Nu fac binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu-l vreau…

rautate si nefericireAstăzi am putea face un experiment. Să ieşim în stradă şi să oprim primul om pe care îl întâlnim şi să-l întrebăm cui crede că i se potrivesc cel mai bine aceste cuvinte: „Am dorinţa de a face binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu-l vreau. Eu, care vreau să fac binele, constat în mine această lege; că răul se ţine de mine” (cf. Rom 7,19-23). Îi va fi greu să aleagă din multitudinea de persoane care-i vin în minte şi printre care cu siguranţă că se regăseşte chiar şi cel întrebat. Ba chiar nici nu cred că e nevoie să ieşim pe stradă. Putem rămâne în casă şi cu siguranţă şi acolo vom găsi oameni cărora aceste cuvinte li se potrivesc ca o mănuşă. Noi înşine suntem astfel de oameni. Zilnic simţim cum răul se ţine de noi, zilnic consimţim răului să se ţină de noi şi nu reuşim să facem binele pe care ni-l dorim, ni-l propunem şi pe care îl tot amânăm.

De exemplu, pentru că am ajuns din nou la sfârșitul unei săptămâni, ne putem cerceta cu privire la dorinţele noastre bune de la începutul acestei săptămâni, ba chiar de la începutul acestei luni dedicate sfântului Rozariu. Ce s-a ales de propunerile noastre de a face binele, de a fi mai credincioşi, de a ne ruga mai mult? Am avut la dispoziţie această săptămână, această lună, acest timp în care trebuia să ne îmbunătățim credința și viața, lăsându-ne ajutaţi de sacramente, de cuvântul Domnului, de învăţătura Bisericii. Astăzi putem face un bilanț și să vedem unde am ajuns, cum suntem în credința și faptele naostre, cât și cum am ştiut să „interpretăm semnele timpului în care ne aflăm” şi să le valorificăm?

De fiecare dată când ne analizăm cu sinceritate înaintea Domnului, ne dăm seama că facem multe lucruri nesemnificative, lucruri care nu au nimic de-a face cu credinţa, cu viaţa veşnică sau cu Dumnezeu, dar facem atât de puţine pentru a descoperi misterele împărăţiei lui Dumnezeu. De ce nu folosim mai mult timp pentru rugăciune și meditație? De ce nu încercăm mai mult să interpretăm semnele timpului, să „interpretăm timpul de faţă” (cf. Lc 12,56). De ce ne preocupăm atât de mult de trup și uităm de suflet, astfel încât ajungem să spunem cu Apostolul: „Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera de acest trup al morţii” (Rom 7,24).

Dacă astăzi consimţim că e timpul pentru o schimbare în viaţa noastră, psalmistul ne invită să ne lăsăm învăţaţi de însuşi Dumnezeu. Să ne înălţăm inimile şi viaţa noastră să strige: învaţă-ne, Doamne, să pricepem şi să judecăm bine, învaţă-ne îndreptările tale, învaţă-ne să împlinim poruncile tale, învaţă-ne să citim semnele timpului ca să fim de folos Bisericii şi fraţilor noştri. Fericit este omul pe care îl înveţi tu, Doamne (cf. Ps 118,68).


Este adevărat că răul se ţine de noi,
dar noi ştim în cine ne-am pus încrederea:
„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu
prin Isus Cristos, Domnul nostru” (Rom 7,25).


27 octombrie 2017 

Vineri din săptămâna a 29-a de peste an
Sf. Evarist, pp. m.
Rom 7,18-25a; Ps 118; Lc 12,54-59

LECTURA I
Cine mă va elibera de acest trup al morţii?
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 7,18-25a
Fraţilor, ştiu că în mine, în trupul meu, nu locuieşte nimic bun, pentru că voinţa este prezentă, dar puterea de a împlini binele, nu. 19 Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci săvârşesc răul pe care nu-l vreau. 20 Aşadar, dacă ceea ce nu vreau, aceea fac, nu mai sunt eu cel care fac, ci păcatul care locuieşte în mine. 21 Prin urmare, găsesc Legea aceasta în mine: când vreau să fac binele, mi se prezintă răul, 22 pentru că după omul lăuntric îmi găsesc plăcere în Legea lui Dumnezeu; 23 dar văd o altă lege în mădularele mele, care luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine sclav prin Legea păcatului care este în mădularele mele. 24 Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera de acest trup al morţii? 25a Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),66.68.76.77.93.94 (R.: 68b)
R.: Învaţă-mă, Doamne, hotărârile tale!

66 Învaţă-mă îndurarea, prudenţa şi ştiinţa,
pentru că am rămas fidel în poruncile tale! R.

68 Tu eşti bun şi faci binele,
învaţă-mă hotărârile tale! R.

76 Să-mi fie îndurarea ta spre mângâiere,
după cuvântul dat slujitorului tău! R.

77 Să vină asupra mea îndurările tale şi voi fi viu,
căci legea ta îmi este desfătare! R.

93 În veci nu voi uita orânduirile tale,
căci prin ele mi-ai dat viaţă. R.

94 Eu sunt al tău, mântuieşte-mă,
căci am căutat orânduirile tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai revelat celor mici misterele împărăţiei. (Aleluia)

EVANGHELIA
Aspectul pământului şi al cerului ştiţi să-l interpretaţi; dar de ce nu ştiţi să interpretaţi timpul de faţă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,54-59
În acel timp, Isus le-a spus mulţimilor: „Când vedeţi că un nor se ridică de la apus, îndată spuneţi că vine ploaia şi aşa este. 55 Iar când bate vântul dinspre miazăzi, spuneţi că va fi cald şi aşa este. 56 Ipocriţilor, aspectul pământului şi al cerului ştiţi să-l interpretaţi; dar de ce nu ştiţi să interpretaţi timpul de faţă? 57 De ce, aşadar, nu judecaţi voi înşivă ceea ce este drept? 58 Când mergi cu duşmanul tău la tribunal, străduieşte-te pe drum să scapi de el, ca nu cumva să te târască în faţa judecătorului, iar judecătorul să te predea executorului şi executorul să te arunce în închisoare! 59Îţi spun, nu vei ieşi de acolo până ce nu vei fi plătit şi ultimul bănuţ”.

Cuvântul Domnului

Reclame

Să nu fie umiliți din cauza mea cei care te caută…

Postul mare_convertireaLa un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi și a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

– Părinte, sunt un om destul de rău. Aș vrea să mă schimb, dar nu pot. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuși eu sper că după ce voi mai crește, voi putea să mă schimb, nu-i așa?

– Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine! Și l-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, și i-a spus:

– Vezi acest puiet?

– Da, părinte!

– Smulge-l!

Tânărul a scos brăduțul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduț ceva mai înalt, aproape cât un om.

– Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit băiatul cu pomul acela, dar, cu ceva efort, a reușit până la urmă să-l scoată. Arătându-i apoi un brad ceva mai mare, călugărul i-a spus:

– Smulge-l acum pe acela.

– Dar e destul de mare, nu pot singur.

– Du-te și mai cheamă pe cineva. Întorcându-se cu încă doi prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multă greutate, au reușit, în sfârșit, să-l scoată.

– Acum scoate-ți bradul cel falnic de acolo, le spuse călugărul.

– Părinte, dar acela e un copac mare și bătrân, cu rădăcini adânc înfipte în pământ. Nu am putea niciodată să-l smulgem, chiar de-am fi și 100 de oameni.

– Acum înțelegi, fiule? Și apucăturile rele din suflet sunt la fel! Orice păcat pare la început inofensiv și fără mare importantă, dar, cu timpul, prinde rădăcini în ființa omului, crește și pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mic, îl poți scoate și singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar ferește-te să lași răul să ți se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ți-l scoată. Nu amâna niciodată să-ti faci curățenie în viață! Mai târziu va fi mult mai greu. Și apoi, degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră dacă în noi rămân rădăcinile. Acestea vor crește din nou” (sfântul Grigore cel Mare).

Fericiți sunt cei care au luat cheia cunoașterii și-i învață și pe alții drumul spre desăvârșire, spre mântuire. Însă vai nouă dacă nu-i ajutăm pe ceilalți să ajungă la mântuire! Vai celor care devin piedică de potricnire pentru cei care vor să se mântuiască. Să implorăm harul ca niciodată să nu fie făcuți de rușine din cauza noastră cei speră în Domnul. Să strigăm cu psalmistul: „Să nu fie făcuți de rușine din pricina mea cei care speră în tine, Doamne Dumnezeul Sabaot! Să nu fie umiliți din cauza mea cei care te caută, Dumnezeul lui Israel” (cf. Ps 69,7). În acest „timp al îngăduinței lui Dumnezeu” să lucrăm cu teamă și cutremur la mântuirea noastră și la mântuirea fraților noștri (cf. Rom 3,26; Fil 2,12).


„Toţi cei care speră în tine nu vor fi făcuţi de ruşine.
Vor fi făcuţi de ruşine cei care te trădează pentru lucruri de nimic” (Ps 24,3).


19 octombrie 2017 

Joi din săptămâna a 28-a de peste an
Ss. Paul al Crucii, pr. *; Ioan de Brébeuf, pr. şi îns., m. *; Ioel, profet
Rom 3,21-30a; Ps 129; Lc 11,47-54

LECTURA I
Omul este justificat prin credinţă, fără faptele Legii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 3,21-30
Fraţilor, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, 22acea dreptate a lui Dumnezeu care vine prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi acei care cred, căci nu este deosebire. 23 De fapt, toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu, 24 dar sunt justificaţi în mod gratuit de harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus. 25 Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire, pentru ca, prin credinţa în sângele său, să-şi arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut, 26 în timpul îngăduinţei lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, aşa încât să fie drept şi să-l justifice pe cel care crede în Isus. 27 Unde este, aşadar, motivul de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin legea credinţei. 28 Căci noi credem că omul este justificat prin credinţă, fără faptele Legii. 29 Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu şi al păgânilor? Ba da, şi al păgânilor, 30 pentru că unul este Dumnezeul care justifică pe cel circumcis din credinţă şi pe cel necircumcis prin credinţă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.5-6a (R.: 7)
R.: La Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.

1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.

3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
4 La tine însă este iertare
şi ne temem de tine. R.

5 Eu nădăjduiesc în Domnul;
sufletul meu speră în cuvântul său.
6a Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,6
(Aleluia) Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. (Aleluia)

EVANGHELIA
Se va cere cont de la această generaţie, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,47-54
În acel timp, Isus le-a spus: „Vai vouă, pentru că ridicaţi monumente profeţilor pe care i-au ucis părinţii voştri. 48 Astfel, sunteţi martori şi consimţiţi la faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele. 49 Tocmai de aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a spus: «Le voi trimite profeţi şi apostoli, dar vor fi ucişi şi persecutaţi de ei, 50 ca să se ceară cont acestei generaţii de sângele tuturor profeţilor vărsat de la întemeierea lumii, 51 de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi sanctuar”. Da, vă spun, se va cere cont de la această generaţie. 52Vai vouă, învăţaţi ai Legii, care aţi luat cheia cunoaşterii! Voi nu aţi intrat, iar pe cei care voiau să intre i-aţi împiedicat!” 53 După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să i se împotrivească cu înverşunare şi să-l constrângă să vorbească despre multe lucruri, 54 întinzându-i curse ca să prindă ceva din gura lui.

Cuvântul Domnului

Am fost neascultători. Am mers fiecare după gândirea inimii noastre rele

suferinta tristete
Dacă ne uităm cu inimă sinceră la ceea ce se întâmplă în noi și în jurul nostru ne dăm seama că „am mers fiecare după gândirea inimii noastre rele, am slujit altor dumnezei şi am făcut rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru” (Bar 1,22). Deși prin botez am devenit fii ai Tatălui, prin faptele noastre am slujit altor dumnezei. De exemplu, cine a fost pentru noi dumnezeu în această săptămână? Cui am slujit? Fericit omul al cărui Dumnezeu a fost și este Domnul (cf. Ps 33,12).

Inima noastră pare împietrită la glasul Domnului, la minunile pe care el le face zilnic în viața noastră. Ce ecou are chemarea Domnului: „Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului” (cf. Ps 94,8ab)? Cum este inima noastră? Cum sunt faptele noastre? Nu cumva suntem tocmai ca locuitorii din Corazin și Betsaida? Acel „vai ție” spus de Domnul, nu este îndreptat și spre inima noastră pentru că am avut parte de atâtea minuni, de atâta mângâiere din partea Domnului și totuși am rămas cu inima împietrită?! Când vom începe convertirea noastră? Când ne vom lepăda de „gândirea inimii rele” și vom începe să-l slujim pe Dumnezeu cu inimă curată? Când vom începe să-i ascultăm pe „trimișii” Domnului și nu vom mai disprețui învățătura Bisericii, Mireasa lui Cristos?

Să ne îmbrăcăm în umilință la acest sfârșit de săptămână și să spunem cu inima căită: „A Domnului este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor… pentru că am păcătuit înaintea Domnului, am fost neascultători şi nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm după hotărârile lui pe care le-a dat să fie înaintea feţei noastre” (Bar 1,15.17-18).

Am fost neascultători când am neglijat chemarea sa: „Nu vă împietriți inimile, ascultați glasul meu, primiți-i și ascultați-i pe cei pe care îi aleg și îi trimit la ușa inimii voastre”!

Am fost neascultători când am neglijat prezența sa în Euharistie, în oameni, în cel suferind: „Trupul meu este hrana voastră. Trupul vostru trebuie să devină semnul prezenței mele în lume. Voi trebuie să fiți mângâierea celor care suferă, așa cum eu m-am jertfit pentru voi pe lemnul crucii”.

Am fost neascultători când am neglijat sufletul nostru și am privit doar spre trup. Am uitat cuvântul Domnului: „Ce i-ar folosi omului de-ar câștiga lumea întreagă, dacă și-ar pierde sufletul?” (Mt 16,26).

Am fost neascultători și nu ne-am convertit, nu ne-am îmbrăcat în sac și nu ne-am pus cenușă pe cap (cf. Lc 10,13). Însă acum implorăm milostivire, Doamne. Vrem o inimă nouă. Îndreaptă spre bine și spre tine gândirea inimii noastre: „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria numelui tău! Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele, de dragul numelui tău!” (Ps 78,9).


Numai Dumnezeu poate să schimbe inima noastră
și să ne dăruiască o inimă de carne,
o inimă blândă și smerită,
o inimă care să creadă în el
și să-l iubească cu toată puterea!


6 octombrie 2017 

Vineri din săptămâna a 26-a de peste an
Sf. Bruno, pr. *
Bar 1,15-22; Ps 78; Lc 10,13-16

LECTURA I
Am păcătuit înaintea Domnului, n-am ascultat de el.
Citire din cartea lui Baruh 1,15-22
A Domnului este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor, aşa cum se vede în ziua aceasta: a omului din Iuda şi a locuitorilor Ierusalimului, 16 a regilor noştri, a principilor noştri, a preoţilor noştri, a profeţilor noştri şi a părinţilor noştri, 17 pentru că am păcătuit înaintea Domnului, 18 am fost neascultători şi nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm după hotărârile lui pe care le-a dat să fie înaintea feţei noastre; 19 din ziua când Domnul i-a scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului şi până în ziua aceasta, am fost neascultători faţă de Domnul Dumnezeul nostru, ne-am purtat cu uşurinţă, ca să nu ascultăm glasul lui. 20 S-au lipit de noi relele şi blestemele pe care i le-a stabilit Domnul lui Moise, slujitorul lui, în ziua când i-a scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului, ca să ne dea ţara unde curge lapte şi miere, cum este în ziua aceasta. 21Nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, după toate cuvintele profeţilor pe care i-a trimis la noi. 22 Am mers fiecare după gândirea inimii lui rele, slujind altor dumnezei şi făcând rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 78(79),1-2.3-5.8.9 (R.: 9b)
R.: Pentru gloria numelui tău, mântuieşte-ne, Doamne!

1 Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta,
au întinat templul tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul într-o grămadă de pietre.
2 Cadavrele slujitorilor tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor pământului. R.

3 Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului
şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, te vei mânia? La nesfârşit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul? R.

8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.

9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru gloria numelui tău!
Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,13-16
În acel timp, Isus a spus: „Vai ţie, Corazin, vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile făcute în voi, de mult s-ar fi convertit îmbrăcându-se în sac şi punându-şi cenuşă pe cap. 14 De aceea, la judecată va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 15 Şi tu, Cafarnaum, oare vei fi înălţat până la cer? Până în iad te vei prăbuşi. 16 Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă. Cine vă dispreţuieşte pe voi, pe mine mă dispreţuieşte, iar cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: