dorinţa Domnului, prin mâna lui, va avea succes. 11 Din truda sufletului său va vedea şi va fi satisfăcut în cunoaşterea lui; slujitorul meu cel drept îi va îndreptăţi pe mulţi şi va lua asupra sa păcatele lor. 12 De aceea, îi voi face parte cu cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, pentru că şi-a dat sufletul la moarte şi a fost numărat împreună cu cei nelegiuiţi. Dar el purta păcatul multora şi mijlocea pentru cei nelegiuiţi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),2 şi 6.12-13.15-16.17 şi 25 (R.: Lc 23,46b)
R.: Tată, în mâinile tale, încredinţez sufletul meu.

2 Doamne, în tine am căutat refugiu,
să nu fiu făcut nicicând de ruşine;
mântuieşte-mă în dreptatea ta!
6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat. R.

12 Am ajuns de ocara tuturor asupritorilor mei:
spaimă mare pentru vecinii şi cunoscuţii mei;
cei care mă văd pe drum mă ocolesc.
13 Sunt dat uitării ca un mort, ca unul fără inimă,
am ajuns ca o oală spartă. R.

15 Dar eu mă încred în tine, Doamne,
şi spun: „Tu eşti Dumnezeul meu,
16 soarta mea este în mâinile tale”.
Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei
şi de cei care mă urmăresc! R.

17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,
mântuieşte-mă în îndurarea ta!
25 Fiţi tari, să se întărească inimile voastre,
voi, toţi cei care nădăjduiţi în Domnul! R.

LECTURA A II-A
A învăţat ascultarea din cele ce a pătimit şi a devenit cauză de mântuire veşnică.
Citire din Scrisoarea către Evrei 4,14-16; 5,7-9
Fraţilor, având, aşadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea credinţei! 15 Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat. 16 Aşadar, să ne apropiem cu toată îndrăzneala de tronul harului ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit! 5,7 În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui. 8 Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, 9 iar după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,8-9
Cristos s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume.

EVANGHELIA

Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 18,1-19,42

L-au luat pe Isus şi l-au legat.
E. În acel timp, Isus a ieşit împreună cu discipolii săi dincolo de torentul Cedron, unde era o grădină în care a intrat el şi discipolii lui. 2 Dar ştia şi Iuda, trădătorul, locul acela pentru că de multe ori Isus se aduna acolo împreună cu discipolii săi. 3 Aşadar, Iuda, luând cohorta şi servitori de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare, torţe şi arme. 4 Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ieşit şi le-a zis:
+. „Pe cine căutaţi?”
5 E. I-au răspuns:
P. „Pe Isus Nazarineanul”.
6 E. El le-a zis:
+. „Eu sunt”.
E. Era acolo cu ei şi Iuda, cel care l-a trădat. Când le-a zis: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7 Atunci, i-a întrebat a doua oară:
+. „Pe cine căutaţi?”,
E. iar ei au zis:
P. „Pe Isus Nazarineanul”.
8 E. Isus le-a răspuns:
+. „V- am spus că eu sunt. Aşadar, dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece!”
9 E. Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe niciunul”. 10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă; 11 iar numele servitorului era Malhus. Dar Isus i-a zis lui Petru:
+. „Pune-ţi sabia în teacă! Oare să nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatăl?”

L-au dus pe Isus întâi la Anna.
12 E. Atunci, cohorta, comandantul şi servitorii iudeilor l-au luat pe Isus şi l-au legat. 13 L-au dus mai întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an. 14 Caiafa era acela care le dăduse iudeilor sfatul: „Este mai bine să moară un singur om pentru popor”. 15 Iar Simon Petru şi celălalt discipol îl urmau pe Isus. Acel discipol era cunoscut marelui preot şi a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru stătea afară, lângă poartă. Atunci celălalt discipol, care era cunoscut marelui preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi a intrat şi Petru. 17Servitoarea portăreasă i-a spus lui Petru:
A. „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii acelui om?”
E. El i-a zis:
A. „Nu sunt”.
18 E. Stăteau acolo slujitorii şi servitorii; făcuseră un foc – pentru că era frig – şi se încălzeau. Şi Petru stătea cu ei şi se încălzea. 19 Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui şi despre învăţătura sa. 20 Isus i-a răspuns:
+. „Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii. N-am vorbit nimic pe ascuns. 21 De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată, ei ştiu ce am spus!”
22 E. Îndată ce a spus acestea, unul dintre servitori, care stătea în preajmă, i-a

dat o palmă lui Isus, spunând:
A. „Aşa răspunzi tu marelui preot?”
23 E. Isus i-a răspuns:
+. „Dacă am vorbit rău, dă mărturie despre rău! Dar dacă am vorbit bine, de ce mă loveşti?”
24 E. Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii lui? Nu sunt.
25 Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. Atunci ei i-au spus:
A. „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii lui?”
E. El a negat şi a zis:
A. „Nu sunt”.
26 E. Unul dintre servitorii marelui preot, o rudă a celui căruia Petru i-a tăiat urechea, i-a zis:
A. „Nu te-am văzut eu în grădină împreună cu el?”
27 E. Dar Petru a negat din nou şi îndată a cântat cocoşul.

Împărăţia mea nu este din această lume.
28 Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaţă. Dar ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se profaneze şi să poată mânca Paştele. 29 Pilat a ieşit deci afară la ei şi a spus:
A. „Ce acuzaţie aduceţi împotriva acestui om?”
30 E. Au răspuns şi i-au zis:
P. „Dacă nu ar fi fost acesta un răufăcător, nu l-am fi dat pe mâna ta”.
31 E. Atunci, Pilat le-a zis:
A. „Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după Legea voastră!”
E. Iudeii i-au spus:
A. „Nouă nu ne este permis să ucidem pe nimeni”.
32 E. Astfel trebuia să se împlinească cuvântul pe care îl spusese el, arătând de ce fel de moarte avea să moară. 33 Pilat a intrat din nou în pretoriu, l-a chemat pe Isus şi i-a zis:
A. „Tu eşti regele iudeilor?”
34 E. Isus a răspuns:
+. „De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?”
35 E. Pilat a răspuns:
A. „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?”
36 E. Isus a răspuns:
+. „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”.
37 E. Atunci Pilat i-a zis:
A. „Aşadar, eşti rege?”
E. Isus i-a răspuns:
+. „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”.
38 E. Pilat i-a zis:
A. „Ce este adevărul?”
E. După ce a spus aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis:
A. „Eu nu găsesc în el nicio vină. 39 Dar este un obicei la voi ca de Paşte să vă eliberez pe cineva; aşadar, vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
40 E. Atunci au strigat din nou, spunând:
A. „Nu pe acesta, ci pe Baraba!”
E. Iar Baraba era un tâlhar.

Te salut, regele ideilor!
19,1 Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să fie biciuit. 2 Soldaţii au împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură; 3 apoi veneau la el şi spuneau:
A. „Bucură-te, regele Iudeilor!”
E. Şi-i dădeau palme. 4 Pilat a ieşit din nou şi le-a zis:
A. „Iată, vi-l aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc în el nicio vină!”
5 E. Aşadar, Isus a ieşit afară purtând coroana de spini şi haina de purpură. Iar Pilat le-a zis:
A. „Iată omul!”
6 E. Când l-au văzut, arhiereii şi servitorii au strigat:
P. „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!”
E. Pilat le-a zis:
A. „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, pentru că eu nu găsesc în el nicio vină!”
7 E. Iudeii i-au răspuns:
P. „Noi avem o Lege şi după această Lege trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu”.
8 E. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, s-a înspăimântat şi mai mult.
9 A. intrat iarăşi în pretoriu şi i-a zis:
A. „De unde eşti tu?”
E. Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. 10 Atunci Pilat i-a zis:
A. „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că eu am putere să te eliberez şi am putere să te răstignesc?”
11 E. Isus i-a răspuns:
+. „Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel care m-a dat în mâinile tale are un păcat mai mare”.

La moarte cu el! La moarte cu el!
12 E. De aceea, Pilat căuta să-l elibereze, dar iudeii strigau, zicând:
P. „Dacă-l eliberezi pe acesta, nu eşti prietenul Cezarului. Oricine se face pe sine rege se împotriveşte Cezarului”.
13 E. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afară şi s-a aşezat pe un tron în locul numit „Lithostrotos” – iar în ebraică, „Gabbata”. 14 Era ziua Pregătirii Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor:
A. „Iată-l pe regele vostru!”
15 E. Atunci ei au strigat:
P. „Ia-l, ia-l, răstigneşte-l!”
E. Pilat le-a spus:
A. „Să-l răstignesc pe regele vostru?”
E. Arhiereii au răspuns:
P. „Nu avem alt rege decât pe Cezar”.
16 E. Atunci l-a predat lor ca să fie răstignit. Aşadar, l-au luat pe Isus.

L-au răstignit şi, împreună cu el, pe alţi doi.
17 Purtându-şi singur crucea, a ieşit spre locul numit „al Craniului”, care, în ebraică, este numit „Golgota”, 18 unde l-au răstignit pe el şi împreună cu el alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus în mijloc. 19 Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”. 20 Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate şi era scris în ebraică, latină şi greacă.

21 Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat:
A. „Nu scrie: «Regele iudeilor», ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»”.
22 E. Pilat a răspuns:
A. „Ce-am scris, am scris”.

Au împărţit între ei hainele mele.
23 E. După ce soldaţii l-au răstignit pe Isus, au luat hainele lui şi au făcut patru părţi, fiecărui soldat o parte, şi tunica. Însă tunica era fără cusătură, ţesută dintr-o bucată, de sus până jos; 24 aşadar, au zis unii către alţii:
A. „Să nu o rupem, ci să tragem la sorţi pentru ea, a cui să fie!”
E. Aceasta ca să se împlinească Scriptura: „Au împărţit între ei hainele mele şi pentru tunica mea au aruncat zaruri”. Soldaţii au făcut toate acestea.

Iată-l pe fiul tău! Iat-o pe mama ta!
25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. 26 Aşadar, văzând Isus că stătea acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei:
+. „Femeie, iată-l pe fiul tău!”
27 E. Apoi, i-a spus discipolului:
+. „Iat-o pe mama ta!”
E. Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.

Totul s-a împlinit!
28 După aceasta, văzând că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, Isus a zis:
+. „Mi-e sete”.
29 E. Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură. 30 După ce a luat oţetul, Isus a spus:
+. „S-a împlinit!”
E. Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

Aici se îngenunchează şi se face o mică pauză.
A curs apă şi sânge.
31 Întrucât era Ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta – pentru că acea sâmbătă era zi mare -, iudeii i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ia de acolo. 32 Atunci, au venit soldaţii, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care era răstignit cu el. 33 Dar când au venit la Isus şi au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, 34 ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă. 35Cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui este adevărată; el ştie că spune adevărul ca să credeţi şi voi. 36 Acestea s-au făcut ca să se împlinească Scriptura: „Nu i se va zdrobi niciun os”. 37 Iar în altă parte, Scriptura mai spune: „Vor privi la cel pe care l-au străpuns”.

Au înfăşurat trupul lui Isus într-un giulgiu, folosind miresme.
38 După acestea, Iosif din Arimateea, care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis. Atunci, a venit şi a luat trupul lui Isus.
39 A. venit şi Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea, şi a adus un amestec de smirnă şi aloe, cam de o sută de litre. 40 Ei au luat trupul lui Isus, l-au înfăşurat în giulgiuri, cu uleiurile aromate, după cum este obiceiul de înmormântare la evrei. 41 În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu fusese pus nimeni niciodată. 42Aşadar, pentru că era Ziua Pregătirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Cristos caută și astăzi un „funcționar” pe care să-l transforme în „om”

Posted by Paxlaur pe 27/03/2017

bucuria de a fi cu DumnezeuCristos caută și astăzi un „funcționar” pe care să-l transforme în „om”. Apostolul Ioan ne vorbește despre un „funcționar regal” care se apropie de Isus. Iar după ce acesta vorbește cu Isus, după ce îi ascultă și îi primește cuvântul, evanghelistul nu-l mai descrie ca pe un „funcționar”, ci vorbește despre un om, un om care pleacă plin de credință: „Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus”. Iar credința în cuvântul lui Cristos nu l-a dezamăgit, ci i-a dat bucuria vieții, i-a redat fiul.

Nu contează cine ești atunci când mergi să te întâlnești cu Cristos și cuvântul său, însă contează cum pleci după ce Cristos ți-a vorbit. De Cristos se pot apropia și bogații și săracii, și păcătoșii și sfinții, și funcționarii regali și cerșetorii, și bolnavi și sănătoși. Cristos ne primește pe toți, ne vorbește tuturor, însă puțini sunt cei care cred cuvântul său și se lasă transformați în făpturi noi.

Să ne însușim credința omului din evanghelie, credința omului care l-a întâlnit pe Cristos. Altfel, vom simți cum răsună în inima noastră reproșul lui Cristos: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi”! Să nu așteptăm să vedem semne și minuni. Să privim la Cristos care ne spune: „Mergi, fiul tău trăieşte”! Cine crede cu adevărat, va vedea și minunile pe care le speră în inima sa.

Timpul Postului Mare ne ridică ochii spre înălțimea crucii de unde ne privește Cristos răstignit. El privește direct în inima noastră, căci așa cum am ascultat în lecturile de ieri „Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul, însă se uită la inimă”. Și ce găsește astăzi Dumnezeu în inima noastră? Credință? Speranță? Întuneric? Îndoială? Milostivire? Disperare? Care este starea sufletului nostru la începutul săptămânii? Care este rugăciunea noastră spusă la picioarele Răstignitului?

Să ne amintim cuvintele Apostolului: „Dumnezeu, care nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toți, cum nu ne va dărui toate împreună cu el?” (Rom 8,32). Meditând aceste cuvinte să credem și să mărturisim cu toată ființa că Isus Cristos a murit pentru noi răstignit pe cruce. Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, ci l-a dat la moarte pentru noi… A fost o suferință reală! Să nu zădărnicim crucea și moartea lui Cristos (cf. 1Cor 1,17)!

Să nu așteptăm alte semne și minuni ca să credem. Să privim la Cristos răstignit! Să contemplăm patima și moartea sa! Pe Calvar nu a fost prefăcătorie, nu a fost o moarte simbolică, nu a fost o înțelegere între Cristos și ucenici: „Lasați că ne vedem peste trei zile… Mergeți liniștiți acasă”! Nu, nimic din toate acestea. Moartea sa a fost reală, dureroasă! Și a fost pentru noi, pentru mine și pentru tine, ca noi să avem viață, ca noi să trăim. Crezi tu aceasta?


În fața suferinței și a morții
oamenii nu se deosebesc prin funcția pe care o au,
ci doar prin credința pe care o mărturisesc.


27 martie 2017 

Luni din săptămâna a 4-a din Post
Sf. Rupert, ep.
Is 65,17-21; Ps 29; In 4,43-54

LECTURA I
Nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici glas de strigare.
Citire din cartea profetului Isaia 65,17-21
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, eu creez ceruri noi şi un pământ nou: nu vor mai fi amintite cele dinainte şi nici nu se vor mai sui la inimă. 18 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă pentru totdeauna pentru ceea ce creez eu, căci, iată, eu fac din Ierusalim veselie şi din poporul lui, o bucurie! 19 Mă voi veseli de Ierusalim şi mă voi bucura de poporul meu şi nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici glas de strigare. 20 Nu va mai fi acolo sugar care să trăiască puţine zile şi nici bătrân care să nu-şi împlinească zilele; tânărul va muri la o sută de ani şi cel care nu va ajunge la o sută de ani va fi blestemat. 21 Vor construi case şi vor locui în ele, vor planta vii şi vor mânca din rodul lor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 29(30),2 şi 4.5-6.11 şi 12a şi 13b (R.: 2a)
R.: Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat.

2 Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat
şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să râdă de mine.
4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinţa morţilor,
tu mi-ai dat viaţă, ca să nu cobor în mormânt. R.

5 Cântaţi Domnului, voi, credincioşii lui,
lăudaţi memoria sfinţeniei sale!
6 Căci mânia lui ţine o clipă,
dar îndurarea lui ţine toată viaţa.
Seara intră în casă plânsul, iar dimineaţa, bucuria. R.

11 Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, fii tu ajutorul meu!
12a Tu ai schimbat geamătul meu în dans,
13b Doamne Dumnezeul meu, în veci te voi lăuda! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Am 5,14
Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi! Astfel, Domnul Dumnezeul Sabaot va fi cu voi.

EVANGHELIA
Mergi, fiul tău trăieşte!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 4,43-54
În acel timp, Isus a plecat din Samaria în Galileea. Isus însuşi dăduse mărturie că niciun profet nu este cinstit în propria lui patrie. 45 Dar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit bine, pentru că văzuseră toate câte făcuse la Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare. 46 A venit deci din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo era un funcţionar regal al cărui fiu era bolnav în Cafarnaum. 47 Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudeea în Galileea, a venit la el şi i-a cerut să coboare şi să-i vindece fiul, căci era pe moarte. 48 Atunci, Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” 49 Funcţionarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!” 50 Isus i-a zis: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus. 51 Şi, iată, coborând, servitorii lui i-au ieşit înainte, spunându-i că fiul lui trăieşte! 52 I-a întrebat deci la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: „Ieri, la ceasul al şaptelea l-a lăsat febra”. 53 Tatăl şi-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus „fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. 54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudeea în Galileea.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Iubirea este virtutea care unește și își însușește chinurile Binelui iubit.

Posted by Paxlaur pe 19/10/2015

Crucifix_slujire Mt 20_25_28Noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit

Este ceva nobil și sfânt a medita despre pătimirea lui Cristos; acesta este modul de a ajunge la unirea sfântă cu Dumnezeu. În această școală preasfântă se învață adevărata înțelepciune: aici au învățat-o sfinții. Apoi, atunci când crucea dulcelui nostru Isus își va înfige rădăcini mai adânci în inima voastră, veți cânta: „A suferi, nu a muri”; sau: „Sau a suferi, sau a muri”; sau și mai bine: „Nici a suferi și nici a muri, ci numai trans­formare totală conform voinței divine”.
Iubirea este virtutea care unește și își însușește chinurile Binelui iubit. Un atare foc, care pătrunde până în măduva oaselor, îl transformă pe cel care iubește în iubit și unește în mod așa de sublim iubirea cu durerea, durerea cu iubirea, încât formează un ansamblu de iubire și de durere așa de unit, încât nu se deosebește nici iubirea de durere, nici durerea de iubire. Sufletul care iubește se bucură în durerea sa și face sărbătoare în iubirea sa dureroasă.
Așadar, fiți fideli în exercitarea tuturor virtuților și, mai cu seamă, în imitarea dulcelui Isus răbdător, pentru că aceasta este marea culme a iubirii curate. Faceți ca nu numai în interior, ci și în exterior să se vadă de toți că purtați imaginea lui Isus răstignit, cel dulce, blând, răbdător. De fapt, cel care în interior se menține unit cu Fiul lui Dumnezeu cel viu îi poartă imaginea și în afară, cu o exercitare continuă de virtute eroică și, mai cu seamă, cu o suportare virtuoasă, care nu se plânge nici înlăuntru, nici în afară. Stați așa cu toții ascunși în Isus Răstignit, fără a dori altceva decât de a fi cu toții transformați, prin iubire, în ceea ce el vrea în toți și în toate.
Astfel, după ce ați devenit adevărați îndrăgostiți ai Celui Răstignit, veți celebra, în orice moment, sărbă­toarea crucii în templul interior, într-o suferință tăcută, fără a vă sprijini de vreo creatură. Deoarece sărbătorile se celebrează cu veselie, tot așa, sărbătoarea crucii, a acelora care îl iubesc pe Cel Răstignit, se face suferind și tăcând cu chipul deschis și senin, pentru ca această sărbătoare să fie în ascuns pentru creaturi și desco­perită numai pentru supremul Bine. În această sărbătoare se face întotdeauna un ospăț solemn, pentru că se hră­nește cu voința divină, după exemplul iubirii noastre răstig­nite.

Din Scrisorile sfântului Paul al Crucii, preot
(Scris. 1, 43; 2, 440.825)

Posted in Lecturi | Etichetat: , , , | 2 Comments »

O poveste de dragoste

Posted by Paxlaur pe 06/01/2013

Poveste de dragoste_creatura isi imbratiseaza CreatorulŞtiu, titlul este atractiv, tentant. Seamănă mai degrabă cu titlul de pe prima pagină a unui ziar pus pe scandal sau cancan. Oare despre ce poveste va fi vorba, gândesc deja unii. Cu cât aş lungi mai mult introducerea, cu atât unii ar deveni mai nerăbdători şi ar fugi direct spre finalul povestirii. Chiar am vrut să fie un titlu atractiv, care să stârnească curiozitatea cititorilor.  Vreau ca toţi să cunoască această poveste pe care am descoperit-o recent. Este o poveste (mai degrabă o povestire) despre iubirea dintre creator şi creatură, o poveste de mângâiere, o realitate care mi-a smuls ceva lacrimi şi emoţii. Pentru mine e ca o minune!

Abia ajuns acasă mi-am „inspectat” florile din cameră, să văd cum au supravieţuit absenţei din timpul vacanţei. Toate erau la locul lor, unele strălucitoare şi înflorite în mijlocul iernii, dovadă că atenţia surorilor faţă de flori a fost mare şi drăgăstoasă, asta mai ales pentru că au înflorit atât de frumos.

Una dintre aceste flori m-a emoţionat profund. Este plină de flori, toate ridicate spre cer. Dar absolut toate sunt înflorite în sus. Mai puţin una. Nu, nu revin asupra textului şi nu şterg „absolut toate” tocmai pentru că vreau să iasă în evidenţă cea care nu era îndreptată spre cer. Despre ea, despre excepţia de la regula naturii e vorba în această poveste de dragoste.

Iată ce am observat. La baza vasului în care creşte această floare am un crucifix, mic, aşezat acolo, printre frunzele florii. Mare mi-a fost mirarea când am văzut neascultarea unui fir înflorit: nu s-a supus legilor naturii de a creşte în sus, ci cu o nespusă gingăşie a crescut şi a înflorit în jos, spre Creatorul său. E uimitoare această minune a naturii: o floare a coborât spre crucifix şi s-a aşezat pe trupul Domnului, creatorul ei. Toate celelalte ramuri înflorite sunt în sus, una singură, ca o minune, a coborât şi şi-a aşternut floarea peste trupul lui Cristos. Este imaginea unei mângâieri adusă celui în suferinţă, aşa cum se poate observa în imaginile alăturate. A fost copleşitoare vederea acestei realităţi: Cristos, în suferinţa sa, primeşte mângâierea creaturii sale înflorite. Duminica aceasta mi-a devenit mai frumoasă, mai plină de speranţă, mai plină de credinţă.

Povestea de dragosteÎn jurul crucii ar trebui să fie mâinile mele care să aline suferinţele Mântuitorului. În jurul celui răstignit ar trebui să se aşeze inima mea, să-l cuprindă şi fiecare bătaie a inimii să fie ca o picătură de balsam mângâietor. În jurul lui Cristos însângerat ar trebui să fie mereu viaţa mea, toată viaţa mea şi de trupul său să nu mă mai despart niciodată. Aşa aş vrea să stau încolăcit, ca o floare, ca această floare care-şi recunoaşte Creatorul şi-i simte durere şi vrea să-l mângâie, să-l aline.

Mi-e dragă floarea, dar cu mult mai drag mi-e Domnul, iar povestea lor de dragoste a smuls inimii mele un sentiment de recunoştinţă şi ochilor mei o lacrimă de căinţă pentru toate păcatele care ţin trupul său sfânt acolo pe cruce.

Domnul să ne atragă pe toţi la pieptul său, acolo să înflorim asemenea acestei minunate creaturi. Cea mai mare mângâiere a lui Cristos răstignit este ca noi să aducem roade, să înflorim!

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | 14 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: